Procesele fiziologice si biochimice care stau la baza rezistentei la inghet a vitei de vie

Procesele fiziologice si biochimice care stau la baza rezistentei la inghet a vitei de vie

Vita de vie in perioada de repaus - iarna, are o rezistenta mai mare decat in perioada de vegetatie. Gradul de rezistenta depinde de gradul de maturare al lastarilor si de conditiile in care decurge calirea. O mare importanta o au masurile agrotehnice care contribuie la maturarea mai buna a lemnului: incarcatura optima cu ochi la taiatul in uscat, incorporarea ingrasamintelor de potasiu (K₂O), protectia fitosanitara, recoltarea strugurilor la maturarea deplina comparativ cu supramaturarea. Gerurile de iarna afecteaza mugurii si lemnul, iar primavara sunt mai vatamate straturile cambiale. Frunzele sunt vatamate la - 3 . - 5⁰C, boabele verzi la - 2 . - 3⁰C, boabele mature la - 3 . - 4⁰C, lastarii verzi si frunzele tinere la - 1⁰C, inflorescentele la 0⁰C, mugurii putin inflorati - 3 . - 4⁰C, ochii de iarna - 18 . - 20⁰C, lastarii maturizati la - 22⁰C, lemnul multianual la - 22 . - 25⁰C, radacinile soiurilor europene la - 3 . - 7⁰C, radacinile soiurilor rezistente la filoxera la - 8 . - 10⁰C.

S-au stabilit 3 grade de vatamare a butucilor la ger:

vatamare puternica - daca sunt vatamate partile multianuale ale butucului, sectiunea lastarului are culoare cafenie, pe partile multianuale apar crapaturi din cauza gerului;

vatamare medie - partile multianuale sunt nevatamate, iar cele anuale (liberul si lemnul) sunt vatamate, iar cambiul nu;

vatamarea slaba - partial sunt vatamate coardele anuale in ochii de iarna sunt afectati mugurii principali.

Pentru lupta impotriva ingheturilor se folosesc urmatoarele:

soiurile mai rezistente la ger se amplaseaza pe locurile unde au loc mai des ingheturi;

se efectueaza retinerea zapezii care prelungesc termenul de desfacere a ochilor de iarna;

se dezgroapa mai tarziu, daca acesta nu contribuie la putrezirea ochilor de iarna;

se efectueaza irigarea plantelor inainte de umflarea ochilor de iarna, care contribuie la micsorarea temperaturii solului, franarea activitatii radacinilor si deschiderea mugurilor;

taierea de toamna tarzie retine dezmuguritul;

Masuri de prevenire si de lupta cu ingheturile de primavara:

Alegerea soiurilor cu maturare tarzie a lastarilor si bobitelor;

Incorporarea ingrasamintelor de PK in perioada de vegetatie;

Combaterea bolilor si daunatorilor;

Legatul lastarilor si efectuarea carnitului;

Pe butuci pier mai intai mugurii principali, apoi cei secundari, lemnul coardelor anuale, mugurii dorminzi si in ultimul rand partile multianuale ale butucului.

Mecanismul rezistentei la inghet a vitei de vie

Rezistenta la inghet a vitei de vie fiind o insusire deosebit de valoroasa in practica a constituit si constituie inca o preocupare principala pentru un numar mare de cercetatori. Dintre acestia, unii au incercat sa atribuie rezistenta la inghet a diferitelor soiuri, gradului de maturare a lemnului, apreciat dupa criterii anatomice sau chimice.

Mecanismul rezistentei la inghet consta in esenta intr-un complex de transformari ce au loc in interiorul celulelor, al caror efect se reduce la transformarea substantelor dupa schema:

Amidon→hidrati de carbon solubil→substante asemanatoare grasimilor (Gheinkel si Oknina, 1964), in timp ce amidonul se transforma in substante asemanatoare grasimilor, protoplasma din hidrofila trece in hidrofoba, secreta pe suprafata sa substante lipidice suferind si un fenomen de deshidratare. Substantele lipidice invaluie protoplastul si intrerup plasmodesmele; in acest fel protoplasma se individualizeaza, schimbul de substante intre celule devine practic nul, iar celula intra in repaus adanc.

La iesirea din repaus, procesele se desfasoara invers, stratul lipidic scindeaza, se restabilesc legaturile intre protoplasmele celulelor prin plasmodesme, sporeste capacitatea de gonflare a protoplasmei. Intre rezistenta la inghet si intensitatea formulei straturilor de lipide ca si gonflarea protoplasmei exista o stransa legatura. Scindarea mai inceata a lipidelor si gonflarea in mai mica masura a protoplasmei indica o rezistenta mai ridicata la ger si invers. La soiuri cu rezistenta mare la ger, plasmoliza dureaza 30 - 40 minute, la cele cu rezistenta mijlocie 15 - 20 minute, iar la cele cu rezistenta slaba 10 minunte (Kuzmin si Okmin, 1956).