Descrierea generala a unitatii de productie - fondul forestier

DESCRIEREA GENERALA A UNITATII DE PRODUCTIE

1.1. Localizarea geografica si situatia administrativa

1.1.1. Elemente de identificare a unitatii de productie

Fondul forestier proprietate publica a statului din unitatea de productie I Buiasca, in suprafata totala de 1315,1 ha este administrat de Ocolul Silvic Slobozia din cadrul Directiei Silvice Slobozia, ca subunitate a Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva.

Teritorial UP I Buiasca se intinde pe raza comunelor: Perieti, Andrasesti, Albesti, si Ciochina din judetul Ialomita.

Din punct de vedere geografic padurile din unitatea de productie I Buiasca sunt situate in zona de est a Campiei Romane, in bazinul inferior al raului Ialomita, de o parte si de alta a acestuia, respectiv pe prima si a doua terasa. Din punct de vedere fitoclimatic padurile unitatatii de productie sunt situate in silvostepa.

Principala cale de acces in unitatea de productie I Buiasca este drumul national Bucuresti - Constanta, care trece prin partea de est a unitatii de productie.

1.1.2. Vecinatati, limite, hotare

Vecinatatile, limitele teritoriale, hotarele unitatii de productie si protectie I Buiasca sunt prezentate in tabelul 1:

Tabelul 1

1.1.3. Trupuri de padure (bazinete) componente

Unitatea de productie I Buiasca este constituita din 14 trupuri de padure (tabelul 2) dupa cum urmeaza:

Tabelul 2

Sediul Ocolului silvic Slobozia se afla in orasul Slobozia. Gara cea mai apropiata este gara C.F.R. Andrasesti. Toata unitatea de productie se afla in judetul Ialomita.

1.1.4. Administrarea fondului forestier

Padurile proprietate publica de stat ce compun U.P. I Buiasca in suprafata de 1315,1 ha sunt administrate de catre Regia Nationala a Padurilor - Romsilva prin Directia Silvica Slobozia, respectiv Ocolul Silvic Slobozia din cadrul acesteia.

Pe teritoriul unitatii de productie I Buiasca padurile apartinand altor proprietari decat statul insumeaza 74,2 ha (u.a. 5A, B, 6A%, B%, 7A%, B%, C%, 11A%, J%, 22A%, B%, 23A, B, 112A%, 112B%, D,E,F,N,113A,B,C,D,E,117A%,B,C%,E,119A%,B%,E%,F) ce au fost cedate in baza Legii nr.1/2000 si 6,8 ha (u.a. 118 A,B,C,D,E,F,G%,H) ce au fost cedate in baza Legii 18/1991. Acestea sunt administrate de proprietari particulari avand obligatia respectarii regimului silvic precum si celelalte prevederi ale legislatiei din domeniul silvic. Aceste paduri au fost retrocedate in perioada de aplicare a amenajamentului anterior.

1.1.5. Terenuri acoperite cu vegetatie forestiera situate in afara fondului forestier

In limitele teritoriale ale unitatii de productie I Buiasca, Ocolul Silvic Slobozia nu are in evidenta terenuri acoperite cu vegetatie forestiera situate in afara fondului forestier national.

1.2. Studiul conditiilor stationale

1.2.1. Conditii geologice si geomorfologice

Forma de relief predominanta este lunca inalta alaturi de care mai apare depresiunea si versantul . Ca urmare a amplasarii lor, padurilor din aceasta unitate de productie se afla in climatul caracteristic silvostepei.

Fata intregii Campii Romane (in care se afla si O. S. Slobozia) este acoperita de depozite de argila cuaternara-loess si depozite loessoide de terase si aluviuni recente. Sub acest strat se afla depozite mezozoice (cretasice, jurasice si triasice superioare) asezate peste cristalin.

In general predomina aluviunile cu procese de argilizare frecvente.

