Structura biomasei vitei de vie

Structura biomasei vitei de vie

Utilizarea energiei solare de catre vita de vie se apreciaza prin valoarea biomasei acumulate pe parcursul perioadei de vegetatie. Vita de vie ca planta perena lemnoasa are alcatuita biomasa totala din doua parti distincte:

organe lemnoase multianuale (permanente si provizorii)

organe anuale verzi.

Dintre organele anuale verzi, strugurii sau biomasa utila au constituit pana in momentul actual elementul de baza spre care au fost indreptate toate eforturile. Cunoasterea si dirijarea raportului dintre organele multianuale si cele anuale verzi, precum si proportia dintre partea vegetativa (frunze, lastari) si generativa (struguri) devine o necesitate pentru viticultura moderna.

Organe multianuale. Din aceasta grupa fac parte:

radacina

tulpina subterana (portaltoiul)

tulpina aeriana

Radacina, organul de fixare si aprovizionare a plantei cu solutia nutritiva a solului, a fost si este amplu studiata datorita comportarii diferite a soiurilor de portaltoi in diversele conditii ecopedoclimatice ale tarii noastre si a interactiunii dintre cei doi parteneri folositi la altoire. Prima veriga cu rol esential in bilantul fenomenului care caracterizeaza asa-zisa ,,afinitate de productie" dintr-un anumit biotop o constituie dezvoltarea radacinii. Din lungimea totala a radacinilor unui butuc de vita de vie, ponderea o detin radacinile cu diametrul mai mic de 1mm, cu rol activ in absorbtia substantelor minerale. S-a constatat ca in conditiile solurilor cu un grad mai ridicat al fertilitatii naturale de la Greaca, lungimea radacinilor cu diametrul de pana la 1mm reprezinta 45 - 66%, in timp ce la Valea Calugareasca acestea reprezinta 71 - 84% din lungimea totala a radacinilor.

Zona de raspandire maxima a masei radacinilor este specifica fiecarui biotop si poate avea diversi factori limitativi. La Tg Jiu si Stefanesti - Arges (Budan C., 1973) zona maxima a masei radiculare este in stratul de pana la 40cm adancime si este limitata de umiditatea si slaba aerare a solului (Tg Jiu) sau de prezenta unei substante toxice (aluminiu) in stratul de pseudoglei (Stefanesti - Arges). Prezenta orizonturilor de sol argilos cu densitate mare precum si a celor de nisip cimentat de la Valea Calugareasca, limiteaza aceasta zona pana la adancimea de 60 - 100cm.

Pe langa factorul edafic si genotipic cu rol hotarator in dezvoltarea sistemului radicular, factorul antropic (tehnologia de cultura) contribuie substantial la modificarea unor rapoarte stabilite intr-un anumit biotop. Astfel, s-a constatat ca dezvoltarea sistemului radicular al butucilor situati in aceleasi conditii de sol este influentata de suprafata de nutritie ca urmare a desimii de plantare. Cu cat creste numarul de plante la hectar, scade biomasa radiculara a unui butuc si creste densitatea la m². Sporul anual de crestere al biomasei radiculare a unui butuc de vita de vie poate varia intre limite foarte largi, fiind cuprins intre 40 - 170 g substanta uscata.

Tulpina subterana (portaltoiul) reprezinta, in general 20 - 24% din biomasa organelor lemnoase ale unui butuc de vita de vie. Marimea acestuia poate fi diferita in functie de lungimea butasului portaltoi folosit la altoire (30 - 40 cm). In cazul vitelor cultivate pe radacini proprii (terenuri nisipoase) tulpina subterana poate depasi biomasa tulpinii aeriene. Specificitatea portaltoiului fata de conditiile de sol precum si biosistemul altoi/portaltoi folosit pe un anumit areal viticol, sunt hotaratoare pentru productivitatea si longevitatea plantatiei.

Sporul anual de crestere al biomasei tulpinii subterane variaza in functie de varsta si conducerea vitei de vie. Folosind aceeasi forma de conducere, cordon bilateral, sporul anual al tulpinii subterane este de 16 g intr-o plantatie de 6 ani si de 29 - 31 g intr-o plantatie de 18 ani. Daca se practica conducerea joasa, ritmul de crestere poate ajunge pana la 39 - 53 g/an (Ionescu P. si colab., 1977). Conducerea pe tulpini inalte fata de conducerea joasa determina modificari profunde si in modul de repartitie al anabolitelor in partile subterane ale butucului. Partea subterana a butucilor (radacinile si tulpina subterana) constituie depozitul de stocare maxima a azotului si fosforului sub diverse combinatii chimice. Azotul si fosforul stocat in aceste organe reprezinta 62% din total (Ionescu P. si colab., 1977).

