 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
1.Obiectul viticulturii si importanta ei in economia nationala Viticultura este stiinta care studiaza particularitatile agrobiologice ale vitei de vie, in vederea satisfacerii lor, prin elaborarea si perfectionarea continua a tehnologiilor de cultura, in scopul obtinerii de recolte mari, relativ constante, de calitate superioara si eficiente in acelasi timp. Denumirea de viticultura provine din limba latina ("vitis" = vita de vie; "cultura" = cultivare, ingrijire). Ca obiect de invatamant - urmareste insusirea sub aspect teoretic si practic a particularitatilor vitei de vie, in stransa relatie cu conditiile de mediu, in vederea desfasurarii unei activitati eficiente in conditii de productie. Importanta- 1). Din punct de vedere social: a) sursa de imbunatatire a hranei: Pe seama viticulturii isi asigura existenta cca. 1/2 milion din populatia tarii. Cura de struguri sau de suc de struguri are efecte terapeutice si dietice indicata in afectiuni ale ficatului ; afectiuni ale rinichiului, afectiuni cardiovasculare, in dispepsii, pentru refacerea capacitatii de munca, in boli intestinale, previne constipatia. Vinul este produsul hidro alcoolic principal rezultat din fermentarea mustului din struguri. Efecte benefice: stimuleaza secretiile gastrice, hepatice, intensifica metabolismul, reactiveaza circulatia, previne si combate raceala. Cura recomandata - doze crescande de la 250g la 3-4 kg / zi. Vinul este considerat aliment si are effect benefic organismului daca este consumat de 3 ori pe zi in timpul meselor. b) mijloc de castigare a existentei: zaharuri, acizi organici, saruri minerale, vitamine calorii. 2) Din punct de vedere economic: a) valorifica terenurile improprii altor culturi: terenurile in panta, erodate, cca. 85% din suprafata pe terenuri in panta; nisipuri si terenurile nisipoase slab solificate cca. 20.000 ha - in vestul tarii, sudul Olteniei, Dobrogea sunt cultivate cu vita de vie. b) asigura materie prima pentru dezvoltarea altor ramuri de productie: Strugurii reprezinta materia prima pentru obtinerea vinurilor, distilatelor din vin, must concentrat, compoturi, gemuri, dulceturi, stafide, suc. Din seminte se extrage un ulei de foarte buna calitate.c) stimuleaza dezvoltarea altor ramuri: industriei constructoare de masini, industriei chimice (ingrasaminte, insecto-fungicide, pesticide), industriei sarmei, transporturilor, industriei locale-confectionarea stalpilor pentru mijloacele de sustinere. d) contribuie la formarea produsului social si a venitului national: cca. 20% din produsul social si venitul national este asigurat prin produsele viti-vinicole. e) favorizeaza relatii de schimb: comercializarea pe plan intern si extern a produselor viti-vinicole (strugurii, vinul, coniacul, sampania, sucul, stafidele). f) contribuie la modelarea mediului: Vita de vie contribuie la modelarea unor factori naturali critici, purificarea atmosferei, imbunatatirea starii de fertilitate a solului, la stabilizarea nisipurilor, la infrumusetarea zonele unde se cultiva.
2.Patrimoniu viticol si raspandirea plantatiilor viticole in Romania: Patrimoniul viticol - cuprinde totalitatea suprafetelor cultivate cu vita de vie in tara noastra (vii roditoare altoite, pe radacini proprii, hibrizi producatori direct), a pepinierelor, a instalatiilor, utilajelor si constructiilor aferente care deservesc direct vita de vie. Raspandirea plantatiilor- Zone intinderile cele mai mari cu un areal geografic cu conditii climatice relativ uniforme (asemanatoare) si o diversitate a unor elemente:Podgoriile sunt subunitati ale zonelor, cu un areal mai restrans, cu trecut istoric, cu uniformitate in ceea ce privesc conditiile climatice, produsele avand o specializare bine definita si calitate asemanatoare. Centrele sunt subunitati ale podgoriilor cu un areal mai restrans, cu o amplasare legata de o localitate, de unde isi iau si numele: ex. Oradea, Diosig, Dumitra, Teaca, Bistrita etc., recunoscute prin uniformitatea calitatii vinurilor. Plaiurile sunt cele mai mici suprafete, reprezentate printr-un versant, o panta, cu conditii foarte asemanatoare si produse la fel de asemanatoare.
3.Clasificarea economica a vitei de vie dupa directia de productie
Pt masa si stafide
Pt struguri de masa:
-timpurii: (Perla de Csaba, Timpuriu de Bucuresti, Timpuriu de Cluj, Augusta, Cardinal, Regina viilor, Victoria, Cetatuia, Napoca);
-mijlocii: (Chasselas doré, Chasselas rose, Pance precoce, Transilvania, Muscat d'Ada, Triumf, Silvania, Splendid, Chasselas de Baneasa, Muscat de Hamburg);
-tarzii: (Black rose, Afuz Ali, Italia, Cinsaut, Azur, Coarna neagra selectionata, Coarna neagra, Select, Xenia, Roz romanesc, Greaca, Alphonse Lavallée, Somesan). Soiurile de masa se pot grupa:- dupa epoca de maturare a strugurilor in: timpurii, mijlocii, tarzii; - dupa greutatea strugurelui in: soiuri cu struguri mici (81-150 g), mijlocii (151-300 g), mari (301-500 g), foarte mari (>de 501 g);- dupa marimea bobului: cu bob mic (1,1-1,9 g), mijlociu (2,0-3,5 g), mare (3,6-4,9 g), foarte mare (>de 5,0 g);- dupa culoarea pielitei boabelor: cu bob alb, roz, rosu si negru.
Pt stafide: Aceasta grupa cuprinde soiurile: Corinth, Calina, Kis-mis alb, Kis-mis negru, Maria Pirovano, Otilia, Perlette, Sultamina, Thompson.
Pt vinuri albe
Soiuri pentru vinuri albe: curente de masa (au potential scazut de acumulare a zaharului, pana la 11o alcool): --cu bob alb: Aligoté, Ardeleanca, Arcas, Berbecel, Codana, Cramposie selectionata, Creata de Banat, Feteasca regala, Francusa, Galbena de Odobesti, Iordana, Majarca, Miorita, Muscadelle, Mustoasa de Maderat, Ozana, Plavaie, Saint Emillion, Sarba, Steinschiller, Zghihara de Husi. --cu bob rosu-gri: Babeasca gris, Rosioara, Bakator, Braghina de Odobesti, Roz de Minis. --superioare: -nearomate: Columna, Donaris, Feteasca alba, Furmint, Grasa de Cotnari, Muscadelle, Neuburger, Riesling italian, Riesling de Rhin;
semiaromate: Aromat de Iasi, Chardonnay, Pinot gris, Sauvignon, Traminer rose.
-aromate: Busuioaca de Bohotin, Muscat Lunel, Muscat Frontignan, Muscat Ottonel, Tamaioasa romaneasca.
Pt vinuri rosii
Souri pentru vinuri rosii: curente de masa: Alicante Bouschet, Amurg, Babeasca neagra, Burgund mare, Cadarca, Codana, Gamay Beaujolais, Haiduc, Novac, Negru moale, Negru tare (vartos), Oporto, Pandur, Purpuriu, Sangioveze.
superioare: Cabernet Sauvignon, Feteasca neagra, Gamay Freaux, Malbec, Merlot, Negru aromat, Pinot noire.
4.Relatia vitei de vie cu conditiile ecoclimatice
TEMPERATURA: Este factorul limitativ prin delimitarea ariei de raspandire botanica pentru toate plantele, deci si pentru vita de vie, cat si pentru aria de cultura economica. Cea mai mare parte din radiatia solara ajunge la suprafata scoartei terestre, unde se transforma in energie calorica. Astfel, pamantul se incalzeste, devenind el insusi o sursa de energie radianta, o parte din aceasta fiind cedata atmosferei. Factorul caldura influenteaza procesele vitale ale vitei de vie prin: 1) nivelul temperaturilor care poate determina: praguri inferioare; praguri superioare; nivel optim; momente critice. 2) suma gradelor de temperatura: bilantul termic global; bilantul termic activ; bilantul termic util. Pragurile biologice, reprezinta nivele de temperatura la care se declanseaza, se opresc sau incetinesc anumite procese biologice sau fizio-logice de baza. Praguri biologice inferioare: inceputul circulatiei sevei - plansul +7; +8°C in aer si +4; +5 °C in sol; infloritul +15°C pentru deschiderea florilor si +17°C pentru germinarea polenului; cresterea bobului > +17; +20°C; maturarea bobului +15; +17°C; maturarea lemnului si acumularea rezervelor +12°C; Nivelul temperaturii de +10°C, numit "zero biologic", - perioada de vegetatie propriu-zisa intre zero biologic de primavara si de toamna este de 180-220 zile in climatul temperat continental. Pragurile biologice superioare in conditii de umiditate ridicata, este 50-55°C, in conditii de seceta de 35-40°C.; in sol in stratul de raspandire maxima a radacinilor, acesta este de 30°C. Nivelul optim, reprezinta nivelul de temperatura la care majoritatea proceselor fiziologice se desfasoara cu maxima intensitate si randament. In perioada de vegetatie, nivelul optim este cuprins intre 25-35°C, in sol temperatura optima este in jur de 25°C. Momentele critice, reprezinta nivelele de temperatura la care fie organe, fie planta intreaga, sunt afectate, putand ajunge pana la moarte. Sub zero fizic in perioada de vegetatie, momentele critice survin in functie de fenofaza:
frunzele tinere si varful lastarilor rezista la -1°C; - frunzele mature -2°C; - boabele mature -5°C. Peste "zero fizic". in perioada de repaus relativ - temperaturi mai mari de 12-14°C, duc la decalirea vitei, in perioada de vegetatie, temperaturi mai mari de +40°C, sunt daunatoare cresterii lastarilor; in fenofaza de inflorit, deoarece impiedica polenizarea, fecundarea si duc la opareala sau patarea maronie a boabelor. Bilantul termic: este dat de insumarea temperaturilor medii zilnice pentru o anumita etapa, faza de vegetatie sau pentru intreaga perioada de viata activa. Suma gradelor de temperatura poate sa fie: globala (tog); activa (toa) si utila (tou). Bilantul termic global - insumeaza toate temperaturile medii zilnice pozitive din perioada de viata activa (aceasta fiind delimitata intre "zero biologic"(+10°C) de primavara si "zero biologic"(+10°C) de toamna, sau fenologic intre fenofazele de plans si caderea frunzelor, nr zile 175 cu un bilant termic global cuprins intre 2700°C la soiurile timpurii si 4000°C . pentru cele tarzii. Bilantul termic activ - insumeaza temperaturile care depasesc "zero biologic" sau il ating. Acesta are valori cuprinse intre 2500-3800°C. Bilantul termic util, insumeaza temperaturile medii zilnice care depasesc "zero biologic" (reprezinta suma diferentelor de temperatura ce depasesc pragul biologic de 10°C).
