AUXILIARII COMERCIANTILOR

1.Notiuni Generale

A.Comerciantii, indiferent ca sunt persoane fizice sau persoane juridice in exercitarea comertului lor, coopereaza ori sunt ajutati, adesea, de alte persoane care fie le reprezinta interesele, fie ii ajuta in efectuarea anumitor operatiuni comerciale. Comerciantul singur, oricat de abil ar fi in afacerile sale, oricata munca ar depune, oricat ar fi de inteligent, prevazator si intreprinzator, nu poate singur sa desfasoare o activitate comerciala atat de complexa si variata ca cea pe care o impune comertul modern. Comerciantul este ajutat de persoane care isi consacra activitatea lor, in scopul facilitarii efectuarii unor acte de comert.

Aceste persoane sunt subiecte de drept comercial si dobandesc calificarea juridica de auxiliari ai comertului Ei pot desfasura o activitate permanenta, in numele si pe contul patronului, ca si cum ar fi insusi titularul intreprinderii, ori numai o activitate temporara izolata sau accidentala, incheiand unele operatiuni sau numai una singura, in numele si pe contul comerciantului. Auxiliarii comerciantilor sunt prin urmare, persoane care-i ajuta pe comercianti in incheierea contractelor lor sau colaboreaza cu ei in exercitarea activitatii comerciale. Ei indeplinesc acte de comert cu titlu profesional, dar nu in nume personal si pe contul lor, ci pe seama comerciantului, astfel ca, auxiliarii nu au, de regula, calitatea de comerciant.

B.Categoriile de auxiliari

Auxiliarii, dupa natura raporturilor juridice pe care le au cu comerciantii, de dependenta (subordonare ierarhica) sau de colaborare (independenta) formeaza doua categorii principale :

auxiliarii dependenti

auxiliarii independenti sau autonomi

Prima categorie este reprezentata de prestatorii de servicii sau de munca, prin intermediul carora, comerciantii incheie actele juridice comerciale. Aceste persoane care se gasesc in raporturi de munca cu intreprinzatorii sunt salariati si depinde de ei, isi pun facultatile lor fizice si intelectuale in serviciul celor care i-au angajat, printr-un contract de locatie de servicii sau un contract de munca. Ei nu au calitatea de comercianti si stabilesc cu comerciantii in serviciul carora se afla un raport de subordonare. Din aceasta categorie fac parte: prepusii, comisii voiajori, comisii pentru negot.

A doua categorie de auxiliari este reprezentata de acele persoane care pun in slujba comerciantului facultatea lor de a voi si de a actiona in numele si pe contul comerciantului. Aceste persoane nu au un contract de munca cu intreprinzatorul, raporturile lui cu acesta fiind reglementate de normele de drept privat referitoare la contractul de mandat, contractul de comision, la agentii de comert, sau cu alte cuvinte, contracte de intermediere ori de mijlocire, toate derivand din notiunea mai cuprinzatoare a reprezentarii.

Activitatea desfasurata de auxiliarii comerciantilor implicand raporturi de reprezentare intre comercianti si auxiliarii lor este necesar sa examinam notiunea de reprezentare ca modalitate de exprimare a vointei unei persoane. Traditional si logic, intrucat auxiliarii sunt colaboratori juridici ai comerciantilor, ei sunt tratati alaturi de titularii fondului de comert, de comerciantii in numele si in contul carora exercita comertul.

2.Reprezentarea

A.Notiune

Reprezentarea a fost definita ca fiind un procedeu tehnico-juridic prin care o persoana, numita reprezentant, incheie acte juridice cu tertii, in numele si pe seama altei persoane, numita reprezentat, cu consecinta ca efectele actelor juridice incheiate se produc direct in persoana reprezentatului

Acest concept al reprezentarii se verifica numai in ceea ce priveste raporturile externe dintre reprezentant si tert, in ce priveste actul juridic distinct, ce intervine intre reprezentant si reprezentat, el se poate califica drept un act juridic unilateral si inseamna o imputernicire sau autorizare reprezentativa (procura) in virtutea careia reprezentantul poate sa incheie acte juridice in numele reprezentatului. In reprezentare sunt deci doua categorii de raporturi juridice : unele leaga pe reprezentant de reprezentat si altele leaga pe reprezentant de tertul contractant.

