CONSERVAREA SI AMELIORAREA DIVERSITATII BIOLOGICE A ECOSISTEMELOR FORESTIERE

CONSERVAREA SI AMELIORAREA DIVERSITATII BIOLOGICE A ECOSISTEMELOR FORESTIERE

Teritoriul Romaniei reprezinta un punct de intersectare intre diferite regiuni biogeografice: arctica, alpina, vestica si central europeana, panonica, pontica, balcanica, submediteraniana si chiar colchica si turanic-iraniana. Acest nivel ridicat al diversitatii conditiilor/sistemelor ecologice determina si o mare diversitatea floristica si faunistica, estimata la 3.700 de specii de plante si la peste 33.000 specii de animale. Un mare numar dintre aceste specii (peste 220 de plante si peste 1.000 de animale) sunt specii endemice, adaptate la conditiile locale si se intalnesc numai in Romania.

Asa se explica faptul ca si diversitatea biologica a padurilor este foarte bogata si bine reprezentata atat la nivel de ecosisteme si de specii, cat si la nivel genetic. De asemenea, este de mentionat procentul ridicat de ecosisteme forestiere naturale. Datorita faptului ca exploatarile forestiere semnificative au inceput relativ tarziu (catre mijlocul secolului al XIX-lea), arboretele de tip natural fundamental ocupa peste 2/3 din suprafata padurilor tarii. Pe de alta parte, si unele arborete derivate, uneori chiar artificiale, sunt formate in masura apreciabila din specii corespunzatoare tipului natural de padure.

Conditii naturale si imprejurari social-economice deosebite au facut ca in Romania sa se mai pastreze importante suprafete de paduri naturale, virgine si cvasivirgine. Din pacate, aceste suprafete se restrang cu rapiditate, ele ocupand in prezent doar circa 280 mii hectare, adica mai putin de jumatate din suprafata existenta acum 20-25 de ani. Aceste paduri sunt localizate in proportie de 99% in regiuni montane (in zone carstice, in bazine greu accesibile, pe versanti abrupti si grohotisuri) si doar in proportie de 1% in regiunile de deal si campie (zone greu accesibile din Delta Dunarii sau masive forestiere compacte situate la mare departare de localitati). Cele mai multe dintre ele sunt situate in zona fagetelor, molidisurilor si a amestecurilor de molid, brad si fag. În prezent, parte din padurile virgine si cvasivirgine de valoare unica, inclusiv pentru studiul biodiversitatii ecosistemelor naturale, sunt incluse in arii protejate oficial constituite.

Caracterul natural al ecosistemelor forestiere din Romania este demonstrat si de prezenta unei game largi din fauna europeana de padure. Cu referire la unele specii rare sau pe cale de disparitie, este de mentionat ca Romania detine circa 60% si, respectiv, 40% din populatiile europene de ursi si lupi. Este remarcabila, de asemenea, diversitatea biologica specifica ecosistemelor forestiere din Delta Dunarii, entitate de mare importanta pentru migratia si dispersia speciilor, in special a pasarilor.

Diversitatea biologica a padurilor incluse in grupa I functionala este asigurata prin constituirea de arii naturale protejate (regim de ocrotire), prin interzicerea taierilor de produse principale(regim de conservare speciala) si prin alte masuri de gestionare specifice padurilor din acesta grupa. Pentru padurile din grupa a-II-a functionala, conservarea biodiversitatii se realizeaza in special pe calea regenerarii naturale si a selectiei in cadrul sistemului de ingrijire si de conducere a arboretelor. În cazuri speciale, amenajamentele silvice prevad masuri corespunzatoare in acest sens.

În categoria rezervatiilor forestiere strict protejate( supuse regimului de ocrotire integrala), conform sistemului romanesc de zonare functionala a padurilor, sunt incluse arboretele care indeplinesc functii speciale pentru ocrotirea naturii, in care sunt interzise prin lege orice fel de recoltari de lemn sau alte produse. Aceste paduri sunt de interes stiintific si de aparare si conservare a genofondului si ecofondului forestier, fiind incluse in urmatoarele categorii: rezervatii strict protejate situate in parcuri nationale; rezervatii naturale; rezervatii stiintifice; rezervatii peisagistice; monumente ale naturii. În Romania exista cca. 150 de rezervatii forestiere strict protejate, a caror suprafata insumeaza circa 128 mii hectare. Suprafata acestora variaza de la 0,5 ha, in cazul unor monumente ale naturii, la cca. 000 ha, in cazul  unor rezervatii strict protejate situate in cuprinsul unor parcuri nationale sau naturale.

