BURSA DE MARFURI

Elemente definitorii -

Bursa de marfuri o piata speciala

Aparitia burselor a fost rezultatul unor necesitati economice si ele indeplinesc si astazi functiile pentru satisfacerea carora au luat fiinta.

Bursele de marfuri clasice sunt piete organizate, care asigura concentrarea cererii si ofertei pentru anumite categorii de produse si servicii in scopul efectuarii de tranzactii in conditii de concurenta si libertate contractuala.

Menirea lor este de a pune in legatura - direct sau prin intermediari specializati - un numar cat mai mare de agenti economici interesati in comertul international cu anumite marfuri - producatori, comercianti, armatori, expeditori, asiguratori etc creandu-se totodata conditiile materiale si informationale necesare pentru incheierea si executarea tranzactiilor.

Bursele sunt piete libere, in sensul ca asigura confruntarea directa si deschisa a cererii si a ofertei disponibile pentru marfurile respective. Prin urmare, nu pot fi tranzactionate pe pietele bursiere decat acele marfuri pentru care exista o concurenta care este libera, adica un numar suficient de mare de ofertanti si cumparatori, astfel incat sa nu apara posibilitatea unor concentrari in scopul manipularii pretului; bursa este opusa, prin esenta sa, ideii de monopol.

Bursa este o piata organizata, in sensul ca tranzactiile se realizeaza conform unor principii, norme si reguli cunoscute si acceptate de participanti. Organizarea pietelor bursiere se realizeaza atat prin cadrul legal stabilit in fiecare tara pentru activitatea bursiera, cat si prin regulamentele bursiere - expresie concentrata si consacrata a normelor si a uzantelor in afaceri. Totodata, tranzactiile bursiere se efectueaza intotdeauna prin firme specializate (de tip broker / dealer) si prin intermediul unui personal specializat (agentii de bursa), care asigura stabilirea contactului intre cerere si oferta ce se manifesta pe piata.

Sintagma "bursa de marfuri" acopera relatiile diferite in diverse etape istorice si in diferite tari. O prima acceptiune este aceea de piata de marfa fizica, respectiv un mecanism tranzactional prin care se incheie contracte a caror executare se face numai prin predarea / primirea efectiva a marfii - obiect al contractului, respectiv plata sumei de bani reprezentand pretul. O alta categorie de burse sunt pietele la termen, numite si " bursele de hartii ", deoarece in acest caz tranzactia are esentialmente un caracter financiar, fiind bazata pe documente si nu pe livrarea efectiva de marfa, executarea in natura reprezinta numai exceptia in acest tip de tranzactie.

O alta importanta functie este cea de minimizare a riscurilor de pret, functie realizata prin operatiuni specifice de bursa, asa numitele operatiuni de acoperire. Totodata, bursele ofera facilitati de tranzactionare si siguranta contractuala, permitand incheierea operativa pe baza de libera concurenta a contractelor, precum si executarea riguroasa a acestora prin intermediul unui mecanism functionabil, fiabil in conditii oferite atat de parti, cat si institutiile implicate.

Bursele reprezinta adevarate centre ale vietii comerciale asigurand colectarea si difuzarea informatiilor privind piata bunurilor cu care lucreaza. Ele au propriile lor banci de date, fiind concomitent receptoare si generatoare de fluxuri informationale; ele culeg, sintetizeaza si distribuie informatiile din bancile de date. Datorita ponderii ridicate ale tranzactiilor incheiate la unele burse de marfuri in cadrul comertului international cu anumite produse, unele dintre acestea se numesc piete caracteristice. Ele dau nota dominanta atat in ceea ce priveste cantitatile de marfuri oferite, cat si in stabilirea preturilor.

1.2. Bursa - acceptiuni semantice si etimologice diferite. Definitii

Identitatea semantica

A.    Bursa de studii ( - bursa - (latina) =saculet pentru pastrarea banilor )

Variante lingvistice: -Byrsa =greceste

-Bourse=franceza

-Bolso=spaniola

-Borsetta=italiana

B.     Bursa ca varianta semantica inseamna

- piata - in genere - si in engleza termenul este exchange (schimb).

