Prezentarea ecopedologica a Podgoriei Stefanești - Argeș

1. - Prezentarea Podgoriei Stefanesti - Arges

Inca din timpul lui Mihnea Voda ( 1507) se pomenea in hrisoave de viile domnesti din dealurile Pitestiului : Coasta Campului, Izvorani, Targul din Deal, Stefanesti, Valeni. In secolul al XVIII-lea localitatea Stefanesti a devenit centru cu greutate al podgoriei Pitesti, mentionat la un targ special pentru vanzarea vinului., Targul Dealului ( Giurascu C., 1970)

Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie Stefanesti, unde s-au intreprins studiile pentru aceasta lucrare, a luat fiinta in anul 1959, sub denumirea de Statiunea Experimentala Horti-Viticola Stefanesti.Dupa infiintarea Statiunii Experimentale Horti-Viticole Stefanesti -Arges 15.03.1959, viticultura ia amploare, iar oferta ecologica a podgoriei asigura extinderea in cultura a numeroaselor soiuri de vita de vie.

In anul 1980 unitatea a trecut in subordinea ASAS ,, Gh. Ionescu Sisesti" - Bucuresti, iar din anul 2002, poarta numele de S.C.V.V. Stefanesti -Arges .

S.C.V.V. Stefanesti -Arges este asezat in bazinul viticol Stefanesti - Arges, din nord-estul orasului Pitesti, la o departare de 5 km de acesta si 120 km de Bucuresti.

Este amplasata in partea central-sudica a Subcarpatilor Munteniei, ocupand zona de platforma, versantii si o parte din lunca stanga a Argesului, intre localitatile Valea Mare - Stefanesti situata la 44s 55" latitudine nordica si Valea Mare ( judetul Dambovita)la 44s 42" latitudine nordica. Viile se gasesc pe latura sud-vestica a platformei Candesti, pe o lungime de 40 km de-a lungul DN-7 si o latime de la 1-2 km la 8-10 km.

Patrimoniul viticol al potgoriei se intinde pe raza comunelor: Stefanesti, Calinesti, Leordeni, Topoloveni si Valea Mare. ( Tabelul nr.1.)

Centrele viticole si plaiurile din podgoria Stefanesti Arges

Tabelul nr.1.

Caracteristicile principalelor centre viticole

Podgoria Stefanesti - Arges cuprinde trei centre viticole distincte, doua - Stefanesti si Topoloveni - pe teritoriul judetului Arges, iar al treilea - Valea Mare - pe teritoriul judetului Dambovita.

Centrul viticol Stefanesti se suprapune pe cea mai mare parte a zonei vestice a podgoriei, intinzandu-se pe aproape 16 km, de la raul Doamnei pana la raul Carcinov. Ii sunt caracteristice un relief puternic fragmentat, cu dealuri mai inalte, soluri mai argiloase, calduri de vara mai atenuate si regimul de precipitatii cel mai bogat din areal. Cuprinde comuna Stefanesti cu satele: Valea Mare - Podgoria, Valea Popii, Enculesti, Ploscaru, Lecsoare pe Coasta-Campului, Izvorani, Stefanesti, Stefanestii Noi, Targul Dealului, Valea Boereasca, Viisoara si Golesti; comuna Calinesti cu satele: Ciocanesti, Valeni - Podgoria, Radu Negru, Vranesti, Draghicesti, Udeni, Gorganu, Calinesti, Rancaciov, Cristieni, Urlucea si Glodu. In cultura predomina soiurile de struguri pentru vinuri albe, profilul viti-vinicol principal fiind obtinerea de vinuri albe de calitate superioara. Alaturi de acestea, reprezentand fiecare cate 8 - 10% din productia totala, se produc vinuri aromate de calitate superioara si vinuri pentru distilate de calitate superioara. Vinurile obtinute an de an in acest centru, mai ales cele albe superioare seci, au un continut moderat in alcool si prezinta insusiri deosebite de armonie gustativa, fructuozitate si suplete, care le fac foarte baubile si tot atat de mult apreciate si cautate.

