de executie a lucrarilor de impadurire - Izvoarele Dambovitei , Ocolul Silvic Rucar

Tema proiectului

Sa se elaboreze proiectul de executie a lucrarilor de impadurire a unor suprafete din U.P. V Izvoarele Dambovitei , Ocolul Silvic Rucar.

Acesta contine:

A.     Piese scrise:

Cap. I Descrierea cadrului fizico-geografice si a vegetatiei din U.P.

Cap. II Identificarea si descrierea suprafetei de impadurit

Cap. III Alegerea speciilor si alcatuirea compozitiilor de impadurit si a schemelor

Cap. IV Tehnologia de instalare a vegetatiei forestiere

Cap. V Ingrijirea culturilor

Cap. VI Organizarea si evaluarea lucrarilor

B.     Piese desenate:

Planul de situatie al U.P.- ului cu indicarea unitatii de cultura forestiera si compozitia de impadurire .

CAPITOLUL 1.SITUATIA TERITORIAL ADMINISTRATIVA

Elemente de identificare a unitatii de productie

Din punct de vedere al administratiei silvice, U.P. V Izvoarele Dambovitei, face parte din Ocolul Silvic Rucar, Filiala Teritoriala ROMSILVA R.A. ARGES.

Teritorial, unitatea de productie mai sus mentionata se afla amplasata de o parte si de alta a raului Dambovita chiar de unde acesta izvoraste, de aici si denumirea Izvoarele Dambovitei.

Fata de O.S. Rucar este situat in partea de nord a acestuia. Din punct de vedere geografic este situata in partea de sud-vest a Muntilor Fagaras.

Vecinatati, limite, hotare

In tabelul 1.2.1. sunt prezentate vecinatatile, limitele si hotarele unit[tii de productie. Limitele

sunt forme de relief evidente. Hotarul padurii este materializat cu vopsea rosie pe liziera padurii si prin

borne. Hotarele padurii nu se suprapun peste limitele unitatii de productie.   

Tabel nr. 1

1.2. Conditii stationale si de vegetatie

1.2.1.Conditii geologice si geomorfologice

Din punct de vedere structuralo-tectonic, U.P. a V-a Izvoarele Dambovitei se incadreaza in zona orogenului carpatic, constituit din formatiuni cristaline mezo si katamezomorfisme alcatuite din paragnaise, micasisturi, cuartite, migmatite si gnaise oculare, la care se adauga formatiuni sedimentare mezozoice. Procesele geomorfologice actuale sunt procesele biochimice si eroziunea fluvio-torentiala.

Prin procesele de solificare au rezultat urmatoarele tipuri de soluri:brune feriiluviale (92%), brune acide(4%), podzoluri, litosoluri care au un potential silvoproductiv mijlociu pentru speciile forestiere: MO, BR , FA.

Unitatea de productie V Izvoarele Dambovitei face parte din Unitatea de orogen Carpatic, subunitatea flisului.

Subunitatea flisului este localizata in Carpatii Orientali din Valea Sucevei pana in Valea Dambovitei, la est de blocurile cristalino-mezozoice si se prezinta sub forma unei fasii a carei latime variaza de la 23-25 km intre Moldova si Suha Mica, la cca. 80 km in zona de curbura a Carpatilor. Punerea in loc a flisului a avut loc incepand de la sfarsitul jurasicului pana in miocen. Aria in care a avut loc sedimentarea a suferit modificari aproape permanente, retragandu-se de la vest catre est incepand cu faza austriaca pana in faza distrofismului moldavic. In cuprinsul acestei subunitati se individualizeaza doua subzone, una a flisului intern ( apartinand cretacicului superior ) si alta a flisului extern ( apartinand paleogenului si miocenului).

Flisul este constituit predominant din roci detritice in alternante repetate, cu un stil tectonic ce variaza de la cute simple la cute-solzi, pana la stadiul de panza, desfasurate de la vest catre est: panza de Ceahlau, panza flisului curbicortical, panza sisturilor negre, panza de Tarcau.

Flisul intern cretacic este format din complexele litologice ale stratelor de Sinaia si stratelor de Azuga, formate din marne, marno-calcare si microconglomerate. Peste acestea urmeaza stratele de Comarnic alcatuite din sisturi argilo - marmoase cu intercalatii de gresii si calcare, la care se adauga sisturile negre si conglomeratele de Bucegi si de Ceahlau. Flisul intern atinge latimea maxima in zona Carpatilor de Curbura si se termina la Valea Dambovitei unde se afunda sub formatiile paleogene.

Flisul extern este alcatuit din formatiuni cretacice ( sisturi negre, marne, gresii, etc.) si paleogene ( in care predomina faciesurile marno - grezoase - gresii de Kiwa, de Tarcau, de Lucacesti, menilitele etc.)

Din punct de vedere geografic si geomorfologic U.P. a V-a Izvoarele Dambovitei este situata in Muntii Fagaras -Iezer din Carpatii Meridionalii.

Fragmentarile geologice prin care a trecut teritoriul precum si stilul agentilor morfogenetici, au conditionat aparitia unor forme complexe de relief. Infatisarea de ansamblu a unitatii de productie, aspectul general al reliefului si altitudinea acestuia a determinat incadrarea teritoriului in treapta reliefului de munte.

Forma complexa de relief se caracterizeaza prin munti josi si mijlocii ( 800 - 1900 m ).

In ce priveste energia de relief in cadrul teritorial al unitatii de productie se intalnesc doua sectoare: unul pe raul Dambovita din aval de satul Satic unde energia de relief este mai mica iar teritoriul neavand padure, este folosit in agricultura; iar celalalt din amonte de satul Satic pana in varfurile Berivoiu Mare, Otic, Vladului., Mezea si Coltii lui Andreiunde energia de relief este mai mare.

Pentru fondul forestier formele simple de relief sunt reprezentate in principal prin versanti si mai rar prin coame, platouri si lunci.

Configuratia terenului este in general ondulata si mai rar plana si faramitata.

Unitatea geomorfologica predominanta este versantul cu panta medie cuprinsa intre 31-40 grade (71%). Repartitia suprafetei in functie de inclinare este urmatoarea:

93.3 ha (2%) cu inclinari mai mici de 16 grade;

1067.0 ha (25%) cu inclinari cuprinse intre 16 si 30 grade;

2944.7 ha (71%) cu inclinari cuprinse intre 31 si 40 grade;

96.7 ha (2%) cu inclinari mai mari de 40 grade

Altitudinea medie este de 1475m, variind intre 1050m (121P) si 1900m (84G).

