CARDUL - INSTRUMENT MODERN DE PLATA

CARDUL -    INSTRUMENT MODERN DE PLATA

Istoria Aparitiei Si Dezvoltarii Cardurilor

Primele au aparut cardurile de credit. Destinatia lor consta in confirmarea credibilitatii detinatorului in afara bancii. Ele au aparut in SUA, unde creditul de consum al persoanelor fizice se dezvolta vertiginos inca de la sfarsitul secolului XIX. In anul 1914 unele magazine au inceput sa elibereze clientilor sai permanenti carduri speciale pentru a-i pastra drept clienti. In anul 1928 compania Farrington Manufacturing din Boston a emis primele placi de metal pe care se scria in relief adresa si care se eliberau clientilor de incredere. Vanzatorul introducea placa intr-o masina speciala numita imprinter si informatia de pe placa se imprima pe cec. In anii urmatori au fost inventate alte categorii ale schemei creditar-financiare, cum ar fi rata minima lunara de rambursare a creditului, creditarea fara dobanda, si multe altele.

Majoritatea specialistilor considera ca inceputul cardurilor bancare de credit a fost pus in 1946 de John S. Biggins, specialist de la Banca Nationala Flatbush din Brooklyn. El a organizat activitatea dupa schema de credit numita 'Charge-it', care prevedea recipise primite de la clienti de catre magazine pentru cumparaturile marunte. Magazinul preda recipisele la banca, care le achita din contul cumparatorilor. In Flatbush pentru prima data a fost incercat lantul clasic de decontari, utilizat in prezent in businessul bancar de carduri.

Insa Luis Mandell, cercetatator de varf in domeniul activitatii bancare, considera ca primul sistem de carduri de plata in masa a fost Diners Club, creat in anul 1949. Una din diferentele principale ale sistemului fata de cele precedente, a fost aceea ca intre clienti si companiile de comert, exista o organizatie intermediara care lua asupra sa efectuarea decontarilor. Aceasta particularitate a permis 'Diners Club' sa devina primul card universal in masa (spre deosebire de cele de magazine, 'de benzinarie' s.a.).

Desi primele carduri au fost emise in 1946, in tarile vest europene au inceput sa fie folosite din anii `60. Dezvoltarea si utilizarea lor s-a extins abia in anii `80. Tot in aceasta perioada au fost introduse pe piata si debit cardurile.

In prezent, cardurile constituie una dintre cele mai raspandite metode de plata si de obtinere de credite.

1.2. AVANTAJELE CARDURILOR

Extinderea utilizarii cardurilor se datoreaza avantajelor pe care acestea le prezinta pentru partile implicate. Dar, adevaratul atu al cardurilor, il reprezinta tehnologia electronica pe care se bazeaza utilizarea lor. In acest sens, o revolutie in domeniul decontarilor a constituit-o crearea sistemului de transfer electronic al fondurilor la locul de vanzare (electronic funds transfer at point of safe sau EFTPOS). Este vorba de decontarea tranzactiei prin simpla introducere a unei carti inteligente (Smart card) in terminalul situat la locul platii (de exemplu, intr-un magazin) si apartinand sistemului computerizat de decontare al emitentului cardului (sistem on-line).

Pentru posesor cardul prezinta o serie de avantaje:

se elimina riscul de furt si disconfort, pe care il presupune numerarul la purtator;

tranzactia se realizeaza mai rapid decat in cazul cecului si, spre deosebire de acesta, nu trebuie completat nici un document;

in cazul credit cardurilor posesorii pot cumpara bunuri sau servicii in momentul cand au nevoie de ele putand sa nu dispuna momentan de disponibil in cont;

cardurile prezinta un grad de securitate mai ridicat decat in cazul cecurilor sau numerarului;

usurinta in utilizare, posibilitatea utilizarii atat pe plan national, cat si pe plan international;

alte avantaje, dupa tipul cardului: asigurare medicala, asigurare de calatorie, rezervari hoteliere etc..