Centrul viticol Topoloveni, amplasat in centrul podgoriei, suprapus in cea mai mare parte a sa pe zona estica a arealului, se intinde de la raul Carcinov, pe o distanta de peste 10 km, pana la valea Ciolcesti inclusiv. Situat in zona de platforma mai slab fragmentata, teritoriul acestui centru viticol prezinta relief mai putin framantat, cu dealuri nu prea inalte, orientate, in general, de la N-NV spre S-SE. Solurile mai putin argiloase si mai calde, iar clima mai generoasa din punct de vedere termic si cu precipitatii ceva mai reduse contribuie la realizarea unor concentratii in zaharuri superioare celor de la Stefanesti. Perimetrul acestui centru viticol cuprinde orasul Topoloveni cu localitatile: Tiganesti, Inuri, Topoloveni, Golestii-Badii, Botarcani, Goranesti, Crintesti si Glambocelul; comuna Priboieni cu satele: Albotele, Valea Mare, Valea Popii, Pitoi, Samaila, Paraschivesti si Priboieni; comuna Leordeni, cu satele: Carciumaresti, Cotu Malului, Leordeni Ciulnita, Pietroasa, Budisteni, Scoicesti, Glodu, Baita, Glambocata Deal, Glambocata, Ciolcesti Bantau; comuna Bogati cu satele: Barloi, Glambocel, Bujor, Chitesti, Suseni si Bogati. In plantatii predomina soiurile de struguri pentru vinuri albe, profilul viti-vinicol principal fiind productia vinurilor albe de calitate superioara. Spre deosebire de centrul Stefanesti, aici este bine reprezentat profilul productiei de vinuri rosii de calitate superioara. Complementar, se cultiva soiuri de struguri pentru vin pentru distilate de calitate superioara si struguri pentru masa. Vinurile albe, adesea mai alcoolice, mai extractive, sunt foarte placute, insa nu mai dobandesc aceleasi insusiri deosebite de fructuozitate, suplete si armonie. Vinurile rosii, bine colorate, suficient de extractive dar si baubile, si-au impus calitatea superioara.

Centrul viticol Valea Mare din judetul Dambovita este situat la extremitatea zonei estice a podgoriei. Perimetrul sau se suprapune, in principal, pe ultimele prelungiri ale platformei Candesti, pe directia SE spre Campia Romana. De aici, relieful caracteristic al acestui centru, cu dealuri joase, constituite din marginea puternic meandrata a platformei, cu versanti scurti, adesea abrupti si cu soluri subtiri si sarace. Perimetrul acestui centru cuprinde comuna Valea Mare, cu satele: Stratonesti, Garleni, Livezile, Saru, Feteni, Valea Mare, Valea Caselor; comuna Crangurile, cu satele: Badulesti, Crangurile de Jos, Crangurile de Sus; orasul Gaesti cu Gura Foii; comuna Dragodana; comuna Matasaru. Se cultiva soiuri pentru vinuri de calitate superioara, albe si rosii, cele dintai fiind preponderente, precum si soiuri de struguri pentru masa. Profilul viti-vinicol principal il constituie productia de vinuri albe de calitate superioara.

In toate cele trei centre viticole, directia de productie principala o constituie producerea vinurilor albe de calitate superioara (din soiurile Feteasca alba, Sauvignon, Riesling italian, Chardonnay, Feteasca regala). Datorita resurselor heliotermice mai bogate, la Topoloveni si Valea Mare se obtin, de asemenea, vinuri rosii de calitate superioara ( din soiurile Feteasca neagra, Cabernet Sauvignon, Merlot si Burgund Mare ). La randul sau, centrul viticol Stefanesti asigura producerea unor vinuri aromate de calitate superioara mult apreciate (din soiurile Tamaioasa Romaneasca si Muscat Ottonel). Cultura strugurilor pentru masa este mai putin extinsa, ea limitandu-se la soiurile din epocile de maturare III - IV (Chasselas doré + roz, Muscat Hamburg).