Altitudinal arboretele sunt situate intre 1050m si 1900m. Distributia arboretelor pe categorii altitudinale se prezinta astfel:

intre 800 - 1000m - 2.9 ha (-%);

intre 1000 - 1200m - 65.6 ha (2%);

intre 1200 - 1400m - 917.3 ha (22%);

intre 1400 - 1600m - 2023.9 ha (48%);

intre 1600 - 1800m - 1179.7 ha (28%)

intre 1800 - 2000m - 12.3 ha (-%)

Tinand cont de directia de scurgere a principalului curs de apa Raul Dambovita de la sud-vest la nord-nord-est expozitia generala a unitatii de productie este nord estica ( umbrita). Datorita celorlalte vai si paraie, afluenti ai cursului de apa amintit, pe acest teritoriu se intalneste toata gama de expozitii astfel:

expozitie insorita ( S si SV ) - 949.2 ha (23%)

expozitie partial insorita ( V, NV, E, SE ) - 2399.8 ha (57%)

expozitie umbrita ( N, NE ) - 852.7 ha (20%)

Regimul pluviometric a determinat formarea unei retele hidrografice bogate, care la randul ei determina orografia terenului.

Cursul de apa principal este raul Dambovita cu afluentii: Valea Barbului, Valea Foisorului, Valea Coltilor, Valea Oticu, Valea Vladului, Valea Berevioul Mic, Valea Berevoiul Mare, Valea Lutele, etc.

De remarcat faptul ca regimul hidrologic relativ echilibrat este mentinut de padure si ca acesta poate fi periclitat prin aplicarea taierilor concentrate pe suprafete mari.

Debitul acestor ape prezinta fluctuatii relativ mari in cursul anului, dar avand apa permanenta. Debitul minim al acestor cursuri de apa se intalneste in timpul verii iar maximum in timpul ploilor de toamna si al topirii zapezilor. Alimentarea cu apa a retelei hidrografice este mixta: atat nivala cat si pluviala.

1.2.2. Clima

Teritoriul unitatii de productie este situat intr-o zona caracterizata printr-un climat temperat continental moderat.

Cresterea treptata a altitudinii reliefului de la sud spre nord nord-est atrage dupa sine o etajare pe verticala a tuturor elementelor climatice. Astfel odata cu cresterea altitudinii scad temperatura si presiunea aerului si cresc precipitatiile, nebulozitatea, umiditatea aerului si viteza vantului. Tinand seama de spatiul in care este raspandita padurea, in cadrul teritorial al unitatii de productie, de forma complexa de relief si de altitudinea acestuia s-a individualizat prezenta unui etaj climatic si anume cel de munte.

Regimul termic

Datele climatice cu care s-a lucrat au fost preluate de la statia meteo Fundata situata la altitudinea de 1371m.

Tabel nr. 2

Temperatura aerului variaza atat in spatiu cat si in timp. Repartitia in spatiu a valorilor termice depinde de altitudinea reliefului. Temperatura medie anuala este de circa 2 ⁰C.

Sezonul de vegetatie incepe in data de 21.04. si se incheie in data de 1.10. avand o durata de 163 zile.

Din datele prezentate in acest tabel rezulta ca regimul termic al teritoriului studiat atat prin valorile medii lunare si anuale cat si din punct de vedere al duratei perioadei de vegetatie constituie factor limitativ pentru majoritatea speciilor forestiere mai ales peste 1500m, altitudine la care mai rezista doar molidul. Peste 1500m altitudine, regimul termic este moderat la puternic limitativ chiar si pentru molid care realizeaza clasele a IV-a si a V-a de productie.

Data medie si extrema a primului si ultimului inghet

Tabel nr. 3

Regimul pluviometric

Tabel nr.4

Regimul pluviometric, se caracterizeaza in functie de urmatoarele elemente:

Tabel nr.5

Dupa cum se observa si din tabel, precipitatiile sunt prezente tot timpul anului, valoarea maxima inregistrandu-se in luna iunie.

Umiditatea atmosferica este relativ ridicata avand valori anuale cuprinse intre 72-80%.

Precipitatiile atmosferice respecta aceeasi etajare pe verticala ca si celelalte elemente climatice. Valorile medii anuale cresc de la sud la nord si insumeaza cantitati cuprinse intre 1000 mm in zona joasa si 1200 mm in zona inalta. Uneori in timpul verii din norii cumulonimbus se dezlantuie ploi puternice, torentiale, provocand alunecari de terenuri si eroziuni mai ales in albiile de scurgere provocand mari pagube materiale.

Tabel nr.6

Regimul precipitatiilor atmosferice, al evapotranspiratiei potentiale, precum si raporturile dintre acestea, sunt favorabile speciilor forestiere din zona respectiva.

Regimul eolian

Tabel nr. 7

Tabel nr. 8

Frecventa vantului este in medie de 5 - 25 %. Intensitatea vantului este in medie de 5.0 - 7.0 m/s din directia SE - NV, deci exista pericolul doboraturilor de vant si se impun masuri speciale de protectie. Datorita reliefului si microreliefului local, adesea se produc curenti turbionari care pot avea directii diferite si se pot produce in arboretele de molid rupturi si doboraturi de vant.

Fig.1 . Frecventa vantului pe directii    Fig. 2 . Viteza vantului pe directii

Din analiza rozei vanturilor, anuala si pe anotimpuri, se poate constata ca in general predomina vanturile din directia SE si NV cu frecvente cuprinse intre 5 - 25 % si viteze de aproximativ 5 m/s.

Sinteza climatului

Indicele de ariditate de Martonne.

I_ar lunar = 12p/t+10 I_ar anual = P/T+10

p,P - precipitatii medii lunare si anuale

t,T - temperaturi medii lunare si anuale

Tabel nr. 9

Indicii de ariditate de Martonne lunari sunt cuprinsi intre 48 in luna septembrie si 165 in luna ianuarie. Indicele de ariditate anual este 95.

Cel mai arid anotimp este vara ( 61 ) iar cea mai arida luna este luna septembrie (48).

Cum in U.P. V Izvoarele Dambovitei , I_ar ≥ 30 avem deci climat favorabil padurilor.