In apropierea talvegului se gasesc aluviunile cele mai recente si mai groase, aceasta zona fiind frecvent inundata si cu apa freatica aproape de suprafata. Urmeaza de obicei un grind de aluviuni mai putin argiloase cu apa freatica la adancime mai mare. Dupa acest grind apare lunca cu cele mai argiloase sedimente.

Formatiile geologice amintite sunt cele care au furnizat materialul din care s-au format depozitele litologice de suprafata care constituie materialul parental care a stat la baza genezei solurilor din aceasta regiune.

Din punct de vedere geomorfologic teritoriul UP I BUIASCA este situata, parte in Campia Romana de o parte si de alta a raului Ialomita pe cursul inferior al acestuia, respectiv pe prima si a doua terasa a Ialomitei. Configuratia terenului este in general plana, fragmentarea este redusa, altitudinea variind cu 10 m. . Ca forme negative de teren se intalnesc depresiunile unele dintre ele chiar cu apa stagnanta, cu conditii necorespunzatoare vegetatiei forestiere si care sunt terenuri neproductive. In zona unitatii de productie malul drept al raului Ialomita este abrupt,iar malul stang are aspect de terasa. Pe categorii de altitudine, intreaga unitate de productie este situata in prima clasa (0-200 m) altitudinea medie este de 35m ajungand pana la 40m in lunca inalta.

In raport cu expozitia situatia este urmatoarea:

expozitii insorite 1314,5 ha 100 %

expozitii umbrite 0,6 ha -
TOTAL 1315,1 ha 100 %

In raport cu inclinarea suprafetele se grupeaza astfel:

0 -15^g 1312,0 ha 100 %

16-30^g 3,1 ha -
TOTAL 1315,1 ha 100 %

Repartizarea pe categorii de altitudine este urmatoarea:

0 - 200 m 1315,1 ha 100 %
TOTAL 1315,1 ha 100 %

Conditii climatice

Datele climatice prezentate in continuare au fost preluate din "Clima RSR volumul II" pentru intervalul 1866-1955 la statiile meteorologice Slobozia si Grivita. Lipsa datelor ulterioare precum si schimbarile climatice globale survenite in ultimele decenii ne fac sa privim cu prudenta aceste date in special pentru valorile absolute.

Reteaua hidrografica este reprezentata de raul Ialomita alte cursuri de apa care sa influenteze dezvoltarea vegetatiei forestiere neexistand. Regimul hidrologic al Ialomitei este in general normal cu deficit in timpul verii. Inundatiile sunt rare iar apa nu are perioada mare de stagnare.

In apropierea raului se gasesc lacuri si balti - garle cu regim hidrologic variabil care au influente asupra vegetatiei forestiere prin faptul ca modifica regimul apei freatice.

Cursul Ialomitei a prezentat frecvente modificari si aceste tendinte se mentin in continuare. Depunerile Ialomitei sunt in general aluviuni carbonatice fine cu textura lutoasa sau luto+argiloasa.

In zona de lunca vegetatia este influentata direct de regimul hidrologic. In general a scazut nivelul apei freatice si frecventa inundatiilor. In acest fel mari portiuni de lunca au suferit o inrautatire a conditiilor stationale.

1.2.2.1. Regimul termic

Temperatura medie a aerului (tabelul 3):

Tabelul 3

temperatura medie pe anotimpuri:

primavara  +11,3 ^o C vara +22,1 ^o C
toamna +12,4 ^o C iarna -0,6 ^o C

amplitudinea anuala a temperaturii: + 25,9^oC;

numarul mediu de zile cu temperatura medie mai mare de 5^oC este de 242; perioada incepe la 19 martie si se termina la 15 noiembrie;

numarul mediu de zile cu temperatura medie mai mare de 10 ^o C(perioada de vegetatie) este de 195; perioada incepe la 12 aprilie si se termina la 23 octombrie;

primul inghet apare in jurul datei de 17-23 octombrie;

ultimul inghet are loc in jurul datei de 13-18 aprilie;

durata medie a intervalului fara inghet este de 193 zile;

temperatura maxima absoluta inregistrata a fost de 41^oC in luna iulie;

temperatura minima absoluta inregistrata a fost de -31 ^o C in luna ianuarie.

