Productivitatea ecosistemului viticol

Productivitatea ecosistemului viticol

Productivitatea, insusire fundamentala a oricarei plante agricole, se apreciaza dupa ponderea economica a produsului principal realizata la unitatea de suprafata. In cazul vitei de vie, produsul economic principal este alcatuit din struguri, fie pentru consum in stare proaspata, fie pentru vin si se exprima in Kg sau t/ha. Pentru caracterizarea valorii energetice se apreciaza si continutul in zaharuri, aciditate, substante colorante, aromate, care de fapt reprezinta latura calitativa a productiei.

Productia de struguri

Fiecare soi se caracterizeaza din punct de vedere al productiei printr-un anumit potential biologic. Unele soiuri mai viguroase, in general, asigura productii mari de struguri (15 - 22t/ha si chiar mai mult) (Galbena de Odobesti, Zghihara de Husi, Berbecel, Babeasca neagra dintre soiurile de vin, Afuz Ali, Italia, Cardinal dintre cele de masa). Alte soiuri cum sunt: Grasa de Cotnari, Pinot, Tamaioasa romanesca, Cabernet Sauvignon, manifesta alte insusiri biologice si productive si dau productii de struguri mai mici (5 - 10t/ha), dar cu performante superioare de calitate.

Productia de struguri este de fapt rezultanta unui complex heterogen de interactiuni intre soi, conditii de biotop si tehnologia practicata. Ea este in final conditionata de toti factorii care influenteaza intr-un fel sau altul fertilitatea potentiala si cea reala ca si procesele de crestere. Cu cat conditiile de biotop sunt mai bine armonizate cu cerintele biologice ale soiului, cu atat nivelul productiei creste. Astfel, soiul Tamaioasa romanesca realizeaza productiile cele mai mari la Pietroasele, in timp ce la Dragasani productia se reduce cu 14%, iar la Stefanesti - Arges cu 35%. In cazul soiurilor de masa, la care productia economica principala se apreciaza prin nivelul productiei marfa, conditiile climatice au o influenta hotaratoare. In anii climatici normali, favorabili culturii soiurilor de masa, productia marfa inregistreaza valori ridicate (80 - 90% din productia totala). Cu cat conditiile generale de biotop sunt mai putin favorabile, cu atat mai puternic reactioneaza soiurile, prin scaderea productiei marfa, la ivirea unor conditii de clima critice (precipitatii, temperaturi scazute, seceta)(Poenaru I.,1975).

Productia de struguri este in stransa dependenta de densitatea plantatiei. Pana la o anumita densitate, variabila de la soi la soi, conditii de biotop, productia este in corelatie directa cu densitatea, creste densitatea butucilor pe unitatea de suprafata, creste si productia de struguri. Dupa aceea la marirea densitatii productia scade, intervenind umbrirea puternica a peretelui vegetal, concurenta intre plante. Intervenind si forma de conducere, productia de struguri inregistreaza variatii destul de mari. Cercetarile au demonstrat ca in general pe forme inalte si semiinalte, chiar la o densitate mai mica se obtin productii egale sau mai mari comparativ cu forma joasa. Densitatea, forma de conducere, trebuie asociate cu incarcatura de ochi, intrucat prin ea se realizeaza numarul lastarilor fertili care asigura productia de struguri. Intre incarcatura de ochi si productia de struguri se manifesta o corelatie pozitiva numai pana la limita biologica a butucului dincolo de care corelatia devine negativa (Martin T., 1978).

In cazul soiurilor de struguri pentru masa, sporirea productiei ca urmare a unei incarcaturi marite de ochi nu este insotita si de sporirea productiei marfa. Dintre factorii tehnici, cei agrotehnici si in cadrul acestora taierea este cea care dimensioneaza marimea recoltei de struguri. In cazul folosirii unor tipuri de taieri cu elemente scurte de rod, pentru mentinerea nivelului productiv normal se impune utilizarea de incarcaturi de ochi marite stabilite pe baza de calcul si experimentare. Prin supradozarea incarcaturii, la butucii cu rod bogat, cresterile anuale sunt reduse, se formeaza putine coarde pe rod, insuficient de lungi si groase pentru a sustine productia anului urmator. Efectul produs de o incarcatura prea mare poate fi atenuat prin indepartarea timpurie a unor lastari infertili (Branas J., 1974). In situatia in care toate conditiile de cultura sunt identice, taierile si dispunerea coardelor de rod in spatiu pot determina diferente semnificative privind productia de struguri si continutul in zaharuri.

