Plantarea vitei de vie

PLANTAREA VITEI DE VIE

Plantatiile viticole se infiinteaza numai in areale viticole delimitate. La alegerea terenului se tine cont de factorii climatici, orografici, litologici, pedologici, social-economici si tehnico-organizatorici.Referitor la infiintarea plantatiilor viticole trebbuie sa tinem cont de LEGEA VIEI SI VINULUI, care la articolele 10 si 11 prevede:

Art. 10 - Infiintarea plantatiilor de vita de vie se face, cu precadere, in arealele viticole delimitate. Pe terenurile din afara arealelor viticole pot fi infiintate plantatii destinate numai satisfacerii consumului local.

Art. 11 - In arealele viticole sau in extravilanul localitatilor din afara arealelor viticole , infiintarea de plantatii de vita de vie pe o suprafata de peste 0,1 ha de agent economic sau de familie si extinderea peste aceasta limita a celor existente se pot face numai in baza autorizatiei de plantare, eliberata de directiile generale pentru agricultura si industrie alimentara judetene si a municipiului Bucuresti, potrivit normelor metodologice de aplicare a prezentei legi. Pentru obtinerea autorizatiei de plantare pe suprafete mai mari de 3 ha este necesara prezentarea de catre solicitant a unui proiect de infiintare a plantatiei viticole, avizat de unitatea de cercetari vitivinicole din zona.

Plantarea vitei de vie este o lucrare complexa, de maxima importanta pentru realizarea prinderii si ulterior a vigorii, productivitatii si longevitatii butucilor.

Perioada de plantare difera in functie de conditiile pedo-climatice. La noi in tara este generalizata plantarea de primavara, perioada optima fiind in lunile martie - aprilie, cand temperatura solului in zona de plasare a radacinilor este de 8-10°C. Pe solurile grele cu exces de umiditate, care se incalzesc mai greu, plantarea vitei de vie se face mai tarziu (aprilie, mai). In zonele sudice, mai secetoase, pe terenuri bine drenate plantarea vitelor se poate face din toamna (noiembrie) si trebuie incheiata pana la venirea inghetului.

Plantarea de toamna, desi este mai avantajoasa deoarece pana in primavara se cicatrizeaza ranile si vitele pornesc mai repede in vegetatie, este putin practicata intrucat vitele se scot tarziu din scoala.

Pregatirea vitelor pentru plantare cuprinde fasonarea, mocirlirea si eventual parafinarea acestora.

Fasonarea consta in scurtarea corditei si a radacinilor la anumite dimensiuni, suprimarea ciotului de la altoi, a radacinilor date din altoi si de la nodul superior si mijlociu al portaltoiului, precum si indepartarea eventualelor cordite date din portaltoi. In functie de calitatea vitelor si metoda de plantare se cunosc trei modalitati de fasonare a vitelor (Fig.1.).

Fasonarea scurta se practica in cazul plantarii vitelor cu hidroburul sau plantatorul, precum si in cazul in care vitele au radacinile afectate de frig sau mucegai. La acest tip de fasonare radacinile se scurteaza la 1-2 cm, iar cordita la 1-2 ochi.

Fasonarea mijlocie este cea mai raspandita la noi in tara, ea se foloseste la plantarea vitelor dupa metoda obisnuita in gropi si consta in scurtarea corditei la 4-6 ochi si a radacinilor la 5-10 cm. In practica se apuca radacinile in mana si tot ce depaseste latimea palmei se suprima prin taiere cu foarfeca.

Fasonarea lunga este mai putin raspandita si se foloseste in cazul vitelor viguroase tinute doi ani in scoala de vite, in cazul plantarilor pentru completari de goluri sau pe nisipuri. In acest caz radacinile se scurteaza la 12-15 cm, iar cordita la 6-8 ochi. In cazul plantarii pe nisipuri cordita se poate lasa pana la 20-30 cm.

