Particularitati morfo-productive ale piersicului si nectarinului

Particularitati morfo-productive ale piersicului si nectarinului

Paricularitati biologice si de crestere

Sistemul radicular. Piersicul altoit pe franc, formeaza un sistem radicular bogat ramificat, cu radacinile de schelet groase, orientate majoritatea relativ paralel cu suprafata solului si cateva din ele patrund pe verticala la adancimi mari.Extinderea laterala a radacinilor depaseste de 1,7-2 ori proiectia coroanei, iar pe verticala majoritatea sunt raspandite intre 20 si 60 cm, putine ajung la 3-4 m (Mihaescu, 1977). Indiferent de densitatea de plantare, radacinile piersicilor vecini nu se intrepatrund. Din aceasta cauza, in plantatiile mai batrane, completarea golurilor nu da rezultate, radacinile pomilor tineri nu mai gasesc spatiu necesar pentru aprovizionarea pomului cu apa si saruri minerale. Arhitectonica sistemului radicular pe profilul de sol este dependenta de insusirile fizico-chimice ale solului, in aceleasi conditii de sol, de portaltoi. Radacinile au doua maxime de crestere, primavara si toamna, cand in sol sunt 20 C, considerata temperatura optima.

Partea aeriana a piersicului creste rapid in primii ani de viata, emite 1-3 seriii de anticipati care indesesc mult coroana, inaltimea pomului ajunge la maturitate la inaltimea de 4-6 m. Exista in cultura si piersic pitic (dwarf - pitic genetic) care la maturitate nu depasesc 1-2 m si care se poate cultiva in vase de cultura. Tendinta actuala este de a introduce in cultura piersici de tip semidwarf si columnar, care sa simplifice lucrarile de intretinere a coroanelor. Capacitatea mare de emitere a anticipatilor se poate valorifica prin taieri in verde scurtandu-se cu 1-2 ani perioada de formare a coroanelor. Dupa intrarea pe rod, intensitatea cresterii scade, comparativ cu alte specii, avand cresteri slabe.

Piersicul fructifica pe ramuri mixte cu lungime de 40-60 cm, ramuri care sunt purtatoare de multi muguri de rod asezati in grupuri, de obicei cate trei, din care unul vegetativ, ceea ce implica rarirea fructelor dupa caderea fiziologica din iunie. In timpul fructificarii, majoritatea ramurilor mixte se epuizeaza, astfel incat ele nu prezinta interes in coroana pentru productia anilor urmatori. Aparitia in coroana pomilor a ramurilor buchet sau a salbelor (ramuri subtiri de 1-2 mm si care au lateral numai muguri floriferi),organe de rod netipice piersicului, indica o anomalie in cresterea pomilor, fie datorata incarcaturii foarte mari de fructe, fie datorita unei tehnologii de cultura neadecvate. Pe acest tip de ramuri nu se obtine o productie de calitate si trebuie luate masuri pentru stimularea cresterii noi, in vederea asigurarii rodului de anul urmator.

Frecvent la pomii tineri sau in urma unor taieri severe, din mugurii dorminzi de pe ramurile de schelet, apar ramuri lacome, lungi de pana la 2 m, cu internoduri lungi si o slaba diferentiere a mugurilor de rod, care se pot folosi pentru refacerea unor elemente structurale ale coroanei care s-au rupt. Daca nu sunt necesare pentru completarea coroanei, ramurile lacome se suprima.

Degarnisirea bazei ramurilor de schelet, este specifica piersicului chiar in plantatiile bine intretinute si se manifesta de timpuriu. Cu cat pomii nu sunt taiati corect, sunt umbriti sau afectati de ger si boli, cu atat procesul de degarnisire este mai sever. Printr-o agrotehnica superioara, o corelare a incarcaturii de fructe cu vigoarea pomilor si cu fertilitatea solului, degarnisirea poate fi mult diminuata. In timp, zona de fructificare se muta spre periferia coroanei scazand asfel si potentialul de productie a pomilor.

In cadrul ciclului anual, piersicul are un repaus obligatoriu scurt. Pana in ianuarie este satisfacuta nevoia de frig si mugurii raman in stare de repaos datorita temperaturilor scazute.Daca in ferestrele de iarna temperatura depaseste mai multe zile consecutiv pragul biologic, mugurii se hidrateaza , o parte din substantele de rezerva sunt transformate in zaharuri simple, mugurii se decalesc, iar gerurile care survin mai tarziu provoaca pagube mari. Pornirea in vegetatie primavara are loc la sfarsit de martie si inceput de aprilie in functie de specificul anului climatic, cresterea intensa a lastarilor avand loc in lunile mai si iunie.

Pe perioada cresterii intense a lastarilor, piersicul formeaza 1-3 serii de anticipati, in functie de varsta si vigoarea pomilor. Pentru pomii tineri sunt obligatorii lucrarile in verde, prin care se suprima o parte din anticipati sau chiar din lastarii principali pentru a asigura alungirea suficienta a celor folositi pentru formarea structurii coroanei si pentru a asigura o rarire normala a coroanei. Toamna, o data cu caderea frunzelor se incheie perioada de vegetatie. In romania, in zonele de cultura a piersicului, se asigura conditii pedoclimatice bune pentru maturarea lemnului, afectarea ramurilor anuale survine destul de rar si de obicei cand apar ingheturi de revenire mai puternice, dupa decalirea pomilor.

Piersicul este caracterizat de o capacitate mai mare decat alte specii de a emite lastari din zona de proiectare a coroanei si de la baza ramurilor de schelet, acest aspect fiind cunoscut cu numele de bazitonie. Datorita acestui fapt este posibila refacerea unor elemente de schelet rupte sub greutatea rodului sau din alte cauze.

Daca se analizeaza pomii din punct de vedere a vigorii de crstere, in cadrul speciei intalnim urmatoarele grupe :

soiuri de vigoare foarte mare : Earligold, Aurelia.

soiuri de vigoare mare : Jerseyland, Halehaven, Flavorcrest, Collins, Springcrest.

soiuri de vigoare mijlocie : Fayette, Redhaven, Cardinal, Redskin.

soiuri de vigoare mica : Fillette, Red Lady.

dwarf : Bonanza, Floria, Garden Beauty, Late Red, Siverado.