Pentru banci cardul prezinta urmatoarele avantaje:

se reduce volumul operatiilor efectuate manual care necesita mai mult timp, comporta un risc mai mare si sunt mai putin eficiente;

platile efectuate cu credit carduri sunt garantate;

obtinerea de venituri din taxe, comisioane si penalitati;

au un control sporit asupra tranzactiilor clientilor in raport cu disponibilitatile din conturile lor;

costurile pentru operarea cardurilor sunt mai reduse in comparatie cu cheltuielile utilizarii cecurilor sau numerarului;

este degrevata activitatea la ghisee;

sursa de venit sunt dobanzile percepute in cazul credit cardurilor care sunt mai mari comparativ cu celelalte forme de imprumut;

alta sursa de venit o reprezinta comisioanele percepute de la comerciantii acceptanti.

Si comerciantul beneficiaza de o serie de avantaje:

prin utilizarea cardului (spre deosebire de cec) plata este garantata;

comerciantii care accepta credit carduri atrag mai multi clienti;

cheltuielile (de exemplu cheltuielile cu asigurarea securitatii) si riscurile pe care le presupunea numerarul sunt diminuate;

banca percepe comerciantului taxe mai mici decat in cazul operarii cu numerar;

decontarile sunt mai rapide decat in cazul cecului.

1.3. FUNCTIILE CARDURILOR

Functia de retragere de numerar - cea mai simpla modalitate de utilizare a cardului este retragerea de numerar, fie de la automatele bancare, fie de la ghiseele obisnuite ale bancilor.

Functia de plata - cardul ofera posesorului posibilitatea de a stinge o obligatie de plata prin declansarea unui mecanism care va conduce la debitarea contului posesorului cardului si la creditarea corespunzatoare a contului bancar al comerciantului care a furnizat bunurile achizitionate de posesor. Debitarea contului posesorului cardului poate fi efectuata simultan sau dupa un termen convenit cu banca, in contractul de emitere a cardului.

Functia de credit - unele carduri ofera posesorului posibilitatea utilizarii acestora pe baza unui credit de descoperire de cont, acordat de banca pana la un cuantum determinat, pe care apoi posesorul il restituie bancii pana la termenul convenit cu banca in contractul incheiat.

Functia de garantie - cardul constituie o garantie de solvabilitate a posesorului in relatiile cu comerciantii, iar acestia sunt asigurati ca vor fi platiti de emitentul cardului in cazul in care chitantele aferente operatiunilor de cumparare realizate prin utilizarea cardului nu vor fi onorate de posesorul cardului. In cazul in care la prezentarea chitantelor spre incasare la banca nu vor exista disponibilitatile necesare in contul posesorului cardului utilizat, banca emitenta se obliga solidar cu posesorul cardului sa plateasca chitantele respective.

Majoritatea cardurilor bancare indeplinesc functii multiple de retragere de fonduri, plati, credit si garantie. In functie de optiunile bancii emitente, cartile de plata emise posesorilor ofera o gama variata de servicii privind calatoriile, asistenta medicala, rezervari la hotel, restaurant, asigurari sau reduceri de pret la bunurile si serviciile cumparate cu un card.

1.4. TIPURI DE CARDURI

Cardurile definesc identitatea unei persoane (legitimatii de serviciu, carnet de conducere, cartela identitate), ii confera drepturi (cartele de acces), ii asigura securitatea bunurilor banesti (cartele bancare sau de credit) sau ii ofera reduceri si bonusuri la cumparaturi (cartele fidelitate, cartele "club member").

Cardurile se clasifica in functie de urmatoarele criterii:

I. Tipul organizatiei care emite carduri:

carduri emise de banci (carti bancare);

carduri emise de mari companii sau retele de magazine;

carduri emise de alte institutii sau organizatii (companii de telecomunicatii, de electricitate).