Tulpina aeriana este alcatuita din lemn multianual (tulpina propriu-zisa + cordon), lemn bianual si lemn anual s-au formatiuni de rod (cepi de rod, cordite, coarde). Marimea biomasei acesteia reflecta caracteristica ecosistemului viticol si a gradului de asimilare a factorilor de biotop.

La Dragasani, biomasa tulpinii aeriene variaza intre 400 -620 g la butucii cu conducere joasa si 851 - 1229 g la cei condusi in forma inalta, in functie de vigoarea soiului si a varstei plantatiei. In conditiile ecosistemului viticol de la Blaj, biomasa tulpinii aeriene de la butucii cu conducere joasa (brate cu inlocuire periodica) este de 1100 g, iar la butucii cu conducere inalta de 1361 g. dublarea incarcaturii de rod la butuc determina cresterea biomasei tulpinii cu cca 200 g substanta uscata, din care 50% se datoreaza amplificarii formatiunilor de rod (lemn anual si bianual), iar 50% cresterii biomasei lemnului multianual. S-au inregistrat si cazuri cand amplificarea incarcaturii de rod peste cea optima a contribuit la reducerea biomasei lemnului multianual (soiul Feteasca regala - Tg Jiu).

Sporul anual al biomasei tulpinii aeriene determinat la Dragasani, pe soiul Chasselas doré este de 33 - 68 g la conducerea joasa si de 207 - 218 g la forma de conducere inalta, insotit si de cresterea productiei de struguri. La butucii cu conducerea inalta creste cantitatea de substante hidrocarbonate, proteine brute, fosfor si potasiu, fapt ce influenteaza favorabil procesul de diferentiere al mugurilor si cresterea numarului de struguri pe butuc si a productiei (Ionescu P. si colab., 1986). Ritmul inalt de crestere al biomasei tulpinii aeriene, in special la soiurile viguroase (Sauvignon, Cabernet Sauvignon) conduse in forma inalta, determina o ,,imbatranire" mai rapida a acesteia.

Organe anuale - verzi. Din aceasta grupa fac parte lastarii, frunzele si strugurii.

Butucul, considerat ca ,,bloc (stoc) de metaboliti plastico - energetici", foloseste aproximativ 60% din cantitatea totala pentru cresterea vegetativa si recolta (organe anuale - verzi) si 40% ca rezerva partial reutilizabila (organe multianuale) stoc ce se cere in     permanenta reinnoit prin activitatea de bioconversie a energiei solare. Cercetarile au stabilit ca organele anuale incorporeaza predominant stocul de substanta uscata, existent pe butuc in timpul perioadei de crestere intensa a lastarilor si strugurilor (Iulie - Septembrie). Determinata genetic si influentata climatic, acumularea specifica a substantei uscate la 1 zi activa si la 1⁰C temperatura activa in organele anuale, atinge un prim maxim la mijlocul lunii Iulie de 42,3 g si respectiv 1,92 g la 1⁰C temperatura, pe seama cresterii organelor vegetative ale butucului (lastari si frunze); cel de al doilea maxim se inregistreaza la sfarsitul lunii August, de 43,9 g si respectiv 2,11 g din care organul generativ (strugurii) reprezinta 35,6 g si respectiv 1,71 g (Condei Gh. si colab., 1987).

Acumularea specifica a substantei uscate in organele anuale scade spre sfarsitul lunii Iunie, ca urmare a incetinirii cresterii organelor vegetative in timpul infloritului si spre sfarsitul lunii Iulie, ca urmare a incetinirii cresterii boabelor din faza de trecere de la cresterea embrionara la cresterea prin intindere a celulelor boabelor. Cercetarile efectuate in conditiile ecosistemului viticol Minis cu privire la repartizarea biomasei in organele anuale verzi ale butucului, constata ca soiul Mustoasa de Maderat, in conditii identice de sol si tehnologie de cultura, realizeaza o biomasa utila (struguri) ce reprezinta 67% din biomasa totala anuala, fata de 51% cat realizeaza soiul Merlot (Popa P. si Ciocan M., 1987). In conditiile ecosistemului viticol Dragasani (soiul Sauvignon) folosirea unui nivel mediu de fertilizare care sa asigure solului un continut de 7,5 mgN, 15 mgP si 30 mgK la 100 g sol, precum si predominanta fosforului in formula de fertilizare, a determinat o distribuție echilibrata a substantelor energetice si plastice in toate organele butucului. Marirea unilaterala a nivelului de nutritie cu azot, favorizeaza distributia si acumularea asimilatelor in lastari si frunze, mareste procentul de rahis si pielita al strugurilor si provoaca reducerea biomasei utile (Ionescu P. si Condei Gh., 1971).