Fig.1. Fasonarea vitelor in vederea plantarii: a - vita fasonata mijlociu; b - vita fasonata scurt; c - vita fasonata lung

Mocirlirea vitelor se face imediat dupa fasonare prin introducerea radacinilor si a bazei butasului intr-un amestec format din dejectii proaspete de bovine 1/3, pamant galben lutos 2/3 si apa. Se amesteca bine pana ce pasta respectiva adera pe radacinile vitelor. Mocirlirea este obligatorie si se face cu scopul de a realiza cat mai rapid contactul dintre radacinile vitei cu solul.

Parafinarea vitelor este obligatorie in situatia in care plantarea se face fara musuroi si consta in cufundarea corditei si a unei treimi din portaltoi intr-un amestec topit la 70-72°C, alcatuit din: parafina 94%, bitum 3%, sacaz 3%. Cufundarea vitelor in acest amestec trebuie sa se faca foarte rapid (fractiuni de secunda).

Pregatirea vitelor in vederea plantarii trebuie facuta concomitent cu lucrarea de plantat. In cazul in care intervalul dintre pregatirea vitelor si plantare este mai mare (max.1-2 ore), vitele se pastreaza cu radacinile in mocirla si se acopera cu prelate.

Plantarea propiu-zisa a vitelor

Plantarea vitelor este o lucrare complexa si cuprinde mai multe operatii: saparea gropilor, repartizarea vitelor in gropi, fixarea vitelor in gropi, fertilizarea, udarea, tasarea, musuroirea. Plantarea se poate face dupa metoda obisnuita in gropi sau folosind metode speciale.

Gropile se executa manual sau mecanizat in momentul plantarii sau cu foarte putin timp inainte de plantare, pentru ca vita de vie sa nu se planteze intr-un sol uscat. Gropile se sapa in partea de sud a pichetului la 4-5 cm departare de acesta. Gropile trebuie sa aiba 50 cm adancime, 35-40 cm largime, iar peretele dinspre pichet sa fie drept.

Pamantul scos din groapa se asaza intr-o singura gramada si pe aceeasi parte la toate gropile. Dupa saparea gropilor se vor distribui vitele in gropi.

Plantarea propiu-zisa incepe cu executarea unei scobituri in peretele gropii dinspre pichet (Fig. 2.).

Dupa executarea scobiturii, pe fundul gropii, in partea dinspre pichet se va forma un musuroi din pamant marunt si reavan. Vita se va aseza cu radacinile rasfirate pe acest musuroi si se va conduce langa pichet, intotdeauna de aceeasi parte a acestuia.

Punctul de altoire a vitelor trebuie sa fie putin deasupra nivelului solului in cazul plantarii pe terenurile plane sau cu pante usoare. In treimea superioara a pantelor vitele se vor aseza cu punctul de altoire la 3-5 cm sub nivelul solului, iar la baza pantelor cu punctul de altoire la 3-5 cm deasupra nivelului solului.

Pozitia vitelor in groapa va fi verticala, paralel cu peretele gropii de langa pichet. Nivelul dorit de plantare se realizeaza prin marirea sau micsorarea musuroiului pe care se fixeaza radacinile vitelor.

Fig.2. Plantarea vitei de vie dupa metoda obisnuita in gropi.

Dupa fixarea in groapa, se tine vita cu mana stanga, iar cu cea dreapta se trage pamantul marunt si reavan pana la jumatatea gropii. Pamantul din groapa se taseaza usor cu piciorul (orientat cu varful spre vita) fara a rani radacinile.

In continuare se va introduce in groapa 2-4 kg gunoi bine descompus asezat intr-un strat uniform si se uda cu 5-10 l apa. Dupa infiltrarea apei se umple groapa cu pamant si se musuroieste cordita folosind pamant marunt si reavan. Musuroiul trebuie sa depaseasca varful corditei cu 5-10 cm.

Pe terenurile care nu au fost bine dezinsectizate, inainte de musuroire, in jurul corditei se presara 5-8 g insecticid spre a o proteja de atacul unor daunatori de sol.

Plantarea vitelor dupa metoda obisnuita in gropi este cea mai recomandata intrucat se obtin rezultate bune la prindere de 93-98%, cresteri viguroase in primul an de la plantare si intrarea vitelor la timp pe rod.