Din datele prezentate se remarca potentialul termic ridicat al verilor si perioada de vegetatie lunga. De asemenea se poate observa ca in lunile de iarna temperaturile medii nu sunt foarte coborate.

Nu s-au constatat geruri tarzi sau timpurii care sa fi avut influente negative asupra vegetatiei forestiere, ele avand loc de regula inainte si dupa terminarea sezonului de vegetatie. Se poate trage concluzia ca perioada de vegetatie este destul de lunga si regimul termic este favorabil vegetatiei forestiere.

1.2.2.2. Regimul pluviometric

Precipitatii atmosferice (tabelul 4):

media anuala: 456 mm;

medii lunare:

Tabelul 4

media pe anotimpuri:

iarna: 145,2 mm;  primavara: 122,2 mm;
vara: 165,9 mm; toamna: 117,9 mm.
in perioada de vegetatie:285,1 mm

Stratul de zapada persista in medie timp de 40 zile si nu prejudiciaza vegetatia forestiera.

Evapotranspiratia potentiala: anuala: 465mm

deficit anual: 9 mm.

1.2.2.3. Regimul eolian

Frecventa medie a vantului pe directii (tabelul 5):

Tabelul 5

Frecventa calmului: anual 23,4%;

Vanturile predominante: N(31,5%), V(13,7%) si NE(7,9%);

Viteza medie a vantului pe directii variaza intre 2,9-E si 5,2-N;

Intensitatea maxima a vantului se realizeaza iarna (crivatul) atingandu-se 6 m/s;

Numarul anual al zilelor cu viteza vantului mai mare sau egala cu 11m/s este de 71;

Intensitatea maxima se produce pe o durata medie de 12 zile anual, in rest vantul avand intensitati mai scazute (tabelul 6).

Tabelul 6

Crivatul ca vant uscat, agraveaza mult deficitul de umiditate din sol prin reducerea umiditatii relative a aerului si prin marirea evapotranspiratiei. Vanturile din alte directii nu prezinta importanta mare fiind cu frecvente mai mici sau cu intensitate slaba.

1.2.2.4. Indicatorii sintetici ai datelor climatice

Indicele de ariditate de Martonne:

media anuala: I=22

Curba indicilor de ariditate prezinta doua minime si doua maxime, valorile minime inregistrandu-se in timpul sezonului estival iar cele maxime se inregistreaza iarna (tabelul 7).

Tabelul 7

Teritoriul U.P. I Buiasca se afla in etajul silvostepei, fiind acoperit de paduri de cvercinee (stejarete). In aceasta zona precipitatiile atmosferice prezinta o deosebita importanta din punct de vedere climatic cantatitatea redusa a acestora fiind un factor limitativ. Din analiza regimului pluviometric se observa ca exista un deficit hidric anual de 9 mm, el fiind maxim in lunile de vara. Precipitatiile medii anuale sunt de 456 mm, maximele lunare fiind la inceputul verii (mai-iulie) si toamna (septembrie).

Din punct de vedere termic nu se observa mari diferentieri pe teritoriul unitatii de productie. Verile sunt calduroase iar temperatura medie a lunilor de iarna nu este foarte scazuta. In timpul verii se inregistreaza zile in care temperatura depaseste 30⁰ C, cu consecinte directe asupra vegetatiei forestiere.

Dupa K ppen teritoriul U.P. I Buiasca apartine provinciei climatice B.s.a.x, caracterizata printr-un climat uscat, cu precipitatii insuficiente si seceta vara.

Dupa Monografia Geografica a R.S.R. teritoriul U.P. I Buiasca se incadreaza in sectorul A.53 climat continental de campie de stepa districtul Baragan.