In conditiile tarii noastre factorul diferentiator climatic cel mai puternic este lantul muntilor Carpati. El compartimenteaza teritoriul tarii expunandu-l in mod diferit circulatiei atmosferice si determinand in ansamblu repartitia diferitelor caracteristici ale climei.

Pornind de la clasificarea lui Koppen, Dissescu a delimitat mai multe regiuni climatice.

Teritoriul U.P. V Izvoarele Dambovitei se incadreaza in urmatoarea regiune climatica: Dfck.

Aceasta regiune climatica este caracterizata prin ierni friguroase si umede, cu temperatura lunii celei mai reci sub -4 ⁰C si cu temperatura celei mai calde luni peste 10 ⁰C. Iernile sunt lungi iar in timpul

iernii stratul de zapada este stabil. Cantitatea de apa din precipitatii este mai mare decat cea din pierduta prin evapotranspiratie, iar precipitatiile sunt suficiente tot timpul anului.

Dupa clasificarea lui Stoenescu U.P.V    Izvoarele Dambovitei se gaseste in zona climatului muntilor mijlocii, favorabil padurilor (IV C ), care este localizat aproximativ intre 600 - 1750 m altitudine. Acesta este caracterizat printr-un regim mai moderat al oscilatiilor temperaturii aerului, prin amplitudini termice medii anuale de la 18 la 20 ⁰C si prin amplitudini termice diurne mai reduse decat in regiunile de dealuri si campii. Temperatura medie anuala se mentine pozitiva, iar media lunii iulie oscileaza intre 10 - 14 ⁰C. Iarna, gradientii termici verticali au valori medii reduse, deseori producandu-se izotermii si inversiuni de temperatura. In aceste conditii, deasupra stratului inferior de aer rece si umed predomina timpul senin, cu soare si temperaturi relativ mai ridicate. Primavara , din cauza marelui consum de caldura pentru topirea zapezilor si a racirii adiabatice, aerul este mai rece decat toamna cu 2 - 4 ⁰C. In schimb vara, din cauza dezvoltarii curentilor de ascendenti si a racirii adiabatice corespunzatoare aerului, gradientii termici verticali au valori mai decat in celelalte anotimpuri, umezeala relativa se mentine ridicata, iar precipitatiile cresc, repartizandu-se insa deosebit pe pantele opuse ale muntilor. Versanti expusi frontogenezei si advectiei maselor umede, adica cei orientati spre NV, V si SV sunt frecvent acoperiti de nori, din care cad ploi intermitente de lunga durata.

In parte superioara a acestor versanti si pe culmi predomina vanturile din nord-vest, cu viteza mai mare iarna si primavara capabile sa doboare parcele intregi de conifere.

Durata de stralucire a soarelui depaseste anual 1700 - 1800 ore. Efectele de fohn se accentueaza la partea inferioara a versantilor abrupti, la adapostul marilor masive mintoase orientate transversal fata de sensul deplasarii fronturilor si maselor de aer umed asa cum este si cazul muntilor Fagaras.

Pe versantii nordici - umbriti - regimul temperaturi solului si aerului este moderat si variatiile termice depind mai mult de schimbarile neperiodice ale maselor de aer. Umezeala solului se mentine mai ridicata decat pe alte fete ale muntelui, iar limita padurilor progreseaza in inaltime.   

Fig. 3 Diagrama climatica Walter - Lieth

Legenda:

a - temperatura medie lunara (⁰C)

b - precipitatii lunare (mm), scara 1/5

c - precipitatii lunare (mm), scara 1/3

d - evapotranspiratia potentiala (ETP) lunara (mm), scara 1/5

e - perioada cu temperaturi medii lunare negative

f - excedente de precipitatii fata de ETP (mm), scara 1/5

g - deficitul de precipitatii fata de ETP (mm), scara 1/5

h - deficit de precipitatii compensat prin excedentele acumulate anterior

‍↑ - prima si ultima zi de inghet

T_ma - temperatura medie anuala

T_V - _VIII - temperatura medie a lunilor mai - august (tetraterma Mayer)

P_a - suma anuala a precipitatiilor

P_p10⁺ - suma precipitatiilor din perioada cu t≥10⁰C

P_XI - _IV - suma precipitatiilor de incarcare a solului, in lunile noiembrie - martie

P_VII - _VIII - suma precipitatiilor estivale in lunile iulie - august

∑D_p⁺ - suma excedentelor de precipitatii fata de ETP

∑D_p^- - suma deficitelor de precipitatii fata de ETP

D_p^- max - deficitul maxim lunar de precipitatii fata de ETP

I_ch - indicele de compensare hidrica = ∑D_p⁺/∑D_p^-

I_ar - indicele de ariditate anual

I_pt - indicele pluviometric al perioadei cu t_m ≥ 10⁰C, vernal si estival

E₁, E₂, E₃, E₄ - excedente lunare de precipitatii fata de ETP

D₁,D₂, D₃, D₄ - deficite lunare de precipitatii fata de ETP

Diagrama Walter - Lieth este folosita pentru prezentarea expresiva a caracteristicilor climatice districtuale sau ale unei statiuni, atat a valorilor lunare, variabile in cursul anului, deci a dinamici fenomenelor, a regimurilor factorilor.

1.2.3. Conditii edafice

Zonalitatea conditiilor fizico-geografice a facut ca teritoriul U.P. desi redus ca suprafata sa aiba un invelis de sol destul de variat.

Statistica tipurilor de sol din U.P. V Izvoarele Dambovitei:

Tabel nr. 10

.

In cele 10 u.a. solul este de tip prepodzol fiind intalnite ambele subtipuri ( tipic si litic )

Caracterizarea solului districambosol

Districambosolurile sunt raspandite cu deosebire in zona montana de altitudine, incepand de la 600 - 700 m si pana la 1600 - 1700 m, adica pana la limita superioara a padurii.Aceste soluri s-au format pe materiale parentale alcatuite in general din depozite de panta rezultate din dezagregarea si alterarea rocilor eruptive si metamorfice acide precum si a rocilor sedimentare sarace sau lipsite de CaCO₃.

Climatul umed si racoros, alaturi de materialul parental sarac in minerale calcice si feromagnesice, favorizeaza acidificarea solului. In aceste conditii de reactie acida, activitatea microorganismelor este mai redusa, transformarea resturilor organice este mai greoaie, iar acizi organici nou formati nu sufera un proces de mineralizare atat de intens ca in eutricambosoluri.