- tranzactii cu anumite categorii de bunuri, servicii sau valori si/sau nivelul preturilor in operatiunile respective de schimb

Ex.: - bursa aurului - nivelul pretului

- bursa valutara - nivelul la care se schimba valutele

- bursa operelor de arta

- bursa sportivilor profesionisti - pret de transfer

- o piata avand un mod de existenta si functionare aparte

Ex: Bursa neagra este forma clandestina si ,, salbatica" a pietei, cel mai frecvent, ,,bursa" este termenul ce desemneaza o institutie a economiei de piata.

- bursa - ca forma organizata de schimb pentru marfuri si valori.

Specialistii in domeniu au remarcat ca Seniorul (hangii) - Van der Bursen - infiinteaza la Bruges (Flanda) un local numit Hotel des Bourses, in holul caruia se negociau periodic metale pretioase (aur, argint, platina), precum si hartii de valoare - sec. XIII - XVI.

In esenta notiunea indica locul de intalnire a negustorilor si oamenilor de afaceri, in sensul unui spatiu de concentrare a cererii si ofertei.

In Legea romana asupra burselor, din anul 1929 (cunoscuta lege V. Madgearu) se arata : ,,Bursele sunt institutiuni publice, create in scopul de a reuni pe comercianti, industriasi, producatori , armatori si asiguratori in vederea negocierii valorii publice si private, monedelor, devizelor, marfurilor, produselor, inchirierii vaselor si acoperirii riscurilor de tot felul.''

Bursa este prin urmare, o piata, dar care se particularizeaza prin obiectul tranzactiei si modul de organizare si functionare.

a. In limbaj oarecum juridic se poate aprecia ca : ,,bursele sunt institutii unde se negociaza (se vand si se cumpara) valori mobiliare sau marfuri, dupa o procedura anumita si numai de catre anumiti intermediari sub supravegherea unor autoritati.''

b. Utilizandu-se limbajul celui specializat in chestiuni financiar - monetare se apreciaza ca bursa este ,,una din pietele caracteristice tarilor cu economie de piata, pe care se ofera si se desfac dupa o procedura speciala, marfuri sau valori fungibile''

In acelasi limbaj bursa se defineste si in modul urmator : ,,o bursa este o institutie legal constituita, organizata pentru tranzactii cu titluri financiare, optiuni sau contracte futures, ea pune la dispozitie mijloace fizice si stabileste reglementari pentru tranzactiile care au loc in incinta bursei.''

Formarea si afirmarea bursei exprima insasi devenirea relatiilor de schimb, a pietei ca structura definitorie a economiei moderne.

1.3. Premisele creerii bursei

Cunoscutul istoric francez Fernand Braudel afirma ca ,,bursa este ultimul etaj al unei cladiri fara acoperis, dar al unei piete care nu se mai inchide'', care cuprinde si domina intreaga realitate economica. O data cu consacrarea bursei, relatiile de schimb ajung la deplina extindere si maturizare, ,,fortele pietei'' capata rolul central in reglarea mecanismului economic, iar economia devine o economie de piata.

Premise istorice

Etapele istoriei ce au marcat evolutia bursei pe drumul catre institutia moderna de azi :

a)  Concentrarea schimbului intr-un spatiu delimitat stabileste o legatura intre targuri si burse.

1531 - are loc infiintarea bursei din Anvers si pietei bursiere din orasele italiene Venetia, Genova, Florenta ;

1554 - are loc crearea burselor Royal Exchange din Londra de catre Thomas

Gresham

1608 - are loc crearea bursei de la Amsterdam ;

1639 - are loc crearea bursei din Paris.

Perioada 1531 - 1639 este considerata ca fiind precursoarea bursei moderne, perioada in care se manifesta atat functiile specifice acestui tip de piata cat si de formari ale raportului cerere - oferta, fara a se ajunge la crahul bursier.

b)     Reglementarea tranzactiilor (precum si concretizarea acesteia de a reglementa tranzactiile) constituie a doua premisa determinanta pentru constituirea bursei de marfuri:

un cadru organizat pentru realizarea tranzactiilor;

un sistem de principii si norme care sa garanteze incheierea si executarea contractelor in conditii de exactitate si corectitudine.

