INTENSIFICAREA FUNCTIILOR DE PRODUCTIE ALE PADURILOR

INTENSIFICAREA FUNCTIILOR DE PRODUCTIE ALE PADURILOR

In perioada 1950-1990, desi toate padurile tarii erau amenajate, volumul exploatarilor de lemn, impus prin planuri cincinale, a depasit cu mult posibilitatea stabilita prin amenajamentele silvice. Cele mai intense exploatari s-au inregistrat in perioada 1951-1955, in timpul activitatii Societatii SOVROMLEMN, dar si in intervalul 1966-1975, cand industria de prelucrare a lemnului a cunoscut o dezvoltare exagerata in raport cu resursele de lemn.

In multe situatii, in special pana in 1986, exploatarile respective au fost urmate de impaduriri cu rasinoase, de regula cu molid si pin. Se insista pe crearea asa-ziselor culturi pentru producerea lemnului de celuloza si hartie, prin substituirea unor arborete de productivitate mai redusa din zona fagetelor, a gorunetelor si a sleaurilor de deal si de campie. Actiunea extinderii rasinoaselor in afara arealului lor de dezvoltare s-a dovedit contraindicata atat din punct de vedere economic, al productivitatii arboretelor, cat si din punct de vedere al stabilitatii acestora.

Dupa anul 1990, volumul exploatarilor s-a inscris sub nivelul posibilitatii padurilor. Pe langa preocuparile pentru redresarea fondului de productie, la aceasta restrangere a taierilor a contribuit accesibilitatea redusa a padurilor exploatabile si restrangerea capacitatatii de lucru a unitatilor de exploatare si prelucrare a lemnului. In ultima vreme, activitatea de exploatare s-a revigorat in mod simtitor si in multe regiuni ale tarii au aparut din nou presiuni importante asupra padurilor.

In prezent, gestionarea padurilor proprietate publica de stat, a padurilor proprietate publica a unitatilor teritorial-administrative, precum si a celor proprietate privata apartinand persoanelor juridice se face pe baza planurilor din amenajamentele silvice, elaborate din 10 in 10 ani, potrivit normelor tehnice impuse de Codul silvic. Pentru o parte din padurile proprietate privata a persoanelor fizice cu suprafata mai mica de 10 ha s-au intocmit studii sumare de amenajare. Planurile intocmite cu ocazia elaborarii amenajamentelor raspund cerintelor gestionarii durabile a padurilor, dar in cazul unor studii sumare, din cauza suprafetei restranse a padurilor pentru care au fost intocmite,  nu s-au putut respecta principiile amenajamentului.
 
5. Presiunile de supraexploatare se manifesta in special asupra padurilor din zonele accesibile, suprasolicitarea vizand in primul rand materialul lemnos din produsele principale ale padurii. Aceasta se explica prin faptul ca din padurile accesibile se acopera si o diferenta de posibilitate de circa doua milioane de m3  situata in zone inaccesibile, precum si prin faptul ca posibilitatea de produse secundare (din taieri de ingrijire a arboretelor) nu se realizeaza in proportie normala din cauza cerintelor reduse de lemn marunt si a conditiilor dificile de exploatare. Cele mai mari suprasolicitari la produsele principale se inregistreaza in cazul unor paduri private apartinand persoanelor fizice.

Activitatea de exploatare a lemnului se realizeaza in prezent printr-un numar mare de agenti economici privati. Coordonarea acestei activitati revine Ministerului Economiei si Comertului, care coordoneaza si activitatea de industrializare a lemnului.

Sub raport institutional, promovarea unei politici de echilibru intre aspectele de ordin economic, social si ecologic este favorizata de colaborarea dintre autoritatile publice centrale care raspund de aspectele respective. Unele disfunctionalitati de coordonare sunt create de faptul ca unitatile de exploatare si de prelucrare primara a lemnului sunt dependente de o alta autoritate publica decat cea care raspunde de silvicultura. O atentie deosebita trebuie acordata creerii cadrului institutional al gestionarii padurilor proprietate privata apartinand persoanelor fizice, tinand seama de intinderea redusa a proprietatii si dispersarea mare a acestora.

In ceea ce priveste infrastructura necesara pentru valorificarea produselor forestiere, este de mentionat ca densitatea drumurilor din cuprinsul padurilor este de 6,4 m x ha-1, cu mult sub minimul necesar, estimat la 12 m x ha-1. Desi a existat si inca mai exista capacitatea institutionala pentru proiectarea si executia lucrarilor de infrastructura, situatia in acest domeniu este nesatisfacatoare, in special din cauza lipsei de fonduri pentru finantarea lucrarilor de reabilitare a drumurilor forestiere existente, in mare parte deteriorate, si de construire a unor drumuri forestiere noi.

In etapa actuala, dezvoltarea sectorului forestier, privita sub raportul investitiilor necesare si al celor realizate, se gaseste intr-un mare impas. Din cauza dificultatilor economice din perioada de tranzitie spre economia de piata, in ultimii ani nivelul investitiilor in domeniul forestier a fost foarte scazut. Fondurile de la bugetul statului alocate pentru investitii au scazut continuu, iar resursele proprii ale unitatilor silvice au fost foarte mici, din cauza pretului redus al lemnului pe picior, care se afla pana nu de mult sub supravegherea Ministerului Finantelor. O redresare in domeniul investitiilor este de asteptat ca urmare a liberalizarii pretului lemnului pe picior si a eliminarii unor bariere privind exportul produselor din lemn.