LUMINA: influenteaza o serie de functii vitale si procese fiziologice de baza ale vitei de vie ca: fotosinteza, respiratia, transpiratia,cresterea si fructificarea, ritmul de desfasurare a unor fenofaze, durata perioadei de vegetatie. Vita de vie este o planta heliofila, este pretentioasa la lumina radiata de la soare, de aceea valorifica cel mai bine locurile insorite, bine expuseInfluenta luminii se realizeaza prin: durata, intensitate si calitate. Durata de stralucire a soarelui - insumeaza orele de insolatie sau orele de stralucire a soarelui din perioada de vegetatie. Aceasta poate fi:- globala sau potentiala - (ig), atunci cand in mod teoretic se considera ca toate zilele sunt 100% senine (fara nori de la rasaritul la apusul soarelui), are valori relativ constante, pentru o anumita podgorie, variaza insa cu latitudinea. - reala sau efectiva - (ir), masurata la heliograf (se scad zilele noroase, sau orele cu cer acoperit). se incadreaza intre 1200-1500 ore, ca valori minime, in medie 1400-2000 ore, iar in zona Clujului 1500 ore. Durata mare a orelor de insolatie, duce la prelungirea perioadei de vegetatie, ceea ce determina amanarea maturarii, iar durata mai redusa, reduce perioada de vegetatie, grabeste maturarea, reduce productivitatea. Calitatea luminii. Influenta calitatii luminii depinde de categoria radiatiilor unilaterale din spectrul solar care actioneaza asupra vitei de vie astfel:
- Radiatiile ultraviolete au un efect pozitiv asupra asimilatiei substantelor azotoase si formarii vitaminei D. Acestea determina meritale mai scurte si mai groase;
- Radiatiile violete si albastre, favorizeaza formarea pigmentilor antocianici, carotenoidici (provitamina A), vitaminei C, diminuarea pH-ului din planta, intarzierea absorbtiei potasiului si au acelasi efect asupra meritalelor ca si radiatiile ultraviolete;
- Radiatiile galbene-portocalii duc la alungirea lastarilor, etiolarea frunzelor, pun in evidenta deficitul de K, stimuleaza asimilarea P si cresterea pH-ului din planta; duc la scaderea pigmentatiei antocianice la soiurile cu bobul colorat;
- Radiatiile infrarosii inhiba asimilarea fosforului, provocand alun-girea lastarilor, etiolarea frunzelor si chiar distrugerea pigmentului cloro-filian, datorita temperaturilor ridicate pe care le dezvolta; provocand uneori chiar arsuri la nivelul partii aeriene a butucului. Coeficientul de insolatie lumina este dat de raportul dintre suma orelor de stralucire si numarul de zile din perioada de vegetatie, si are valorile optime cuprinse intre 7-9 ore.
APA: este indispensabila desfasurarii proceselor biologice si biochi-mice, practic ea intretine viata. Apa constituie un component principal in sol (umiditatea provenita din precipitatii) si in aer (umiditatea relativa a aerului). Umiditatea din sol. nu constituie un factor limitativ pentru cultura vitei de vie. Vita de vie face parte din grupa plantelor de cultura mezofite, este o planta pretentioasa fata de umiditate, pentru a da productii sporite, dar rezistenta ei la seceta este determinata de urmatoarele: -are un sistem radicular puternic dezvoltat, exploreaza un volum mare de sol, avand prin aceasta o mare capacitate de absorbtie; -Lipsa apei din sol, determina scaderea fotosintezei si acumularea substantei uscate; -datorita aparatului foliar bogat, transpiratia este abundenta, capacitatea de a forma substanta uscata este mare; -vehiculeaza un volum sporit de apa, ceea ce arata ca este mare consumatoare de apa, mai ales cea din sol astfel, pentru a sintetiza 1 Kg de substanta uscata, planta vehicu-leaza cca. 300 l apa. Cerintele sunt mai mari la soiurile de masa comparativ cu cele de vin, si in general in perioada de crestere intensa a lastarilor si strugurilor, comparativ cu perioada maturarii acestora. Pentru tara noastra, cerintele fata de umiditate se apreciaza la o suma a precipitatiilor cuprinsa intre 500 si 700 mm anual. Umiditatea relativa a aerului - conditioneaza principalele procese fiziologice de baza: transpiratia, respiratia, fotosinteza etc. Cresterea si fructificarea vitei de vie se desfasoara in conditii optime la o umiditate relativa a aerului de 70-80%. Higroscopicitatea in exces (90-100%) de lunga durata (saturatie), in contextul unor resurse heliotermice normale, stimuleaza cresterea biomasei, cu o alcatuire mai putin densa a tesuturilor, ceea ce impiedica o buna maturare a lemnului si duce la scaderea rezistentei la iernare. Excesul creaza conditii favorabile bolilor criptogamice, specifice vitei de vie, cerand mai multe tratamente, calitatea strugurilor este depreciata deoarece se coloreaza mai putin, acumuleaza cantitati mai reduse de zaharuri si pielita se fisureaza. In conditii de seceta prelungita, cresterile sunt slabe, este afectata diferentierea mugurilor, scade cantitatea si calitatea productiei. Roua - se formeaza pe timpul noptii cand aparatul vegetal se raceste mai repede decat solul. Are rol in modelarea deficitului de apa, ridicarea umiditatii relative a aerului si la reducerea transpiratiei. Poate favoriza atacul de boli criptogamice; pe perioada de vegetatie ajunge la cca 30 mm.
AERUL - influenteaza prin compozitia sa, oxigenul necesar pentru respiratie si dioxidul de carbon pentru fotosinteza. Aerul din apropierea suprafetei solului pe langa azot, contine 20% oxigen si 0,3% dioxid de carbon.
Aerul din sol contine: 2-20% oxigen, 0,1-10% dioxid de carbon, cantitati mai mici de amoniac, hidrogen sulfurat, metan etc. Scaderea continutului de oxigen, atat in atmosfera cat si in sol, determina reducerea procesele fiziologice ca intensitate. La o concentratie de numai 10% oxigen absorbtia apei si sarurilor minerale de catre radacini scade, iar la numai 2% plantele nu mai supravietuiesc. Prin scaderea continutului de dioxid de carbon de la 0,3% la 0,2% se reduce fotosinteza. Aerul in sol se asigura prin lucrarile anuale si periodice ale solului, acest lucru fiind necesar deoarece 1 tona de s.u. (radacini) foloseste 1 kg oxigen in 24 ore. Aerul poluat cu diferite noxe industriale poate influenta constanta, cantitatea si calitatea recoltei. Vanturile - sau miscarile de aer, influenteaza provocand modificari asupra evapotranspiratiei, in desfasurarea proceselor biologice de baza, avand implicatii in frecventa atacului de boli si daunatori, actiuni mecanice, eroziune eoliana pe nisipuri etc.
Vantul influenteaza prin: frecventa, durata si tarie. Vanturile reci, puternice, cu ploi, cele prea uscate, impiedica polenizarea, fecundarea, favorizeaza atacul de boli, duc la ruperea lastarilor, spalierului, provoaca eroziunea eoliana, denivelarea terenului, deprecierea recoltei.
Nebulozitatea si ceata duc la reducerea duratei de stralucire a soarelui si intensitatea radiatiei solare, prin aceasta la scaderea temperaturii, se diminueaza procesul de fotosinteza cu efect nefavorabil asupra cresterii si fructificarii; lipsa luminii in timpul infloritului impiedica legarea. Daca sunt de durata mai lunga, se raspandesc mai usor bolile si daunatorii, maturarea lemnului si rodului intarzie, scade calitatea recoltei, butucii nu sunt pregatiti pentru iernare.
Zapada, in cantitati mari duce la ruperea coardelor, dar in cantitati mai reduse este favorabila - prin topire contribuie la imbunatatirea regimului de apa din sol. Zapada viscolita duce la formarea de troiene care nu sunt favorabile. Chiciura si poleiul, in zonele viticole unde se practica sistemul de cultura neprotejata, formeaza straturi de gheata pe partea aeriana a plantei, ducand la asfixierea mugurilor. Brumele si ingheturile tarzii de primavara si timpurii de toamna pot afecta organele verzi ale butucului in functie de fenofaza in care au survenit. Cel mai bine este sa se evite aceste zone, sau sa se foloseasca mijloacele de lupta cunoscute: perdele de fum, lumanari fumigene, evitarea zonelor cu curenti reci, practicarea sistemelor moderne de cultura, folosirea de soiuri cu pornire mai tarzie in vegetatie, sau rezistente, cu perioada de vegetatie mai scurta. Valurile de caldura excesiva, pot stanjeni desfasurarea unor procese fiziologice, pot provoca arsuri la frunze, struguri; ofilirea prelungita, caderea boabelor, uscarea. Grindina - produce pagube prin actiuni mecanice de rupere si ranire a lastarilor coardelor, frunzelor, inflorescentelor sau strugurilor.
