COMERTUL INTERNATIONAL

Rezumat

In acest capitol sunt definite cateva notiuni de baza ale comertului international(export, import, reexport, comert invizibil, tranzit etc.) si sunt prezentate o serie de trasaturi si tendinte ce caracterizeaza evolutia comertului international. Tot in acest capitol sunt abordate pe scurt cele mai importante teorii clasice si moderne care stau la baza efectuarii schimburilor internationale de marfuri si servicii, precum si cei mai importanti indicatori folositi la masurarea eficientei economice a comertului exterior.

1. Notiuni de baza

Comertul international include totalitatea schimburilor de bunuri si servicii dintre doua sau mai multe state.

Obiectul comertului international este reprezentat de bunuri materiale si de servicii.

Comertul exterior al unei tari cuprinde exportul, importul, reexportul si tranzitul.

Prin export se intelege vanzarea de bunuri si servicii apartinand economiei unei tari, iar prin import, cumpararea pentru economia nationala de bunuri si servicii din alte tari. Exportul si importul de servicii mai poarta denumirea de export invizibil si import invizibil. Reexportul reprezinta activitatea desfasurata de persoane autorizate, de a cumpara marfuri din unele tari si de a le revinde in altele, cu sau fara indigenarea lor. Comertul de tranzit consta in activitatea desfasurata de persoane autorizate, pentru transportul marfurilor straine pe teritoriul national. Transportul poate fi substituit si comertului invizibil.

Comertul international, mai ales in ultimele decenii, a devenit unul din factorii determinanti ai cresterii economice. O expresia a acestei tendinte o constituie faptul ca, in perioada 1951-1991, volumul comertului mondial a sporit cu circa 10,5% pe an, fata de numai 1-2% in perioada interbelica si 5-6% in anii de inflorire a liberului schimb de la sfarsitul secolului trecut.

Interdependenta comert-dezvoltare, bazata pe diviziunea internationala a muncii, se manifesta pe fondul unei dependente reciproce a fluxurilor economice internationale, ceea ce duce la tot mai stransa interconditionare dintre procesele nationale de crestere si evolutia pietei mondiale.

Evolutia comertului international se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi principale [27]:

1. Tendinta de crestere a exporturilor mondiale. In perioada 1960-1980, valoarea exporturilor mondiale a sporit peste 15 ori. Datorita recesiunii mondiale, in urmatorii trei ani, 1981-1983 a avut loc o scadere a comertului mondial, urmata, incepand din 1984 - de o inviorare. In 1986 a fost depasit nivelul din 1980, iar in anul 1991 comertul mondial a fost cu 75% mai mare decat in 1980.

Accentuarea diversificarii comertului mondial

In perioada postbelica au aparut noi piete (a ordinatoarelor, a microprocesoarelor etc.), iar in prezent se extinde piata internationala a robotilor industriali. De asemenea, a sporit importanta comertului cu brevete, ritmul sau de crestere fiind mai ridicat decat cel al ansamblului comertului international.

3. Cresterea ponderii tarilor industrializate in exporturile mondiale

Aceasta tendinta s-a manifestat in intreaga istorie a comertului mondial. In perioada 1950-1985, ponderea tarilor dezvoltate industrializate in exporturile mondiale a crescut de la 60,8% la 65,6%, iar a tarilor in curs de dezvoltare a scazut de la 31,1% la 23,9%; in anul 1991, ponderea tarilor industrializate in exporturile mondiale a fost de aproape 70%.

4. Inrautatirea termenilor schimbului tarilor in curs de dezvoltare cu cele industrializate

Termenii schimburilor inseamna ce cantitate de bunuri trebuie sa exporte o tara pentru a putea importa aceeasi cantitate de bunuri.

