Metode si epoci
de administrare a ingrasamintelor in viticultura
Metode de administrare. Metoda radiculara - In santuri. Aceasta metoda se practica in plantatiile mai batrane
si consta in executarea unor santuri de 25-35 cm, cate unul
pe fiecare parte a randului la 35-45 cm departare de acesta - astfel
ca ingrasamintele ajung in zona optima de
raspandire a radacinilor, se imbunatateste
coeficientul lor de utilizare. - In cuiburi - gropi - consta in
executarea in jurul butucului a unei gropi in care se introduc
ingrasamintele, care sunt folosite in exclusivitate de
catre butuc. Se executa in plantatiile tinere, in primii 3-5 ani
de la plantare. - Prin imprastiere - pe intreaga
suprafata prezinta dezavantajul ca elementele nutritive sunt
incorporate prea la suprafata fata de zona maxima de
raspandire a radacinilor, ceea ce duce la folosirea doar
partiala a acestora. Se recomanda mai mult inainte de plantare. -
Prin injectare - in apa de irigare, acolo unde exista sisteme de
irigatii. Metoda este foarte eficienta, prin solubilizarea
rapida si deplasarea substantelor in straturile de sol unde se
afla radacinile. Metoda extraradiculara: - pe
suprafata foliara, cu solutii pulverizate pe suprafata
frunzelor - pentru fertilizarea suplimentara. Avantaje: volum mic de cheltuieli; evita distrugerea radacinilor si blocarea NPK in
sol; inlatura efectul intarziat de folosire, ca in cazul
administrarii radiculare. Momentul aplicarii - epocile de
administrare: toamna se aplica ingrasaminte organice
si cele pe baza de P si K - prin incorporare sub aratura
adanca; - primavara se aplica azotul o doza la
intrarea in vegetatie, o doza la inflorit si una la
cresterea lastarului si bobului. Incorporarea
ingrasamintelor se face prin prasile.