Directii de productie

In principal se cultiva soiuri pentru vinuri albe de calitate superioara. Conform ordinului 546/25 noiembrie 2002 sunt recomandate soiurile Chardonnay, Pinot gris, Sauvignon in centrul viticol Stefanesti, Sauvignon si Chardonnay in Topoloveni, Riesling italian, Sauvignon si Chardonnay in centrul viticol Valea Mare. Sunt autorizate soiurile Feteasca regala, in toate cele 3 centre si Rieslingul italian in centrul viticol Topoloveni. De asemeni sunt cultivate si soiuri pentru vinuri rosii de calitate superioara: Feteasca neagra, Cabernet Sauvignon, Merlot. Se cultiva si soiuri pentru vinuri aromate aromate de calitate superioara Tamaioasa romaneasca si pentru distilate din vin fiind autorizat soiul Feteasca regala.Ca soiuri pentru struguri de masa sunt recomandate : Victoria,Augusta, Muscat d́ Adda, iar ca soi autorizat Muscat de Hamburg.

Harta arealelor consacrate diferitelor directii de productie

2. - Conditii geografice si orografice

Altitudinea terenului este de 345 m fata de nivelul Marii Negre si de 290 m fata de Marea Baltica. Pe terenurile framantate din zona, viticultura este una din ocupatiile majore ale populatiei rurale. Perimetrele viticole ale Statiunii din Stefanesti, sunt cuprinse in zona colinara joasa a Piemontului Getic, la tranzitia acestuia spre campie, ce se face la confluenta luncii raului Arges cu a raului Doamnei, care aici fuzioneaza. Dealurile moderat framantate au inaltimi mici si sunt orientate pe directia N-S sau E-V, dupa cum vaile laterale converg in valea raului Arges.

Orografia terenului cuprinde versanti cu pante neuniforme (10-30%), cumpene si vai, iar microrelieful este reprezentat prin teren plan, sau pante variabile, cu numeroase inflexiuni, pe alocuri cu alunecari de teren si eroziuni de suprafata si rareori de adancime.

Unitatea geomorfologica, alcatuita din terase in general sub forma plana, cu o usoara inclinare nordica, in apropierea versantilor fenomenul de colmatare fiind mai intens. Apa freatica se gaseste la adancimi relativ mari in toata zona colinara; exceptie fac luncile.

Pe versanti se intalnesc izvoare de coasta, alimentate din apa freatica sau din apele de infiltratie. Actiunea apelor de suprafata poate produce eroziunea solului, fenomen ce se manifesta pe aproximativ 30% din suprafetele din zona. Pe suprafetele colinare joase (pe platou), subsolul este format din stratificatii de luturi grele, argile si gresii.

Versantii sunt scurti, puternic framantati, cu o panta variabila,prezentand configuratia unei alternante de terase naturale si taluze abrupte implicand fenomene de eroziune la mare adancime, prabusiri de maluri, eroziune de suprafata, depunerea materialului transportat de ape.

Terasele sunt formate din depuneri argiloase, sarace in carbonat de calciu, fapt ce imprima rocii mama o permeabilitate redusa.

Caracteristic pentru podgoria Stefanesti, ca si pentru alte areale viticole din zona de actiune a statiunii este faptul ca viticultura implica mari suprafete de platou din platformele Candesti si Cotmeana sau din campiile inalte ale Pitestilor si Targovistei, avand anevoioasa scurgere a apelor de suprafata.

Geomorfologie

Teritoriul podgoriei se inparte in doua mari sectoare distincte:

- zona paraul Glambocel si raul Potopul prezinta extinderea mai mare a platformei, altitudinea maxima atinge 325 m in varful Pietroasa, vaile care strabat platforma pe directia NNV-SSE sunt puternic dezvoltate (V. Budisteanca, V. Glambocelului, V. Seaca, V. Voinei ), au depozita cuaternare la baza iar versantii sunt abrubti.