In zona de lunca vegetatia este influentata direct de regimul hidrologic.

1.2.2.5. Favorabilitatea factorilor si determinantilor climatici

pentru principalele specii forestiere

In UP I Buiasca favorabilitatea pentru principalele specii forestiere (salcam, stejar brumariu, stejar pedunculat, frasin) este redata in tabelul 8:

Tabelul 8

Dupa cum se observa din tabelul de mai sus favorabilitatea factorilor climatici pentru principalele specii forestiere variaza intre scazuta si superioara. Pentru stejar brumariu favorabilitatea este mijlocie-superioara, cu mentiunea ca unii factori limitativi sunt la limita si pot deveni stresanti. Factorii limitativi pentru stejar brumariu sunt cantitatea mica de precipitatii (precipitatiile sunt la limita inferioara) si troficitatea solului. Pentru salcam factorul limitativ este constituit in special de continutul de argila, aceasta specie dezvoltandu-se mai dificil pe soluri grele, compacte. Pentru frasin factorul limitativ este tot cantitatea mica de precipitatii.

1.2.3. Conditii edafice

1.2.3.1. Evidenta si raspandirea teritoriala a tipurilor de sol

In cadrul U.P. I Buiasca s-au identificat urmatoarele tipuri si subtipuri de sol (tabelul 9):

Tabelul 9

1.2.3.2. Descrierea tipurilor si subtipurilor de sol

Analiza evidentei si raspandirii teritoriale a tipurilor de sol arata ca cel mai raspindit tip de sol de pe cuprinsul UP I Buiasca este solul aluvial tipic (69%), fiind urmat de protosolul aluvial tipic (17%) si aluvial salinizat (10%). Solurile aluvial gleizat si aluvial molic ocupa 4% din suprafata.

1. Solul aluvial tipic (cod 9501): - Ao-C: format in lunca centrala a raului pe aluviuni diverse excluzand pietrisurile, este moderat la puternic alcalin cu pH=7,9-8,8, moderat humifer cu un continut de humus pe grosimea de 25-30 cm de 2,2%, mijlociu aprovizionat in azot si fosfor si foarte bine in potasiu, nisipo-lutos la luto-nisipos, de bonitate mijlocie pentru plopul alb (negru) si salcam si inferioara pentru plopi euramericani. Bonitatea acestui sol este determinata de regimul de umiditate cu usor deficit in estival si troficitatea mijlocie (continutul de humus si azot, fosfor).

Deasemenea ca factor compensator este faptul ca aprovizionarea cu apa a solului este mare deoarece solul are o textura mijlocie luto-nisipoasa. Speciile mai xerofite - plop alb (negru), salcam pe acest sol vor realiza o productivitate mijlocie iar plopii euramericani numai inferioara. Este raspindit pe 69% din suprafata.

2. Protosol aluvial tipic (cod 9401) cu profil Ao-C, format in lunca si uneori lunca centrala, cu aluviuni de dimensiuni diverse. Este slab acid la moderat alcalin cu pH = 6,0-7,8 slab humifer cu un continut de humus pe grosimea de 18 cm de 1,29%, foarte slab carbonatic in profunzime (1,8%),

fara saruri usor solubile (cloruri, sulfati, soda), foarte slab aprovizionat in azot si fosfor si mijlociu in potasiu, nisipos la nisipo-lutos, de bonitate inferioara pentru salcie plop alb si negru si salcam. Bonitatea inferioara este determinata de lipsa umiditatii din sol in sezonul de vegetatie si troficitatea scazuta. Avand in vedere lipsa precipitatiilor si umiditatea scazuta din sol nu se recomanda cultura salciei ci numai a plopului alb si negru si a salcamului. Este raspandit pe 17% din suprafata.

