Tetranychus urticae Koch, Acarianul rosu comun Ordinul Acari, Familia Tetranychidae

Tetranychus urticae Koch, Acarianul rosu comun Ordinul Acari, Familia Tetranychidae

Raspandire Acarianul rosu comun are un areal larg de raspandire, parazitand numeroase specii de plante in intreaga tara. La vita de vie atacul de paianjen comun s-a intensificat in ultimii ani, aducand pagube insemnate de

importanta economica in podgoriile din Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia si vestul tarii.

Descriere. Femela are corpul de forma elipsoidala, usor bombat dorsal, cu 7 randuri de perisori pe spate. Culoarea corpului este variabila, de la verde dechis pana la rosu inchis. Lungimea corpului este de 0,45-0,52 mm, iar latimea de 0,46mm.

Masculul este piriform, de culoare mai deschisa si mai mic decat femela, avand 0,32-0,38 mm lungime si 0,24-0,28 mm latime.

Oul este sferic , la depunere albicios cu aspect sticlos, iar apoi devine galben-portocaliu.

Larva are corpul elipsoidal, la aparitie incolor, apoi verde-galbui, cu ochii rosii. Lungimea corpului este de 0,15-0,19 mm.

Biologie si ecologie Ierneaza ca femela matura in crapaturile scoartei butucilor sau a coardelor, uneori pe sub frunzele cazute, resturi vegetale, muschi etc.. In primavara, cand temperatura medie a aerului depaseste 10°C femelele isi incep activitatea localizandu-se pe diferite plante cultivate si spontane. Femele se hranesc intens si apoi depun oua.

O femela depune in medie 40-60 oua iar ponta dureaza 2 saptamani. Dupa 5-7 zile apar larvele. Dezvoltarea acestora in vara dureaza 12-15 zile, iar in primavara si toamna 18-22 zile. Durata unei generatii in raport cu conditiile climatice variaza intre 15-28 zile. In cursul unei perioade de vegetatie, acarianul poate avea 6-10 generatii.

Plante atacate si mod de daunare. Este un daunator polifag, fiind semnalat la peste 180 specii de plante cultivate si spontane din familii diferite. Atacul si pagubele produse variaza in functie de planta gazda. Astfel la vita de vie, in urma intepaturii si sugerii sevei de adulti si larve, apar pe frunze decolorari sub forma unor pete mari, care la inceput au culoarea galbena , apoi rosiatica

Figura 3.Tetranychus urticae (Acarianul rosu comun)

1.2.Adult,3. larve si oua

Decolorarea incepe de la baza limbului si inainteaza de-a lungul nervurii principale, cuprinzand uneori toata frunza. La atacuri puternice se produc defolieri timpurii ale butucului de vita de vie, cu influenta negativa asupra productiei de struguri, a cresterii lastarilor, coacerii lemnului si formarii mugurilor de rod pentru anul urmator.

Combatere. Ca masuri preventive, in viile puternic infestate se recomanda executarea araturilor in toamna pentru distrugerea femelelor hibernante. In cursul perioadei de vegetatie se vor efectua prasile mecanice si manuale cu scopul de a distruge buruienile care sunt gazde intermediare ale acestui acarian.

Dintre masurile curative cele mai eficiente sunt tratamentele chimice care in plantatiile puternic infestate se aplica atat iarna cat si in timpul perioadei de vegetatie.

La S.C.D.V.V. Tg.Bujor in timpul repausului vitei de vie s-a aplicat un tratament efectuat cu 8-10 zile inainte de desfacerea mugurilor, cu zeama sulfocalcica 20% si polisulfura de bariu 6%.

In cursul perioadei de vegetatie, s-au efectuat tratamente la aparitia focarelor de atac, folosindu-se urmatoarele acaricide Dicofol 20 CE-0,2%, Sintox 25 CE-0,2.