Reprezentarea comerciala are ca principal efect transportarea actului juridic incheiat de reprezentant in persoana reprezentatului, fara ca acesta sa fi luat parte la elaborarea lui. Explicatia reprezentarii consta in imputernicirea pe care reprezentatul o acorda reprezentantului. Reprezentantul, atat timp cat actioneaza in limitele puterilor ce i-au fost conferite de reprezentat, nu se obliga pe el insusi, ci il obliga pe reprezentat.

Reprezentarea nu trebuie sa fie confundata cu contractul de mandat si nici cu contractul de comision, desi intre ele exista unele asemanari.

Reprezentarea poate fi constituita prin act scris sau numai verbal. Oricare ar fi forma in care se confera imputernicirea de reprezentare, ea trebuie sa fie inscrisa in registrul comertului din circumscriptia unde se gaseste sediul principal al intreprinderii reprezentatului. Publicitatea apare necesara pentru a preveni tertii care trateaza cu reprezentantul, fara ca aceste formalitati de publicitate sa aiba o valoare absoluta ca in dreptul german, unde procura, fiind distincta de mandat, chiar cu reprezentare, odata publicata confera reprezentantului toate drepturile reprezentatului, fara posibilitate de limitare.

B.Felurile reprezentarii

Reprezentarea, in raport cu izvorul puterii de reprezentare este de trei feluri : legala, conventionala si judiciara.

Reprezentarea legala este aceea care izvoraste din lege, respectiv cand legea imputerniceste o persoana sa savarseasca acte juridice si pe seama altei persoane. Este o reprezentare necesara si obligatorie.

Reprezentarea conventionala este reprezentarea data de catre reprezentat reprezentantului, printr-o imputernicire, adica printr-un contract. Acest fel de reprezentare are ca izvor vointa partilor. Reprezentarea conventionala este o reprezentare facultativa, intrucat exista un act de vointa al reprezentatului si al reprezentantului.

Reprezentarea judiciara exista atunci cand reprezentantul primeste imputernicirea de a savarsi acte juridice, in numele si pe seama altora, din partea unei instante judecatoresti.

In comert, reprezentarea se mai clasifica in:1.reprezentarea exclusiva si reprezentarea colectiva; 2.reprezentarea directa si reprezentarea indirecta.

Reprezentarea exclusiva este aceea in virtutea careia o persoana isi asuma sarcina sa incheie operatiuni pe seama si in numele altei persoane, dar cu conditia ca persoana pentru care se incheie operatiunea sa nu aiba dreptul sa-si aleaga vreun alt reprezentant in tara sau in circumscriptia in care isi desfasoara activitatea persoana aleasa de el ca reprezentant.

Reprezentarea colectiva este reprezentarea in virtutea careia mai multe persoane au calitatea de reprezentanti, impreuna si numai impreuna pot incheia operatiuni juridice pentru reprezentant.

Reprezentarea directa este cea in care reprezentatul imputerniceste reprezentantul sa incheie acte juridice cu un tert in numele si pe seama reprezentatului. Reprezentatul poate sa-l imputerniceasca pe reprezentant sa incheie actul juridic in numele propriu al reprezentantului, dar pe seama reprezentatului

Reprezentarea indirecta are ca efect transmiterea directa a drepturilor intre tert si reprezentant desi intre acestia nu exista raporturi juridice. Astfel, in cazul mandatului fara reprezentare, deoarece reprezentatul a dat imputernicire reprezentantului sa incheie actul juridic in nume propriu, dar pe seama reprezentantului, actul incheiat cu tertul va produce efecte numai fata de reprezentant, ca parte la incheierea actului. Insa, in raportul juridic de reprezentare, efectele actului juridic se produc in patrimoniul reprezentatului, adevaratul beneficiar al efectelor actului juridic. Ca urmare, din momentul incheierii actului juridic intre reprezentant si tert, efectele actului se produc direct fata de reprezentat. Transferul drepturilor reale opereaza direct intre tert si reprezentat. In consecinta, creditorii reprezentantului nu vor mai putea urmari aceste bunuri. In situatia in care reprezentantul nu ar preda aceste bunuri, reprezentatul va avea actiune impotriva sa, bazata pe raportul de reprezentare. Reprezentarea indirecta a fost reglementata de lege in materia contractului de comision (art. 405-412 C. com.)