Printre produsele nelemnoase ale padurii, cele mai importante sunt produsele vanatoresti si piscicole (salmonicole), fructele de padure si ciupercile comestibile, produsele din rachita, semintele si puietii forestieri, plantele medicinale si aromatice, rasina, miere etc. In cazul padurilor proprietate publica a statului, valoarea acestor produse reprezinta circa 10% din valoarea productiei totale. Productia realizata din produse nelemnoase in padurile proprietate privata este deocamdata nesemnificativa si nu exista o evidenta clara a acesteia.

Fondul cinegetic, considerat resursa naturala de interes national si international, este administrat si gestionat in scopul conservarii biodiversitatii faunei salbatice, mentinerii echilibrului ecologic, executarii vanatorii si satisfacerii altor cerinte social-economice. Potrivit Codului silvic, administrarea, ocrotirea, gospodarirea unitara si rationala a fondului cinegetic si a fondului piscicol din apele de munte se asigura de catre autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, in care sens aceasta emite norme tehnice pentru gospodarirea fondurilor respective si pentru ocrotirea vanatului, norme care sunt obligatorii pentru toti detinatorii acestora, indiferent de forma de proprietate.

Efectivele optime de vanat se stabilesc de catre autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, cu sprijinul cercetarii de profil. Autoritatea centrala aproba si cotele anuale de recolta, pornind de la analiza efectivelor optime si a celor reale. Evaluarea efectivelor reale se face de catre gestionarii fondurilor de vanatoare in baza metodologiei de evaluare aprobata de autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura.

Recoltarea celorlalte produse nelemnoase ale padurii se face in conformitate cu normativele elaborate de autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura si cu respectarea prevederilor Legii protectiei mediului. Valorificarea produselor respective se face de catre proprietarii sau administratorii padurilor. In cazul fondului forestier de stat se are in vedere accelerarea privatizarii acestor activitati.

Principalele actiuni ce trebuie intreprinse  pe linia intensificarii  functiilor de productie ale padurii, in conditiile mentinerii si accentuarii rolului ecologic si social al acestora, sunt:

• Încadrarea cu strictete a volumului de recoltat din paduri in limitele posibilitatii stabilite prin amenajamentele silvice.

• Optimizarea compozitiei de viitor a padurilor pe calea promovarii prin lucrarile de regenerare si de ingrijire si conducere a arboretelor, a speciilor autohtone cu valoare economica ridicata si de mare stabilitate ecologica.

• Încurajarea/stimularea asocierii micilor proprietari de paduri, prin facilitati acordate prin lege, in scopul realizarii de exploatatii forestiere/unitati de gospodarire viabile, pretabile la o gestionare durabila.

• Cresterea nivelului de eficienta a activitatilor de exploatare, transport si prelucrare a lemnului prin: modernizarea si dezvoltarea capacitatilor in raport cu resursele forestiere existente, pe calea stimularii investitiilor; sustinerea organizarii industriei de exploatare si prelucrare a lemnului in intreprinderi mici si mijlocii.

• Ecologizarea activitatilor de exploatare si prelucrare a lemnului prin promovarea unor metode si tehnologii de exploatare cat mai putin agresive pentru componentele ecosistemelor forestiere si a unor tehnologii de prelucrare cu impact redus asupra mediului.

• Initierea unor actiuni sustinute de valorificare a deseurilor din lemn, inclusiv a rumegusului, vizand atat evitarea/limitarea poluarii, cat si diminuarea presiunilor/  solicitarilor privind taieri din paduri pentru nevoi care ar putea fi evitate, cel putin partial, prin valorificarea respectiva.

• Îmbunatatirea accesibilitatii fondului forestier, in corelatie cu metodele si tehnologiile moderne de exploatare a lemnului si cerintele de protectie a mediului, prin: modernizarea si consolidarea drumurilor forestiere existente; extinderea retelei de drumuri forestiere in zonele inaccesibile; accesibilizare interna a arboretelor prin cai de colectare; dezvoltarea sistemei de masini si funiculare pasagere.

• Gospodarirea fondurilor de vanatoare si pescuit in apele de munte pe baza de planuri de management cinegetic si piscicol.

• Combaterea eficienta a braconajului cinegetic si piscicol.

• Perfectionarea metodelor de evaluare a efectivelor de vanat si a celor piscicole.

• Integrarea in planurile de amenajament silvic a informatiilor cinegetice si piscicole cu cele ale gestionarii durabile a padurilor.

• Aplicarea de reglementari care sa contribuie la promovarea economiei de piata in sectorul forestier, inclusiv prin crearea unei infrastructuri de marketing, prin infiintarea unui sistem pentru culegerea si gestionarea informatiilor si dezvoltarea unui sistem bursier la nivel national pentru toate categoriile de produse forestiere.