Particularitatile biologice ale vitei de vie

Particularitatile biologice ale vitei de vie

Ciclul biologic reprezinta totalitatea manifestarilor de viata intr-un an sau in mai multi, cu deosebirile respective.

Ciclul anual

Cuprinde perioadele de viata activa si latenta (de repaus) si procesele faziale, determinate de anotimpuri (iarna - primavara - vara - toamna).

Perioada de vegetatie activa incepe in primavara, si se termina in toamna, fiind alcatuita din urmatoarele faze: plansul, inmugurirea si dezmugurirea; inceputul de crestere a lastarilor, cu aparitia si dezvoltarea inflorescentelor (ciorchinilor); infloritul; cresterea bobului; coacerea strugurilor; maturarea (coacerea) lemnului si caderea frunzelor. Aceasta perioada dureaza 120-210 zile, in functie de soi si regimul termic din zona de cultura; ea incepe in aprilie - mai si se termina in august-octombrie.

Perioada de vegetatie latenta este una de hibernare si incepe de la caderea frunzelor toamna in octombrie - noiembrie si se termina la imnugurire primavara, proces care marcheaza inceputul vegetatiei active. Ea se imparte in repaus obligat (60 zile), adanc (36 zile) si facultativ (30 zile).

Ciclul multianual

Cuprinde procesele ontogenetice si toate perioadele prin care trece vita de vie de la insamantare pana la moarte: embrionara (intraseminala si intramugurala) cu o durata de un an; de tinerete, de 3 ani; de rodire, ce tine 20-40 ani; de declin ce dureaza 7-10 ani. Longevitatea vitei de vie ajunge la 50-100

Prin inmultire, vita de vie    isi asigura continuitatea speciei si a soiurilor in timp, ceea ce ii confera un atribut fundamental, care sta la baza productiei viticole. In functie de biologia plantei, caile de imnultire sunt urmatoarele:

Inmultirea sexuata sau prin seminte, folosita numai la obtinerea soiurilor noi in urma hibridarii sexuate, naturale (soiurile Feteasca Regala, Muscat d'Adda) si artificiale, initiata de specialisti (soiurile Perla de Csaba, Cardinal, Italia). Nu este recomandata in productie.

Inmultirea asexuata sau vegetativa prin organe vegetative care formeaza radacini pirpirii. Ea se realizeaza prin butasire, marcotaj si altoire.

Butasirea se practica numai la soiurile nobile ce se planteaza pe terenurile nisipoase sau fara filoxera, la portaltoi si la hibrizii producatori directi. In acest scop se folosesc butasi nealtoiti, adica parti de lastari sau coarde, care se detaseaza de butuc si se inradacineaza.

Marcotajul se practica la viile pe rod si in plantatia de portaltoi pentru completarea golurilor. Se folosesc marcote, adica portiuni de lastar sau coarde ce se inradacineaza pe butuc si dupa un anumit timp se detaseaza de acesta devenind planta de sine statatoare.

Inmultirea prin altoire este generalizata in viticultura si consta din grefarea portaltoiului (provenit din speciile americane) si altoiului, care reprezinta soiul nobil, roditor, cultivat. Altoirea se realizeaza cu o veriga a fluxului tehnologic de producere a materialului saditor viticol