C.Conditiile reprezentarii

Reprezentarea, pentru a fi valabila trebuie sa indeplineasca cumulativ trei conditii :-existenta imputernicirii de reprezentare in savarsirea actului juridic respectiv ;

-reprezentantul sa-si exprime intentia de a reprezenta ;

-vointa valabila a reprezentantului cu prilejul incheierii actului.

1.Existenta unei imputerniciri, a unei autorizatii din partea reprezentatului sau a unui raport de reprezentare grefata pe un alt raport juridic. Reprezentarea presupune, in primul rand, existenta unei imputerniciri de reprezentare sau a unei autorizari de a reprezenta (procura) din partea reprezentatului. Actionand in baza imputernicirii primite, reprezentantul incheie acte juridice pentru reprezentat. Imputernicirea este un act unilateral, data printr-un act juridic scris, numit procura. Imputernicirea poate fi data inainte de incheierea actelor juridice cu tertii, dar poate fi data si dupa aceea sub forma ratificarii actelor juridice incheiate[8].

In functie de intinderea imputernicirii, reprezentarea poate fi:

generala (totala) sau

speciala (partiala).

Atunci cand exista reprezentare generala reprezentantul este imputernicit sa incheie toate actele juridice in numele reprezentatului, cu exceptia celor strict personale. Reprezentarea este speciala cand reprezentantul este imputernicit sa incheie unul sau mai multe acte juridice determinate.

Reprezentantul nu poate incheia operatiuni pe credit, in numele reprezentatului, decat daca este autorizat in mod expres.

Reprezentantul, in toate cazurile, trebuie sa actioneze in limitele imputernicirii primite. In cazul in care reprezentantul depaseste marginile imputernicirii, actul respectiv nu produce efecte fata de reprezentat.

2.Intentia de a reprezenta. Reprezentantul trebuie sa actioneze cu intentia de a reprezenta pe cel de la care a primit imputernicirea, deoarece numai in cazul existentei acestei intentii se vor produce efectele juridice ale actului incheiat intre reprezentant si tert in persoana reprezentatului.

Mai mult, reprezentantul este obligat sa aduca la cunostinta tertilor calitatea lui de reprezentant. Daca reprezentantul nu a actionat cu intentia de a reprezenta si nu a facut cunoscuta tertilor calitatea lui de reprezentant al altei persoane, el va deveni obligat personal fata de terti.

Intentia de a reprezenta poate fi expresa sau tacita, deci poate rezulta din declaratia expresa a reprezentantului sau din anumite fapte si imprejurari ale incheierii actului juridic (ex. factis et rebus), din anumite circumstante ale incheierii actului juridic. Prin urmare, consecintele juridice ale reprezentarii trebuie sa fie rezultatul vointei comune de acceptare a reprezentarii a reprezentantului si a tertului contractant.

3.Vointa valabila a reprezentantului. Reprezentantul la incheierea actelor juridice cu tertii, in baza imputernicirii primite, isi manifesta propria vointa pentru ca el este cel care incheie operatiunea juridica, chiar daca o face din insarcinarea in numele si pe seama reprezentatului. Actul juridic incheiat de reprezentare este valabil numai daca vointa lui a fost libera si neviciata. Daca vointa reprezentantului a fost viciata, actul juridic este lovit de nulitate in interesul reprezentatului, chiar daca imputernicirea este valabila. Reprezentantul trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina, prevazuta de lege pentru a-l reprezenta pe comerciant.

D.Efectele reprezentarii

Reprezentarea produce efecte in raporturile cu cel reprezentat si fata de terti.

1.Efectele in raporturile dintre reprezentat si terti. Efectul esential care reprezinta insasi ratiunea de a fi a reprezentarii este acela ca actele juridice incheiate de reprezentant in conditiile aratate - existenta unui raport de reprezentare si efectuarea operatiilor juridice in limitele imputernicirii, produc efecte juridice active sau pasive, numai in patrimoniul reprezentatului. Reprezentatul devine parte in actul juridic incheiat si raspunde pentru executarea obligatiilor rezultate din acest act, ca si cand ar fi incheiat el insusi actul. Reprezentantul ramane fata de actul juridic incheiat, un tert, iar efectele acestuia nu ii sunt opozabile. El nu va putea fi urmarit pentru aceste acte. Deci, reprezentatul trebuie sa aiba capacitatea de a contracta, trebuie sa aiba vointa libera si neviciata, intrucat numai el este titular de drepturi si de obligatii.