Pe masura dezvoltarii burselor se produce si un proces de diferentiere a burselor de marfuri de cele de valori, ca institutii deosebite. Unele sunt burse de valori (tranzactii de actiuni), iar altele se ocupa cu tranzactiile marfurilor.

c)  ,,Dematerializarea'' schimbului

Dematerializarea marfurilor inseamna ca de la bunuri corporale determinate s-a trecut la mostre, esantioane reprezentative pentru utilitatea marfii. Pe masura consacrarii de uzante comerciale, procesul merge mai departe, de la esantion trecandu-se la tipuri si denumiri uzuale, adica la calitati abstracte de marfa, pe baza carora apar contractele comerciale.

Bursa - reprezinta asigurarea operativitatii tranzactiilor comerciale si financiare, realizarea acestora pe o baza standardizata. In acest fel bursa simplifica la maximum activitatea de tranzactionare, reduce negocierea la elementele sale esentiale :

sensul operatiunii (vanzare/cumparare);

marfa ;

cantitatea ;

pretul ;

termenul de livrare .

Bursa nu mai este o piata originara pe care se vand si se cumpara marfuri fizice, ci o piata derivata pe care se vand si se cumpara titluri asupra marfurilor.

Dovada existentei marfurilor se face cu un document unanim acceptat de comercianti:

-recipisa de depozit pentru marfurile aflate in antrepozite,

-colosamentul pentru marfurile incarcate pe vas etc.

Transferul proprietatii asupra marfii - deci executarea obligatiei de livrare - se realizeaza prin transmiterea documentului respectiv.

Bursa isi asuma exclusiv rolul de realizare a tranzactiei in forma sa ,, pura "; miscarea marfurilor are loc in afara acestei piete.

Asigurand efectuarea actului comercial propriu-zis, cel care implica exclusiv forma valorica a marfii, bursa devine ,,dispecerul" circulatiei marfurilor si pe un plan mai general, o placa turnanta a schimburilor in economie.

d)Comertul cu bunuri viitoare

Procesul de dematerializare a marfii creeaza premisele tehnice ale dezvoltarii tranzactiilor cu ,,bunuri viitoare", adica marfuri care sunt prezente la incheierea contractului doar sub forma de esantion sau prin imaginea lor abstracta, ca tipuri de marfa. In acest fel, tranzactia traditionala - vanzarea cu livrarea imediata a marfii si plata pretului - este dublata de formula executarii contractului la un anumit termen de la incheierea acestuia. In Franta secolului al XII-lea se pare ca s-au folosit pentru prima data in Europa contractele pentru livrari viitoare. Dar primele cazuri de operatiuni la termen (engl. futures) in sensul in care se practica in prezent la burse au fost cunoscute in Japonia secolului al XVII-lea

La Bursa de Metale de la Londra (London Metal Exchange, LME) se perfectau, inca din secolul trecut, tranzactii cu livrare la un termen nedefinit, de exemplu, cu clauze ,,la sosirea vasului". De la aceste tranzactii s-a trecut, in mod firesc, la cele incheiate pentru o data fixata in viitor, cu predarea efectiva a marfii la termen (engl. cash forward).

e)  Extinderea creditului

In cazul creditului comercial se face o departajare a momentului livrarii marfii de cel al platii pretului: vanzarea pe credit inseamna livrarea imediata si plata ulterioara. Cu aparitia creditului, ideii de timp i se asociaza ideea de profit (,,time is money"), ceea ce inseamna necesitatea remunerarii celui care a acordat creditul - pentru renuntarea la valorificarea imediata - prin plata unor dobanzi. Cu alte cuvinte, pe langa pretul marfii, in momentul incheierii contractului vanzatorul pretinde si un ,, pret " pentru amanarea fructificarii valorice a acesteia, o dobanda. Aceasta, pentru ca vanzatorul primeste marfa ca sursa de venit (profit), iar amanarea platii acesteia - deci creditul acordat cumparatorului, trebuie recompensata printr-un adaos la suma de bani reprezentand pretul marfii, astfel incat procesul de valorificare sa nu fie afectat.