Districambosolurile au profilul de tipul O-Ao-Bv-C cu urmatoarele proprietati:

au textura usoara spre mijlocie nediferentiata pe profil

structura este grauntoasa, slab dezvoltata in orizontul Ao si poliedrica moderat dezvoltata in orizontul Bv

continutul in humus este variabil de regula intre 3-8 %in orizontul Ao al districambosolurilor cu mult moder si peste 8% in districambosolurile montane cu moder, de la altitudini foarte mari.

raportul C/N are valori cuprinse intre 16 - 20 in orizontul Ao si sub 14 in orizontul Bv.

raportul acizi humici/acizi fulvici din orizontul Ao este de 0.3 - 0.5

pH-ul este sub 5.0 , iar gradul de saturatie in baze are valori sub 55% in orizontul Ao si sub 30 - 35 % in orizontul Bv.

Fertilitatea districambosolurilor variaza in raport variatia tipului de humus si a regimului de umiditate. Pentru fagete aceste soluri sunt de fertilitate mijlocie, mai rar ridicata. Cele profunde sau mijlociu profunde si cu volum edafic mijlociu, au o fertilitate ridicata pentru arboretele de rasinoase si chiar pentru amestecurile de fag cu rasinoase.

Caracterizarea solului prepodzol

Aceste soluri se intalnesc in regiunea montana superioara, in subzona molidului si in subzona alpina inferioara.

Prepodzolurile se intalnesc pe substrate sarace in minerale calcice, de regula pe gresii, conglomerate, sisturi cristaline etc. care contin sub 30% argila relieful caracteristic este cel montan in care predomina versantii in panta mare si foarte mare. Climatul specific regiunilor de formare a prepodzolurilor este umed si racoros tot timpul anului, caracterizat prin temperaturi medii anuale cuprinse intre 3 si 6 ⁰C si precipitatii intre 900 - 1300 mm iar indicii de ariditate anuali de regula peste 55. vegetatia este alcatuita din paduri de molid sau din asociatii de jnepenisuri si ienuperete sau raristi de molid cu anin alb.

In conditiile climatului montan si subalpin, umed si racoros, cu precipitatii abundente tot timpul anului, alterarea mineralelor primare este intensa. Formarea orizontului B feriiluvial de grosimi apreciabile atat de aproape de suprafata solului, se explica atat prin acumularea de materiale amorfe active migrate din orizontul Au, cat si din descompunerea litierei si formarea de complecsi pseudosolubili care precipita si se acumuleaza in orizontul Bs.

Solurile de tipul prepodzol au profilul de tipul O-Au-Bs(Bhs)-C cu urmatoarele proprietati:

au textura mijlocie ( nisipo-lutoasa) , nediferentiata pe profil

are reactie acida - puternic acida si un grad de saturatie in baze scazut, de regula sub 30%

continutul in substante humice este ridicat (5-6%) in orizontul Au si scad in orizontul Bs

raportul C/N din substantele humice este mai mare ca 18

orizontul Bs, contine o proportie mai ridicata de acizi fulvici agresivi decat orizontul Au

oxizii liberi de fier si mai ales cei de aluminiu, prezinta o crestere in orizontul Bs fata de Au.

Fertilitatea. Sunt de regula soluri permeabile si bine aerisite. Ele sunt biologic mai active mai active decat podzolurile. Daca sunt suficient de profunde si au volum edafic corespunzator, ele sunt de fertilitate ridicata pentru arboretele de molid. In schimb, pentru fag, ele nu sunt decat de fertilitate mijlocie chiar si atunci cand sunt suficient de profunde si cu volum edafic corespunzator. Prin defrisarea padurilor de molid, aceste soluri sunt ocupate de asociatii de Nardus stricta de calitate inferioara, incapabile sa amelioreze conditiile de aciditate si troficitate azotata.

Caracterizarea solului podzol

Pozolurile sunt raspandite in zona montana superioara,in subzona molidului si in subzona alpina inferioara.

Roca mama sau materialele parentale pe care se formeaza aceste soluri sunt sarace in minerale calcice si feromagneziene si argila. Relieful caracteristic este cel montan cu versanti in panta mica sau microterase si platouri slab inclinate. Podzolurile se intalnesc in climate reci si umede, caracterizate prin temperaturi medii anuale cuprinse intre 3 si 6 ⁰C, uneori sub aceasta limita, cu veri scurte, racoroase si ploioase, cu ierni deosebit de aspre si lungi in care solul ingheata adanc. Vegetatia sub care se formeaza podzolurile este alcatuita din molidisuri pure echiene, uniforme si intunecoase, raristi de molid, ienuperete si jnepenisuri.

In conditiile unui regim de apa percolativ repetat sau intens percolativ din climate umede si reci, levigarea intensa a solurilor sub actiunea apei de infiltratie, are loc mai ales la inceputul primaverii si toamna tarziu, cand procesele de adsorbtie si acumulare biologica sunt foarte slabe.

In conditiile pedogenetice caracteristice formarii podzolurilor, are loc alterarea intensa care duce la descompunerea silicatilor primari in oxizi si hidroxizi de liberi de fier si aluminiu si silice.

Podzolurile au profilul de tipul O-Au-Es-Bhs-R(C) si urmatoarele proprietati:

au o textura usoara (nisipo-lutoasa) si nediferentiata pe profil

continutul in humus variaza intre 8-25% in orizontul Au (in deosebi humus brut acid), scade foarte mult in orizontul Es pentru a creste din nou la 5-15% in Bhs.

sunt soluri acide, cu pH frecvent sub 4.0 si cu grad de saturatie in baze foarte scazut, de regula sub 30% dar poate scadea si sub 15% si chiar sub 5%

au capacitate totala de schimb de cationic scazuta in orizontul Es si mai ridicata in orizonturile Au si Bhs, datorita materialelor amorfe iluvionate in orizontul Bhs.

activitatea microbiologica este foarte redusa in podzoluri iar aprovizionarea cu substante nutritive foarte slaba.

Podzolurile au fertilitate scazuta. Ele au o troficitate azotata foarte scazuta si o troficitate minerala de asemenea scazuta, datorita faptului ca cationii adsorbiti sunt foarte greu schimbabili si accesibili plantelor. Pentru molid, podzolurile pot fi uneori soluri de fertilitate ridicata, intrucat molidul este o specie micotrofa si isi poate procura azotul necesar din resturile vegetale aflate in orizontul organic.