Calitatea de comerciant si natura comerciala a operatiunii se analizeaza cu referire la reprezentat. Actul juridic incheiat de reprezentant il obliga pe reprezentat numai daca a fost incheiat in limitele imputernicirii. In lipsa unei imputerniciri de reprezentare ori in cazul depasirii ei, actul juridic incheiat nu produce efecte fata de reprezentat, potrivit principiului prevazut de art.969 Codul Civil, dupa care conventiile leaga numai persoanele care contracteaza si pe succesorii lor. Fireste, daca reprezentatul a fost in culpa in legatura cu redactarea procurei sau ratifica actul ulterior, actul juridic incheiat ii este opozabil.

Actul juridic incheiat de reprezentant fara imputernicire sau cu depasirea limitelor imputernicirii il obliga pe acesta la despagubiri fata de terti pentru eventualele prejudicii cauzate. Neindeplinirea conditiei existentei imputernicirii sau depasirea limitelor ei impiedica ca actul sa produca efecte juridice fata de reprezentat. De asemenea, reprezentantul care nu va face sa reiasa pentru cealalta parte contractanta cu suficienta claritate ca lucreaza pentru altul, se obliga pe sine[9].

2.Efectele fata de reprezentant. Reprezentarea in relatiile comerciale este, mai ales, conventionala. Actul juridic incheiat de catre un reprezentant cu tertii in baza procurei date de reprezentat produce efecte, exclusiv, fata de reprezentat, nu si fata de reprezentant, pentru ca acesta a lucrat in numele si pe seama persoanei reprezentate si nu este parte in contractul incheiat. Reprezentatul este tinut de angajamentele asumate de reprezentant in limitele procurei, deoarece actul incheiat produce efecte fata de reprezentat ca si cand ar fi fost incheiat de el insusi. Reprezentantul rispunde fata de reprezentat pentru modul in care a indeplinit sarcinile incredintate.

In cazul in care reprezentantul si-a depasit limitele imputernicirii si tertul contractant a cunoscut aceasta imprejurare, actul juridic incheiat nu poate fi opus persoanei reprezentate decat daca aceasta ratifica ulterior actul incheiat. Reprezentantul se obliga in nume propriu prin actul incheiat si datoreaza despagubiri tertului pentru prejudiciile cauzate cu rea credinta prin depasirea imputernicirii sau din culpa. Reprezentantul isi poate substitui o alta persoana in exercitarea reprezentarii cu conditia ca o atare substituire sa nu-i fi fost interzisa si sa fie in legatura cu actul cu care opereaza substituirea; sa faca parte din acele acte pentru care practica permite o atare operatie juridica[10].

E.Incetarea reprezentarii.

Reprezentarea avand un caracter "intuitu personae" inceteaza ori de cate ori intervin situatii care afecteaza acest caracter. Intre cauzele de incetare a reprezentarii sunt avute in vedere: revocarea imputernicirii, renuntarea la imputernicirea primita, insolvabilitatea, interdictia, falimentul, conflictul de interese intre reprezentant si reprezentat, decesul.

1.Revocarea imputernicirii. Reprezentarea, fiind data in principiu, in interesul reprezentatului, este firesc sa poata fi revocata sau restransa oricand de catre reprezentat. Revocarea dreptului de reprezentare trebuie notificata reprezentantului sau persoanei cu care trebuie sa trateze si sa incheie operatiuni cand s-a dat in vederea unei singure operatiuni ori publicata atunci cand ea are caracter general. Restrangerea sau revocarea reprezentarii trebuie sa fie mentionate in registrul comertului.

2.Renuntarea la insarcinarea primita. Reprezentarea mai inceteaza atunci cand reprezentantul renunta la insarcinarea primita din partea reprezentatului. Reprezentarea trebuie sa fie notificata reprezentatului pentru a evita cauzarea de prejudicii. In lipsa notificarii, reprezentatul pagubit prin renuntarea intempestiva poate formula o actiune in daune impotriva reprezentantului.

3.Conflictul de interese intre reprezentat si reprezentant este o alta cauza de incetare a reprezentarii. Reprezentarea presupune in mod necesar ca reprezentantului sa-i apere reprezentatului interesele, cu buna credinta si cu diligenta de care este capabil, ca si cum aceasta ar fi prezenta. Atunci cand interesele reprezentantului si reprezentatului sunt in contrazicere, temeiul reprezentarii inceteaza.