Daca se iau in considerare numai tarile in curs de dezvoltare nepetroliere, in perioada 1975-1993, dupa calculul UNCTAD, rezulta ca acesti termeni s-au deteriorat cu 47%. Cauza acestei evolutii consta in tendinta de ramanere in urma a preturilor la produsele primare. In consecinta, pentru o cantitate egala de produse, tarile in curs de dezvoltare pot obtine o cantitate mai mica de produse.

5. Adoptarea unor noi masuri - tarifare si netarifare - de ingradire a comertului mondial.

Restrictiile tarifare cuprind diferite taxe vamale percepute asupra marfurilor care se exporta; ele influenteaza pretul de vanzare al marfurilor respective. Ingradirile netarifare includ o sfera cu mult mai larga: restrictii cantitative la import, taxe fiscale, stabilirea de norme obligatorii de calitate la import etc.

6. Aspectele ecologice au devenit factori importanti in negocierea unor intelegeri comerciale regionale sau mondiale, ridicand probleme care trebuie sa fie rezolvate in numai cativa ani.

Astfel, obiectivele ultimelor negocieri in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) cuprind inlaturarea subventiilor destinate agriculturii, reducerea barierelor comerciale netarifare si standardelor diferite pentru produse si reducerea pe cat posibil a restrictiilor asupra investitiilor straine.

7. Tendinta de "tripolarizare" a schimburilor comerciale internationale.

Comunitatea economica vest-europeana, impreuna cu SUA si Japonia, au ajuns sa totalizeze aproape trei sferturi din valoarea exporturilor mondiale.

8. In perioada postbelica, spre deosebire de perioadele anterioare, comertul international a devansat ca ritm de crestere nu numai PNB sau PIB, ci si productia industriala si agricola, la nivel mondial.

Aceasta inseamna ca, revolutia stiintifico-tehnica a imprimat o corelatie noua intre dinamica exporturilor si a productiei in sensul ca, aceasta din urma este devansata de exporturi, ceea ce, la scara internationala inseamna devansarea productiei mondiale de catre comertul international. In conditiile adancirii diviziunii mondiale a muncii s-a accentuat specializarea si cooperarea internationala in productie, ceea ce a determinat realizarea pe calea schimburilor comerciale internationale a unei cote parti tot mai mari din productia tuturor statelor.

9. Din compararea comertului international cu evolutia rezervelor de aur si devize centralizate (la nivel de stat) ale lumii nesocialiste, rezulta ca acesta, comertul international, a devansat, atat ca ritm de crestere cat si ca volum valoric absolut, rezervele de aur si devize centralizate ale tarilor nesocialiste. Aceasta devine pentru o buna parte dintre state, o frana in calea dezvoltarii comertului exterior, agravandu-le problema lichiditatii internationale.

Pe parcursul anilor '90, comertul international a cunoscut o crestere rapida, astfel incat in anul 1995, exportul mondial a ajuns la 4,3 trilioane $, o crestere cu 2% fata de anul precedent.

Aceasta crestere este rezultatul urmatoarelor fenomene:

liberalizarea continua a comertului, indeosebi prin scaderea taxelor vamale;

intarirea gruparilor regionale de comert;

cresterea investitiilor in tarile in curs de dezvoltare;

revigorarea inregistrata de comertul exterior al tarilor din estul si centrul Europei.

Si in urmatorii ani va continua tendinta de crestere a comertului international, in principal, in contextul accelerarii integrarii economice mondiale. In ultimul timp, comertul international a crescut de doua ori mai repede decat productia mondiala. Acesta este rezultatul faptului ca multe firme produc componente si subansamble in una sau mai multe tari si le asambleaza in altele. Multe companii isi stabilesc centre regionale sau globale, pentru anumite produse, pe care apoi le exporta pe tot globul.

O importanta foarte mare o capata comertul intra-regional. Comertul intra-regional a inregistrat o crestere sensibil mai mare decat comertul inter-regional. Exista trei regiuni majore pentru comertul international: America de Nord, Uniunea Europeana si Japonia (impreuna cu tarile ASEAN).