Caracterizarea litosolurilor

Apar in regiunile montane cu relief accidentat, pe roci dure necarbonatice la suprafata. In zona forestiera ele reprezinta stadii de tranzitie spre alte specii. Ele se mentin in stadii incipiente de solificare numai pe versantii in panta mare cu eroziune foarte activa pe roci mama greu alterabile.

Litosolurile se formeaza pe roci dure eruptive sau metamorfice rezistente la alterare. Datorita rocii dure, greu alterabile, solificarea este incipienta si se formeaza un profil scurt, alcatuit dintr-un orizont Ao urmat de roca. Litosolurile din zonele mai reci sunt soluri cu moder sau humus brut. Litosolurile evolueaza spre solurile zonale, districambosoluri sau podzoluri.

Litosolurile au profilul de tipul O-Ao-R si urmatoarele proprietati:

textura la cele mai evaluate poate fi de la grosiera la fina iar structura grauntoasa sau poliedrica slab dezvoltata

profilul scurt face ca valorile permeabilitatii, porozitatii de aeratie si capacitatea pentru apa sa reduse

sunt soluri debazificate, cu rezerve mice de humus, cu reactie puternic acida, neutra sau chiar alcalina.

Caracterizarea solurilor aluviale

Apar in aceleasi areale cu protosolurile aluviale, in luncile rar inundabile sau iesite de sub influenta revarsarilor de apa.

Conditiile de formare solurilor aluviale sunt asemanatoare cu cele ale protosolurilor aluviale, cu deosebirea ca terenurile fiind rar inundate sau iesite de sub influenta inundatiilor, permit dezvoltarea unei vegetatii mai bogate care va determina o bioacumulare si humificare mai intensa si drept rezultat se va forma un orizont humifer mai gros si mai bogat in humus.

Solurile aluviale tipice prezinta urmatoarea succesiune de orizonturi pe profil Ao - C cu urmatoarele proprietati:

au textura variabila in raport cu natura depozitului, nediferentiata sau contrastanta in cazul unor depozite neomogene

in orizontul Ao, structura este glomerulara, grauntoasa sau poliedrica, slab sau moderat dezvoltata

sunt bine aprovizionate cu apa si substante nutritive, au un continut de humus de 2-3%, au grad de saturatie in baze ridicat dar pot fi si debazificate si cu reactia acida.

Solurile aluviale au o fertilitate mai ridicata decat protosolurile aluviale. Ele pot mentine arborete de plopi si salcii, aninisuri, stajerate si chiar sleauri de lunca de clase superioare de productie. Sunt de asemenea indicate pentru culturi de plopi negri si hibrizi.

1.2.4. Sinteze stationale

Cadrul general climato - edfic impreuna cu substratul litologic impletit cu particularitatile de relief (panta si expozitie) determina caracteristicile diferentiale ale tipurilor de statiuni.

Lista tipurilor de statiuni din U.P. V Izvoarele Dambovitei

Tabel nr. 11

Dupa cum se poate observa din tabelul de mai sus, arboretele din cele 12 u.a. luate in considerare se situeaza in trei etaje fitoclimatice , si anume:

etajul subalpin podzolic FSa - 17%

etajul montan de molidisuri FM₃ - 80%

etajul montan de amestecuri FM₂ - 3%

Etajul montan de amestecuri (FM₂) se intinde altitudinal intre 850 si 1300 m. Rocile intalnite in cuprinsul acestui etaj sunt constituite din sisturi cristaline, micasisturi si paragnaise pe care s-au format eutricambosoluri si districmbosoluri. Climatul etajului se caracterizeaza prin temperaturi si umiditati optime, fara extreme limitative pentru dezvoltarea speciilor de baza (molid, brad, fag).

Etajul montan de molidisuri (FM₃) se intinde altitudinal de la 1300 m si limita maxima de 1560 m, pe terenuri cu substrat alcatuit din sisturi cristaline si magmatogene, pe care s-au format districambosoluri si podzoluri. Clima se caracterizeaza prin temperaturi ceva mai scazute si un plus de umiditate considerabil. Speciile intalnite in aceste conditii (molid) realizeaza 18% arborete cu productivitate superioara, 69% arborete cu productivitate mijlocie si 13% arborete de productivitate inferioara.

In continuare se va face descrierea tipurilor de statiune cu factorii si determinantii ecologici limitativi.

Montan de molidisuri, Bm, districambosol, edafic submijlociu, cu Oxalis - Dentaria:

FM₃ Bm T_II H_IV Ue_3-2

Ocupa o suprafata de 163.3ha (7%) in cadrul U.P. V Izvoarele Dambovitei. Acest tip de statiune se gaseste pe versantii cu panta accentuata si repede, expozitii diverse, substraturi provenite din roci bazice si intermediare. Districambosoluri tipice sau litice cu mull si mull-moder, oligomezobazice, mijlociu profunde pana la profunde, nisipo-lutoase, semischeletice cu drenaj normal, volum edafic submijlociu.

Troficitatea este afectata de grosimea mai redusa a orizontului humifer. Umiditatea predominanta la nivel mijlociu U_{3(4)-2 .}

Factorii ecologici limitativi sunt substantele nutritive in general reduse si asigurarea cu azot si baze de schimb redusa.

Pentru arboretele de molid acest tip de statiune este de bonitate mijlocie. Exista pericolul de doboraturi de vant si de eroziune.

Montan de molidisuri, Bm, podzolic, edafic mijlociu:

Fm₃ Bi T_{0 . m} H_III Ue_4-3

Se gaseste pe 74% din suprafata U.P. - ului. Statiune situata pe versantii insoriti si partial insoriti, cu pante diverse, la altitudini de peste 1000 m. Substraturi litologice variate, depozite de suprafata provenite din roci eruptive.

Soluri de tip podzolic sau districambosol, litice, mijlociu profunde, nisipo-lutoase, cu volum edafic mijlociu. Conditii edafice putin favorabile padurii de molid, troficitate scazuta si foarte scazuta, aciditate activa foarte puternica.

Factorii ecologici limitativi sunt substantele nutritive putine, temperatura aerului scazuta, aciditatea activa, perioada bioactiva scurta. Bonitatea mijlocie la inferioara pentru padurile de molid, mai rar brad si fag.