3.Auxiliarii dependenti

A.Prepusii

1.Notiune. Potrivit art. 392 C. com., "Prepus este acela care este insarcinat cu comertul patronului sau, fie in locul unde acesta il exercita, fie in alt loc". Din reglementarea citata rezulta ca o persoana are calitatea de prepus al comerciantului daca indeplineste doua conditii si anume: este insarcinata cu comertul patronului sau, adica este imputernicita sa efectueze toate operatiunile pe care le reclama exercitarea comertului; imputernicirea data sa priveasca activitatea comerciala la locul unde comerciantul isi exercita comertul (sediul comerciantului) sau in alt loc determinat (de exemplu, o sucursala). Prepusul substituie pe comerciant la locul comertului, fiind considerat pe buna dreptate, un "alter ego" al comerciantului . El nu poate face acte straine comertului si nu poate gaja, ipoteca sau instraina fondul de comert.

Imputernicirea data de comerciant trebuie sa priveasca activitatea comerciala sau numai o parte, la locul unde comerciantul isi exercita comertul sau ori intr-un alt loc, in tara sau in strainatate. Din textul legii rezulta ca prepusul are o sfera de activitate intinsa, fiind imputernicit sa incheie toate operatiile privitoare la comertul intreprinzatorului sau cel putin o ramura distincta, din comertul pe care-l exercita acesta. El nu este comerciant intrucat exercita activitatea comerciala nu in nume personal, ci ca reprezentant si conducator al intreprinderii comerciantului.

2.Intinderea puterilor prepusului.

Prepusul dispune de puterile necesare pentru exercitarea comertului. Ca urmare, puterea de reprezentare a prepusului este generala si permanenta.

a)Reprezentarea este generala, in sensul ca puterile prepusului sunt determinate de obiectul comertului, pe care este imputernicit sa-l exercite si prin cuprinsul imputernicirii. Prepusul poate sa contracteze atat verbal, cat si scris. Daca contracteaza verbal nu este absolut indispensabil sa foloseasca numele patronului. Este suficient ca tertul sa poata deduce din imprejurari, ca de exemplu, din felul afacerii, ca prepusul lucreaza in aceasta calitate. Cand isi asuma vreo obligatie in scris, trebuie sa indice in scris sub semnatura sau in text ca lucreaza cu procura, in numele comerciantului; daca neglijeaza sa o faca, se obliga el insusi, in mod solidar cu patronul, cu exceptia cazului cand din cuprinsul documentului rezulta clar ca afacerea a fost tratata in numele comerciantului.

b)Reprezentarea prepusului are caracter permanent, adica se exercita neintrerupt, in timp, pana la incetarea calitatii de prepus.

c) Reprezentarea este legata de un anumit loc, care este sediul principal sau sediul secundar al comerciantului.

Tertii care trateaza cu prepusul trebuie sa cunoasca intinderea puterilor pe care patronul le-a conferit acestuia. Cand insarcinarea prepusului a fost data in mod expres, actul de imputernicire trebuie sa fie transcris, afisat si publicat in conditiile art. 10 C. com. [12].

3.Limita puterilor prepusului.

Calitatea de reprezentant a prepusului implica, pentru exercitarea ei, anumite limite minime si maxime care rezulta din prevederile legale si din dreptul comercial clientului de a restrange puterile prepusului sau. Reprezentarea, avand un caracter general, prepusului trebuie sa i se confere un minim de puteri corespunzatoare insarcinarii ce i-a fost data. Pe de alta parte, reprezentarea fiind un act juridic care se realizeaza in interesul comerciantului, acesta are dreptul sa stabileasca limitele imputernicirii, care sunt cele ale intereselor sale legale. Astfel, prepusul nu poate face acte care sunt straine comertului cu care a fost insarcinat sa-l exercite pentru comerciant.