5.Relatia vitei de vie cu conditiile ecopedologice
Solul influenteaza cresterea si fructificarea vitei de vie prin: -tipul genetic, -orografia, -particularitatile fizice, -grosimea stratului edafic util, -adancimea panzei de apa freatica,
-compozitia chimica. Vita de vie este, valorifica terenurile in panta, -slab productive (30% din suprafata tarii), -supuse eroziunii, -fixeaza si valorifica economic nisipurile zburatoare si terenurile nisipoase. Vita de vie este o planta pretentioasa, fata de factorul sol, ea recompensand starea de fertilitate a acestuia - datorita potentialului productiv, cantitatii si calitatii recoltei. Tipul genetic Vita de vie se adapteaza la o gama larga de tipuri genetice de sol: cernoziomuri, podzoluri evoluate, balane de coasta, brune argilo-iluviale, rendzine, pseudorendzine. Orografia Influenteaza prin- Panta terenului - cele mai favorabile sunt terenurile plane, sub aspectul cantitatii productiei, dar valorifica insa si terenurile in panta (de deal), bine expuse la soare, conditii mai bune de lumina, temperatura, aer, astfel se influenteaza favorabil calitatea recoltei. Expozitia - cea mai buna este cea sudica, urmata de expozitiile de trecere: sud-estica, sud-vestica; urmeaza expozitia vestica, estica, mai putin cea nordica. Altitudinea - influenteaza conditiile de mediu, odata cu cresterea ei, scazand intensitatea radiatiei solare, duratei de stralucire a soarelui, nivelului temperaturii. Vita de vie se poate cultiva la altitudini dintre cele mai diferite, de la nivelul marii, pana la 600 m in tara noastra. Intinderile de apa - au rol termo-regulator, mentin umiditatea relativa mai ridicata, imprima un caracter de moderatie a temperaturii, tem-pereaza unele accidente climatice. Masivele muntoase - paduroase, contribuie la ridicarea umiditatii relative, diminuarea tariei vantului, influenteaza favorabil unele accidente climatice (reducand temperatura) si atacul de boli si daunatori. Influenta particularitatilor fizice Textura - exprimata prin gradul de dispersie a particulelor solului, cea mai corespunzatoare pentru cultura vitei de vie este cea mijlocie, luto-nisipoasa, nisipo-lutoasa - cu cca. 20-50% argila (Ф <0,002 mm), ceea ce permite o buna distributie a sistemului radicular, o buna ramificare a acestuia, sporirea vigorii partii aeriene, cresterea productiviatii. Structura - reprezinta modul de grupare a particulelor solului. Cea mai buna este structura cu particule heterogene, care asigura un regim corespunzator de apa si aer, asigura caldura si elementele nutritive pentru o buna crestere si fructificare a vitei de vie. Porozitatea totala optima pentru vita de vie se situeaza in jurul valorii de 50% din volumul total al solului, ceea ce se realizeaza prin desfundare. Grosimea stratului edafic util : Vita de vie ramane pe acelasi loc un numar mai mare de ani, radacinile sale patrund la mari adancimi, explorand un volum mare de sol. La alegerea amplasamentelor pentru noi plantatii, se va avea in vedere: -ca stratul de sol sa nu fie mai subtire de 1-1,5 m;
-sa nu existe straturi de sol impermeabile, ca hardpanul, -sa nu existe anumite roci compacte,
-sa nu existe staturi cu saruri nocive; -marea masa a radacinilor active se gasesc raspandite in stratul de sol cuprins intre 20-80 cm; -grosimea stratului edafic util trebuie sa fie optim de 2-5 m; -orizonturile cu gleizare sa nu urce mai sus de 0,75-1 m. Adancimea panzei de apa freatica constituie un factor limitativ, constatnt mai sus de 1,5 m sau in numai temporara la 1 m, determina fenomenul de cloroza asfixianta. Pe terenurile nisipoase situatia se prezinta astfel: - la nisipurile nesolificate nisipuri uscate - cu un continut scazut in materie organica (<0,5%), apa freatica se gaseste la o adancime de 10-15 m. -la nisipurile semiumede - cu 0,7-0,8% materie organica si 7- 8% argila, se afla la 2-3 m adancime.
6.Ciclul biologic intreg la vita de vie
Ciclul biologic intreg (multianual) priveste intreaga durata de viata sau de existenta a vitei de vie ca planta cultivata si cuprinde totalitatea manifestarilor (transformarilor) morfologice si fiziologice prin care trece planta de la obtinere (din seminte sau vegetativ) pana la moarte (pieirea naturala sau prin defrisare). Vitele pe parcursul vietii lor trec prin trei perioade de varsta distincte: perioada de tinerete, perioada de maturitate si perioada de batranete sau declin. Perioada de tinerete Corespunde intervalului de timp in care plantele isi formeaza organele vegetative; Ca proces fiziologic de baza predomina cresterea progresiva si intensa si are loc pregatirea pentru fructificare variaza ca durata in functie de a)metoda de inmultire:la inmultirea prin samanta intre 2-15 ani; la inmultirea vegetativa 3-4 ani; b)baza vegetativa,
c)soi altoi-portaltoi, d)favorabilitatea conditiilor de mediu, d)nivelul agrotehnic aplicat.
Perioada de maturitate : Are doua subperioade: maturitatea progresiva (inceputul rodirii); maturitatea deplina (productivitatea maxima). Maturitatea progresiva este marcata de aparitia primelor inflorescente dureaza 5-7 ani, perioada in care productivitatea creste an de an, cresterile vegetative sunt inca puternice, dar scad in fiecare an, se formeaza elementele multianuale ale butucilor (scheletul), apare rodirea, care incepe si sporeste an de an, necesita un nivel agrotehnic superior, care sa permita mentinerea echilibrului intre fructificare si crestere. Maturitatea deplina incepe cu obtinerea productiilor mari de struguri, relativ constante an de an, este atinsa dupa 10-15 ani de la plantare si dureaza 20-25 ani, predomina fructificarea, apoi cresterea apare spre sfarsit si uscarea, se executa taierile de fructificare, pentru mentinerea echilibrului intre cele doua procese fiziologice de baza, necesita un complex agrotehnic superior: lucrarile solului, fertilizarile cu ingrasaminte organice si chimice, tratamentele fitosanitare, protejarea etc. Perioada de batranete Caracteristici : scaderea an de an a productiei, scaderea cresterilor si predominarea uscarii, apar lastarii lacomi, ca o manifestare a tendintei de restabilire a vitalitatii butucilor. Durata perioadei de declin este de 5-10 ani, este bine sa fie cat mai scurta. Daca se observa din timp, este posibila prelungirea duratei de viata, a perioadei de rodire, prin taierile de regenerare, insotite de fertilizari cu doze mari. Cel mai bine este, decat sa se investeasca in forta de munca necesara pentru executarea taierilor de regenerare, sa se execute taierile de epuizare, adica inainte de defrisare cu 2-3 ani, sa se lase pe butuc tot ceea ce poate da - sporirea sarcinii de rod la maximum.
7.Ciclul biologic anual la vita de vie
Totalitatea manifestarilor de viata desfasurate intr-o anumita succesiune, prin care vita de vie trece intr-un an calendaristic, formeaza ciclul biologic anual. Dupa gradul de exteriorizare a schimbarilor periodice, ciclul biologic anual se imparte in: perioada repausului relativ si perioada de vegetatie.
8.Caile de inmultire si particularitatile lor la vita de vie
Inmultirea este o insusire fundamentala a organismelor vii, o deprindere biologica utila, aparuta si consolidata sub influenta conditiilor de mediu si a selectiei naturale. Caile de inmultire la vita de vie sunt: -- generativa (prin organe specializate - samanta), care poate fi naturala si artificiala; --vegetativa (prin organe nespecializate - prin portiuni de plante) - metoda generalizata in practica viticola.
9.Pepiniera viticola:unitate complexa, parti componente si raporturile dintre ele
Pepiniera viticola- este o unitate complexa, specializata pentru producerea materialului saditor. Cerinte cantitative: intretinerea fondului viticol existent prin completarea golurilor; inlocuirea fondului viticol care devine ineficient (prin plantatii imbatranite, care se defriseaza si se replanteaza); extinderea patrimoniului viticol atunci cand este necesar, prin cresterea suprafetelor cultivate. Cerinte calitative: inmultirea soiurilor de vita roditoare si de portaltoi, nominalizate prin repartizare teritoriala, pe podgorii si centre viticole; extinderea materialului saditor cu valoare biologica ridicata (material autentic, selectionat); producerea unui material saditor sanatos, liber de viroze sau alti agenti patogeni, care se transmit prin altoire. pepiniera viticola cuprinde trei sectoare de productie: -plantatiile mama furnizoare de coarde portaltoi, -plantatiile mama furnizoare de coarde altoi; -scoala de vite sau solariile cu terenul aferent asolamentului, -sector cu anexe: constructiile tehnologice si social-gospodaresti. Constructiile tehnologice includ: -complexele pentru altoire si fortat; -remizele pentru masinile agricole;- instalatiile si canalele pentru irigat; -magaziile pentru unelte si inventar pepinieristic; -depozitele pentru ingrasaminte si substante de combatere. Constructiile social-gospodaresti includ -centrul administrativ cu birourile, -grupurile sociale (dormitoare - cantina pentru muncitori). Marimea plantatiei de portaltoi se alege in functie de: - productia medie de butasi la hectar (70-120.000/ha), -in comparatie cu numarul de butasi altoiti si plantati in scoala (140.000/ha).
-pentru 1 ha scoala de vita sunt necesare 1-2 ha plantatii de portaltoi. Marimea plantatiilor de coarde altoi depinde de :-numarul butucilor la hectar, -numarul de coarde ce se pot recolta,- numarul de butasi altoiti ce se vor planta (140.000/ha). -pentru 1 ha de scoala de vita sunt necesare 2-4 hectare plantatii furnizoare de coarde altoi.Complexul de altoire si fortare cuprinde :-sala de altoire si stratificare a materialului, -salile de fortare, -bazine din beton pentru inmuiere, -depozite frigorifice (pentru pastrarea coardelor altoi si portaltoi sau a vitelor altoite pana la fortare), -laboratoare pentru controlul calitatii materialului, eventuale birouri. Marimea pepinierei viticole este in functie de: -necesarul de material saditor, -de marimea scolii de vita, -de suprafata pentru asolament si raporturile acesteia cu celelalte sectoare. -impreuna cu asolamentul o scoala de vita ideala are 12 hectare, -o pepiniera (o ferma cu toate sectoarele) cca. 120 hectare.-o pepiniera mica are cca. 50-60 ha, -una mijlocie 100-120 ha, -mare 150-200 ha , -foarte mare peste 200 ha. O pepiniera mijlocie permite:- o dotare adecvata, - angajarea si specializarea unui nucleu de forta de munca permanent,-supravegherea tehnica de specialitate corespunzatoare, -economicitatea favorabila.
Avantajele unei pepiniere sunt: -folosirea la altoire a unui material sanatos, autentic, cu valoare biologica ridicata, produs in pepiniera si sub indrumarea directa a specialistilor.
-organizarea sectorului de producere a materialului saditor la nivel de unitate sau subunitate (putand fi mai bine dirijat prin introducerea tehnicii noi, responsabilitatii profesionale, gestionarii, aprovizionarii etc.). Sunt insa unele unitati care nu au decat scoala de vita, folosind material provenit de la alte unitati, ceea ce duce la obtinerea nu intotdeauna a unui material saditor de calitate.Pentru obtinerea vitelor nobile inradacinate, din pepiniera lipsesc plantatiile furnizoare de coarde portaltoi (se obtin vite nobile pe radacini proprii, care servesc la infiintarea plantatiilor cu soiuri roditoare pe terenurile nesolificate - nisipurile - unde nu se extinde atacul de filoxera).