Montan de molidisuri, Bs, brun acid, edafic mare si mijlociu cu Oxalis-Dentaria:

Fm₃ Bs T_III-II H_IV Ue₄

Ocupa 7% din U.P., se gaseste pe versanti cu expozitie si panta diverse, la altitudini de 800 - 1400m.

Substratul litologic provine din roci predominant bazice, mai rar intermediare si acide. Districambosolurile cu mull si mull-moder, bogate in humus, oligobazice, foarte variate ca profunzime si continut scheletic, cu volum edafic mare si mijlociu.

Troficitatea predominant mijlocie si submijlocie. Aciditatea activa variabila intre moderat si puternic acida. Bonitatea superioara pentru molid. Dintre factorii ecologici limitative cel mai important este accentuarea acidificarii solului.

Recomandari. Taieri de regenerare repetate , cu regenerare sub adapost, a caror intensitate si al caror ritm depinde de proportia altor specii si care vor fi introduse pentru acoperirea solului si sporirea productiei.

Tipuri de padure

Tabel nr.12

Conform tabelului principalele tipuri de formatii forestiere din cadrul unitatii de productie V Izvoarele Dambovitei sunt molidisurile pure care ocupa o suprafata de 4048.1 ha (97%), iar principalele tipuri naturale de padure sunt molidisuri cu Vaccinium myrthillus si molidisuri cu Vaccinium myrthillus si Oxalis acetosella care se intind pe o suprafata 1496.7 ha (36%), respectiv 1574.2 ha (38%). Se mai gasesc si alte tipuri naturale de padure dintre care cele mai importante sunt: molidis de limita cu Vaccinium si Oxalis care ocupa 668.6 ha (16%) si molidis normal cu Oxalis acetosella ce se intinde pe 163.3 ha (4%).

Cu privire la productivitatea arboretelor, se constata ca acestea nu valorifica in general potentialul stational. Suprafata arboretelor subproductive este de 18%. Cea mai mare parte a arboretelor sunt de productivitate mijlocie 78% nefiind in concordanta cu bonitatea stationala. Mai departe se va prezenta succint analiza tipurilor de padure enumerate mai sus.

Molidis cu Vaccinium myrthillus ( cod 115.3)

Se gaseste in general la altitudini cuprinse intre 950-1150 m, in partea inferioara a versantilor cu panta moderata sau accentuata. Se localizeaza pe versanti insoriti - nordici sau vestici. Solul caracteristic este brun podzolic, usor, cu mult schelet, avand umiditate relativ mai scazuta. Substratul este format din sisturi cristaline.

Arboretele sunt compuse din molid, la care se pot adauga diseminat bradul, fagul, mesteacanul si paltinul de munte. Cresterea molidului este destul de buna, realizandu-se o productivitate mijlocie. Consistenta normala este plina sau aproape plina. Forma trunchiurilor este destul de buna, dreapta si cilindrica. Elagajul, de obicei, se face in bune conditii, dar sunt si cazuri cand arborii raman neelagati pe o parte. Subarboretul pe alocuri este bine dezvoltat, in alte parti poate sa lipseasca total; este compus din cununita, zmeur, scorus de munte, caprifoi.

Molidis cu Vaccinium myrthillus si Oxalis acetosella (cod 115.1)

Acest tip de padure se gaseste la altitudini de 1200-1400 m, pe versantii cu expozitii nordice, estice si vestice si cu pante variate,de la slab inclinate la foarte repezi. Solurile sunt variate: districambosoluri podzolice sau semischeletice sau chiar podzoluri.

Arboretele sunt formate din molid pur, dar se pot gasi diseminat fagul si paltinul de munte.

Consistenta, de obicei, este aproape plina. Productivitatea mijlocie dar spre limita de jos. Forma arborilor, in general, lasa de dorit; se gasesc multe exemplare infurcite, strambe, noduroase. Elagajul nu se face in bune conditii. Regenerarea naturala se face in conditii destul de grele.

Molidis normal cu Oxalis acetosella (cod 111.1)

Este tipul altitudinilor mai mici. Se gaseste la altitudini cuprinse intre 600-1200 m. Se gasesc pe toate expozitiile, de la nord pana la sud. Relieful este si el foarte variat: platouri si terase joase imediat deasupra vailor, precum si versantilor, de obicei, slab inclinati, dar cateodata repezi, chiar foarte repezi. Tipul genetic de sol mai frecvent intalnit este brun tipic sau brun galbui.

Arboretele sunt compuse de obicei din molid pur, dar destul de des se amesteca bradul si fagul, putand da nastere la faciesuri. Consistenta naturala este plina. Arborii au formele bune, sunt drepti, cilindrici si bine elagati.

Faget cu Festuca altissima (cod 414.1)

Se gaseste la altitudini de 700-1400 m pe expozitii variate, versanti repezi sau coame ori platouri inguste, pietroase. Solurile sunt, de obicei, podzoluri galbui mai rar podzoluri cenusii tipice sau soluri brune galbui acide.

Arboretele sunt compuse din fag, la care frecvent se adauga molidul si bradul. Diseminat se mai pot gasi paltinul de munte, ulmul de munte, aninul alb,local laricele.

Consistenta naturala a arboretelor 0.6-0.9. Productivitatea fagului inferioara. Forma arborilor de fag este in majoritatea cazurilor defectuoasa, trunchiurile sunt infurcite, strambe, conice. Rasinoasele au forme mai bune, dar elagajul lasa de dorit.

Subarboretul este slab reprezentat. De obicei, numai pe margine se gasesc tufe rare de salcie (Salix silesiaca, Salix caprea), scorus, maces de munte, zmeur.

CAPITOLUL 2

FUNDAMENTAREA SOLUTIILOR DE IMPADURIT

2.1. Identificarea si caracterizarea unitatilor de cultura forestiera

Identificarea suprafetelor de impadurit din cuprinsul U.P., respectiv stabilirea unitatilor amenajistice (u.a.) in care sunt necesare interventii cu lucrari de impadurire se va face pe baza specificarilor facute in amenajament la rubrica " lucrari propuse" din descrierea parcelara.

Conform specificarilor din amenajament s-au stabilit urmatoarele u.a. - uri in care sunt necesare interventii cu lucrari de impadurire: 11B, 21E, 22A, 23A, 32D, 37E, 54E, 57B, 59E, 60A, 68D, 92B.

Dupa ce s-au stabilit aceste suprafete de impadurit se trece la constituirea unitatilor de cultura forestiera ( u.c.f. - uri ).