In al doilea rand, prepusul nu poate face un act care sa contrazica exercitiul comertului cu care a fost insarcinat. El nu poate , in consecinta:

a)sa instraineze fondul de comert, sa lichideze intreprinderea, sa schimbe firma, obiectul si sediul acesteia;

b)nu ar putea sa faca acte de natura civila, cum sunt: actele de donatie, adoptie, succesiune, care nu se refera la exercitiul comertului;

In al treilea rand, prepusul nu poate sa intrebuinteze capitalul comerciantului in folosul sau ori al altei persoane. El nu are dreptul sa creeze pentru comerciant un alt comert si nici sa foloseasca capitalul unui comerciant pentru constituirea unei societati comerciale.

Puterile prepusului sunt limitate de capacitatea de exercitiu a reprezentatului. Daca acesta este un incapabil, nu va putea face decat actele pentru care a fost autorizat. Daca este o societate comerciala, nu va putea depasi obiectul de activitate pentru care a fost constituita.

Cand patronul insarcineaza pe prepus cu comertul sau si nu i-a dat acestuia un mandat expres se considera ca acesta are caracter general si ca se refera la intreg comertul. In acelasi sens s-a pronuntat si jurisprudenta: "Potrivit dispozitiilor privitoare la dreptul comercial, mandatul expres trebuie sa fie transcris, afisat si publicat, iar pana la indeplinirea acestor formalitati, el se socoteste fata de terti ca general, si cuprinde toate actele necesare exercitiului comertului pentru care este dat"[13].

Comerciantul nu va putea opune tertilor nici o restrictie a mandatului tacit, afara de cazul cand probeaza ca tertii au cunoscut o atare restrictie in momentul incheierii actelor cu prepusul (art. 395 C. com.).

4.Indatoririle prepusului.

Puterea intinsa care-i este conferita prepusului a determinat legiutorul sa-i impuna acestuia anumite indatoriri pe care nu le intalnim la reprezentantii obisnuiti. Prepusul are indatoriri care se aseamana cu obligatiile profesionale ale comerciantilor.

-Prepusul este obligat sa-si declare calitatea de reprezentant al comerciantului in toate actele juridice pe care le incheie in numele acestuia. In cazul unui act juridic incheiat verbal, prepusul trebuie sa-i comunice partii contractante ca actul il priveste pe comerciant, ca il incheie in numele comerciantului si nu in numele sau propriu. Daca actul este incheiat in forma scrisa, prepusul este obligat sa mentioneze cand semneaza actul, pe langa numele si prenumele sau, numele si prenumele comerciantului, cu mentiunea "prin procura", ori o mentiune echivalenta. In acest caz, prepusul se obliga personal fata de terti, legea recunoscand tertilor dreptul de a exercita contra comerciantului actiunile comerciale ce deriva din actele prepusului, cu conditia sa faca dovada ca aceste acte privesc exercitiul comertului cu care a fost insarcinat. Aceasta obligatie a prepusului in cazul actului incheiat in forma scrisa, este privita nuantat in practica judiciara. Astfel, s-a decis in jurisprudenta: "faptul ca patronul nu este parte in contract, nu produce responsabilitatea personala a prepusului daca din contract nu rezulta indicatii suficiente, care individualizeaza pe acel patron si daca in tot cazul e dovedit ca celalalt contractant stia cine e patronul"[14].

-Prepusul este obligat sa tina, cu respectarea legii, registrele comerciale si evidenta contabila a comerciantului.

-Prepusul nu-l poate concura pe comerciant. Potrivit legii prepusul nu poate,

fara invoirea expresa a comerciantului, sa faca operatiuni in numele sau propriu si nici nu poate sa ia parte, pe seama sa ori a altei persoane, la un comert de felul aceluia cu care a fost insarcinat.

-In cazul incetarii platilor, comerciantul este supus procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului chiar daca faptele care au dus la aceasta situatie au fost savarsite de prepus, desi acesta nu este comerciant.

5.Raspunderea prepusului.

Raspunderea prepusului fata de reprezentat si fata de terti este reglementata de dreptul comercial si de dreptul comun.

A)Raspunderea civila a prepusului este, in principiu, individuala cu exceptia unei culpe colective cu alti prepusi sau cu reprezentatul cand raspunde in solidaritate.

Prepusul raspunde de regulata tinere a registrelor contabile si evidenta contabila a comerciantului, deoarece el este acela care exercita comertul in fapt.

Prepusul raspunde solidar cu comerciantul de capacitatea juridica a acestuia, in situatia in care acesta are capacitate de exercitiu restransa. Daca comerciantul este un minor sau un parinte care nu a dobandit autorizatia legala, tertii vor putea sa se indrepte direct impotriva prepusului, pe motiv ca acceptand sa gireze comertul acestora, el acopera cu raspunderea sa, incapacitatea lor.