3. Subtipul aluvial molic ( cod 9502) : - Am-C: format in lunca pe aluviuni alternante de lut, luturi nisipoase si nisipo-lutoase, moderat humifer , mijlociu aprovizionat cu azot total; nisipo-lutos la lutos, de bonitate superioara pentru plop alb si negru. Bonitatea superioara este determinata de volumul edafic mare, cu un orizont de suprafata bine structurat, lutos cu capacitate mare de retinere si de cedare a apei, moderat humifer, care reduce evaporarea apei din sol si cu troficitate moderata (continut de humus si azot). In aceste conditii edafice se recomanda cultura plopilor euramericani care vor valorifica superior conditiile stationale descrise. Este raspindit pe 4% din suprafata

4. Subtipul aluvial salinizat (cod 9507 ): - Aosc - C : asemanator celui tipic dar cu orizont sc in primii 100cm. Este raspandit pe 10% din suprafata.

5. Subtipul aluvial gleizat (cod 9506) cu profil Ao-Go. Orizontul A₀ mai gros de 20 cm este de culoare bruna in functie de proportia de humus si de natura materialelor pedogenetice, sedimentare in lunca. Este raspandit pe 1,4 ha.

6. Erodisol tipic (cod 9601) cu profil Ap-C. Este superficial sau moderat superficial (profilul avand pana la 50 cm grosime) lipsit de structura cu continut mic de humus si elemente nutritive cu activitate biologica slaba cu reactie foarte variata (de la acida la alcalina) si textura nisipoasa. Un rol important il are reconstituirea vegetatiei naturale in special a padurilor, asigurarea perenitatii padurilor existente. Este raspandit pe 3,1 ha.

1.2.4. Sinteze stationale

1.2.4.1. Evidenta si raspandirea teritoriala a tipurilor de statiune

Tipurile de statiune si raspandirea teritoriala a acestora sunt prezentate in tabelul 10.

Tabelul 10

Statiunile identificate in cuprinsul unitatii de productie apartin in totalitate zonei forestiere de silvostepa, caracterizata de substrate alcatuite predominant din loessuri si materiale loessoide, luturi, luturi argiloase, argile si uneori depozite aluviale fine; Factori limitativi: regimul alternant de umiditate (deficit si exces de apa in sol), deficitul de aer in sol datorat excesului prelungit de apa, slab fenomen de salinizare sau solonetizare in profunzime.

Cel mai intalnit tip de statiune este 9.6.4.1 -' Silvostepa - lunca de sleau de bonitate mijlocie, sol zonal freatic umed ' ce ocupa un procent de 45% urmat de tipurile 9.6.1.1 - ' Silvostepa - lunca de zavoi de plop alb Bi, aluvial profund umezit freatic in substrat, rar scurt inundabil ' cu 42%, 9.6.1.2 - ' Silvostepa - lunca de zavoi de plopi Pm-i, aluvial, temporar slab umezit freatic in substrat, rar scurt inundabil ' cu 6%, 9.6.4.2 - ' Silvostepa - lunca de zavoi de salcie, Bs, aluvial gleizat, anual relativ prelungit inundabil ' cu 6%, - 'Silvostepa puternic erodat, Pi, sedimentar calcaros. Statiuni pe versanti puternic inclinati de pe malul drept al raului Ialomita, soluri excesiv erodate (regosoluri), cu volum edafic mic, estival uscat la uscat - reavan. Substrat litologic cu roci de natura calcaroasa sau bogat in CaCO statiuni de productivitate inferioara pentru salcam, cvercinee si alte specii de sleau' cu mai putin de 1% din suprafata unitatii de productie si 9.6.5.4 -' Silvostepa - lunca depresionata, bonitate inferioara, soluri aluviale salinizate, slab umezite freatic, care ocupa mai putin de 1% din suprafata unitatii de productie.

1.2.4.2. Descrierea tipurilor de statiuni cu factori limitativi si masurile de gospodarire impuse de acesti factori

Tabelul 11

1.3. Studiul vegetatiei forestiere

1.3.1. Formatii forestiere si tipuri naturale fundamentale de padure

In unitatea de productie I Buiasca au fost identificate 13 tipuri de padure (tabelul 12) prezentate in functie de productivitatea naturala.