Unitatea de cultura forestiera reprezinta o portiune de teren omogena sau cu variabilitate restransa din punct de vedere al conditiilor fizico-geografice, topoclimatului, solului, substratului litologic si al vegetatiei naturale, portiune pe care urmeaza a se executa o anumita categorie de lucrari, de impadurire ( reimpaduriri, refaceri, substituiri etc.), adoptandu-se tehnologii unice instalare si ingrijire a culturilor forestiere. O unitate de cultura forestiera nu poate fi mai mica de 0,5 ha si nici nu poate depasii limitele unei parcele amenajistice. Ea cuprinde, dupa caz, parcela intreaga sau doar o portiune din parcela ( o subparcela sau un grup de subparcele ). U.c.f. - ul va purta acelasi cod (simbol) ca si parcela sau subparcela peste care se suprapune.

2.2. Situatia actuala a terenurilor de impadurit

Interventia cu lucrari de impadurire apare necesara, in masura mai mare sau mai mica, mai devreme sau mai tarziu, in orice unitate de productie, indiferent de localizarea ei in spatiul geografic al tarii. Necesitatea interventiei artificiale pentru instalarea culturilor forestiere se impune intr-o mare diversitate de situatii, determinate de particularitatile stationale si de vegetatia terenurilor de impadurit.

Din necesitati practice s-a procedat la o sistematizare a terenurilor de impadurit, in raport cu natura folosintei lor anterioare,cat si cu specificul vegetatiei lemnoase, in masura in care este semnalata. S-au diferentiat, in final, patru categorii de terenuri,care includ multitudinea de situatii ce pot fi intalnite in cuprinsul fondului forestier in care trebuie sa se intervina cu lucrari de impaduriri.

Cele patru categorii de terenuri sunt:

A - terenuri lipsite de vegetatie forestiera inclusiv semintis utilizabil

A₁ - poieni si goluri neregenerate din cuprinsul si terenuri preluate din fondul forestier destinate impaduriri

A₂ - suprafete descoperite in urma unor calamitati (incendii, uscari, doboraturi de vant)

A₃ - suprafete rezultate in urma taierilor rase sub 3 ha prevazute a se regenera pe cale naturala

B - suprafete rezultate in urma exploatarii arboretelor necorespunzatoare

B₁ - arborete derivate provizorii (mestecanisuri, plopisuri de plop tremurator)

B₂ - arborete slab productive care nu se pot regenera pe cale naturala

B₃ - arborete in care se executa lucrari de ameliorare in scopul imbunatatirii consistentei si compozitiei

C - suprafete incomplet regenerate pe cale naturala

C₁ - arborete parcurse cu taieri de regenerare sub adapost incomplet regenerate sau regenerate cu specii neindicate in compozitia de regenerare ori cu semintis neutilizabil

C₂ - arborete parcurse cu taieri de crang cu portiuni goale si neregenerate in care este posibila si indicata introducerea de specii valoroase

D - alte terenuri

D₁ - completari in plantatii, semanaturi si butasiri directe

D₂ - terenuri aflate in folosinta temporara la alti detinatori si reprimite pentru a fi reimpadurite.

Tabel nr.13

2.3. Necesitatea si oportunitatea interventiei cu lucrari de impaduriri

In cuprinsul fondului forestier sunt numeroase situatiile in care interventia pe cale artificiala pentru instalare padurii apare ca unica solutie. Se incadreaza aici, cu precadere, poienile, enclavele, terenurile care urmeaza a fi reintegrate in circuitul productiv forestier normal, precum si terenurile avansat degradate din sectorul agricol.

De asemenea, interventia artificiala se impune in cazul arboretelor calamitate ( incendii, doboraturi si rupturi de vant sau zapada ) ca si a celor supuse tratamentului taierilor rase, situatii in care este necesar sa se intervina in cel mai scurt timp pentru reimpadurirea terenurilor respective, dupa eliberarea lor de materialul lemnos.

Totodata, interventia cu lucrari de impadurire, se impune si in cazul arboretelor supuse tratamentelor bazate pe regenerare naturala, in scopul realizari desimii optime, pe intreaga suprafata si a ameliorarii structurii compozitionale a viitoarelor culturi forestiere. Necesitatea si oportunitatea interventiei cu lucrari de impadurire in situatiile precizate mai sus este evidenta, justificand pe deplin investitiile ce vor fi angajate.

La nivelul fondului forestier, o pondere insemnata din totalul suprafetei revine arboretelor slab productive, degradate, de mica valoare economica. Pentru redresarea starii nesatisfacatoare a unor arborete de acest gen este necesara si oportuna interventia artificiala.

Arboretele degradate din grupa a II-a ( de productie si protectie) avand, in general, ponderea cea mai mare intr-o unitate de productie, constituie obiectul principal al actiunii de ridicare a productivitatii padurilor in ansamblul lor. In aceasta categorie de arborete oportunitatea si urgenta interventiilor se stabileste in functie de caracteristicile lor edificatoare in ceea ce priveste productivitatea scazuta. In acest scop se analizeaza si se tine seama de: provenienta, consistenta, compozitie, varsta, clasa de productie, stare de vegetatie, parametrii productiei arboretelor respective, sub raport cantitativ si calitativ, urmand a fi examinati in raport cu bonitatea statiunilor.

2.4. Esalonarea interventiilor cu lucrari de regenerare artificiala in cadrul u.c.f.- urilor

Planificarea lucrarilor de impadurire se va face pentru o perioada de 5 ani. La intocmirea planului privind esalonarea lucrarilor de regenerare se va tine seama pe de o parte de categoriile de teren de impadurit in care au fost incadrate suprafetele ce necesita interventia artificiala, si pe de alta parte, de rezultatele obtinute din analiza comparativa a celor doua categorii de arborete ( existent si de referinta ) efectuata pe baza parametrilor privind productia, productivitatea si calitatea biomasei.

In principiu, la planificarea suprafetelor pentru impadurire se va lua in considerare urmatoarele ordine de prioritate a interventiilor:

suprafete ocupate cu de semintis instalat natural sau artificial prin lucrari de impaduriri, care are insa o densitate necorespunzatoare

suprafete ocupate de arborete supuse tratamentului taierilor rase, in care reimpadurirea trebuie sa se faca imediat dupa executarea lucrarilor de exploatare si eliberare a suprafetei de materialul lemnos

suprafete lipsite de padure (poieni, enclave) prevazute a fi impadurite.