Prepusul raspunde de inregistrarea in registrul comertului a regimului matrimonial al comerciantului si a modificarilor survenite in aceasta privinta pe parcursul activitatii comerciale.

B)Raspunderea contractuala. Prepusul raspunde fata de terti, ca si cum ar fi contractat personal si in nume propriu, ori de cate ori in actele pe care le incheie nu precizeaza calitatea sa, prin adaugarea cuvintelor "prin procura" . Aceasta regula este menita a apara buna credinta a tertilor fata de care aratarea reprezentatului (contemplatio domini) apare necesara.

C)Raspunderea contraventionala si penala. Prepusul raspunde impreuna cu reprezentatul pentru indatoririle de publicitate privind intreprinderea. Prepusul poate raspunde contraventional sau penal pentru neregulata tinere a registrelor contabile si a evidentei contabile ori alte fapte privind intocmirea si utilizarea documentelor justificative si contabile.

6.Incetarea calitatii de prepus.

Calitatea de prepus inceteaza prin revocarea imputernicirii, moartea, interdictia, insolvabilitatea si aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului comerciantului sau prepusului, in conditiile legii. Cu privire la revocarea mandatului expres, in art. 399 C. com. se prevede ca "trebuie facuta in aceleasi forme in care el a fost dat". Ca atare, revocarea prepusului, pentru a fi opozabila tertilor, trebuie sa fie transcrisa, afisata si publicata.

B.Comisii pentru negot.

1.Notiune.

Codul comercial in art.404, cuprinde dispozitii pentru o alta categorie de auxiliari dependenti ai comerciantilor pe care ii denumeste comisi pentru negot. Comisii pentru negot sunt, potrivit acestui text de lege, prepusii pentru vanzarea in detaliu a marfurilor; ei au dreptul ca in locul unde exercita comertul si in momentul predarii sa ceara si sa incaseze pretul marfurilor vandute, putand da pentru aceasta chitanta valabila in numele comerciantului. Afara de magazin, ei nu pot cere plata creantelor comerciantului lor, fara autorizatie speciala. In literatura juridica se face observatia ca desi legea ii numeste prepusi, ei nu au insa aceasta calitate, in sensul aratat mai sus, ci de mandatari comerciali.

Comisii pentru negot sunt salariati cu contract de munca ai comerciantului. Ei il ajuta pe comerciant in interiorul localului, in desfasurarea activitatii sub supravegherea directa a comerciantului[15], ca de exemplu, vanzatorii dintr-un magazin al reprezentatului. Nu orice salariat are insa calitatea de comis pentru negot, ci numai acela care intra in raporturi juridice cu clientela si numai prin vanzarea in detaliu a marfurilor .

Dispozitia art.404 Cod comercial privind pe comisul pentru negot poate fi extinsa prin analogie si pentru servicii, ca de exemplu, la receptionerul de la hotel, soferul taximetrist, salariatii care presteaza servicii la domiciliul clientilor etc.

2.Puterile comisilor pentru negot.

Comisii pentru negot sunt reprezentanti cu puteri limitate ai comerciantului. Calitatea de reprezentanti ai comisilor pentru negot rezulta din imputernicirea expresa sau tacita a comerciantului si din natura functiei ce o exercita in intreprindere.

Puterile comisilor pentru negot sunt limitate intrucat ei incheie afaceri si il reprezinta pe comerciant numai in magazinul in care isi desfasoara activitatea. Art. 404 C. com. stipuleaza: "comisii pentru negot au dreptul ca in locul in care exercita comertul si in momentul predarii sa ceara si sa incaseze pretul marfurilor vandute, putand da pentru aceasta chitanta valabila in numele patronului lor".

Regula generala stabilita de lege este ca aceasta categorie de reprezentanti sa nu poata incasa creantele patronului in afara magazinului, fara autorizatie speciala (art. 404 C. com.). Se admite totusi ca un comis pentru negot sa incaseze creantele patronului sau si in afara localului unde isi exercita comertul. Daca operatiunea s-a realizat in localul unde se desfasoara comertul, dar predarea lucrului s-a facut la domiciliul clientului, comisul pentru negot poate cere si incasa pretul la locul predarii bunului. El este prezumat a avea dreptul de a cere plata[17].