La fel, numai pentru obtinerea portaltoilor inradacinati lipsesc plantatiile furnizoare de coarde altoi.
10.Scoala de vita
Alegerea terenului. - terenul sa fie aproape plan sau cu cel mult o panta de 4-5%, - cu apa freatica la cel putin 1,5 m, situat in zone ferite de accidente climatice; - sa fie in apropierea surselor de apa pentru irigat. -sa fie permeabil; fertil; cu textura luto-nisipoasa sau lutoasa; -reactie neutra sau slab acida (pH=6,8-7,0). -sunt indicate cernoziomurile, solurile nisipoase, bogate in humus -nu sunt indicate solurile de lunca deoarece apele freatice aduc in orizontul arabil o cantitate mare de saruri nocive, uneori sunt reci si umede. Asolamentul. -scoala de vite se comporta ca o cultura anuala si de aceea trebuie incadrata intr-un asolament de 4-5 ani; -in anul I, II, III lucerna sau trifoi (leguminoase); anul IV - prasitoare (porumb pentru boabe sau siloz); anul V - scoala de vite. Pregatirea terenului pentru terenul bilonat cuprinde urmatoarele lucrari -nivelarea terenului, - fertilizarea in functie de aprovizionarea solului, -dezinfectia solului,- desfundatul si bilonatul.Fertilizarea -Fertilizarea cu ingrasaminte organice este mai indicata sa se faca la planta premergatoare, -dozele de ingrasaminte chimice se stabilesc pe baza analizelor agrochimice Valorile optime pentru scoala de vite sunt: IN = 2,5-3,0%; P2O5 mobil = 75-80ppm; K2O mobil = 155-160 ppm in stratul de sol 0-40 cm. Desfundatul - se executa obligatoriu din toamna la adancimea de 50- 60 cm, cu ajutorul PBD-50, in agregat cu S-1300 sau S-1500, plugul fiind dotat cu antetrupita, trasandu-se brazde care sa nu fie mai late de 40 cm si desfundatura sa fie cat mai uniforma. Plantarea- Plantarea vitelor in biloane - se executa prin acoperirea totala a vitelor cu pamant. -se asigura de catre biloane a unui regim termohigroregulator, cresterile sunt mai mari. -se executa cand temperatura in sol la adancimea de 20 cm este peste 12oC si se mentine constanta cateva zile (1-10 mai) si a disparut pericolul brumelor si ingheturilor tarzii de primavara. -lucrarea se poate executa in randuri simple -are loc mai intai o corectare a biloanelor deoarece peste iarna solul s-a asezat sau a fost imprastiat datorita ploilor, schimbandu-se profilul biloanelor. Plantarea propriu-zisa consta in:- retezarea coamei bilonului, manual sau mecanizat, pe o inaltime de 5-6 cm, -despicarea bilonului pe partea sudica sub un unghi de 15o, cu formarea unui perete oblic pe care se aseaza vitele la plantare; - prafuirea cu insecticide (Lindatox, Duplitox - 5-8 g/m); - asezarea vitelor altoite pe peretele bilonului, cu baza fixa in pamantul maruntit si capatul superior la nivelul laturii superioare a bilonului. -distantele de plantare sunt de 5-6 cm intre vite, realizandu-se 15-18 vite/m liniar sau 120-150 mii/ha. -vitele se introduc la adancimea de 12-15 cm, pana sub al doilea nod de la baza.-urmeaza refacerea bilonului prin tragerea pamantului pana la jumatate, -se taseaza, se uda cu 3-5 l apa si apoi se acopera vitele cu un strat de 3-5 cm sol bine maruntit. Plantarea vitelor in santuri -se practica in tari ca Franta, Italia, Germania, Spania. -se folosesc vite parafinate, -dupa nivelarea de primavara se deschid santuri adanci de 15-20 cm si distante de 1,20-1,40 m. -inainte de plantare santurile se uda cu 5-10 l apa, rezulta un strat de mocirla. -se planteaza la 5-6 cm vitele una de alta (15-18 vite/m liniar) si la adancimea de 12-15 cm, pana sub cel de-al doilea nod de la baza. -urmeaza umplerea santului pana la jumatate, tasarea si apoi completarea cu pamant peste portiunile parafinate cu cel putin 3 cm. -dupa plantare se poate executa o udare prin aspersiune cu o norma redusa de apa/150 m3/ha, pentru marirea higroscopicitatii atmosferice si realizarea unui contact mai bun al vitelor cu solul.
Producerea coardelor altoite in spatii cu mediul controlat
In vederea intensificarii producerii materialului saditor viticol, in ultimul timp s-au extins tehnologiile moderne de cultura in sere si solarii. Avantajele acestui sistem: -randamente duble; -economisirea de material biologic si forta de munca; -obtinerea de productii sigure in afara factorilor de risc (grindina, ingheturi, inundatii); -economie de teren; -se pot obtine vite inradacinate si in zonele nordice ale tarii etc. Dimensiunile solarului: L = 50-60 m; l = 6-6,5 m; h = 3-4 m. Amplasarea se face -pe sol fertil, -nivelat si incadrat intr-un asolament de 3-4 ani; -se acopera cu folie de 0,2 mm. In functie de substratul folosit, inradacinarea in spatii cu mediu controlat se poate realiza prin urmatoarele metode: - pe substrat natural imbunatatit, - pe substrat artificial, pe substrat lichid (in hidrocultura) sau in ghivece (pungi) de folie de polietilena. Pe substrat natural imbunatatit: -Solariile se amplaseaza pe un sol nisipo-lutos, cu o panta de 0,5-1,0%, fara vant, ocupa terenul trei ani. -Sunt solarii de tip "tunel".-Sistemul de udare este cu recipiente metalice in vederea preincalzirii apei, statie de pompare, conducte si racorduri, rampe de udare prevazute cu duze de tip "aragaz" pentru a se realiza ceata atmosferica.
Pe substrat artificial: -Se foloseste un substrat nutritiv alcatuit din: o parte pamant din teren, o parte turba, o parte mranita, o parte nisip sau perlit. -Acest substrat se aseaza in solarii, pe o folie de polietilena (pentru a impiedica trecerea radacinilor in teren - dar este mai bine sa se renunte la folie, deoarece stanjeneste dezvoltarea radacinilor) in grosime de 40-50 cm. -Se planteaza mai devreme decat in camp (daca in camp se planteaza in intervalul 1-10 mai), in solarii se planteaza in martie - aprilie, cel mai bine 1-10 aprilie.-Plantarea se efectueaza in randuri simple, la 20-25 cm intre randuri si 5-6 cm intre plante pe rand, sau in benzi, la 20 cm intre benzi, 10 cm intre randuri si 5-6 cm intre plante pe rand. -Se realizeaza prin infigerea vitelor cam 2/3 in amestecul nutritiv. Pe substrat lichid (hidrocultura): -Se foloseste mai mult experimental.-Metoda reclama confectionarea unor bazine din beton armat, captusite la baza cu un strat de pietris (8-10 cm), acoperit cu o plasa de sarma, peste care urmeaza un strat de nisip de 30-40 cm. -Plantarea vitelor se face la 25 cm intre randuri si 8 cm pe rand sau 30 cm intre randuri si 6 cm pe rand, sau, daca se planteaza in randuri duble la 10/10/20 cm (10 cm intre randuri, 10 cm pe rand, 20 cm intre benzi). -Plantarea se face prin infigerea cu baza cca. 12 cm in nisipul umezit.-Solutiile nutritive sunt distribuite prin orificiile a niste conducte instalate pe fundul bazinului Cultura in cuburi (ghivece): -Dupa fortare vitele se pot planta in cuburi cu latura de 18-20 cm, cu peretii perforati, cu un substrat nutritiv format din 1/3 pamant + 1/3 mranita + 1/3 nisip, in jurul datei de 1 aprilie, prin infigere. -In prima decada a lunii iunie, dupa calire (4-7 zile) se pot planta direct in camp, in acelasi an cand a avut loc si altoirea.-Procedeul prezinta inconveniente deoarece manipularea cuburilor este destul de greoaie, de aceea este un procedeu rar utilizat in producerea vitelor altoite la noi in tara (se pot folosi pentru completarea golurilor).
11.Intocmirea proiectului de infiintare si organizare a noilor plantatii viticole
Un proiect cuprinde urmatoarele: - organizarea interioara si impartirea terenului in unitati de exploatare; - amplasarea si stabilirea tipului specific de perdele de protectie (daca sunt necesare) - impotriva vantului, secetei sau deflatiei nisipurilor; - amplasarea retelei de drumuri si a zonelor de intoarcere; - amplasarea retelei de irigare; - asigurarea apei potabile, pentru stropiri sau irigat; - amplasarea constructiilor tehnice si social-economice; - precizarea si amplasarea pe teren a lucrarilor de prevenire si comba-tere a eroziunii solului; - precizarea directiei de productie, alegerea si amplasarea soiurilor altoi-portaltoi pe teren; - alegerea sistemului de cultura si formelor de conducere; - precizarea lucrarilor de pregatire a terenului pentru infiintarea planta-tiilor si tehnica plantarii;
- precizarea lucrarilor de intretinere a plantatiilor tinere pana la intrarea pe rod;
- intocmirea devizelor pe cheltuieli; - calculul eficientei economice si stabilirea termenului de recuperare a investitiei. Impartirea terenului in unitati de exploatare consta in tarlalizare, sau impartirea in: trup, tarla, parcela, cu marimi in functie de panta terenului. Trupul este unitatea viticola de sine statatoare, cea mai mare, care poate sa reprezinte continuitatea unei plantatii vechi sau sa intregeasca suprafetele existente. Suprafata unui trup pe un teren cu panta <12% este de 300-500 ha, iar pe unul cu panta >12% este de 150-200 ha. Trupul poate avea diferite forme (patrat, dreptunghi, trapez sau forma neregulata) si se poate organiza in 2-3 ferme. Poate fi delimitat prin cumpene de ape, ravene. Tarlaua constituie o subunitate teritoriala a trupului, are suprafete diferite in functie de panta terenului 30-50 ha la panta <12% si 10-15 ha la >12%. De obicei tarlaua copiaza orografia terenului si este data de unitati naturale. De obicei are forme regulate, orientarea este pe directia nord-sud cu latura lunga. Parcela reprezinta subunitatea de baza a unei plantatii viticole; are o singura directie de productie; un singur soi pe un singur portaltoi - pentru executarea acelorasi lucrari agrotehnice.Suprafata parcelei pe terenurile cu panta pana la 12% este de 35 ha, iar pe cele cu panta peste 12% este de 1-3 ha. Lungimea unei parcele este de 10020 m.
