POLIFUNCTIONALITATEA ECOSISTEMELOR FORESTIERE; MENTINEREA SI AMELIORAREA STARII DE SANATATE SI A STABILITATATII ACESTORA

POLIFUNCTIONALITATEA ECOSISTEMELOR FORESTIERE; MENTINEREA SI AMELIORAREA STARII DE SANATATE SI A STABILITATATII ACESTORA

Introdus in practica gospodaririi padurilor in anul 1954, sistemul de zonare functionala romanesc a marcat trecerea la o gestionare pe criterii functionale a padurilor tarii. Prin gruparea celor peste 55 de categorii functionale in raport cu importanta si intensitatea functiilor prioritare atribuite arboretelor, a fost posibila o diferentiere a modului de gospodarire pe urmatoarele grupari: paduri cu functii speciale de protectie supuse regimului de ocrotire (tip functional I) in care nu se fac nici un fel de interventii gospodaresti; paduri cu functii speciale de protectie supuse regimului de conservare speciala (tip functional II) in care nu se fac taieri de produse principale, interventiile silviculturale avand un pronuntat caracter conservativ; alte paduri din grupa I functionala, in care recoltarea de produse principale este admisa numai cu restrictii speciale privind modalitatea de interventie (tipurile functionale III si IV); paduri din grupa a II-a functionala, in care recoltarile de lemn si interventiile silviculturale se pot face in mod curent, cu respectarea imperativelor privind gestionarea durabila a padurilor (tipurile functionale V si VI).

Starea de sanatate a ecosistemelor forestiere este de importanta majora in indeplinirea de catre acestea a functiilor ecologice, sociale si economice ce le sunt atribuite. În general, se poate afirma ca padurile Romaniei au o stare de sanatate corespunzatoare. În raport cu proportia arboretelor cu defoliere semnificativa, pe ansamblul speciilor forestiere rezultatele monitoringului national situeaza padurile tarii in categoria celor cu vatamare moderata. La nivel national, evolutia starii de sanatate a padurilor pentru toate speciile a fost, in linii mari, regresiva intre anii 1990 si 1994 si in ameliorare relativa dupa 1995.

În ultimii 20 de ani, atacuri semnificative de insecte daunatoare s-au inregistrat in 1998 (pe circa 1.315 mii de hectare). În privinta grupelor de specii care produc infestari, o pondere ridicata o detin omizile defoliatoare, urmate de insectele care ataca intre scoarta si lemn, gandacii defoliatori, insectele sugatoare si galicole, insectele xilofage, insectele care ataca radacina, mugurele si tulpina puietilor si insectele de seminte.

Dintre factorii abiotici, vantul cauzeaza vatamari semnificative. Doboraturile produse de vant au afectat in medie pe an circa 200 mii hectare de paduri, majoritatea calamitatilor inregistrandu-se in zona rasinoaselor (in special la molid) cele mai afectate fiind padurile din nordul Carpatilor Orientali.
În zona foioaselor, doboraturile produse de vant si rupturile produse de zapada au aparut pe suprafete mult mai mici, in special in fagete.

Pagubele produse de incendiile de paduri sunt in general putin semnificative, in principal datorita compozitiei preponderent pe baza de foioase a padurilor. În medie, se produc anual 88 de incendii, iar suprafata de padure afectata este de 276 hectare. Raportata la suprafata fondului forestier al tarii, suprafata totala incendiata anual reprezinta 0,15% . Majoritatea incendiilor din paduri sunt de litiera, iar incendii mai frecvente se inregistreaza in anii secetosi.
  
6. Pasunatul in paduri, desi este restrictionat si chiar interzis prin lege, constituie un factor destabilizator important, contribuind la deteriorarea conditiilor de mediu si la perturbarea echilibrului specific ecosistemelor forestiere. În plus, in cazul padurilor in curs de regenerare, el aduce grave prejudicii semintisului si are efecte negative de lunga durata asupra calitatii viitoarelor arborete.

Evolutia starii de sanatate a padurilor se evalueaza, incepand cu anul 1990, in reteaua nationala de sondaje din cadrul monitoringului national al vegetatiei forestiere. Caracteristicile urmarite, modul de stabilire, preluare si prelucrare a datelor sunt compatibile cu cele din metodologia utilizata de ICP Forests din UN/CEE si UE, iar inregistrarea datelor se efectueaza anual.

Supravegherea continua a efectelor poluarii aerului asupra padurilor si asupra acidificarii solurilor sunt urmarite in cadrul monitoringului forestier. Alte informatii cu privire la vatamarile produse ecosistemelor forestiere sunt furnizate de amenajamentele silvice.

