FUNCTIILE SOCIALE ALE ECOSISTEMELOR FORESTIERE SI ALTE ASPECTE SOCIO-ECONOMICE ALE GESTIONARII PADURILOR

FUNCTIILE SOCIALE ALE ECOSISTEMELOR FORESTIERE SI ALTE ASPECTE SOCIO-ECONOMICE ALE GESTIONARII PADURILOR

Acest capitol, pe langa functiile sociale ale ecosistemelor forestiere, include : date referitoare la participarea sectorului forestier la Produsul Intern Brut (PIB), contributia sectorului la asigurarea  de locuri de munca, constientizarea populatiei in legatura cu importanta padurilor pentru viata social-economica, aspecte privind relatiile intersectoriale cu implicatii asupra padurilor si a silviculturii.

Suprafata padurilor cu functii sociale, in special de recreere, este de circa 369 mii hectare, reprezentand 5,8% din suprafata totala a padurilor. Dintre acestea sunt supuse regimului special de conservare (tip functional II), fiind excluse de la taierile de produse principale, padurile special amenajate in scop recreativ (paduri parc), padurile situate in jurul monumentelor de cultura (manastiri, monumente arhiologice, istorice etc.), precum si cele situate de-a lungul cailor de comunicatii de interes turistic sau cele care protejeaza obiective de interes special. În celelalte paduri de recreere, cum ar fi cele constituite ca zone verzi in jurul localitatilor, al statiunilor balneoclimaterice, sanatoriilor (incadrate in tipul functional III) sunt admise recoltari de produse principale, dar numai cu restrictii specifice padurilor din grupa I functionala.

Ca si in cazul celorlalte paduri din grupa I functionala, o problema speciala se pune in legatura cu padurile de recreere trecute, prin retrocedare, in proprietate privata. În cazul acestora se impun clarificari privind necesitatea unor subventii de care ar trebui sa beneficieze proprietarii respectivi.

Analiza participarii silviculturii la PIB pune in evidenta o diminuare importanta a acestei participari, de la 0.8% la nivelul anului 1980 la 0.4% in prezent. Privatizarea unor activitati conexe din silvicultura si din domeniul exploatarii si prelucrarii lemnului , precum si reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei mari parti din terenurile forestiere ingreuneaza evaluarea participarii reale a intregului sector forestier la PIB, care in prezent este estimat la 4,7%. Majoritatea intreprinderilor mici si mijlocii nou create au inscris in autorizatiile de functionare activitati mixte, iar raportarea statistica a cifrei de afaceri nu se face cu reflectarea fidela a ponderii activitatilor cu caracter forestier.

Dupa anul 1990, personalul din silvicultura si exploatari forestiere (inclusiv prelucrarea primara a lemnului) s-a redus semnificativ. În domeniul silviculturii, pana in anul 1994 numarul angajatilor a ramas practic constant, in jurul valorii de 35-36.000 salariati. Dupa aceasta data, ca urmare a reorganizarilor impuse de cresterea eficientei economice a activitatii si de retrocedarile de paduri catre fostii proprietari sau urmasii acestora, s-au inregistrat reduceri succesive, in prezent personalul angajat fiind de circa 25.000 de salariati si aflandu-se in continua scadere. Nu exista o evidenta clara a personalului silvic angajat pentru gestionarea padurilor private, retrocedate. O atentie deosebita in legatura cu redistribuirea personalului silvic se impune in perioada imediat urmatoare, tinand seama ca R.N.P. va retroceda peste 40% din padurile proprietate publica de stat pe care le administreaza in prezent.

Sub raport social o problema de importanta deosebita o reprezinta in etapa actuala sensibilizarea si educarea proprietarilor de paduri si a populatiei in legatura cu importanta padurilor in viata social-economica a tarii. Pana in 1990, timp de peste 40 de ani toate padurile s-au aflat in proprietatea statului. În scurt timp, prin aplicarea Legii 247/2005,  peste 60 %  din fondul forestier national se va afla in proprietate privata, padurile fiind retrocedate "in integrum" fostilor proprietari sau urmasilor acestora.