12.Pregatirea terenului in vederea plantarii
Lucrarile de pregatire pe un teren amenajat in terase sunt: fertilizarea de baza, desfundatul, nivelarea desfundaturii, pichetarea.Pe terenurile neamenajate lucrarile se refera la: defrisare, nivelare, asigurarea odihnei solului, fertilizarea, desfundarea, nivelarea si pichetarea.Defrisarea vegetatiei lemnoase este necesara in cazul unor plantatii vechi sau a arborilor, arbustilor, boschetilor, pomilor existenti pe suprafata respectiva. Lucrarea se executa mecanizat cu utilaje specifice (buldozere, screpere, greble de adunat cioate) mai rar manual pentru evacuarea resturilor lemnoase.Nivelarea este necesara imediat dupa defrisare, pentru usurarea executarii celorlalte lucrari, prin eliminarea denivelarilor, viroagelor, realizandu-se pante continui. Asigurarea odihnei biologice este necesara in cazul terenurilor ocupate anterior cu vita de vie. Repausul necesar va fi de 3-5 ani, perioada in care terenul va fi cultivat cu graminee si leguminoase. Perioada de repaus se impune atat pentru "odihna solului",in sensul refacerii structurii si fertilitatii sale, cat si pentru a stinge focarele privind unele toxine, boli virotice, bacteriene. Cand replantarea terenurilor urmeaza la scurt timp dupa defrisarea plantatiilor vechi, pentru a se evita raspandirea bolilor virotice prin intermediul nematozilor, se poate face dezinfectia solului cu: diclorpropan - diclorpropen, diclorpropan, sau cu produse nematocide:Temick sau Dazomet. Pe solurile cu larve de Melolontha, Agriotes sau Zabrus se va trata solul cu insecticide organo-clorurate. Nu se vor folosi erbicide, cel putin cu doi ani inainte de defrisare, pentru a se evita efectul nefavorabil al acestora in plantatiile tinere.Fertilizarea-terenurile pe care se amplaseaza plantatiile viticole improprii altor culturi, sarace in elemente nutritive, apare necesara fertilizarea inca de la pregatirea terenului pentru plantare. Prin fertilizarea inainte de desfundat are loc o imbunatatire a starii de aprovizionare a solului in materie organica, importanta pentru imbunatatirea insusirilor fizice, chimice, biologice ale solului, precum si formarea rezervei in principalele elemente care va fi folosita de noua plantatie.Dozele de ingrasaminte organice (gunoi de grajd semifermentat) se stabilesc in functie de cantitatea de argila din sol si de indicele de azot.In general, la pregatirea terenului se administreaza doze mari de gunoi de grajd 30-80 t/ha, iar pe terenurile nisipoase chiar 80-120 t/ha. Desfundarea terenului -consta in mobilizarea solului pe adancimea de 60-70 cm, chiar mai mult pentru solurile grele (80 cm adancime), prin inversarea si amestecarea orizonturilor, in scopul asigurarii unor conditii favorabile pentru dezvoltarea radacinilor.Desfundatul se realizeaza in functie de momentul plantarii. Pentru plantatul de toamna, desfundatul se executa din vara (iulie-august), trebuind sa se incheie cu 2-3 luni inainte de inceperea plantarii- ca terenul sa aiba timp sa se aseze. Pentru plantatul de primavara,se desfunda de toamna, pana la inceputul iernii.Desfundatul se executa mecanizat cu plugul balansier pentru desfundat PBD 60 sau PBD 80 in agregat cu tractorul pe senile S 1500. Prima brazda se trage la 20 cm adancime, a doua brazda la 40 cm si a treia la 60 cm. Latimea si adancimea brazdei se vor controla tot timpul pentru a se obtine o desfundatura uniforma. Pichetarea terenului-consta in marcarea pe teren a locului unde va fi plantata fiecare vita. Prin aceasta lucrare se urmareste obtinerea unor randuri drepte, in continuare de la o parcela la alta, pentru asigurarea unor lungimi mari de lucru pentru agregate, precum si stabilirea unor suprafete de nutritie egale fiecarui butuc.Pichetarea se executa cu tarusi de 50-60 cm lungime, numiti picheti sau tutori, sau de 1,1-1,4 m pentru sistemul inalt de cultura. Perioada de pichetare este la sfarsitul iernii pentru plantatul de primavara si la inceputul toamnei pentru plantatul de toamna. Inainte de pichetare se stabilesc distantele de plantare, orientarea randurilor si sistemul de pichetat.Orientarea randurilor pe terenurile plane se face pe directia N - S, iar pe cele in panta pe directia curbelor de nivel. Pe terase orientarea este de-a lungul acestora.Sistemul de pichetat este dat de figura geometrica formata de vitele dispuse in teren (patrat, dreptunghi,hexagon, randuri duble, pe curbele de nivel).
Plantarea vitei de vie pe terenuri solificate
Saparea gropilor- se executa cu cazmaua pe directia randului, la cca. 3-5cm de pichet. Dimensiunule gropilor tb sa fie intre 35-40cm lungime si latime, si de 40-45cm adancime.La baza gropii in partea dinspre pichet se executa o mica scobitura, iar cu pamantul rezultat se formeaza un mic musuroi, pe care se aseaza vita altoita. Plantarea in gropi cu musuroi- se foloseste la plantarea de primavera, at cand vitele nu se parafineaza si la plantarea de toamna. Vita se aseaza in pozitie verticala, paralel cu peretele gropii unde se afla fixat tutorele, cu rad pe musuroiul format in groapa. In privinta adancimii de plantare, se recomanda ca punctul de altoire sa se fixeze la nivelul supraf solului. Dupa fixare in groapa, vita se tine cu o mana, iar cu cealalta se trage pamant maruntit pana aproape de jum gropii, dupa care pam se taseaza bine cu piciorul, orientand vf incaltamintei spre vita ce se planteaza. Se adauga ingras organice sub forma de gunoi bine putrezit, in cant de 2-4kg la groapa, eventual si ingars chimice, apoi se ura cu 5-6 litri apa. Dupa se trage cu sapa pam maruntit, pana ce se umple groapa, apoi se formeaza musuroiul. Inaltimea musuroiului tb sa depaseasca cu 5-8cm vf corditei. Plantarea in gropi, fara musuroi, primavara- se foloseste in cazul cand materialul saditor se parafineaza. Lucrarea de plantare se executa la fel ca si in cazul plantarii in gropi, cu musuroi, cu deosebire ca se umple groapa cu pam si se acopera numai partea cu zona altoita,in timp ce cordita ramane descoperita. Plantarea in gropi fara musuroi, vara- se folosesc vite parafinate si fortificare in pungi de material plastic. Aceasta metoda este recomandata pt completarea golurilor in plantatiile de vii intrate pe rod si pt infiintarea de plantatii noi.
13.Lucrarile de intretinere a plantatiilor tinere de vita roditoare (anul I )
Lucrari asupra solului: -mobilizarea semiadanca - la 14-16 cm, prin care se reface starea de afanare a stratului de la suprafata. Se face fara rasturnarea brazdei, urmata de grapare, pentru a impiedica evaporarea apei. - 4-5 prasile mecanizate pe intervalul dintre randuri pentru mentinerea solului afanat si curat de buruieni, cu cultivatorul sau discul si 2-3 prasile manuale pe rand. NU se erbicideaza. Controlul cresterii lastarilor la vitele musuroite. Daca dupa trei saptamani lastarii nu au aparut, se trece la spargerea crustei. In aceasta situatie musuroaiele se vor desface pana sub punctul de altoire, se vor face prafuiri cu Aldrin, Lindatox 3, Duplitox 3 si se vor reface la loc. Irigarea, daca este necesara, mai ales in zonele secetoase sau in anii secetosi, 2-3 udari cu 5-10 l/planta. Pe solurile nisipoase uscate irigarea este obligatorie. Dupa udare se va prasi imediat. Fertilizarea - daca la plantare nu s-au aplicat dozele necesare, se va executa o fertilizare suplimentara in apa de udare, cu 300 g N, 400 g P si 300 g K/100 l apa, pentru fiecare vita revenind 10-20 l. Nu este indicat sa se administreze ingrasaminte numai cu N, care prelungeste perioada de vegetatie, impiedica maturarea lemnului. Este mai recomandabil ca ingrasamintele sa se dea in complex. Dupa caderea frunzelor- aratura de toamna: 16-18 cm, odata cu care se face musuroirea prin rasturnarea solului, spre rand. Lucrari asupra plantei: -copcitul, inlaturarea radacinilor din altoi si a lastarilor din portaltoi, precum si a radacinilor superioare in vederea stimularii dezvoltarii radacinilor bazale. Se executa de doua ori: in jurul datei de 15 iunie, cand se reface musuroiul, si in jur de 15 august cand musuroiul nu se mai reface, pentru a favoriza maturarea lemnului;
-plivitul lastarilor, se lasa numai 3-4 lastari mai bine plasati si cu vigoare mai buna;-legatul lastarilor, la un spor de 50-60 cm se face de doua ori, cu material usor biodegradabil;-copilitul- daca apar copili, ultimii nu se copilesc, vor servi ca tragatori de seva; carnitul - inlaturarea varfului de crestere, pentru oprirea cresterii si redistribuirea substantelor de rezerva, se face la incetinirea cresterii.Combaterea bolilor si daunatorilor: mana - tratamente la acoperire, in prima faza se fac stropiri cu substante acuprice,iar in faza a doua cu substante cuprice; fainarea - stropiri cu sulf muiabil 0,3%, Polibar 0,8%. Identificarea impuritatilor se face in a doua jumatate a verii, fie ca in pepiniera prin taierea de sub punctul de altoire, fie prin vopsire. Completarea golurilor cu vite fortificate in pungi de folie de polietilena, in luna august. La nevoie se poate face si toamna sau primavara urmatoare cu vite altoite inradacinate in scoala.Musuroirea - protejarea pe timp de iarna, prin rasturnarea ultimei brazde spre rand si completarea manuala.