II. Functia de baza:

carduri de plata (decontare sau Charge Card);

carduri de identificare (Identity Card);

carduri 'de loialitate' (Loyalty Card);

carduri de discont (Discount Card).

III. Venituri si/sau facilitati oferite:

credit carduri;

debit carduri;

store carduri;

smart carduri;

carduri multifunctionale.

Cardul bancar este un instrument universal de plata, ce constituie cheia de acces a dirijarii contului de card. Cardul permite dirijarea a unuia sau a mai multor conturi. Prin intermediul cardului bancar se poate achita plata pentru marfuri si servicii, primirea banilor in numerar.

Cardul se emite pentru o perioada anumita, de obicei 1-3 ani. La expirarea termenului de valabilitate a cardului, el este prelungit, adica se elibereaza un plastic nou. Pentru a primi un card, de obicei, este necesar de completat o cerere si de prezentat un document ce identifica persoana. Daca cardul este de debit, atunci este necesara depunerea minimala initiala (daca ea este prevazuta de catre banca). Bancile pot emite carduri de utilizare atat locala, cat si internationala.

Credit cardul indica faptul ca detinatorului i-a fost deschisa o linie de credit care ii permite sa achizitioneze bunuri si servicii, numerar in limita unui plafon stabilit in prealabil. Acest tip de card permite detinatorului sa efectueze plati chiar daca nu are disponibilitati in contul sau. In contractul incheiat intre client si banca se specifica plafonul limita in cadrul caruia banca il va credita.

Credit cardul este astfel emis incat permite detinatorului:

sa ramburseze in totalitate creditul la sfarsitul unei perioade (in acest caz fiind denumit, charge card) stabilite;

sa ramburseze creditul numai in parte, partea ramasa urmand a fi considerata o extensie a creditului acordat anterior.

Ceea ce da atractivitate acestui instrument este faptul ca daca titularul isi reglementeaza datoria in termen de o luna, fondurile ce i-au fost avansate de banca sunt fara dobanda. Daca, insa, depaseste acest termen, va intra automat in regim de credit cu dobana mai ridicata decat la imprumuturile obisnuite.

Debit cardul permite ca detinatorului sau sa-i fie debitata in mod direct contravaloarea bunurilor, serviciilor achizitionate si numerarul retras pe seama fondurilor din contul sau. Titularul poate efectua plati numai in limita disponibilului in cont.

Card de decontare (charge card) este cardul bancar, pentru care se utilizeaza urmatoarea schema de decontari: clientului i se ofera o limita de credit, care trebuie complet rambursat la sfarsitul perioadei de decontare.

Cardurile de discount sunt cardurile ce ofera detinatorilor dreptul la reduceri in punctele comerciale care au incheiat contract cu organizatia care emite cardul dat. Cardul, de obicei, este platit in prealabil - cu cat este mai mare plata anticipata, cu atat sunt mai mari reducerile si termenul de valabilitate.

In afara de cardurile de discount emise de organizatii, cardurile pot fi emise de anumite magazine. Astfel de carduri ofera dreptul la o anumita reducere numai in magazinul (sau reteaua de magazine) ce a emis cardul. Un astfel de card, de obicei, se ofera clientului care face o cumparatura pe o suma mai mare.

Loyality card - cardul "devotamentului". Adoptate in special de magazine, lanturi de magazine, centre comerciale, hoteluri, restaurante, cluburi sportive, agentii de turism, cluburi cu diverse activitati, cardurile de fidelitate sau de membru au menirea de fideliza clientii fata de produsele comercializate sau serviciile prestate, in schimbul unor recompense (reduceri, bonusuri, etc.). Acest card se elibereaza clientului si pe el se calculeaza punctele de bonus. Punctele se trec in cont pentru fiecare cumparatura sau volumul cumparaturii.

