Taierea in uscat la vita de vie
(necesitate, scop, clasificare)
Definitie. Operatiunea de chirurgie vegetala prin
care se indeparteaza o parte din coardele de pe butuc si se
scurteaza cele ramase, prin care se schimba pozitia
relativa a coardelor ramase pe butuc si a mugurilor pe coarde.Necesitatea
taierilor. Lasata in stare libera, nedirijata
de om, vita de vie produce ca cea salbatica, cu struguri
multi, mici, cu must putin si acru, indepartandu-si
organele vegetative si generative de pamant. Pentru a se mentine
un echilibru optim intre crestere si fructificare, se intervine cu un
complex de masuri, intre care un rol preponderent il au taierile in
uscat. Taierea in uscat obliga vita la o crestere
asemanatoare cu aceea a unei tufe (sistem clasic jos), sau a unui
arbust fructifer (sistem inalt), ceea ce duce la scurtarea duratei de
viata in raport cu vita salbatica. Scopurile
taierilor.Mentinerea raportului optim (echilibru) intre
crestere si fructificare, in vederea obtinerii de recolte
superioare cantitativ si calitativ, usurarea executarii altor
lucrari de ingrijire. Clasificarea taierilor. In functie de
perioada de varsta si scopul principal urmarit, taierile in
uscat se clasifica in felul urmator:taieri de
formare;taieri de fructificare sau de rodire care pot fi: normale; de
corectie, respectiv de compensare, de amplificare si
reductie;taieri de regenerare;taieri speciale sau
accidentale.Dupa regularitatea cu care se executa (periodicitate):
anuale - de formare;de fructificare; periodice - de regenerare; speciale.Dupa perioada de
vegetatie: in uscat - perioada de repaus; in verde - in perioada de
vegetatie.Dupa anotimp: primavara - in uscat; vara - in verde; toamna - taierile de
usurare.