Lucrarile de intretinere a plantatiilor tinere de vita (anul II si III)
Anul II- Lucrari asupra solului desfacerea musuroiului dupa ce a trecut pericolul brumelor;-mobilizarea solului la 14-16 cm, daca nu s-a facut in toamna;-4-5 prasile mecanizate - pentru mentinerea solului ca ogor negru, fara erbicide;-irigarea - daca este necesara; fertilizarea - numai toamna cu gunoi de grajd (10-20 t/ha) pe directia randului, cand solurile sunt sarace si nu s-a fertilizat suficient la desfundat sau la plantat; ingrasaminte chimice - 100-150 kg/ha din N, P, K s.a. prin imprastiere si incorporare la 16-18 cm odata cu aratura adanca;-aratura adanca la 16-18 cm, odata cu care se realizeaza si musuroirea. Lucrari asupra plantei:-taierea in uscat - se aplica taieri de formare pentru anul II, in functie de sistemul de cultura si forma de conducere;-plivitul lastarilor - se lasa 4-5 lastari, mai vigurosi;-legatul de 2-3 ori, de cate ori este nevoie, la fiecare spor de crestere de 40-50 cm; copilitul - pe masura ce apar copilii;-carnitul spre sfarsitul fenofazei de crestere;-combaterea bolilor si daunatorilor asemanator cu anul I; copcitul odata in august;-identificarea impuritatilor;-completarea golurilor cu vite de cal. I toamna sau in primavara anului III; protejarea prin musuroire. Instalarea mijloacelor de sustinere- sub.30. Anul III- Lucrari asupra solului sunt asemanatoare cu cele din anul II:-dezmusuroit;-mobilizarea solului primavara sau toamna;-4-5 prasile mecanice;-2-3 prasile manuale;-irigarea - daca este necesar;-fertilizarea - cu 150-200 kg/ha N, P, K;-aratura adanca de toamna.Lucrari asupra plantei sunt asemanatoare cu cele din anul II, difera taierile, care sunt specifice anului II pe sisteme si forme de conducere; plivitul, legatul, copilitul, carnitul, combaterea bolilor si daunatorilor, copcitul odata in august fara refacerea musuroiului, marcarea impuritatilor, completarea golurilor,protejarea,intretinerea mijloacelor de sustinere.
14.Complexul agrotehnic in plantatiile viticole
Obiectivele urmarite prin complexul agrotehnic sunt:- mentinerea densitatii plantatiei;- sporirea si mentinerea in limite relativ normale a potentialului productiv al plantatiilor;- asigurarea si prelungirea longevitatii plantatiilor;- obtinerea an de an de recolte mari, de calitate superioara si eficiente in acelasi timp.Aceste obiective se realizeaza prin aplicarea tehnologiei de cultura sau a complexului tehnologic sau a complexului de masuri agrotehnice. Complexul agrotehnic-reprezinta un ansamblu de masuri si procedee, astfel conceput incat acestea sunt in stransa interdependenta, nu se pot substitui, se completeaza unele pe altele, fiecare se valorifica in prezenta celorlalte.Tehnologia de cultura este diferentiata in raport cu directia de productie, cu conditiile de mediu si varsta plantatiilor.Ansamblul de masuri si procedee se poate sistematiza in: lucrari agrotehnice asupra plantei; lucrari agrotehnice asupra solului. Lucrari asupra plantei: taierea in uscat; copcitul; lucrarile in verde; combaterea factorilor naturali critici; revizuirea mijloacelor de sustinere si legatul coardelor; combaterea bolilor si daunatorilor; completarea golurilor - refacerea plantatiilor; recoltarea strugurilor si valorificarea recoltei.Lucrari asupra solului: mobilizarea - legata cu aplicarea erbicidelor si lucrari superficiale; fertilizarea; irigarea; intretinerea lucrarilor de investitii, de prevenire si combatere a eroziunii solului.
Taierea in uscat la vita de vie
Definitie. Operatiunea de chirurgie vegetala prin care se indeparteaza o parte din coardele de pe butuc si se scurteaza cele ramase, prin care se schimba pozitia relativa a coardelor ramase pe butuc si a mugurilor pe coarde.Necesitatea taierilor. Lasata in stare libera, nedirijata de om, vita de vie produce ca cea salbatica, cu struguri multi, mici, cu must putin si acru, indepartandu-si organele vegetative si generative de pamant. Pentru a se mentine un echilibru optim intre crestere si fructificare, se intervine cu un complex de masuri, intre care un rol preponderent il au taierile in uscat. Taierea in uscat obliga vita la o crestere asemanatoare cu aceea a unei tufe (sistem clasic jos), sau a unui arbust fructifer (sistem inalt), ceea ce duce la scurtarea duratei de viata in raport cu vita salbatica. Scopurile taierilor.Mentinerea raportului optim (echilibru) intre crestere si fructificare, in vederea obtinerii de recolte superioare cantitativ si calitativ, usurarea executarii altor lucrari de ingrijire. Clasificarea taierilor. In functie de perioada de varsta si scopul principal urmarit, taierile in uscat se clasifica in felul urmator:taieri de formare;taieri de fructificare sau de rodire care pot fi: normale; de corectie, respectiv de compensare, de amplificare si reductie;taieri de regenerare;taieri speciale sau accidentale.Dupa regularitatea cu care se executa (periodicitate): anuale - de formare;de fructificare; periodice - de regenerare; speciale.Dupa perioada de vegetatie: in uscat - perioada de repaus; in verde - in perioada de vegetatie.Dupa anotimp: primavara - in uscat; vara - in verde; toamna - taierile de usurare.
Bazele fiziologice pe care se sprijina taierea in uscat la vita de vie
Principii: Unitatea dintre organism si mediu.-viile se taie dupa soi si starea de fertilitate a solului. Diferitele soiuri, cultivate in aceleasi conditii de sol si clima se taie diferit, iar acelasi soi pe soluri diferite ca stare de fertilitate se taie deosebit.-lungimea coardelor, deci numarul ochilor de iarna, este in functie de vigoarea vitei, deci bogatia pamantului.-taierea se face in functie de nivelul agrotehnic practicat: la butucii cu vigoare mica, in conditii de mediu nefavorabile → incarcatura mica; la butucii cu vigoare mare, in conditii de mediu favorabile → incarcatura mare; la butucii cu vigoare mare, nivel agrotehnic scazut → incarcatura mica. Unitatea de alcatuire si functionare a organismului. Unitatea dintre sistemul radicular si aerian trebuie sa fie in echilibru. Prin taieri, sistemul radicular slabeste prin infometare, slabeste si vigoarea de ansamblu a butucului, dar fiecare in parte, lastarii sunt mai vigurosi. Refacerea sistemului radicular se realizeaza destul de repede.Prin taieri bine chibzuite se stabilesc intre cele doua sisteme numai raporturi utile productiei, taierile prea severe valorifica insuficient puterea plantei, iar cele prea slabe o supraincarca. Exista unitate intre suprafata foliara si fortificarea plantei - corelatie pozitiva intre suprafata foliara si sarcina de rod; suprafata foliara si acumularea zaharului. Unitatea dintre numarul punctelor de crestere si vigoarea lastarilor cu cat numarul punctelor de crestere este mai mare, sunt mai multi lastari, dar de vigoare mai slaba;- cu cat numarul punctelor de crestere este mai mic, lastarii sunt mai putini, dar vigoarea este mai mare.Cea mai buna situatie este cand numarul punctelor de crestere este mediu, vigoarea lastarilor va fi mijlocie. Astfel, coardele cu o lungime intre 1,5-2,5 cm si f = 6-12 mm sunt cele mai bune.Unitatea dintre crestere si fructificare - la crestere normala → fructificare normala (relatie pozitiva); si invers, la crestere prea mare → fructificare mica (relatie negativa).Unitatea dintre vigoarea plantei si productie → relatie pozitiva.Unitatea dintre varsta mugurilor si capacitatea de rodire → relatie negativa (numai mugurii situati pe coardele de un an pe lemn de doi ani sunt fertili). Mugurii mai batrani raman dorminzi → lastarii care iau nastere sunt lacomi, care servesc la formarea cepilor de inlocuire.Unitatea dintre cantitatea si calitatea recoltei: la productie mai mare → calitate mai redusa. Legea inlocuirii anuale a lemnului de rod. "Legea negarii negatiei". Coarda care rodeste in anul in curs neaga pe cea care a rodit, iar cea care va rodi pe cea care acum rodeste. Deci, pentru ca butucii sa rodeasca se vor lasa drept coarde de rod lemn de un an pe lemn de doi ani.
