Putregaiul cenusiu (Botryotinia fuckeliana)

Putregaiul cenusiu (Botryotinia fuckeliana)

Putregaiul cenusiu al strugurilor: a-lastar atacat;

b-ciorchine atacat; c-miceliu cu spori; d-spori

Ciuperca este polifaga si ataca toate organele verzi ale vitei de vie. Atacul cel mai periculos este pe struguri, mai ales toamna cand strugurii intra in parga. Pielita bobului se brunifica, se desprinde usor de pe pulpa si intreg bobul putrezit se acopera de un praf cenusiu reprezentat prin sporii ciupercii. Atacul de putregai cenusiu este favorizat de timpul rece si ploios, cand pagubele pot fi deosebit de mari. In unele podgorii, pagubele s-au ridicat la 70-80 % din recolta. De asemenea, se inregistreaza atacuri puternice in depozitele de fortat vite altoite precum si in pepinierele viticole.

Simptome In camerele de fortat vite, butasii altoiti prezinta la nivelul scoartei un puf cenusiu, alcatuit din miceliul si sporii ciupercii. Scoarta este putrezita si pe suprafata acesteia apar numerosi scleroti (corpi negri, tari). Alteori, prezenta ciupercii determina formarea sclerotilor in jurul zonei de altoire sau acestia se interpun intre altoi si portaltoi, impiedicand sudura acestor doua componente.

Atacul inceput in serele de fortat poate continua si in scolile de vite, ciuperca impiedicand dezvoltarea normala a frunzulitelor, a lastarului si distrugand calusul ce sudeaza altoiul si portaltoiul. In plantatiile pe rod, sunt atacati ciorchinii, coardele si lastarii ce prezinta lovituri mecanice (grindina sau raniri facute de insecte etc.), miceliul si sporii constituind o puternica sursa de infectie a strugurilor spre toamna.

Atacul cel mai cunoscut de viticultori apare toamna, pe struguri, dupa ce se acumuleaza suficient zahar in celule. Pielita este brunificata, se desprinde usor de pulpa si intreaga boaba putrezita, se acopera cu un puf cenusiu. Boala se raspandeste cu rapiditate, cuprinzand intregul ciorchine, ce putrezeste in totalitate. Daca intervine o perioada secetoasa, ciorchinii se usuca, iar boabele, pe care se dezvolta si alte ciuperci saprofite, se zbarcesc si se scutura foarte usor.

Boala este favorizata de atacul larvelor de Cochylis si Eudemis si de viespi, de prezenta ranilor produse de grindina, cat si de craparea bobitelor in parga, fenomen ce apare frecvent in timpul ploilor din toamna, mai ales dupa atacul de fainare. Din boabele distruse, nu se pot obtine vinuri rosii de calitate; se obtin vinuri cu o cantitate necorespunzatoare de alcool, supuse imbolnavilor .

In unele regiuni ale Frantei (Champagne, Bordeaux etc.), cat si pe valea Rinului, ciuperca produce asa-numitul 'mucegai nobil'. Pe vreme secetoasa, in urma infectiilor, miceliul ciupercii consuma o cantitate de apa din boabe, sporind concentratia in zahar a tesuturilor. Pielita boabelor se stafideste, capata o culoare vinetie, iar ciuperca nu mai fructifica. Mustul obtinut are o aroma deosebita iar concentratia ridicata in zahar duce la obtinerea vinurilor licoroase, tari, de o deosebita calitate. Acest 'mucegai nobil' dorit de viticultori scade insa productia cu peste 40 %.

Transmitere-raspandire. Din cercetarile efectuate de C. Sandu-Ville, Al. Lazar si M. Hatman (1960, 1962), rezulta ca ciuperca se dezvolta cu usurinta pe bobitele ce au o concentratie in zahar cuprinsa intre 14-22 %; peste acest procent ciuperca nu mai formeaza miceliu si spori, sucul zaharat comportandu-se ca o solutie inhibitoare.

Temperatura optima de dezvoltare a ciupercii este cuprinsa intre 22-24oC, cand perioada de incubatie este extrem de scurta (2 zile). Astfel se explica pagubele foarte mari ce le produce ciuperca in toamnele ploioase si calduroase. Dezvoltarea ciupercii incepand cu 1-2oC, duce la pierderi mari si la strugurii pastrati in depozite frigorifice.

Pe organele atacate, ciuperca formeaza microscleroti sub forma carora ierneaza. In primavara, in urma germinarii sclerotilor, se formeaza atat spori cat si fructificatii (apotecii ) cu spori.

Plantatiile amplasate in vii umede, unde nu circula curenti de aer, au mult de suferit de pe urma acestei ciuperci, mai ales in toamnele calduroase si bogate in precipitatii.

Soiurile de vita cu boabe dese si pielita subtire sunt mai sensibile la aceasta boala decat cele cu boabe rare si pielita groasa.

Prevenire si combatere. Se recomanda ca in toamnele ploioase, viile sa fie culese mai de timpuriu, inainte ca putregaiul sa produca pagube. Lucrarea de desfrunzire a butucului in jurul ciorchinilor, mareste circulatia aerului si limiteaza instalarea ciupercii. In cazul in care concentratia in zahar a boabelor este mica si conditiile climatice favorizeaza infectiile, daca mai sunt cel putin 2-3 saptamani pana la recoltare, se vor aplica tratamente cu urmatoarele produse: DEROSAL, TOPSIN, METOBEN, ROVRAL, RONILAN, SUMILEX.[1]