- zona raul Doamnei si paraul Glambocel in prima parte se pastreaza zonele centrale ale interfluviilor ( Dealurile Izvorani, Stefanesti, Vranesti, Valeni) in care dealuri cu cele mai mari altitudini este Dealul Izvorani cu 415m.Din culmea principala a platformei s-au desprins pe directia NS fragmente de vai ce s-au adancit atat in piemont cat si in glacis.

Litologie

Lunca raului Arges care strabate podgoria se prezinta ca o suprafata plana cu usoara panta sudica, neuniforma ca depuneri si ca grosime a stratului de aluviuni depuse.

Au loc frecvent alunecari de teren, mai ales in zone unde substratul litologic este alcatuit din argile si marne cu intercalatii de nisipuri si pietrisuri (Stefanesti, Izvorani), aceste locuri necesita lucrari de amenajare corespunzatoare.

In platforma Candesti se gasesc materiale aluvo-proluviale cu pietrisuri de tip Candesti acoperite cu argila, pe terase si campiile terminale ale piemontului getic predomina materialele proluviale argiloase relativ slab carbonatate. La baza versantului exista zone de glacis acoperite cu coluvii de natura diferita.

Hidrologie

Principalele vai ce fragmenteaza platforma din zona de vest intre raul Doamnei si paraul Glambocel, sunt Valea Izvorani, Valea Stefanesti, Valea Valeni, Valea Rancaciov si Valea Carcinov, acestea se caracterizeaza prin existenta unei ample retele higrografice, temporare si permanente, determinand adancirea in piemont si in glacis.

Zona de est (intre paraul Glambocel si raul Potopul )se caracterizeaza prin extinderea mare a platformei nefragmentate . Acestea determina formarea vailor Budisteanca, Glambocelul, Seaca, Voinei, Saru si Valea Mare fiind mai puternic dezvoltate, adancite in depozite cuaternare, versanti abrupti. Fragmentarea terenului in aceasta zona este redusa deoarece organismele torentiale sunt slab dezvoltate.

3. - Conditii ecoclimatice

Vita de vie, ca oricare alta planta superioara, isi procura hrana din aer si sol. In relatiile ei cu factorii abiotici, ea se integreaza in habitatul din mediul geografic in care se dezvolta. Pentru a interpreta cat mai bine datele meteorologice furnizate de statia din apropiere, trebuie sa se tina seama de anumiti factori modificatori de climat ce actioneaza in aceasta zona. Se poate spune ca influenta climatica este conditionata si de amplasarea latitudinala . Situarea podgoriei la bordura sudica a subcarpatilor Munteniei si la contactul cu Campia Romana imprima variatii climatice de la vest spre est.

Sub aspect climatic teritoriul Statiunii apartine zonei a II-a moderat calduroasa - semiumeda care cuprinde arealul caracterizat prin temperaturi medii anuale intre 8 -10,5 C, radiatie solara de 114 -128 Kcal / cm², o suma a temperaturilor mai mari de 0 C, cuprinsa intre 3400 - 4100 C, mai mari de 10 C intre 2800 - 3500 C si superioare valorii de 10 C (efective) de 1100 -1600 C.

Zona se mai caracterizeaza prin: precipitatii medii anuale cuprinse intre 450 -700 mm, din care in intervalul aprilie-octombrie 325 - 475 mm, deficitul ETR in aceeasi perioada fiind 220 - 391mm (Florea si colab., 1987). In cadrul acestei zone teritoriul ocupa subzona a IV-a si subclasa de bilant hidroclimatic slab excedentar, cu extreme de la deficit pluviometric de 45 mm la un excedent de precipitatii mediu anual de 50 mm, cu un indice hidroclimatic de 91-105 si indice de ariditate 28 - 38. Considerand numai valorile medii anuale ale temperaturii aerului si suma precipitatiilor, zona studiata apartine gradului 2 de favorabilitate pentru cultura vitei de vie.