Pentru celelalte paduri din grupa I functionala se aplica un regim special de gospodarire, diferentiat in raport cu intensitatea functiilor de protectie pe care le indeplinesc: pentru circa 1.253 mii ha, recoltarea de lemn prin taieri obisnuite de regenerare este interzisa, fiind admise doar unele lucrari cu caracter conservativ (regim special de conservare); in celelalte paduri cu functii prioritare de protectie sunt admise taieri de regenerare, dar cu restrictii speciale stabilite prin planurile de amenajament.

În padurile din grupa a-II-a functionala se admite aplicarea unei game largi de tratamente silviculturale, urmarindu-se pe cat posibil realizarea regenerarii pe cale naturala. Pentru conservarea solurilor forestiere, se are in vedere evitarea taierilor rase, iar acolo unde acestea se impun, ele nu pot fi mai mari de trei hectare.

Sursele principale pentru asigurarea materialelor forestiere de reproducere, atunci cand se recurge la regenerari artificiale ori la completarea regenerarilor naturale, sunt arboretele surse de seminte, plantaje (plantatii) semincere  si culturile de plante-mama de plop si salcie. Potrivit Catalogului national al surselor pentru materiale forestiere de reproducere (2001), suprafata acestora este de circa 57 mii hectare, din care suprafete importante revin; stejarilor, molidului, bradului, pinilor, fagului, teilor etc. Suprafata plantajelor semincere este de circa 830 hectare, suprafete insemnate avand cele de larice, brad, molid, stejari, pini, salcam, ciresi, frasin, tei etc.

În afara surselor pentru materiale forestiere de reproducere, in cuprinsul fondului forestier exista si peste 11 mii de hectare de arborete-rezervatii pentru conservarea resurselor genetice forestiere, constituite cu scopul de a prezerva "in situ" fondul de gene pentru principalele specii/formatii forestiere si diversitatea biologica a ecosistemelor respective. Cele mai importante sunt pentru gorunete, stejarete si sleauri cu gorun si stejar, amestecuri de fag si rasinoase, fagete montane si colinare, molidisuri etc.

Pentru ecosistemele forestiere, Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice a elaborat in anul 1995, pentru prima data in tara noastra, o "Lista rosie" a speciilor de plante si animale rare, vulnerabile si periclitate, lista care nu a fost insa oficializata pana in prezent. A fost stabilita situatia numerica a acestor specii, cu referire speciala asupra speciilor periclitate.

Romania a semnat si ratificat conventiile internationale care contin o serie de prevederi privind conservarea diversitatii biologice, inclusiv in ecosistemele forestiere: Conventia privind diversitatea biologica - Rio de Janeiro; Conventia privind protectia patrimoniului cultural si natural mondial - Paris; Conventia asupra zonelor umede - Ramsar; Conventia privind protectia habitatelor naturale si a vietii salbatice in Europa - Berna; Conventia privind comertul international cu specii salbatice de fauna si flora pe cale de disparitie-Washington; Conventia privind conservarea speciilor migratoare de animale salbatice-Bonn; Conventia-cadru pentru combaterea desertificarii in tarile grav afectate de seceta si/sau desertificare - Paris; Conventia cadru asupra schimbarilor climatice - Rio de Janeiro etc.

Cadrul legislativ pentru asigurarea diversitatii biologice, inclusiv in ecosistemele forestiere, este asigurat de Legea privind protectia mediului, sectiunea 4 - regimul ariilor protejate si a monumentelor naturii, de Legea ariilor protejate, de Codul silvic si de reglementarile specifice regimului silvic, cu aplicabilitate pentru toate padurile tarii.

. Asa cum s-a mai aratat, controlul aplicarii regimului silvic, atat in padurile publice, cat si in cele private, se asigura de catre autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura si de structurile sale din teritoriu. De asemenea, in cadrul autoritatii publice centrale pentru protectia mediului exista o directie de conservare a naturii si a diversitatii biologice, iar la nivel judetean exista agentiile de protectia mediului care au rolul de a monitoriza inclusiv diversitatea biologica si impactul diverselor activitati asupra dinamicii acesteia.