Cateva din avantajele oferite de introducerea unui astfel de sistem :

castigarea unui segment stabil de clienti, al carui numar creste in timp;

realizare de statitistici si previziuni mult mai clare, in urma informatiilor culese din cumparaturile efectuate cu carduri;

cardul devine si un suport de reclama pentru unitatea emitenta.

Store cardul este un card introdus de marile magazine. Acestea prefera sa introduca propriul instrument de plata pentru ca el genereaza loialitate din partea clientilor pentru magazinul respectiv, determina cresterea vanzarilor si furnizeaza comerciantului informatii de piata obtinute gratuit.

Card multifunctional poate fi considerat orice debit card care are si alte functii cum ar fi:

cardul de numerar - cash card - care este un card utilizabil exclusiv pentru A.T.M.-uri;

cardul de garantare a cecurilor - cheque guaranted card - care asigura garantarea unui cec emis si semnat, pana la o suma specificata de catre banca emitenta a cardului.

Masa esentiala a cardurilor emise pana in momentul de fata este compusa din carduri cu banda magnetica. Banda magnetica a cardului serveste pentru pastrarea informatiei. De obicei contine 2-3 piste. Pe una dintre ele se afla informatia esentiala despre numarul cardului, numele si prenumele detinatorului de card, data expirarii cardului. De asemenea, pe banda magnetica se pastreaza informatia care permite centrului de procesare a organizatiei de plati sa calculeze dupa un algoritm special PIN-codul. Informatia se inscrie pe un card in procesul de personalizare si in continuare nu se schimba.

Cardurile cu cip contin o microschema de memorie, care permite executarea innoirii informatiei pastrate in procesul petrecerii operatiunii.

Nimeni, in afara posesorului, nu poate folosi cardul. Orice alterare a informatiilor deterioreaza semnatura electronica. Inauntrul sau, cardul inteligent are o copie electronica a contului din banca, o imagine a contului care face sa nu mai fie necesare toate validarile cand se fac decontarile.

In memoria smart cardului sunt structurate patru zone de stocare a informatiilor:

zona nonconfidentiala cuprinde elemente de autentificare a emitentului: numarul de cont al titularului, termenul de valabilitate, etc.;

zona confidentiala cuprinde soldul disponibil;

zona inaccesibila contine valoarea codului personal de identificare (PIN) sau alte chei de codificare, respectiv de decodificare;

inregistrari care capteaza detalii unice, specifice fiecarei tranzactii si care sunt sintetizate intr-o "agenda".

De asemenea, aceste informatii mai sunt grupate si pe trei nivele logice de:

securitate - controleaza accesul la continutul cartii de plata;

aplicatie - contine toate informatiile necesare unei utilizari a cartii de credit, cum ar fi crearea si verificarea balantelor, inregistrarea sumelor, emiterea de chitante si transpunerea de date in "agenda";

operare - include modalitati de indreptare a erorilor, data si ora utilizarii, anumite conditii (de exemplu, limita maxima de numerar ce poate fi retrasa).

Cardurile internationale, a caror circulatie si utilizare depasesc granitele tarii unde este amplasata compania emitenta, de obicei, sunt emise in valute convertibile si acceptate pe plan mondial.

Cardurile nationale (sau domestice) sunt emise in moneda nationala a tarii unde se afla amplasata compania sau banca emitenta; sunt acceptate doar pe teritoriul tarii respective.

Indiferent de emitent, cardurile trebuie sa aiba mai multe caracteristici comune:

sa fie fabricate din material plastic cu aceleasi dimensiuni, conform standardelor internationale ISO 7810 Si ISO 7813;

pe fata cardului sa se regaseasca anumite informatii despre client si despre banca: denumirea si sigla emitentului, numarul cardului, numele si prenumele detinatorului, data la care expira valabilitatea cardului, holograma vizibila la lumina naturala.

pe verso: banda magnetica; panelul cu semnatura clientului; informatii pentru detinatorul cardului; adresa bancii.