Valorile principalilor parametrii meteorologici medii ai intervalului studiat (1998-2003) sunt reprezentati prin climadiagrame adaptate dupa Walter (1974). In partea stanga a acestor diagrame au fost inscrisi incepand de sus in jos urmatorii parametrii meteorologici: temperatura maxima absoluta a aerului, temperatura medie a maximelor din luna cea mai calda, amplitudinea termica medie zilnica, temperatura medie a minimelor din luna cea mai rece si temperatura minima absoluta, toate exprimate in grade Celsius.

Temperatura aerului

Acest factor important al biotopului delimiteaza zonele favorabile pentru cultura

vitei de vie. pentru fenofazele caracteristice vitei de vie temperature optima a aerului a fost cuantificata astfel :

- dezmuguritul = 10-25 sC;

- cresterea lastarilor si a boabelor = 25-30 sC;

- maturarea strugurilor = 24-28 sC.

In cadrul acestor limite se situeaza si valorile de temperatura inregistrate statia meteo , asigurandu-se astfel microclimatul termic specific fenofazelor dar si conditii favorabile dezvoltarii agentilor fitopatogeni.

Pragul biologic inferior pana la care planta de vita de vie isi poate desfasura etapele fiziologice a fost calculata in functie de soi astfel;

-pentru strugurii de masa = -14 . -22 sC

-struguri pentru vinuri albe = -20 . -22sC

-struguri pentru vinuri rosii = -16 . -24sC

-struguri pentru vinuri aromate = -18 . -22sC

Caracteristic podgoriei Stefanesti, temperature minima absoluta inregistrata a fost de -27,6 sC, deci aceasta valoare a depasit cu peste 5sC nivelul minim critic.

Temperatura prin nivelul ei precum si suma gradelor influenteaza toate procesele vitale ale vitei de vie, constituind pentru cercetatori mereu o tema de actualitate. Exista anumite ,,praguri termice" care pot fi critice sau optime pentru dezvoltarea fenofazica a vitei de vie. Debutul perioadei de vegetatie la vita de vie- plansul-se manifesta cand temperature solului este peste 5˚C , iar in aer de peste 8sC. Zero biologic al vitei de vie este dupa literature de specialitate 10sC acesta marcand inceputul si sfarsitul perioadei de vegetatie. Lungimea perioadei de vegetatie este de cel putin 160 zile in vest si 150 zile in centrul continentului European ( Davitaia 1948). Lungimea perioadei de vegetatie in Romania dupa Gh. Constantinescu- 1964, variaza intre 153 zile la Murtfatlar ( 1959), 220 zile la Minis ( 1961), 225 zile la Zimnicea ( 1975).

In podgoria Stefanesti lungimea perioadei de vegetatie este de aproximativ 181 zile.Temperatura a inregistrat valori normale pentru zona studiata daca anali-zam media anuala, aceasta depasind valorile multianuale doar cu 0,2 C.

In general a existat tendinta ca in intervalul studiat temperaturile medii ale lunii ianuarie sa depaseasca cu 0,7 C valorile normalei (0,2 C fata de -0,5 C) in februarie cu 1,0 C, in martie cu 0,7 C si in luna noiembrie cu 0.3 C, iar ale lunilor septembrie si noiembrie sa se situeze sub normala cu 0,1 C (16,3 C fata de 16,4 C in primul caz si 4,3 C fata de 4,4 C in al doilea caz).

Temperaturile extreme prezentate nu au influentat in mod semnificativ procesele de crestere si fructificare ale vitei de vie.

Durata de stralucire a soarelui

Durata medie de stralucire a soarelui insumeaza, in cadrul podgoriei Stefanesti cca. 2135 ore/an, valorile minime recomandate arealelor viticole, pe directii de productie, sunt in general, sub valoarea specifica podgoriei:

- 1300 ore/an- la strugurii pentru vinuri albe, spumante si pentru distillate

- 1500 ore/an - la strugurii pentru vinuri rosii si aromate

- 1600 ore/an- la soiurile pentru struguri de masa

Perioada de studiu a fost caracterizata ca fiind mai insorita decat in mod normal (2293,6 ore /an fata de 2273,4 ore normala).