Odata cu separarea in timp a celor doua operatiuni pe care le presupune actul vanzarii, se deschide un intreg proces de creare de efecte de comert.

CAMBIA - ordinul dat de vanzator cumparatorului de a plati unui beneficiar la scadenta suma inscrisa in acel titlu - constituie garantia executarii obligatiei de plata rezultate din vanzarea marfii; totodata ea reprezinta materializarea unei datorii banesti, a debitorului cambiei care devine autonoma in raport cu obligatia din contractul comercial. Numita si trata sau polita, cambia este cunoscuta inca din secolul al XII-lea in orasele - republicii italiene Genova, Florenta, Venetia.

Aparuta din necesitatile desfasurarii operative a tranzactiilor cambia poate fi utilizata nu numai pentru amanarea unei plati, ci si pentru obtinerea de fonduri in numerar (cand trata este scontata la o banca) sau pentru a acoperi o obligatie de plata (cand beneficiarul tratei o transmite prin andosare unui tert creditor).

Ca atare, acest titlu, la origine o expresie financiara a valorii marfii, poate sa circule independent, ceea ce implica formarea unei piete specifice - piata efectelor de comert, forma cambionara a bursei de valori.

In Europa centrala, odata cu statornicirea targurilor cu caracter periodic, a inceput sa se foloseasca ,, polita de targ " emisa la nasterea datoriei si platibila la targul urmator. Intrate in circuitul comercial, politele se concentrau in mainile catorva bancheri care le regularizau intre ei prin compensatie, asa cum fac in prezent casele de lichidare ale burselor.

f)  Banii de hartie si titlurile de stat

Procesul de ,, dematerializare " sau ,, simbolizare " cuprinde nu numai lumea marfurilor, ci si forma de concretizare valorica a acesteia, banii cu valoare intrinseca - aur si argint. Intr-adevar, in conditiile caracterului limitat al metalelor pretioase, dezvoltarea pietei se izbea de o limita naturala, extraeconomica - rezervele exploatabile de metale cu rol de etalon valoric. Solutia care a rezultat din chiar evolutia schimbului a fost aparitia banilor de hartie - a monedei semn - fara valoare intrinseca, dar investita cu functii banesti (etalon valoric, mijloc de plata si de schimb). In Europa apar hartii de valoare cu functii monetare: biletele de banca, adica bancnotele si titlurile datoriei publice (bonuri de tezaur). Implicarea statului in calitate de debitor, prin emisiunea de bonuri de tezaur in vederea atragerii de fonduri pentru visterie, sporeste rapid volumul hartiilor de valoare in circulatie. Pentru ca aceste titluri sa aiba credibilitate, era necesara o piata unde sa poata fi lichidate, transformate in bani; bancile si apoi bursa isi asuma acest rol de piata secundara, adica de piata ,, la a doua mana", pentru titluri care au fost emise anterior.

Cu cat nevoile de imprumut ale statului sunt mai mari, cu atat firmele emit mai multe hartii de valoare, cu atat aceasta piata este alimentata mai abundent, cu atat rolul sau in economie creste.

Extinderea hartiilor de valoare impune deci formarea unei piete pentru aceste titluri, care sa asigure reconectarea lor la lumea valorilor reale - banii cu valoare intrinseca si marfurile; iar aceasta nu este decat bursa. Ea permite, cum arata F. Braudel ,, trecerea rapida de la hartie la ban si de la ban la hartie ", adica asigura ceea ce numim lichiditatea titlurilor, posibilitatea de a fi convertite operativ in bani.

g) Societatile pe actiuni

Un proces care vine sa sporeasca importanta bursei este aparitia societatilor pe actiuni. Constituirea societatilor pe actiuni a reprezentat baza corporationala a expansiunii comerciale si totodata o principala sursa de creare de hartie de valoare: extinderea afacerilor a generat nevoia de surse financiare, in speta de atragere a capitalului prin emisiunea publica de actiuni. Ca atare, a aparut in necesitate si o piata pe care aceste titluri puteau fi cumparate de catre cei care doreau sa investeasca in societatile emitente sau puteau fi vandute si retransformate in bani; este vorba de bursa de valori.