Principalele mijloace informationale care contin date despre starea padurilor, inclusiv referitoare la diversitatea biologica, si care constituie suportul pentru elaborarea politicii forestiere sunt amenajamentele silvice si sistemul national de monitoring forestier. În viitor, o sursa importanta de date va redeveni inventarul forestier national, care din pacate, nu a mai fost reactualizat din anul 198 Pentru inventarierea si evaluarea diversitatii biologice in ariile protejate sau in zonele de mare interes, s-au realizat o serie de studii si cercetari specifice. În prezent, exista o baza de date referitoare la diversitatea biologica in Romania, care poate fi mereu actualizata si in acest fel se poate cuantifica efectul activitatilor umane asupra diversitatii biologice.

Desi bogate in resurse biologice diversificate, padurile din Romania au inregistrat, ca urmare a unor activitati umane, insemnate consecinte nefavorabile in ceea ce priveste diversitatea biologica. Este vorba de efectele poluarii, ale indiguirii unor rauri si ale altor lucrari hidrotehnice, ale supra-exploatarii unor paduri usor accesibile etc. Presiunile asupra resurselor forestiere sunt si in prezent foarte puternice si se accentueaza, in special ca urmare a actiunii de reconstituire, fara o pregatire adecvata, a drepturilor de proprietate asupra unor intinse suprafete de padure, inclusiv din arii protejate.

. Pentru a diminua presiunile asupra ecosistemelor forestiere si a pune stavila actiunilor care pot afecta negativ diversitatea lor biologica, se impune intreprinderea urmatoarelor  actiuni:

• Preocupari sporite pentru constituirea de noi arii protejate vizand conservarea biodiversitatii forestiere si gestionarea lor pe baza unor planuri speciale de management.

• Îmbunatatirea legislatiei referitoare la ariile protejate, inclusiv sub raportul stimularii sau creerii de facilitati proprietarilor padurilor incluse in ariile respective.

• Conservarea padurilor virgine si cvasivirgine, inclusiv prin incadrarea lor in sistemul de arii naturale protejate.

• Identificarea tipurilor de ecosisteme si habitate forestiere valoroase din punct de vedere al biodiversitatii, in vederea supunerii lor unui regim adecvat de conservare.

• Refacerea habitatelor forestiere deteriorate.

• Identificarea si oficializarea coridoarelor de legatura pentru prevenirea fragmentarii habitatelor, cu evidentierea lor in amenajamentele silvice.

• Includerea in sistemul ariilor protejate a tuturor tipurilor de ecosisteme forestiere reprezentative.

• Aplicarea de tratamente si de tehnologii intensive de ingrijire si conducere a arboretelor, care favorizeaza regenerarea naturala si mentinerea si ameliorarea diversitatii biologice a ecosistemelor forestiere.

• Inventarierea si protejarea speciilor rare, endemice, periclitate sau pe cale de disparitie.

• Repopularea ecosistemelor forestiere cu speciile disparute sau pe cale de disparitie din arealul natural si refacerea habitatelor forestiere deteriorate.

• Protejarea faunei salbatice - inclusiv a celei de interes cinegetic - prin elaborarea si aplicarea unor programe de management adecvate, bioconservatoare.

• Acordarea unei atentii speciale Deltei Dunarii - entitate naturala privilegiata, cu asociatii, comunitati de viata si elemente biogeografice unice - prin instituirea unui regim sever de paza, conservare si monitorizare a padurilor din zona.

• Refacerea jnepenisurilor si includerea terenurilor cu jnepenisuri in fondul forestier national, in vederea conservarii lor.

• Introducerea in amenajamentele silvice a unui capitol special referitor la biodiversitatea ecosistemelor forestiere, cu masuri speciale privind conservarea acesteia.

• Integrarea in sistemul informational si de monitoring forestier a aspectelor legate de biodiversitate si de managementul ariilor protejate.

• Abordarea ecosistemica in managementul tuturor tipurilor de paduri si aplicarea programului de lucru extins privind diversitatea biologica a padurilor, adoptat de Conventia privind Diversitatea Biologica (CBD) prin Decizia VI/22 a Conferintei Partilor .