Vita de vie fiind planta heliofila care da productii mari si de calitate in special pe terenurile insorite, lumina influentand toate functiile vitale in special intensitatea fotosintezei si direct asimilatia clorofiliana. Cerintele acestei plante sunt foarte mari incat vita de vie suportanumai propria umbra. Lumina puternica prelungeste perioada de vegetatie, intarziind coacerea strugurilor si a lemnului ,indirect influentand negativ rezistenta la ger a plantei. Radiatiile luminii au o influenta asupra sucului celular si formarii mugurilor de rod. (N.Taloi-1972) arata ca umbrirea impiedica sau sisteaza procesul de diferentiere a mugurilor si acumularea substantei uscate de 5-9 ori.

Durata de stralucire a soarelui a prezentat abateri mai insemnate fata de valorile multianuale doar in lunile de iarna (care nu influenteaza procesele fiziologice ale vitei de vie aceasta aflandu-se in repaus vegetativ).

Umiditatea relativa si precipitatiile

Zonarea ecosistemelor viticole presupune un optim hidric de 600-700 mm precipitatii/an, umiditatea relativa optima a aerului de 55-65%.

Aceste valori sunt specifice si podgoriei Stefanesti, unde sunt asigurate peste 700 mm/an, asigurandu-se umiditatea atmosferica si pedologica favorabila cresterii si dezvoltarii plantelor.In anii de experienta 1998-2002, in timpul perioadei de vegetatie cantitatea de precipitatii a fost sub valorile medii, insa per total an calendaristic, suma precipitatiilor s-a incadrat in medie.

Umiditatea joaca un rol tot atat de important in cresterea si dezvoltarea vitei de vie ca si ceilalti factori luati in discutie:temperature si lumina.

Regimul hidric al aerului si umiditatea solului influenteaza direct desfasurarea normala a functiilor vitei de vie, vegetatia, productia si calitatea ei. cantitatea cea mai mare de apa este absorbita din sol prin radacini, iar o mica parte este absorbita prin partile aeriene, in special prin frunze. Cresterea, dezvoltarea si fructificarea vitei de vie sunt in stransa legatura cu masa vegetativa a plantei si continutul in apa al mediului. Kliop afirma ca freuzele contin 73% apa, lastarii 74%, ciorchinii 70-85 %, boabele 85%.

Relatia vitei de vie cu apa se manifesta prin trei procese fiziologice importante: absorbtia apei, circulatia apei in planta, transpiratia.Motorul ce pune in functiune toate procesele fiziologice este transpiratia care depinde de o serie de factori:temperature, umiditatea, orientarea frunzelor fata de lumina solara, fenofaza, etc.Bogatia aparatului foliar, si marea capacitate de transpiratie a vitei de vie dovedesc faptul ca planta are cerinte ridicate fata de apa . Cu toate acestea comparative cu alte plante vita de vie prezinta o rezistenta mai ridicata la seceta datorita sistemului radicular deosebit de puternic, cu capacitate mare de explorare a unui volum mare de sol 18-25 mp.

Despre modul cum influentiaza umiditatea relativa si precipitatiile , intensitatea,frecventa si gradul de atac a agentilor fitopatogeni se va lua in discutie fiecare an in parte .

Regimul eolian

Desi vantul nu reprezinta un factor de vegetatie, natura si intensitatea lui influenteaza vegetatia prin uscarea masei de aer din jurul plantei, la intensitati mari poate provoca daune prin ruperea lastarilor. Prin leziunile produse acestea pot constitui porti de intrare ale agentilor fitopatogeni .