Relatia biomasa totala - biomasa utila. Cantitatea de lemn multianual (radacina, tulpina subterana, tulpina aeriana) purtator al unui stoc de metaboliti reutilizabil in faza de inmugurire - dezmugurire si chiar o perioada dupa aceasta faza pentru cresterea organelor anuale verzi, are o influenta deosebita asupra fertilitatii lastarilor. Schimbarea sistemului de conducere al butucilor si inaltarea tulpinii determina cresterea cantitatii totale a substantelor de rezerva din butuc. Se schimba de asemenea raportul dintre hidratii de carbon si substantele proteice (C/N), determinand sporirea numarului de struguri la butuc. Se constata ca fata de butucii condusi in forma joasa, are loc o crestere a numarului de struguri pe butuc cu 28 % in cazul conducerii semiinalte (cu tulpina de 80 cm) si cu 44 % la conducerea inalta (cu tulpina de 120 cm), iar a productiei de struguri cu 34 % si respectiv 37 % (Ionescu P. si colab., 1977).

Din tehnologia de cultura actuala a vitei de vie condusa pe tulpini inalte au disparut unele lucrari cum ar fi plivitul si ciupitul lastarilor, care se faceau cu scopul de a realiza o echilibrare intre partea vegetativa (lastari - frunze) si generativa (struguri) a butucului. Cercetarile efectuate la Dragasani si Tg Jiu la soiul Feteasca regala au aratat ca cea mai mare cantitate de substanta uscata depozitata in lastari se inregistreaza la butucii condusi in forma clasica (519 g), iar cea mai mica la butucii condusi semiinalt cu cordon de 80 cm (281 g). Aceeasi constatare se poate face si in cazul biomasei foliare. Formele de conducere pe tulpini semiinalte ( la 80 cm) sau inalte (120 cm), asigura repartizarea asimilatelor sintetizate de plante predominant in struguri. Astfel din totalul asimilatelor repartizate in organele anuale ale unui butuc condus cu tulpina, cu cordoane, 62,6 - 67,7 % se afla in struguri si numai 32,3 - 37,4 % in frunze si lastari. La butucii condusi in forma joasa predomina asimilatele distribuite in frunze si lastari (51,6 %) fata de cele acumulate in struguri (48,4%) (Ionescu P. si colab.,1977).

In general, din totalul zaharurilor stocate in organele anuale ale unui butuc de vita de vie, cca 90% se acumuleaza in struguri si numai 10% in celelalte organe. La butucii condusi in forma clasica, 88,8% din zaharuri se acumuleaza in struguri si 11,2% in frunze si lastari; la butucii condusi in forma inalta (120 cm), cantitatea de zaharuri acumulata in struguri reprezinta 94,6%, iar cea din frunze si lastari 5,4%. In cazul formelor cu tulpina inalta s-a constatat ca repartizarea asimilatelor de-a lungul cordonului este diferita. Cea mai mare cantitate de asimilate se acumuleaza in zona de la baza cordonului si scade treptat spre varful sau, in portiunea de la baza cordonului, exista insa tendinta de crestere a cantitatii de asimilate acumulate in lastari si frunze (43,4%) si mai putin in struguri (56,6%). In zona de la mijlocul cordonului, cantitatea de asimilate repartizata in struguri atinge valori maxime (68,7%), lastarii crescuti in aceasta zona foarte fertila a cordonului, uneori nu se matureaza suficient, iar rezistenta la unele conditii nefavorabile scade.

Relatia suprafata foliara - biomasa utila. Cunoasterea relatiei dintre crestere si fructificare a constituit pentru plantele de cultura premisa fundamentala a stabilirii tehnoligiei. Asigurarea raportului optim intre suprafata foliara si productia de struguri la butuc se realizeaza prin tehnologie, care include desimea de plantare (suprafata de nutritie, forma de conducere, sistemul de taiere al butucilor, fertilizarea, lucrari specifice in verde), in functie de soi si conditiile ecopedoclimatice.

Exprimarea raportului optim dintre suprafata foliara si biomasa utila (struguri) s-a facut fie raportata la un strugure, fie raportata la 1 Kg de struguri. Alte cercetari sub forma "productivitatii suprafetei foliare" indica suprafata foliara care produce un gram de zahar acumulat in boabe. Aceasta exprimare cuprinde in special latura calitativa a ecosistemului si este tot mai mult folosita in lucrarile de specialitate.