Lucrari in verde curente aplicate in plantatiile viticole
Plivitul lastarilor. Se aplica
in plantatiile de vii roditoare si in plantatiile de portaltoi,
cu scopul de a inlatura lastarii de prisos existenti pe butuc
si de a crea conditii mai bune pentru cei ramasi. In
plantatiile de vii roditoare, plivitul se aplica dupa
evidentierea corespunzatoare a inflorescentelor, avand astfel
posibilitatea de a deosebi lastarii fertili de cei sterili. In
plantatiile de portaltoi plivitul se executa in doua etape,
si anume: - prima data cand lastarii au o lungime de 30-40 cm; -
cel de-al doilea la circa 2-3 saptamani de la primul. Modul de
executare. Dintre lastarii lacomi crescuti direct pe butuc sau pe
alte elemente de sustinere situate in apropierea suprafetei solului
se alege un numar corespunzator pentru asigurarea cepilor de
inlocuire ce urmeaza a se lasa in anul viitor, cu o
siguranta de 2-3 in plus. Restul de lastari crescuti pe
elementele amintite mai sus se inlatura de la baza. Cand
lastarii fertili de pe elementele de rod reprezinta 10-25% din
totalul existent pe butuc ei se inlatura in intregime. Cand insa
lastarii sterili reprezinta pana la 30-40% din total ei se pot
inlatura pana la o treime din numarul lor. Cand peste 50% din
lastari sunt sterili, numarul acestora se poate reduce la
jumatate. Ciupitul. Este o lucrare specifica de
aplicat in plantatiile de vii pe rod. Consta in suprimarea varfului
sau a varfului cu ultimele 2-3 frunze nedezvoltate de la lastarii fertili,
la inceputul infloritului sau cu 1-2 zile inainte de declansarea acestei
faze. Scopul urmarit este de a opri
cresterea lastarilor pentru 10-15 zile, realizand in felul acesta o
diminuare a concurentei ce exista in faza respectiva, intre
procesele de crestere si de fructificare in favoarea celor din
urma. Copilitul. Se aplica in plantatiile
de vii roditoare cu sistem de cultura clasic jos si in
plantatiile de portaltoi. Copilii sunt cresteri anticipate pornite
din mugurii de vara existenti pe lastarul principal. Modul de
executare. In plantatiile de vii roditoare copilii se scurteaza la
4-5 frunze de la baza, in momentul cand au ajuns la o lungime totala
de 7-8 frunze bine evidentiate. In plantatiile furnizoare de coarde
altoi, copilitul trebuie executat la fel ca si la portaltoi, adica copilitul
se executa diferentiat, in functie de gradul de lignificare a
copililor. Atunci cand sunt erbacei, copilii se scurteaza sub prima
frunza. Cand lucrarea a intarziat si copilii au inceput sa se
lignifice la baza, se scurteaza deasupra primei
Lucrari in verde speciale aplicate in plantatiile viticole
Raritul inflorescentelor se executa inainte de inflorit. Raritul ciorchinilor dupa inceperea cresterii bobului. Prin aceste lucrari se definitiveaza incarcatura de rod pe fiecare butuc in parte printr-un numar de inflorescente sau de ciorchini corespunzator potentialului natural specific fiecarui butuc in parte. La soiurile de struguri pentru masa cu bob mijlociu se lasa pe un butuc pana la maximum 25-30 ciorchini iar la soiurile cu bob si ciorchine mare se pot lasa 14-16 pana la maximum 20. Ciuntitul (scurtarea ciorchinilor) consta in inlaturarea varfului ciorchinelui si de la cele doua aripioare principale. In mod obisnuit, se inlatura pana la 1/4-1/3 din lungime, imediat dupa inceperea cresterii bobului. Scopul urmarit prin aceasta lucrare este de a obtine un ciorchine uniform, cu boabe mari si o maturare simultana. Cizelatul consta din rarirea boabelor pe ciorchine la soiurile de struguri pentru masa, cultivate in sere, la inceputul fazei de parga. In practica viticola curenta cizelatul consta in inlaturarea de pe strugurii de masa a boabelor atacate de boli, a celor verzi sau deformate, in momentul recoltarii. Scopul urmarit prin aceasta lucrare este de a imbunatati aspectul comercial al recoltei. Incizia inelara consta din scoaterea unui inel de scoarta de 5-6 mm latime. Se realizeaza prin aceasta o intrerupere temporara a curentului de seva elaborata catre partile inferioare sectiunii, in favoarea unei hraniri abun-dente a partilor deasupra, inclusiv a strugurilor. Incizia inelara se poate executa pe lastar, pe coarde sau pe tulpini. Se executa numai in cazul unor conditii naturale foarte bune si atunci cand se aplica un nivel agrotehnic superior. Impungitul strugurilor (insacuirea) consta in invelirea acestora in pungi de hartie pergamentata sau de tifon, in scopul de a-i proteja fata de atacul unor insecte sau al altor factori ce ar putea deprecia calitatea lor. Timpul potrivit de executare este dupa ce strugurii au intrat in parga. Polenizarea suplimentara este o lucrare necesara a se aplica la soiurile pentru struguri de masa autosterile, atunci cand initial nu s-au plantat in amestec cu soiuri bune polenizatoare (se executa cu pompe de aer sau manual cu pensule, manusi sau blanita de iepure). Desfrunzitul partial se executa foarte rar si consta in a inlatura de la 10 pana la 30% din frunzele amplasate in dreptul ciorchinilor, in faza de maturare a strugurilor. Prin aceasta lucrare se creeaza conditii de expunere la soare a strugurilor, in urma careia boabele capata un colorit mai atraga-tor, iar in anii ploiosi se diminueaza atacul de mucegai. Rasucirea pedunculului se executa in cazul cand se urmareste obtinerea de vinuri dulci naturale. Lucrarea consta in rasucirea pedunculului atunci cand strugurii au intrat in faza de supramaturare. Prin aceasta operatie se intrerupe legatura dintre strugure si butuc, favorizand concentra-rea sucului din bob prin evaporarea apei. Tratamente cu substante biostimulatoare. Giberelina stimuleaza alungirea rahisului si ramificatiilor lui, precum si aparitia apireniei la soiurile pirene. Hidrazida maleica - intarzie dezmuguritul - este toxica pentru vie. Cicocelul (CCC) determina cresteri scurte si groase, meritali scurti, numerosi, copili puternici si recurbati.
15.Lucrarile solului in plantatiile de vii in productie (necesitate, scop, clasificare, lucrari anuale adanci)
Cresterea si fructificarea vitei de vie, precum si obtinerea de recolte mari, relativ constante si de calitate superioara, se realizeaza pe terenuri bine structurate cu un raport optim intre porozitatea capilara 25-30% si necapilara 70-75%, cu o capacitate mare de retinere a apei, bine aprovizionate cu elemente nutritive, aerate si curate de buruieni. Lucrarile solului maresc capacitatea de acumulare si retinere a apei in sol, usureaza schimbul de gaze, prin incorporarea ingrasa-mintelor sporesc provizia de hrana, contribuie la distrugerea buruienilor, usureaza si creeaza conditii favorabile pentru efectuarea in conditii favorabile si a celorlalte verigi ale complexului agrotehnic (fertilizare, irigare, erbicidare, combaterea bolilor si daunatorilor). Prin rasturnarea solului - prin araturi, se schimba staturile, se incorporeaza ingrasamintele si resturile vegetale, buruienile, insectele si cuibu-rile de daunatori. Maruntirea si afanarea solului, realizate prin grapari, discuiri, contribuie la sporirea volumului spatiului necapilar la spargerea crustei, distrugerea buruienilor si la aerisirea solului. Tinand cont de specificul biologic al vitei de vie, lucrarile solului prezinta o serie de particularitati. Astfel, sunt lucrari de amenajare efectuate la infiintarea plantatiei, precum si lucrari pregatitoare pentru plantat. Clasificarea lucrarilor solului. Dupa regularitatea (frecventa) cu care se aplica, lucrarile solului pot fi: anuale si periodice. Dupa adancime, lucrarile anuale pot fi: adanci si superficiale. Lucrarile anuale adanci. Aratura de toamna se executa toamna, imediat dupa caderea frunzelor, la adancimea de 20-25 cm, in anii in care are loc fertilizarea cu ingrasaminte organice (gunoi de grajd - odata la 2-4 ani), ocazie cu care are loc si incorporarea acestora in sol si la adancimea de 18-20 cm in ceilalti ani, ocazie cu care se incorporeaza ingrasamintele chimice, pe baza de P si K. pe timpul iernii aratura ramane "brazda cruda" (nu se grapeaza), favorizand retinerea apei provenita din precipitatii (ploi sau topirea zapezilor), precum si maruntirea mai rapida prin inghet si dezghet - cu mijloace mecanizate. Aratura de primavara se executa in lunile martie-aprilie, la adancimea de 14-16 cm, in cazul plantatiilor cu semiprotejare sau protejare, prin rasturnarea brazdei "la cormana", contribuind la dezgropat. Datorita pierderilor de apa din sol prin evaporare nu se prea recomanda. Pentru toate plantatiile, mai ales la sistemul inalt de cultura, daca nu au fost conditii pentru executarea araturii de toamna, se poate face o afanare superficiala (primavara in luna mai), dupa ce s-au terminat lucrarile de taieri si legat, pentru a se afana solul tasat, la adancimea de 12-14 cm. Aceasta lucrare inlocuieste aratura de primavara, prevenind pierderile de umiditate din sol, mai ales in primaverile secetoase.
Lucrarile solului in plantatiile de vii in productie (lucrari anuale superficiale)
Se aplica tot timpul verii, dupa o ploaie abundenta, in caz de seceta prelungita reducand astfel pierderile de apa prin evaporare si distrugand buruienile. Numarul lor variaza cu natura solului, conditiile anului si cerintele agrotehnicii. Pe solurile usoare numarul este mai mic (4-6), iar pe cele grele 7-8 sau chiar mai mult. Chiar si in luna august, socotita pe nedrept luna de pauza, se aplica aceste lucrari. A se retine zicala: "lucrarile viei in august, umplu pivnita de must". Lucrarile mecanizate intre randuri sunt foarte avantajoase, corespund cerintelor agrotehnice avansate si nevoilor de reducere a pretului de cost. Pe rand se pot executa si pana la 1-2 prasile manuale. Cultivatia lucrare executata cu cultivatorul - la 5-8 cm. Discuitul este lucrarea superficiala la 5-8 cm, care afaneaza, marunteste si niveleaza solul, distrugand buruienile dintre randuri. Este o lucrare mai ieftina si se recomanda pe solurile mai usoare si cu grad mai redus de imburuienare. . Lucrarea cu freza la 5-10 cm, se aplica mai ales pe solurile mai grele si cu imburuienare mai accentuata. Mulcirea consta in acoperirea solului cu un strat de material inert, in grosime de 3-5 cm, imediat dupa aratura de primavara, si are ca scop imbunatatirea regimului termic si hidric din sol, prevenirea eroziunii solului, precum si a luptei impotriva buruienilor, se renunta la prasile. Mulcirea poate fi: - totala (pe toata suprafata); - in benzi (pe directia randului). Materialele folosite pentru mulcire: pleava, paie, turba, folie de polietilena neagra. Se pot folosi, ca mulci, diferite specii (secara, ovaz, rapita), folosite ca ingrasamant verde. Material de mulcire se mai pot folosi si gramineele + leguminoasele, folosite in amestec la inierbarea benzilor, alternative, pe terenurile neterasate cu panta de pana la 10-12%.