Tabel nr. 14

CAPITOLUL 3.

STABILIREA SOLUTIILOR TEHNICE DE INSTALARE A CULTURILOR FORESTIERE

3.1. Stabilirea interventiilor artificiale pe categorii (natura) de lucrari de impaduriri

O componenta de seama a actiunii de dezvoltare a fondului forestier o constituie sporirea continua a capacitatii de productie si protectie a padurilor prin crestere eficientei silvo-economice a interventiilor pe cale artificiala. Pe cale artificiala padurea poate fi creata acolo unde lipseste, in cuprinsul sau in afara zonei forestiere, iar padure existenta poate fi regenerata si la nevoie ameliorata prin actiuni de impadurire, refaceri sau substituiri.

Pentru stabilirea interventiilor artificiale pe categorii de lucrari de impaduriri trebuie cunoscute categoriile de lucrari de impaduriri si particularitatile prin care se diferentiaza intre ele.

In functie de natura interventiei cu lucrari de instalare artificiala a vegetatiei forestiere, sunt diferentiate urmatoarele categorii de lucrari de impadurire:

a - impaduriri propriu-zise - atunci cand instalarea culturilor forestiere se face pe terenuri pe care padurea nu a existat sau de pe care aceasta a fost inlaturata o perioada indelungata

b - reimpaduriri - presupun instalarea de noi culturi forestiere pe terenuri ocupate in prezent de padure, care urmeaza a fi inlaturata

b₁ - reimpaduriri propriu-zise - atunci cand reinstalarea padurii urmareste regenerarea artificiala a unor arborete cu structura normala, instalate pe terenuri cu soluri forestiere nealterate, iar compozitia noilor culturi va fi identica sau apropiata arboretelor care se inlocuiesc.

Reinstalarea vegetatiei forestiere pe terenuri ocupate in prezent cu arborete degradate, de productivitate scazuta, poarta denumirea de refacere sau substituire, tehnologiile de interventie cu lucrari fiind diferentiate in mare masura, dupa natura fenomenelor de degradare care au afectat capacitatea de productie a arboretelor actuale. Ca particularitati comune ambele categorii de lucrari presupun inlaturarea integrala a arboretelor slab productive.

b₂ - refaceri - presupun reinstalarea vegetatiei forestiere pe cale artificiala pe terenuri ocupate in prezent de arborete cu productivitate scazuta, avand stare nesatisfacatoare de vegetatie, ca urmare a degradarii consistentei, corelata frecvent si cu regenerarea repetata pe cale vegetativa. Asemenea arborete sunt constituite de regula din specii valoroase, potentialul lor biologic in ce priveste productia de biomasa fiind insa limitat de starea lor de vegetatie.

b₃ - substituiri - presupun reinstalarea vegetatiei forestiere pe terenuri ocupate de arborete cu valoare economica scazuta, avand origine naturala, alcatuite insa din specii cu potential biologic redus, in cea ce priveste productia de biomasa ( arborete derivate) sau de origine artificiala instalate in statiuni putin satisfacatoare cerintelor ecologice ale speciilor componente.

c - lucrarile de impaduriri aplicate partial in cuprinsul terenurilor de impadurit, odata cu mentinere vegetatiei lemnoase existente, se numesc completari sau ameliorari, natura lucrarilor de impaduriri diferentiindu-se in raport cu stadiul de dezvoltare a culturilor existente, consistenta si starea de vegetatie a culturilor.

c₁ - completari - sunt lucrari de impaduriri ce se executa in culturi tinere (semintis-desis), rezultate din regenerari partiale, naturale sau artificiale, vizand instalarea vegetatiei forestiere in golurile ramase in cuprinsul terenului de regenerat, pentru scurtarea perioadei de inchidere generalizata a masivului.

c₂ - ameliorari - sunt lucrari de impaduriri cu caracter partial ce se executa pe terenuri ocupate cu arborete de regula tinere, aflate in fazele de dezvoltare nuielis - codrisor, cu consistenta subnormala, uneori chiar bracuite, incapabile sa-si refaca natura consistenta optima, cu soluri intelenite sau pe cale de intelenire, cu stare de vegetatie mai mult sau mai putin satisfacatoare si cu tendinte de inrautatire a acesteia odata cu inaintarea lor in varsta, capacitatea de exercitare a functiilor de productie si protectie a unor asemenea arborete fiind prin urmare, mult diminuata.

3.2. Alegerea speciilor pentru impadurire si justificarea lor silvo-economica

Interventia artificiala pentru regenerarea padurilor urmareste infiintarea de culturi forestiere valoroase sub raportul productiei de biomasa si a calitatii lemnului, caracterizate prin stabilitate, capacitate ridicata de autoreglare si autoprotectie impotriva factorilor daunatori ai mediului, astfel incat sa-si poata indeplini la parametri superiori functiile de productie si protectie atribuite.

Pentru atingerea acestui desiderat problema fundamentala in proiectarea lucrarilor de impadurire o constituie alegerea speciilor.

Alegerea speciilor pentru infiintarea de culturi forestiere dupa principii ecologice presupune promovarea cu precadere in cultura a speciilor din flora lemnoasa spontana, din cuprinsul fondul forestier. Aceste specii au capacitate ridicata de regenerare pe cale naturala de mentinere si de valorificare a potentialului productiv stational, fiind adoptate la conditiile climato - edafice concrete ale terenurilor de impadurit. Promovarea speciilor indigene si mai cu seama a provenientelor locale valoroase, ofera sanse sporite de intemeiere a unor culturi forestiere stabile, la care s-ar fi ajuns in cazul regenerarii naturale, daca aceasta ar fi fost posibila.

Intrucat ansamblul conditiilor fizico - geografice si de vegetatie forestiera constituie un indicator pretios al caracteristicilor ecologice, la alegerea speciilor se va tine seama, in primul rand, de incadrarea terenurilor de impadurit, in marile unitati de relief si etaje (subetaje) naturale de vegetatie.

Tabel nr.15

Schema de impadurire de ansamblu a u.c.f. 124B

Legenda: - buchet Mo (70%)

- buchet Pam (10%)

- La (20%)

u.c.f. 23A; tip de padure 1153 Molidis cu Vaccinium myrthillus. Grupa ecologica IV C; compozitia de impadurire : 80%Mo+20%Pa.m

Tabel nr. 20