Fertilizarea rationala cu gunoi de grajd in principal ingrasaminte minerale asociate cu irigarea, operatiile in verde sunt verigi ale tehnologiei care duc la cresterea productiei de struguri. Intotdeauna marirea productiei trebuie corelata cu vigoarea butucilor si armonizata cu latura calitativa (continutul in zaharuri, productie marfa, substante colorante). In general, cresterea productiei de struguri atrage dupa sine scaderea la % de zaharuri in boabe, dar cantitatea totala de zaharuri pe unitatea de suprafata poate capata valori superioare (Kg/ha).

Odata cu reducerea procentului de zaharuri din boabe se remarca si o scadere a depunerilor de amidon in partile lemnoase ale butucului. La o productie excesiva se poate retrage amidonul deja depozitat. Fenomenul este mai intens la soiurile cu boabe si struguri mari (Aramon) decat la cele cu boabe si struguri mici (Pinot), la care fenomenul devine evident la o incarcatura de ochi deosebit de mare (Branas J., 1974).

Continutul in zaharuri

Fiecare soi se caracterizeaza printr-un potential specific de acumulare a zaharurilor in boabe la maturizarea deplina. Astfel, soiul Tamaioasa romanesca se distinge prin insusirea de a acumula cu usurinta cantitati mari de zaharuri (peste 250 g/l) si cu aptitudini de supramaturare, in timp ce soiul Galbena de Odobesti are un potential scazut de acumulare a zaharurilor, indiferent de felul interventiilor agrofitotehnice sau de amplasare a soiurilor in cele mai favorabile conditii ecologice. Intervenind influenta conditiilor de biotop, soiurile se comporta diferit in ceea ce priveste acumularea de zaharuri. Astfel, soiul Tamaioasa romanesca acumuleaza cea mai mare cantitate de zaharuri in ecosistemul de la Pietroasele (212 g/l la maturitatea deplina si 256 g/l la supramaturare). In ecosistemele de la Dragasani si Stefanesti - Arges se acumuleaza 205 respectiv 202 g/l zaharuri la maturitatea deplina si 250 respectiv 239 g/l la supramaturare. In conditiile ecosistemului de la Iasi, caracterizat printr-un climat mai racoros, acumularile in zaharuri ajung numai la 184 g/l la maturarea deplina si 202 g/l la supramaturare (Macici M. si colab., 1978).

Se considera ca pentru acumulare a 1% zaharuri este necesara o suma de cca 200⁰C. Intrucat    factorii ecologici (temperatura, lumina, umiditate, sol) actioneaza in complex asupra acumularii zaharurilor in boabe, o serie de cercetari au pus in evidenta interactiunea lor binara si ternara. Astfel, Constantinescu Gh. (1964) apreciaza resursele heliotermice si hidrice ale unei podgorii cu ajutorul indicelui bioclimatic al vitei de vie (Ibcv). Coreland valorile acestui indice cu concentratia in zaharuri la soiul Cabernet Sauvignon cultivat pe 3 tipuri de sol in centrul viticol Valea Calugareasca, s-a constat ca acumularea unei cantitati sporite de zaharuri se realizeaza in cazul valorilor Ibcv cuprinse intre 5 si 7. O situatie asemanatoare se intalneste si in cazul aprecierii acumularii zaharurilor in functie de indicele biopedoclimatic (Ibpv), valorile optime ale acestuia pentru acumularea zaharurilor fiind cuprinse intre 6 si 7.

Coreland valorile coeficientului hidrotermic (CH) calculat dupa Seleaninov G. (1936) cu continutul in zaharuri, se constata ca cele mai mari acumulari de zaharuri se obtin la valori de 1,1 - 1,5. Indicele hidrotermic (Iht) folosit in aprecierea favorabilitatii climei pentru cresterea plantelor se coreleaza cu acumularea zaharurilor in boabe, valorile optime fiind de 6,5 - 8. Folosind indicele heliotermic (IH) elaborat de Huglin P. (1978) se constata ca pe masura cresterii valorilor acestui indice (peste 2000) se acumuleaza cantitati mai mari de zaharuri (peste 200 g/l). Coreland deficitul si excedentul de precipitatiii (DP; EP) , cu concentratia in zaharuri rezulta ca pe masura cresterii excedentului de precipitatii in intervalul Mai - August se reduce substantial acumularea zaharurilor. In general pe pante unde se realizeaza un microclimat favorabil culturii de vita de vie, comparativ cu terenurile de ses (plane) acumularea zaharurilor este superioara. In cazul amenajarilor in terase a terenurilor in panta, acumularea zaharurilor este cu 10 - 30% superioara la terasele cu platforme inclinate in sensul pantei, fata de terasele cu platforma orizontala.