Meritul acestor burse este de a fi asigurat victoria banilor fara valoare intrinseca (monede de hartie) si de a fi consacrat utilizarea larga a hartiilor de valoare (actiuni, obligatiuni) in finantarea afacerilor de avergura.

Elemente definitorii ale burselor

Bursele actuale sunt rezultatul unei evolutii istorice indelungate si reflecta, cu particularitati zonale sau nationale, modelul general al pietei libere; natura specifica a bursei este data de o serie de caracteristici.

a. Piata de marfuri si valori - Bursele sunt locuri de concentrare a cererii si ofertei pentru marfuri, precum si pentru diferite tipuri de hartii de valoare.

Desi mecanismul de functionare se bazeaza pe un model comun, propriu oricarui tip de tranzactie bursiera, si bursele de marfuri respectiv cele de valori au functii radical diferite intr-o economie.

Bursele de marfuri sunt centre ale vietii comerciale, piete unde se tranzactioneaza bunuri care au anumite caracteristici:

- Sunt bunuri generice care se individualizeaza prin masurare, numarare sau cantarire;

- Sunt fungibile, adica pot fi inlocuite unele prin altele;

- Au caracter standardizabil, in sensul, apte de a fi livrate la executarea contractului incheiat in bursa;

- Sunt depozitabile, ceea ce permite executarea la o anumita perioada de la angajarea contractului de bursa;

- Trebuie sa aiba un grad redus de prelucrare ca o conditie a mentinerii caracterului de produs de masa, nediferentiat, omogen.Aici se include:

a)      produsele agroalimentare (grau, porumb, orez, soia, etc.); metale (cupru, aluminiu, zinc, etc.) ;

b)      produse tropicale (cafea, cacao, zahar, etc.) ;

c)      produse de origine minerala (petrol).

Sunt insa marfuri de bursa si unele produse cu un grad mai mare de perisabilitate (oua, carne). Pe de alta parte exista si burse organizate pentru servicii, respectiv pentru inchirieri de nave (navlosire) sau asigurari.

Bursele de valori

Sunt centre ale vietii financiare unde se fac vanzari/cumparari de hartii de valori (actiuni, bonuri de tezaur etc.); totodata la bursele de valori se pot realiza si operatiuni cu valute, metale pretioase sau efecte de comert. In ultimul timp in sistemul de tranzactii al acestor institutii au fost incluse produse bursiere noi (optiuni, contracte futures pe indici de bursa etc.). Bursele de valori indeplinesc functii majore in circuitul capitalurilor de afaceri din spatiul economic, national si international, in care isi exercita influenta.

b. Piata ,,simbolica''

La bursele de marfuri nu se negociaza asupra unor bunuri fizice individualizate si prezente ca atare la locul contractarii (ca in cazul licitatiilor clasice), ci pe baza unor documente reprezentative (,,hartii'') care consacra dreptul de proprietate asupra marfii si constituie imaginea comerciala a acesteia (o anumita cantitate de marfa de o anumita calitate).

Bursa este, prin urmare o piata dematerializata unde se incheie contractul dintre parti, identificarea si circulatia marfurilor realizandu-se in afara acestei pieti.

Caracterul specific al pietei bursiere este relevat si de importanta tranzactiilor la termen, in care caz executarea contractului se poate face nu numai prin predarea/primirea efectiva a marfii, ci si prin plata unei diferente in bani. In acest caz, operatiunea bursiera nu este urmata de o miscare efectiva de marfuri; ea are un caracter pur financiar, banesc (deci ,,simbolic''). Din acest punct de vedere se vorbeste despre ,,bursele de marfa fizica'' (acolo unde contractele se executa, in mare masura cu livrare/primire efectiva de marfa), cum este cazul Bursei de Metale de la Londra (London Metal Exchange, LME), in functiune din 1877, si ,, bursele de hartii'' (acolo unde cea mai mare parte a tranzactiilor se lichideaza prin plata unei diferente banesti), cum este cazul celei mai mari burse de marfuri din lume pentru contracte futures, cea de la Chicago (Chicago Board of Trade, CBOT), infiintata in 1848.