Practica judiciara a admis ca un comis pentru negot poate incasa creantele cuvenite patronului sau si la o data ulterioara predarii marfurilor. In acest sens "Comisii pentru negot pot sa incaseze creantele patronului in localitatea unde exercita comertul, chiar intr-un moment care nu este contemporan cu predarea marfurilor"[18].

C.Comisii calatori pentru negot

1.Notiune.

Acestia mai sunt denumiti si comisi voiajori, ori voiajori comerciali si fac parte alaturi de prepusi si comisii pentru negot din categoria auxiliarilor dependenti. Comisii calatori pentru negot sunt salariati ai comerciantului retribuiti cu un salariu fix sau cu un comision pentru fiecare afacere incheiata si isi desfasoara activitatea in alte localitati in care comerciantul nu are sucursale pentru a face afaceri, autorizandu-i pe acesti auxiliari sa incaseze pretul din vanzarile facute si sa acorde plati in rate, fara insa sa poata face proces.

Ei sunt ca si prepusii, auxiliari dependenti legati de comerciant printr-un raport de munca, fiind salariati cu o retributie fixa si printr-un comision pentru fiecare afacere incheiata; ei nu au calitatea de comerciant. Activitatea lor se desfasoara in afara locului unde se exercita comertul comerciantului, in alte localitati ( de regula stabilite de comerciant ) pentru cautarea clientelei.

2.Puterile comisilor calatori pentru negot

Comisii calatori pentru negot au puteri care variaza in raport cu intinderea atributiilor conferite de comerciant. Ei sunt considerati mandatari generali in ce priveste cuprinsul mandatului lor. Ei sunt insa, si mandatari speciali, intrucat nu pot opera decat in aceeasi specialitate in care se gaseste stabilimentul comerciantului lor. In niciun caz el nu este un prepus, deoarece el nu semneaza "prin procura"; el arata numai alaturi de semnatura sa, numele comerciantului pe care-l reprezinta.Nu are dreptul sa tina registrele comerciantului, sa faca proces sau sa-l reprezinte in instanta.

Conform art.402 Cod comercial, comerciantul insarcineaza pe comisii calatori pentru negot "sa trateze sau sa faca operatiuni ale comertului sau". Prin urmare, insarcinarea data de comerciant comisilor calatori pentru negot poate avea ca obiect fie sa trateze afaceri comerciale, fie sa faca operatiuni comerciale, ori sa indeplineasca ambele categorii de operatii, fara ca prin exercitiul unor asemenea acte de comert sa devina comercianti.

Dupa obiectul imputernicirii se stabilesc si puterile comisilor calatori, in functie de care se considera ca acesti auxiliari dependenti sunt de 2 feluri: comisi calatori cu reprezentanta si comisi calatori fara reprezentanta. Comisii calatori pentru negot care au puterea de a incheia contracte ce obliga sunt reprezentanti, iar comisii calatori care au puterea numai de a colecta comenzi si oferte pentru comerciant, ce urmeaza sa fie aprobate si finalizate in contracte de catre comerciant, sunt comisi voiajori fara reprezentare sau agenti calatori[19].

In sensul art.402 Cod comercial, insarcinarea "de a face operatiuni comerciale" implica existenta unei puteri de reprezentare. In acest caz, comisii calatori pentru negot au puteri de reprezentare si in aceasta calitate incheie acte juridice, in numele si pe seama comerciantului, intocmai ca si prepusii[20].

Insarcinarea "de a trata operatiuni comerciale" inseamna numai imputernicirea de a colecta oferte sau comenzi care urmeaza sa fie aprobate sau nu de catre comerciant si eventual, concretizate in raporturi contractuale. In acest caz, comisii calatori pentru negot nu au putere de reprezentare; ei sunt simpli aducatori de comenzi sau oferte[21].

Auxiliarii dependenti nu au dreptul sa duca cu ei marfuri si sa le vanda mai departe, ci doar mostre sau modele de marfuri sau masini si alte obiecte tehnice. In fine, ei nu au voie sa-si substituie alta persoana.

Cand comisul voiajor nu are o insarcinare scrisa, puterea sa de reprezentare este generala, fiind limitata numai de natura comertului sau calitatea in care lucreaza.