Dintre factorii agrotehnici, modul de conducere a vitei de vie (forma joasa, semiinalta sau inalta) influenteaza in mod deosebit acumularea de zaharuri. La aceeasi data, acumularea zaharurilor in struguri este mai scazuta, in cazul conducerilor pe tulpini semiinalte si inalte, dar prin intarzierea culesului continutul in zaharuri depaseste cantitatile inregistrate la formele joase. Datorita atacului mai redus de mucegai, la formele pe tulpini frecventa posibilitatilor de cules a strugurilor la supramaturare creste (Macici M. si colab., 1978). Cantitatea de zaharuri ce se acumuleaza in boabe este influentata si de incarcatura de ochi pe butuc. Prin sporirea incarcaturii de ochi, acumularea de zaharuri in boabe scade. De asemenea, acumularea de zaharuri in boabe este influentata si de aplicarea unor lucrari si operatii in verde (plivit, normarea numarului de inflorescente, carnit, desfrunzit), de regimul de fertilizare si irigare aplicat, de sistemul de intretinere a solului.

Continutul in aciditate al strugurilor

Nivelul aciditatii totale a strugurilor variaza nu numai de la un soi la altul dar si sub influenta conditiilor climatice. La marirea orelor de insolatie ca si a temperaturilor medii zilnice se inregistreaza scaderea aciditatii totale. Intr-un climat mai racoros, aciditatea este mai ridicata comparativ cu un climat mai cald. La unele soiuri aceasta dependenta este mai evidenta (Feteasca alba, Muscat Ottonel) si mai putin insemnata la altele (Cabernet Sauvignon, Riesling italian).

Cresterea aportului de energie radianta pe terenurile in panta determina intensificarea combustiei acizilor avand drept rezultat diminuarea lor. In podgoriile cu bilant termic superior, deseori nivelul aciditatii nu corespunde obtinerii unui vin de inalta finete, chiar daca acumularea de zaharuri este superioara. In aceste conditii unele soiuri (Feteasca alba, Muscat Ottonel) pierd mult din aciditate obtinandu-se vinuri cu anumite defectiuni de compozitie. Cantitatea de acizi acumulata in boabe este si sub influența masurilor agrofitotehnice (conducere, incarcaturi utilizate, fertilizare, irigare). Masurile agrofitotehnice care accentueaza vigoarea butucilor, conduc la mentinerea unei aciditati ridicate.

Continutul in substante colorante (antociani)

Acumularea antocianilor incepe odata cu intrarea strugurilor in parga. Inregistrarea continutului maxim de substante colorante se realizeaza de regula imediat dupa maturarea deplina a strugurilor, la 1 - 2 saptamani mai tarziu decat la data la care se atinge continutul maxim de zaharuri. Aceasta intarziere dovedeste ca sintetizarea si acumularea substantelor colorante in boabe se face mai greu cu un consum mai mare de energie. Supramaturarea strugurilor duce la scaderea continutului de substante colorante si aciditate, obtinandu-se vinuri cu unele neajunsuri de compozitie si calitate. Cantitatea de substante colorante este diminuata si de atacul de mucegai ca si de brumele timpurii de toamna.

Continutul strugurilor in zaharuri favorizeaza acumularea substantelor colorante, zaharul fiind substratul pentru intregul metabolism al plantelor (Carbonneau A. si colab., 1978). Cantitatea de substante colorante acumulate in boabe este o insusire de soi. Se accepta ideea ca soiurile care la unitatea de greutate a boabelor inregistreaza o proportie mai mare de pielite dispun de posibilitati superioare pentru obtinerea unor vinuri mai intens colorate. Interventia unor tehnici care conduc si la cresterea dimensiuni boabelor (irigare, fertilizare) au ca efect diminuarea semnificativa a continutului in antociani. Marimea bobului indica deci nivelul posibil de acumulare a substantelor colorante. Rolul decisiv asupra acumularii substantelor colorante este detinut insa de insolatie ("lumina").