Bursele de valori sunt prin esenta lor piete simbolice, deoarece aici se tranzactioneaza in principal titluri rezultate din operatiuni financiare (de exemplu : mobilizare de capital, atragerea unui imprumut). Acest caracter este si mai bine pus in evidenta de noile tipuri de tranzactii bursiere; de exemplu, la contractele futures pe indici de bursa obiectul tranzactiei este o suma de bani determinata prin calcul, iar executarea acesteia presupune exclusiv plata/incasarea unei diferente banesti.

Procesul de ,,simbolizare'' a tranzactiilor, reflectat de aparitia si dezvoltarea bursei, raspunde unor cerinte obiective izvorate din evolutia vietii de afaceri, cum sunt urmatoarele:

cresterea operativitatii si a sigurantei in tranzactii;

sporirea atractivitatii pietei, prin oferirea de multiple posibilitati de castig;

posibilitatea luarii unor decizii comerciale si financiare cu caracter anticipativ;

facilitatea circulatiei marfurilor si a factorilor de productie in economie.

c. Piata libera

Bursele sunt piete libere in sensul ca asigura confruntarea directa si deschisa a cererii si a ofertei care se manifesta in mod real in economie. Prin urmare nu pot fi tranzactionate la bursa decat acele marfuri sau valori pentru care exista concurenta libera, adica un numar suficient de mare de ofertanti si cumparatori, astfel incat sa nu apara posibilitatea unor concertari in scopul manifestarii pretului: bursa este opusa prin esenta sa, ideii de monopol.

Menirea bursei este de a pune in valoare jocul liber al fortelor pietei ,,mana invizibila''- cum l-a numit parintele stiintei economice, Adam Smith - excluzand orice interventie extraeconomica, precum si orice tendinta provenita din afara sau din interiorul pietei, de manipulare a variabilelor pietei, in speta a pretului. De aceea s-a si spus ca bursa este mecanismul care se apropie cel mai mult de modelul teoretic al pietei pure si perfecte, asigurand formarea preturilor pe baza raporturilor ce se stabilesc in fiecare moment intre cerere si oferta, reflectand in permanenta realitatea economica.

In acest sens, pentru ca o marfa sau o hartie de valoare sa poata face obiectivul tranzactiilor de bursa trebuie sa fie indeplinite o serie de conditii : oferta trebuie sa fie ampla si sa provina de la un numar suficient de mare de ofertanti; cererea trebuie sa fie solvabila si relativ constanta; preturile nu trebuie sa faca obiectul unei masuri administrative de control; trebuie sa fie asigurata transparenta informatiilor privind piata.

d. Piata organizata

Bursa este o piata organizata, in sensul ca tranzactiile se realizeaza conform unor principii, norme si reguli cunoscute si acceptate de participanti. Aceasta nu inseamna administrarea pietei ci reglementarea sa in scopul de a crea sau rezerva conditiile pentru desfasurarea concurentei libere, deci un sistem de garantare a caracterului liber si deschis al tranzactiilor comerciale si financiare. Organizarea pietelor bursiere se realizeaza atat prin cadrul legal stabilit in fiecare tara pentru activitatea bursiera, cat si prin regulamentele bursiere - expresie concentrata a normelor si uzantelor cunoscute in lumea afacerilor. Totodata, tranzactiile bursiere se efectueaza intotdeauna prin firme specializate (societati de bursa) si prin intermediul unui personal specializat in acest scop (agentii de bursa), care asigura stabilirea contactului intre cererea si oferta ce se manifesta pe piata.