Cele mai frecvente vanturi, in zona Stefanesti, bat din directia N-V si aduc in general ploile si vanturile din V (vanturi relativ uscate). Intensitatea cea mai mare insa o au vanturile din directia E si N-E, care bat mai mult in perioada de iarna, cand vita de vie este in repaus vegetativ. Viteza si intensitatea vanturilor in podgoria Stefanestinu a atins valori critice si nu a avut efect daunator asupra plantatiilor de vita de vie, microrelieful local asigurand protectie impotriva vanturilor puternice.

Microclimatul

Asezarea geografica a podgoriei Stefanesti in vecinatatea padurilor la nord, cu relief de platforma fracmentata de vai adanci dispuse aproape perpendicular pe culoarul format de raul Arges pe de o parte si localitati si vegetatie lemnoasa, inchide la sud trecerea curentilor de aer,determinand formarea unui microclimat umed. Atat valorile medii lunare ale umiditatii relative a aerului cat si ale vitezei vantului la girueta (10 m de la nivelul solului) s-au incadrat in limitele obisnuite de variatie. O oscilatie mai insemnata a prezentat insa, parametrul precipitatii atmosferice.

Conditii ecopedologice

Solul component de baza a ecosistemului prezinta o importanta deosebita in cresterea si rodirea vitei de vie, inmagazinand apa, aer, si elemente nutritive pe care le pune la dispozitia radacinilor plantei.

Sistemul sol actioneaza asupra vitei de vie determinand habitusul plantei.Vita de vie valorifica mai bine decat oricare alta planta in conditiile tarii noastre terenurile in panta, erodate si nisipurile. Cultivarea vitei de vie in microclimate din cele mai diferite, dovedeste ca aceasta planta reactioneaza fidel fata de conditiile unui ecosistem.

Oricare ar fi conditiile, solul, fertilitatea potentiala a acestuia nu pot fi valorificate rational in afara sistemului clima-sol, care impreuna cu planta si factorii biotici determina ecosisteme specifice de la o podgorie la alta, mergand pana la parcela.

Podgoria Stefanesti, asezata la contactul dintre zona de platforma si lunca Argesului, prezinta caractere specifice in ceea ce priveste starea de pastrare a solurilor, asistand la pastrarea unor zone de platforma neafectate de eroziune inconjurate de versantii erodati, pe alocuri, cu alunecari. In treimea estica a podgoriei, eroziunea a afectat in mai slaba masura solul, spre deosebire de celelalte zone unde, un aport deosebit il are roca subiacenta formata din argile nisipoase, nisipuri si pietrisuri de Candesti, cu rezistenta mica la eroziune. Aparitia marnelor argiloase in alternanta cu nisipuri, au dus la declansarea alunecarilor, zonele pastrate relativ intacte fiind cele studiate pe boturile de deal sau mici zone limitate de pe versant. Un alt factor favorizant al eroziunii il constituie fragmentarea puternica a reliefului, realizata de o serie de vai longitudinale. Spalarea si siroirea sunt frecvent intalnite in zona, iar eroziunea torentiala, care imbraca forme de la ogase la vai torentiale, contribuie la transportarea unei mari cantitati de material ce se depune la schimbarea de panta.

Un mare rol in stavilirea eroziunii il are activitatea umana. Lucrarile de amenajare antierozionala modifica panta naturala a terenului, eliminand scurgerile pe panta si schimband caracterele morfo-fizico-chimice ale solurilor.

Teritoriul podgoriei face parte din complexul piemontan Pitesti - Burdea, ce reprezinta prototipul depozitelor aluvio - proluvuiale si fluvio - lacustre legate de Carpati. Se poate mentiona ca depozitele piemontane din aceasta zona s-au format prin stratificarea peste pietrisurile ce apartin villafranchianului a complexului loessic, ele apartinand din punct de vedere geologic cuaternarului.

Pe baza caracteristicilor morfologice, fizice, chimice si hidrofizice, solurile podgoriei au fost separate in 14 tipuri cu 99 subtipuri, diferentiate pe baza urmatoarelor criterii: natura orizonturilor, prezenta proceselor coluviale, de gleizare si pseudogleizare, acumulare de carbonati, de prezenta materialului scheletic si a materialului parental.

