SITUATIA ACTUALA SI TENDINTELE HORTIVITICULTURII

SITUATIA ACTUALA SI TENDINTELE HORTIVITICULTURII

Pana in 1990, hortiviticultura a cunoscut o perioada de dezvoltare semnificativa, materializata prin: infiintarea de plantatii pomicole si viticole in zone de favorabilitate maxima, in cultura intensiva si superintensiva, cresterea suprafetelor ocupate cu soiuri de struguri pentru masa si vinuri rosii, a suprafetelor cu mar, cais, piersic si capsun; cresterea suprafetelor cu legume in camp si spatii protejate; construirea de depozite pentru pastrarea fructelor, legumelor, strugurilor si a combinatelor de vinificatie; organizarea si dezvoltarea sectoarelor de producere a materialului saditor viticol si pomicol, in scopul obtinerii unui material cu valoare biologica ridicata (N. Pomohaci, I. Namolosanu, 1999).

Dupa 1990, in perioada de tranzitie, sectoarele hortiviticulturii au suferit o puternica degradare, constatata prin diminuarea suprafetelor si productiilor obtinute la plantele hortiviticole. Micsorarea suprafetelor precum si a productiilor de produse hortiviticole au dus la scaderea consumului de fructe si legume pe cap de locuitor, la reducerea exporturilor la aceste produse si nu in ultimul rand, la cresterea preturilor materialelor necesare aplicarii unei tehnologii corespunzatoare.

Productia de legume a scazut in anul 1998 la 2,62 milioane tone fata de 3,45 milioane tone in 1989, de asemenea suprafetele cultivate cu legume au scazut cu 7% din 1996 pana in 1999. Aceasta productie a fost diminuata si datorita reducerii suprafetelor de legume cultivate in sere, datorita crizei agentului termic (N. Pomohaci, I. Namolosanu, 1999).

Patrimoniul pomicol era in 1998 cu cca 13 % mai mic decat in 1989 (tabelul 1), iar productia de fructe cu aproximativ 15 % mai scazuta, in aceeasi perioada.

Tabelul 1

Evolutia suprafetei pomicole (mii ha)

In viticultura, imediat dupa 1990, o data cu promulgarea legii fondului funciar (Legea 18/1990), suprafetele viticole s-au extins, ca apoi datorita dificultatilor economico-financiare aceasta evolutie sa fie stopata, incat astazi suprafata Romaniei este de aproximativ 245 000 ha, cu tendinta de scadere (tabelul 2).

Tabelul 2

Evolutia suprafetelor cultivate cu vita de vie in Romania

Viticultura romaneasca este afectata de cresterea accentuata a suprafetelor de vii cultivate cu hibrizi direct producatori (soiuri HPD), deoarece costul infiintarii si intretinerii unor astfel de culturi este cu mult sub cel al plantatiilor infiintate cu soiuri nobile, de calitate superioara.

Hortiviticultura se afla in prezent in etapa de trecere la economia de piata si instaurarea proprietatii private. Pentru aceasta trebuie luate o serie de masuri, dintre care mai importante sunt: accelerarea privatizarii societatilor hortiviticole cu pierderi mari; elaborarea si adoptarea unor acte normative pricind activitatea din hortiviticultura, precum si stimularea producatorilor particulari; stabilirea cantitatilor de produse hortiviticole necesare consumului intern si la export; asigurarea necesarului de material saditor pomicol si viticol; dezvoltarea cercetarii stiintifice pentru asigurarea trecerii la o hortiviticultura ecologica (folosirea de soiuri rezistente la boli, combaterea biologica a daunatorilor, regenerarea materiei organice pentru fertilizare, mentinerea unui echilibru ecologic) (I. Scurtu, 1997 citat de N. Pomohaci, I. Namolosanu, 1999).