Continuarea procesului justificat de reconstituire a dreptului de proprietate asupra padurilor are implicatii legislative, institutionale si financiar- economice care necesita o analiza atenta. În caz contrar, acest proces ar putea avea consecinte negative majore asupra economiei nationale si asupra conditiilor de mediu. Din cauza unei insuficiente pregatiri, retrocedarea partiala de dupa 1991 a avut ca urmare defrisarea si degradarea unor suprafete importante de paduri. Cauzele au fost multiple: lipsa unor reglementari adecvate privind padurile private, saracia accentuata a unora dintre proprietari, lipsa capacitatii lor de a le pazi si apara in mod eficient etc. Una din cauze a constituit-o insa, fara indoiala, lipsa cunostintelor strict necesare in legatura cu importanta si rosturile padurii. Se impune o modificare in sens pozitiv a atitudinii fata de padure si formarea treptata a unei constiinte forestiere in randul populatiei, in special in randul proprietarilor de paduri, fiindca in curand suprafata padurilor retrocedate va fi de peste 3.800 mii hectare de padure, respectiv de peste 60% din padurile tarii.

Relatiile silviculturii si ale sectorului forestier in ansamblul sau cu alte sectoare ale economiei nationale sunt de importanta deosebita. Padurea, cu multiplele functii ecologice, economice si sociale pe care le indeplineste, este un bun de  interes national care intereseaza si conditioneaza diverse domenii de activitate, de la protectia mediului pana la cele legate de valorificarea resurselor naturale. Îmbinarea armonioasa a unor asemenea preocupari, in aparenta contradictorii, este de importanta maxima.

În legatura cu aspectele prezentate mai sus se impun urmatoarele actiuni

• Cresterea suprafetei padurilor amenajate in scop recreativ, inclusiv prin sprijinirea proprietarilor/administratorilor de paduri cu fonduri din surse speciale (inclusiv SAPARD, Program Forestry) etc.

• Introducerea unor modalitati eficiente de evidentiere a participarii reale a sectorului forestier la PIB, pe principalele domenii de activitate: silvicultura, exploatarea si prelucrarea primara a lemnului, industria lemnului.

• Masuri urgente de constituire a unitatilor silvice private sau de incheiere de contracte de administrare cu unitatile silvice existente, pentru padurile care se retrocedeaza catre fostii proprietari in perioada imediat urmatoare, in asa fel incat sa se asigure, in continuare, ocuparea corespunzatoare a fortei de munca specializate din silvicultura.

• Organizarea unor campanii de sensibilizare/educare a populatiei cu ocazia actiunilor de retrocedare a padurilor din etapa imediat urmatoare, vizand : constientizarea publicului larg in legatura cu importanta padurii pentru mediu si viata; difuzarea catre noii proprietari de paduri a cunostintelor de baza despre padure, despre legislatia si administratia silvica, precum si despre necesitatea gestionarii durabile a padurilor pe care le detin.

• Amenajarea si dotarea corespunzatoare a padurilor destinate recreeri.

• Cresterea gradului de ocupare a fortei de munca din mediul rural, prin intensificarea lucrarilor cu specific forestier si valorificarea intregii game de produse si servicii oferite de padure.

• Întreprinderea unor actiunii intersectoriale cu autoritatile publice centrale care raspund de mediu, agricultura, dezvoltare rurala, industrie etc. vizand elaborarea de studii complexe pentru evaluarea aportului celor peste doua milioane de hectare de paduri ce urmeaza a se crea prin impadurirea terenurilor degradate, la combaterea efectului de sera, la fixarea carbonului din atmosfera,  la acoperirea necesarului de energie din zonele rurale, la ameliorarea generala a conditiilor de mediu, precum si la sporirea, in perspectiva, a resurselor de lemn industrial necesar dezvoltarii economiei nationale.