Tabelul 12

1.3.2. Analiza structurii actuale a fondului foretier

Tabelul 13

In raport cu caracterul actual al tipului de padure se constata ca 66% din arborete se incadreaza in categoria tipurilor artificiale. Acestea sunt in cea mai mare parte arborete constituite din sleauri de lunca de productivitate mijlocie si inferioara si de plopisuri pure de plop alb de productivitate mijlocie si inferioara. Arboretele natural fundamentale au o pondere de numai 25 % (tabelul 14).

Tabelul 14

Bonitatea statiunilor are urmatoarea distributie: % superioara, 51% mijlocie si 43% inferioara. Productivitatea arboretelor nu este apropiata de bonitatea statiunilor astfel : 7% reprezinta arborete de productivitate superioara, 29% mijlocie si 64% inferioara. Acestea nu valorifica potentialul stational, o parte din ele urmand sa fie refacute in deceniul urmator sau in alte decenii.Arboretele total derivate reprezinta 1% din suprafata

In tabelul 15 se prezinta structura fondului de productie si protectie pe clase de varsta si clase de productie:

Tabelul 15

* Clase de varsta de 5, 10, respectiv 20 ani.

(continuare) Tabelul 15

* Clase de varsta de 5, 10, respectiv 20 ani.

Din analiza tabelului anterior putem observa ca speciile principale sunt diversele tari (salcam, frasin, artar tataresc, ulm, mojdrean) ce ocupa 50% din suprafata unitatii de productie. Pe langa acestea o intindere mare o au cvercineele (stejar pedunculat, stejar brumariu, cer) care ocupa 36% din U.P. I Buiasca si diversele moi (plopalb, plop negru, salcie) cu 14%.

Dupa cum era de asteptat se observa de asemenea ca in cadrul SUP A cea mai mare parte a suprafetei este ocupata de cvercinee cu 63% urmate de diverse tari cu 36% si de diverse moi cu 1%. La SUP Q predomina diversele tari (salcam,ulm) cu 96% si la SUP X diversele moi (plopii) cu 93%.

Analiza fondului de productie si protectie pe clase de varsta releva in SUP A ca 98% din paduri sunt incadrate in clasele I-IV existand diferente semnificative fata de o repartizare normala. Astfel in viitor sunt de asteptat diferente mari intre posibilitatile decenale pana cand se va ajunge la normalizarea claselor de varsta.

Din punct de vedere al productivitatii arboretelor, 30% sunt incadrate in clasa a III-a de productie (39% pentru SUP A, 14% pentru SUP Q, 24% pentru SUP X), iar 63% sunt in clasele a IV-a si a V-a de productie (49% la SUP A, 85% pentru SUP Q, si 76% pentru SUP X). Numai 7% dintre arborete sunt in clasele I-a si a II-a de productie (12% la SUP A, 1% la SUP Q).

Arboretele exploatabile in deceniul I se intind pe o suprafata de 234,5 ha, cu un volum de 24158 mc, pentru deceniul II pastrandu-se continuitatea in ceea ce priveste suprafata, cat si volumul arboretelor ce vor ajunge la exploatabilitate.

In tabelul 16 este prezentata structura fondului forestier dupa compozitie, clase de productie, consistenta, varsta medie, cresterea curenta si volumul mediu pe specii si pe total.

Tabelul 16

Se observa ca pe total U.P clasa de productie medie este 3,7, corespunzatoare unei productivitati mijlocii. Consistenta medie pe U.P. este de 0,81, variind pe specii intre 0,72 si 0,87. Cresterea curenta medie este de 4,9 mc/an/ha. Volumul mediu variaza intre 35 mc/ha la salcam si 177 mc/ha la stejar, media pe U.P. fiind de 111 mc/ha.