Codul silvic prevede  ca anual sa se intocmeasca statistica si prognoza daunatorilor vegetatiei forestiere pentru intreg fondul forestier. Pe baza prognozei intocmite se stabilesc masurile pentru prevenirea si combaterea acestora. În scopul protectiei faunei si florei, se aplica metode biologice si integrate de combatere a bolilor si daunatorilor acestora, metode prin care se urmareste sa nu se aduca prejudicii echilibrului ecologic.

10.  Legea protectiei mediului stabileste obligatiile pe care le au detinatorii, cu orice titlu, de paduri, inclusiv aceea de a sesiza autoritatile pentru protectia mediului despre ,,accidente sau activitati care afecteaza ecosistemele forestiere".

Gradul de vitalitate si de stabilitate al padurilor este relativ ridicat. Este totusi de remarcat faptul ca in unele zone ale tarii (de exemplu Bucovina), prin aplicarea in trecut a taierilor rase pe suprafete mari, multe paduri de fag si de amestec de fag cu rasinoase au fost substituite cu molid, fapt care a marit substantial vulnerabilitatea padurilor respective, acestea fiind frecvent expuse la doboraturi de vant, atacuri de insecte etc. Fenomene similare se inregistreaza si in situatiile in care, dupa etatizarea padurilor, fara o fundamentare ecologica adecvata, s-a recurs la extinderea rasinoaselor in afara arealului lor natural, in vederea realizarii unor culturi pentru producerea lemnului de celuloza.

Actiunile ce se impun in scopul ameliorarii starii de sanatate si de stabilitate a ecosistemelor forestiere si al sporirii eficacitatii functionale ale acestora sunt:

. Practicarea unei silviculturi apropiate de natura, vizand: protejarea padurilor naturale si cvasinaturale; masuri de regenerare adecvata a arboretelor (promovarea regenerarii naturale, alegerea corecta a tratamentelor, utilizarea de biotehnologii de producere a puietilor pentru speciile valoroase care nu pot fi regenerate natural etc.).

. Executarea lucrarilor de ingrijire si conducere a arboretelor conform prevederilor amenajamentelor silvice si cu necesitatile de dezvoltare ale ecosistemelor forestiere.

. Optimizarea compozitiei si a celorlalti parametri de structura ai padurilor in raport cu functiile lor ecologice, economice si sociale; promovarea speciilor autohtone stabile si valoroase.

. Promovarea unei selectii eficiente in lucrarile de regenerare si de ingrijire a arboretelor, bazata pe criterii de silvicultura zonala.

. Identificarea padurilor necorespunzatoare in raport cu potentialul statiunilor forestiere si intocmirea de programe specifice pentru refacerea lor.

. Reconstructia ecologica a padurilor afectate de factori dereglatori sau necorespunzatoare sub raport structural-functional (afectate prin doboraturi si rupturi produse de vant si zapada, atacuri de insecte, etc.).

. Selectarea si promovarea de biotipuri de arbori rezistenti la adversitati si extinderea utilizarii acestora in lucrarile de regenerare a padurilor.

. Protejarea padurilor prin combaterea adecvata a daunatorilor si bolilor (metode biologice de combatere etc.) si prin interzicerea/ limitarea stricta a pasunatului in paduri, potrivit legii.

. Perfectionarea sistemului de monitorizare a starii de sanatate a padurilor, in corelare cu aspectele privind calitatea solurilor forestiere.

. Protectia calitatii solurilor forestiere; evitarea dezgolirii acestora prin defrisari sau prin tehnologii silvice inadecvate (taieri rase etc.).

. Elaborarea de norme tehnice pentru determinarea valorii economice totale a padurilor si a altor terenuri cu vegetatie forestiera si implementarea sistemului de evaluare economica a acestora, la nivel regional si national, in raport cu functiile lor ecologice, economice si sociale.

. Întocmirea metodologiei de evaluare a efectelor functiilor de protectie ale padurilor, pentru ca proprietarii de paduri sa poata beneficia de contravaloarea efectelor respective.

. Acordarea de compensatii/ despagubiri proprietarilor pentru neincasarea de venituri din cauza unor restrictii impuse de functiile padurilor (ex. paduri incluse in arii protejate, paduri care protejeaza obiective de interes public etc.).

. Implementarea sistemului de evaluare economica a padurilor si a terenurilor cu vegetatie forestiera, la nivel zonal si national, inclusiv in raport cu functiile lor ecologice, economice si sociale.