Lucrarile solului in plantatiile de vii in productie (lucrari periodice)
Redesfundatul consta in distrugerea "hardpanului", sau "talpei plugului", format dupa un numar de 10-12 ani, si are ca scop imbunatatirea drenajului intern al solului. Se executa la adancimea de 40-45 cm. prin redesfundat se distrug o parte din radacinile de schelet, de aceea, pentru a nu afecta viata butucilor de vita, lucrarea se executa alternativ, in decurs de doi ani (intr-un an pe o parte a randului, in celalalt pe cealalta parte). Se executa mecanizat si pe suprafete mai restranse manual (in gradinile populatiei). Odata cu redesfundarea se aplica pe fundul santului sau intre santurile de pamant ingrasaminte complexe, in cantitati determinate de natura solului, conditiile de mediu, cartarea agrochimica. Chiar daca o parte din radacini sunt sectionate, este stimulata reintinerirea sistemului radicular prin aparitia unor smocuri de radacini sau orientarea lor mai in profunzime. Se poate folosi ca ingrasamant si gunoi. S-au obtinut sporuri de productie de >100% la Chasselas + N, P, K. Subsolajul se executa la 6-8 ani, fiind fara rasturnarea brazdei, se executa mai usor. Se executa la fel ca redesfundatul, alternativ la doi ani, la 35-45 cm. Pe terenurile cu exces de umiditate si grad ridicat de tasare se executa cand umiditatea solului este 60-90% din IUA; daca scade <60%, creste consumul de energie, solul este dislocat in blocuri; se marunteste greu; la >90% nu este o lucrare de calitate. Lucrarea se face la intervale de timp mai scurte (3-4 ani), pe solurile argiloase grele. Concomitent cu subsolajul se executa fertilizarea chimica cu P si K. Exista diferite sisteme de lucrare a solului, care sunt determinate de conditiile de clima - in functie de care s-a ales sistemul de cultura (neprotejat, semiprotejat, protejat), de modul de amenajare a terenului (neterasat, terasat), de natura solului (usoare, mijlocii, grele).
Folosirea erbicidelor in viticultura (particularitatile buruienilor, metode de lupta)
Particularitatile biologice ale buruienilor. Buruienile au o mare capacitate de inmultire, posibilitati mari de raspandire, precum si grad mare de adaptare la varietatea conditiilor ecologice. Este necesara cunoasterea particularitatilor biologice ale buruienilor, ele aratandu-ne ca prevenirea si combaterea nu se poate realiza intr-un timp scurt, pe cai si mijloace simple sau pe suprafete restranse. Felul buruienilor. Dupa cunoasterea buruienilor, urmeaza cartarea acestora cu cele doua faze: de teren (in iunie pe 1 m2) si intocmirea hartilor la intervale de 5-10 ani la scara 1:5000) - pe baza carora se elaboreaza mijloacele de combatere. Dicotiledonate anuale:- Amaranthus retroflexus (stir porcesc)- Solanum nigrum (zarna)- Chenopodium album (loboda salbatica)- Sonchus oleraceus (susai moale)- Portulaca oleracea (iarba grasa)- Capsella bursa-pastoris (traista ciobanului)- Polygonum aviculare (troscot)- Sinapis arvensis (mustar salbatic)- Stellaria media (rocoina)- Veronica persica (ventrilica)- Lamium amplexicaule (sugel). Dicotiledonate perene:- Convolvulus arvensis (volbura)- Lepidium draba (urda vacii)- Cirsium arvense (palamida)- Sonchus arvensis (susai)- Taraxacum officinale (papadia)- Euphorbia virgata (alior). Monocotiledonate anuale:- Setaria viridis (mohor verde)- Setaria glauca (mohor rosu)- Digitaria sauquinalis (meisor)- Echinochloa crus-gali (mohor lat). Monocotiledonate perene:- Sorghum halepense (costrei)- Cynodon dactylon (pir gros)- Agropyron repens (pir tarator)- Calama grostis epigeios (trestie de camp). Metode de lupta impotriva buruienilor. a) Preventive - datorita pericolului de infestare care este permanent prin folosirea de balegar nefermentat, existenta unor terenuri nelucrate, precum si samulastra din sol, se impune evitarea folosirii gunoiului nefermentat si distrugerea focarelor de infestare. b) Curative - principalele masuri sunt: - lucrarile agrotehnice (masuri curative); - lucrari chimice (prin erbicidare); - metode fizice (in SUA - arderea buruienilor cu flacari de propan + parafina), electrocutare, sau biologice (prin folosirea amestecurilor de graminee cu leguminoase - realizandu-se din anul al doilea curatirea terenului de buruieni prin inabusirea tinerelor plante). Erbicidarea prezinta unele avantaje ca: - reducerea numarului de lucrari, - prevenirea eroziunii solului, - scaderea gradului de imburuienare pana la 6%, - diminuarea necesarului de forta de munca cu 120-200 ore/ha, - scaderea cheltuielilor cu 10-20%. In practica viticola erbicidele se pot aplica: - in benzi pe directia randului; - pe intervalele dintre randuri in plantatiile mecanizabile; - pe intreaga suprafata (erbicidarea totala) in plantatiile nemecanizabile. Dupa reducerea gradului de imburuienare, ca efect al erbicidarii, se recomanda pauza de 1-2 ani, pentru evitarea fenomenului de fitotoxicitate, datorita remanentei. Momentul aplicarii erbicidelor - preemergent (inainte de), - postemergent (dupa aparitia buruienilor); - combinat.
Fertilizarea in viticultura (necesitate, scop, consum specific, metode de stabilire a felului si dozelor de ingrasaminte in plantatiile de vii in productie)
Necesitatea fertilizarii - rezida in urmatoarele: - vita de vie se cultiva pe terenuri in panta, pe nisipuri, terenuri cu o stare de fertilitate scazuta, slab aprovizionate in elemente nutritive; - vita ramane pe acelasi loc un numar mare de ani, astfel ca este obligata la un spatiu limitat, ceea ce duce la epuizarea unilaterala a elementelor nutritive; - tot ceea ce se scoate din plantatie - coarde cu ocazia taierilor, lastarii cu ocazia lucrarilor in verde, recolta - reprezinta tot elemente din sol. De aceea apare necesara suplinirea si completarea elementelor din sol prin fertilizari. Scopul fertilizarii: - pentru recompensarea elementelor nutritive consumate; - stimularea activitatii microbiologice; - ridicarea starii de fertilitate si a potentialului productiv al solului. Consumul specific. Anual o plantatie in productie extrage din sol: 40-90 kg s.a. N; 11-60 kg s.a. P2O5; 40-190 kg s.a. K2O si 68-102 kg Ca, 8 kg Mg, cantitati mici de S, Fe, B, Mn, Cu, Zn etc., cantitati din care 50% sunt pentru productia de struguri, 25% pentru frunze si 25% pentru coarde. Stabilirea nevoii de ingrasaminte. Exista metode diferite pentru stabilirea nevoii de fertilizare. Metoda agrochimica consta in cartarea la 4-5 ani si stabilirea rezervei momentane din sol. Se apreciaza un grad optim de aprovizionare la un continut de: 0,11-0,20% N; 15-20 mg/100 g sol P2O5; 40-50 mg/100 g sol K2O, reiesind intre elemente raportul de 1:1,5:1. Metoda experimentala - se fac tatonari, cu toate elementele sau lipsind cate unul, sau folosind doze diferite: NK, NP, PK, NPK - simple, duble etc. Metoda diagnozei foliare - se face controlul nutritiei. Metoda consta in efectuarea determinarilor in laborator a concentratiei sucului celular din frunzele situate la nivelul primului strugure. . Metoda microbiologica - consta in determinarea activitatii micro-organismelor din sol. Metoda morfofiziologica - macroscopica - se apreciaza vigoarea butucilor - nivelul cresterilor anuale: ex. cresteri slabe, carenta de N; frunze gofrate, carenta de P; lastari lungi, subtiri, culoare verde-galbuie, carenta de K. Dupa indicele de N. Cu nomograme.
Regimul de irigare (norme de udare, norme de irigare, numar de udari, epoci de udare)
Necesitatea irigarii. Datorita sistemului radicular bogat, puternic dezvoltat, avand o mare putere de absorbtie, mult timp s-a format parerea gresita ca vita de vie nu sufera de seceta si ca nu este o planta pretentioasa fata de apa. Chiar avand o rezistenta fata de seceta, cercetarile au aratat ca lipsa de apa actioneaza negativ asupra cantitatii si calitatii productiei, asupra duratei de viata a butucilor, mentinerii densitatii acestora. Rezultatele unor cercetari arata ca vita de vie este mare consumatoare de apa, ceea ce impune necesitatea irigarii. Regimul de irigare cuprinde norma de udare, norma de irigare, numarul udarilor, epoca de udare, metodele de irigare, conditiile apei de irigat, particularitati ale tehnologiei de cultura pe terenuri irigate. Norma de udare - reprezinta cantitatea de apa in m3/ha ce se da la o udare. Nivelul maxim al normei de udare depinde de adancimea maxima de udare: in perioada de vegetatie 0,8-1,0 m, iar in perioada de repaus 1-1,5 m. Nivelul minim depinde de metoda de irigare (inundare 1.200 m3/ha, brazde - 400 m3/ha, aspersiune - 200-300 m3/ha). Norma de udare depinde de un complex de factori - regiune, relief, natura solului, soiul si vigoarea plantatiei, fenofaza si incarcatura, nivelul agrotehnic, grosimea stratului activ, capacitatea de camp, provizia momen-tana a apei din sol. Formula de calcul: Norma de udare = 110 x h x Gv (Cc - Pm) unde h = adancimea profilului (stratului activ), Gv = greutatea volumetrica, Cc = capacitatea de camp, Pm = plafonul minim. Norma de irigare este data de suma normelor de udare. Este in functie de: - scopurile productiei, - conditiile de clima, - tipul de sol, - relieful regiunii, - varsta plantatiei, - soiul, - cantitatea de apa de care se dispune, - nivelul agrotehnicii aplicate, - coeficientul hidrotermic, - nivelul panzei de apa freatica, - incarcatura de rod, recolta, precipitatiile. Exemple: - se iriga mai mult soiurile de masa; se iriga mai putin soiurile de vin; - norma este mai mare in zone secetoase; norma este mai mica in zone umede; - norma mai mare este la viile pe rod; norma mai mica este la viile tinere; - norma mai mare la soiuri viguroase; - norma mai mica la soiurile mai putin viguroase. Cea mai obisnuita norma de irigare este de 2.500 m3/ha. Numarul udarilor: se pot da 1-5 udari, in mod obisnuit; la noi in tara 1-2 udari cu cate 400-600 m3/ha. Epoci de udare: se pot efectua udari in perioada de repaus = udarea de aprovizionare - toamna inainte sau dupa efectuarea lucrarii adanci si una in perioada de vegetatie, la inceputul acesteia, mai ales in sistemul de cultura clasic jos; daca nu este necesara udarea de aprovizionare, se iriga la inflorit si in perioada de crestere a bobului; daca se aplica mai multe udari, ultima nu se va da mai tarziu decat cu cateva zile inainte de intrarea in parga; lunile cu cel mai ridicat consum de apa sunt iulie si august.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
| Viticultura | ||||
|
||||
|
| ||||
|
| ||||
|
||||
|
|
||||