Soluri brune argilo-iluvuiale, au o pondere de 8% ocupand o suprafata de 305 ha, fiind raspandite pe culmile si versantii culmilor piemontane. S-au format pe depozite deluviale argiloase, avand o grosime destul de mare (100 - 150 cm), grosimea lor fiziologic utila variind in functie de intensitatea diferitilor factori pseudogenetici. Se intalnesc urmatoarele subtipuri: tipic, molic, vertic, pseudogleizat, cu speciile texturale ce variaza de la LL, LAP, LA, AP, AG. Continutul de argila este cuprins intre 22,2% si 48,0%. Insusirile fizice si hidrofizice variaza functie de textura astfel:

CO are valori de la mici la mijlocii, in cazul texturii lutoase, mijlocii - mari la textura luto - argiloasa si lutoprafoasa si foarte mari la cele argiloase;

CC are valori mijlocii si chiar mijlocii spre mari in cazul solurilor argiloase;

CAU are valori mari si chiar foarte mari, cu exceptia solurilor argiloase, unde valorile sunt mici - foarte mici.

Dintre factorii limitativi, se pot aminti: textura argiloasa (fina) si porozitate redusa, drenaj intern lent, lipsa unei refaceri a structurii orizontului desfundat, tasarea si compactarea ce duc la o rezistenta la penetrare marita si la o permeabilitate mai scazuta.Acesti factori sunt compensati prin existenta unor factori favorabili: continutul bun in humus, grosimea fiziologic utila relativ mare, drenajul extern bun.

Zona colinara a bazinului viticol Stefanesti se caracterizeaza prin prezenta unei game variate de tipuri de sol, aceasta fiind determinata atat de roca mama, extrem de variata, cat si de microrelief, de expozitie, sau de panta terenului.[6]

Experientele au fost amplasate pe un sol brun argiloiluvial, tipic de aluviuni, cu textura lutoasa spre luto-argiloasa , in primii 60-80 cm adancime, iar in profunzime textura devine nisipoasa.

Nivelul optim de aprovizionare in N,P,K pentru o productie de struguri de cca. 15 t/ha este de NO₃ = 100 mg/ 100 g sol uscat, P₂O₅ = 20 mg %, K₂O=40 mg %. (C. Dumitriu 2002). Principalele carente ale solului din podgoria Stefanesti au fost cuantificate la K,Mg,B, Mn.ele determinand o serie de efecte fiziologice negative cum ar fi:

reducerea numarului de boabe

slaba diferentiere a mugurilor

caderea prematura a frunzelor, cu impact negativ asupra maturarii elementelor de rod

meierea si margeluirea boabelor

sensibilitate la atacul patogenilor

Acesta stare de nutritie relativ deficitara a solului in macro si microelemente, poate fi compensata printr-o agrotehnica corespunzatoare conditiilor date.

Regimul aerohidric al solului reprezinta ansamblul fenomenelor de inmagazinare, retinere, miscare si pierdere a apei el fiind caracterizat prin indicii hidrofizici specifici favorabili cultivarii vitei de vie.

Analizele chimice si mecanice ale solului din parcelele experimentale se regasesc in tabelul nr. 2. Sub aspectul reactiei solului, vita de vie este limitata de valorile pH-ului 5,5-7,8, valorile peste aceste limite producand fenomene de toxicitate.

Volumul edafic util reprezinta volumul de sol penetrat si explorat de sistemul radicular, este influentat de adancimea rocii mama, a scheletului si de natura mineralogica a acestora; in situatia podgoriei Stefanesti, amenajarile antierozionale au condus in unele cazuri la terase antropice cu roca mama la zi.

Analizele chimice si mecanice ale solului din parcelele experimentale

Tebelul nr. 2

Sursa : Baza de date SCDVV Stefanesti Arges