Importanta organizarii pietei bursiere deriva din posibilitatea aparitiei unor factori de deformare a raportului dintre cerere si oferta, a unor tendinte de manipulare a acestora in scopuri frauduloase. Istoria bursei cunoaste de altfel numeroase astfel de ,,excese'', de perioade de raliuri sustinute urmate de crahuri rasunatoare. Prin reglementare se urmareste de fapt asigurarea uneia din conditiile esentiale ale viabilitati bursei: credibilitatea acesteia, garantia de seriozitate pe care o ofera tuturor participantilor la tranzactii.

e. Piata reprezentativa

Bursa este o piata reprezentativa servind drept reper pentru toate tranzactiile care se efectueaza cu aceste marfuri, sau valori, pentru care ea constituie piata organizata. La bursa se stabileste pretul pentru marfurile sau valorile negociate - asa numitul curs al bursei - elementul esential pentru toate tranzactiile comerciale sau operatiunile financiare care se desfasoara in tara respectiva, iar in cazul marilor burse in intreaga lume.

De altfel, functia centrala a bursei este tocmai de a stabili zilnic nivelul pretului, adica punctul de echilibru al pietei, acel pret care asigura - in conditiile date - volumul maxim de tranzactii. Prin aceasta functie a sa, bursa devine un reper al intregii activitati economice, sursa a informatiei de baza pentru agentii economici - nivelul pretului. Mai mult, prin functionarea permanenta - spre deosebire de licitatii, care au un caracter periodic, bursa exprima chiar continuitatea proceselor economice, caracterul neintrerupt al tranzactiilor comerciale si financiare. Bursa se deosebeste deci de tranzactiile particulare, efectuate intamplator, prin negocieri de parteneri determinati; ea reprezinta tranzactia in genere, dincolo de modul particular in care aceasta se realizeaza.

In concluzie bursele sunt piete specifice, mecanisme de concentrare a cererii si ofertei, pentru anumite categorii de marfuri ori pentru valori, in scopul realizarii de tranzactii, intr-un cadru organizat si un mod operativ, in conditii de libera concurenta. BURSA este PIATA prin excelenta.

1.5. Bursa de marfuri - institutie fundamentala a economiei de piata

Dezvoltarea in timp a activitatii economice si financiare a conturat tot mai mult necesitatea perfectionarii relatiilor dintre agentii economici, cresterea eficacitatii raporturilor dintre ei si consolidarea increderii reciproce. La aceste deziderate a raspuns bursa, care evoluand se constituie intr-o institutie. O institutie presupune reguli stricte de conduita pentru cei care folosesc serviciile ei. Aceste reguli sunt bazate pe justitie, echitate, transparenta, profesionalism si disciplina si se regasesc in ceea ce s-a definit conceptual prin institutia bursei.

Institutia bursei este in primul rand o persoana juridica care prin obiectul de activitate, forma juridica, modul de organizare si functionare se autoreglementeaza si se autoguverneaza. Principiul autoreglementarii da dreptul institutiei bursei ca in limitele legii sa-si stabileasca modul de organizare si functionare prin elaborarea si adoptarea statutului si regulamentului. Principiul autoguvernarii se realizeaza diferit de la o tara la alta si chiar de la o bursa la alta, in functie de cadrul legislativ general, statutul juridic al institutiei si rolul acesteia in viata economico-financiara (vezi fig. 1 si 2).

Bursa de marfuri este o piata caracteristica economiei de piata unde se tranzactioneaza marfuri fungibile inrudite calitativ, substituibile si perfect conservabile, dupa o procedura speciala care se desfasoara, potrivit unui program prestabilit, intr-un loc cunoscut, in prezenta vanzatorilor si a cumparatorilor sau a reprezentantilor acestora, sub supravegherea unei autoritati.

Bursele de marfuri s-au format si functioneaza fie in zonele cu pondere in consumul produselor respective avand rol de distribuitor, fie in zonele producatoare ale respectivelor marfuri.

Exemplu:

pentru cereale: Chicago - grau, porumb, ovaz, etc.

pentru zahar: Londra, Paris, New York;

pentru bumbac: Sao Paolo, New York, Orleans;

pentru cafea: New York, Sao Paolo si Santos (Brazilia);

pentru cacao: New York, Londra, Liverpool;

pentru piei brute Chicago iar pentru piei de bovine Buenos Aires;

pentru produse petrolifere: Rotterdam;

FIG. 1.

FIG. 2.