In mod pregnant se resimte influenta conditiilor climatice din perioada de maturare a strugurilor. In conditii de climat asemanator, influenta solului apare evidenta asupra acumularii substantelor colorante alaturi de nivelul cantitativ al productiei si acumularea de zaharuri. Solul influenteaza acumularea de antociani prin natura geologica, structura, compozitie chimica, grad de fertilitate. Acumularea antocianilor este influentata de variatiile climatice anuale. In anii cu conditii climatice mai putin favorabile (insolatie redusa, precipitatii multe), continutul strugurilor in antociani scade in masura mult mai mare decat continutul in zaharuri. Pe masura ce resursele climatice se micsoreaza, nivelul substantelor antocianice acumulate in boabe scade.

Tehnologiile de cultura prin numeroasele si variatele influente asupra plantei determina modificari in nivelul atins de acumularile de substante colorante. Influenta tehnologiilor practicate se imbina cu acelea exercitate de conditiile climatice ale anului care adesea devin dominante. Forma de conducere influenteaza cantitatea de substante colorante acumulate. Continutul cel mai ridicat apartine formei la care se realizeaza expuneri la lumina si caldura, mai mare a frunzelor. Avantajoasa din acest punct de vedere este forma joasa comparativ cu cea inalta. Conditiile climatice nefavorabile accentueaza efectul negativ al incarcaturilor mari de ochi. La incarcaturi mici (6 ochi/m²) cresterea lastarilor este puternica, prelungita in toamna, cu influenta negativa asupra continutului in substante colorante. La aceleasi consecinte negative (scaderea continutului in substante colorante) se ajunge si in cazul unor incarcaturi mari, neconcordante cu vigoarea butucilor.

In vederea intensificarii culorii boabelor, in special in toamnele ploioase, se poate executa un desfrunzit partial. Fertilizarea cu doze sporite cu P si K, comparativ cu N, asigura un continut superior de substante colorante. Sub influenta fertilizarii excesive cu N se reduce continutul in antociani, intensitatea coloranta ca si rezistenta la mucegai. Intensificarea culorii boabelor mai ales la soiurile de struguri pentru masa, se poate obtine prin folosirea substantelor bioactive. Rezultate multumitoare s-au obtinut la tratamentele cu Ethrel cu 3 - 4 saptamanii inainte de recoltare. Prezenta unor substante hormonale cum sunt acidul abscisic si etilenul au un efect favorabil asupra formarii si acumularii antocianilor.

Continutul in substante aromate

Soiurile de baza pentru obtinerea vinurilor aromate sunt Muscat Ottonel si Tamaioasa romaneasca, la care se adauga soiurile aromate pentru consum in stare proaspata (Muscat Perla de Csaba, Muscat de Hamburg, Muscat de Adda, Italia). Intensitatea aromei este superioara la soiul Tamaioasa romaneasca, comparativ cu Muscat Ottonel; la Muscat Hamburg, comparativ cu Italia, in cazul soiurilor pentru consum in stare proaspata.

Substantele aromate sunt localizate in principal in pielita boabelor dar exista si in miezul boabelor. Ele se acumuleaza in timpul maturarii strugurilor, sinteza lor fiind favorizata de prezenta aminoacizilor si zaharurilor care trebuie sa atinga un anumit nivel. Supramaturarea, atacul de mucegai, botritizarea determina o scadere a acumularii substantelor aromate. Din cercetarile efectuate asupra soiului Tamaioasa romaneasca, a rezultat ca substantele aromate se gasesc in cantitate mai mare in pielita boabelor, comparativ cu miezul, beneficiind cel mai mult de resursele energetice heliotermice. Continutul maxim s-a inregistrat in apropierea maturarii depline a strugurilor, dupa care a scazut treptat, ca urmare a evaporarii substantelor aromate, degradarii progresive a pielitei boabelor prin dezvoltarea mucegaiului nobil (Macici M. si colab., 1983). In conditiile din centrul viticol Pietroasele, indicele de aroma a scazut de la 8,5 la 8 in faza de supramaturare si la 6,2 in faza de stafidire.

Rezulta ca pentru soiurile aromate, tamaioase, este necesar un climat cald, dar nu excesiv de cald, datorita sensibilitatii fata de temperaturile ridicate a unor componente ale aromei. Intr-un climat foarte calduros, in prezenta de curenti sau vanturi fierbinti alaturi de apa din bob pierduta prin evapotranspiratie, sunt antrenate, in proportie insemnata, si substantele aromate. Cercetarile efectuate au demonstrat ca in podgoriile cu climat foarte calduros se pot forma numeroase componente ale aromei, dar mentinerea multora din ele in bob este nesigura, de scurta durata (Teodorescu St. si colab., 1987).