Teorii ale comertului international

La baza efectuarii schimburilor internationale de marfuri si servicii stau diferite teorii, izvorate, multe dintre ele, din necesitatile practice ale epocilor in care au fost elaborate.

Aceste teorii pot fi clasificate in teorii clasice si teorii moderne [26].

1) Teorii clasice

a) Mercantilismul este doctrina care pledeaza pentru dezvoltarea exportului, ca sursa principala de acumulare a avutiei nationale (in acea vreme, era vorba de acumularea monedelor de aur si argint). Aparitia mercantilismului in sec. XVI-XVII a fost justificata de insemnatatea deosebita pe care o aveau aurul si argintul in confectionarea monedelor utilizate in circuitul platilor internationale. Se preconiza o politica protectionista.

Cei care pledau pentru aceasta doctrina ignorau faptul ca acumularea de bani din export, in mod excesiv, ducea la inflatie. Promovarea exportului si achizitionarea de aur in tezaurul national sunt valabile si astazi, cu anumite restrictii.

b) Teoria avantajului absolut este teoria de inceput a scolii liberale clasice, in frunte cu Adam Smith. In "Avutia natiunilor", autorul incearca sa demonstreze marea insemnatate pe care o are comertul pentru imbogatirea natiunilor.

Avantajul absolut consta in achizitionarea de bunuri materiale. Aceasta teorie aparuta la inceputul secolului al XIX-lea este si o replica la teoria mercantilista care reducea avutia natiunii la achizitionarea de bani in sistemul bimetalist: aur si argint.

Exista numeroase critici aduse teoriei avantajului absolut:

in primul rand, nu se ia in considerare si nu se explica motivatia care determina tarile mari sa realizeze operatiuni de comert exterior, presupunandu-se ca ele dispun de mari resurse naturale si nu au, in aparenta, nevoie de relatii comerciale cu strainatatea;

in al doilea rand, se neglijeaza faptul ca avantajele tehnologice ale unei tari nu dureaza la infinit.

Doctrina clasica liberala ridica concurenta la rang de principiu. Conform acestei doctrine, munca este sursa avutiei, adica valoarea intemeiata pe oferta si cerere. Se insista pentru eliminarea barierelor din calea comertului.

c) Teoria avantajului relativ

Conform acestei teorii, o tara trebuie sa se specializeze si sa exporte marfurile pentru care, comparativ, este mai eficienta. David Ricardo, celebrul economist englez, este liderul acestei teorii si a formulat teoria costurilor comparative (modelul ricardian).

Cu toate ca i s-au adus completari importante, ea constituie si astazi fundamentarea teoretica de baza a ratiunii schimburilor de marfuri intre natiuni. Aceasta teorie este una unifactoriala, bazata pe factorul munca si, din aceasta cauza, va fi in detrimentul tarilor in curs de dezvoltare, cu productivitati ale muncii la niveluri inferioare. Aceasta este una dintre limitele teoriei lui David Ricardo, altele fiind:

in mod ireal, modelul presupune o distributie egala a castigurilor si pierderilor intre tari;

nu tine seama ca unele tari sunt interesate cu prioritate in eliminarea sau reducerea la maximum a somajului, maximizarea eficientei fiind trecuta pe un plan secundar;

se neglijeaza analiza sectorului serviciilor.

Teoria a fost lansata de Ricardo la inceputul secolului al XIX-lea pentru a sustine expansiunea exportului englez de produse manufacturate, stiut fiind ca Anglia dispunea de o industrie prelucratoare dezvoltata la acea vreme. In mod direct, se avea in vedere promovarea exportului de produse industriale din Anglia, contra produse agricole din Franta si materii prime din diferite tari, mai ales din colonii. In acest model, unifactorial, munca este singurul factor de productie si avantajul comparativ poate rezulta numai datorita diferentelor de productivitate.

d) Modelul trifactorial a fost conceput de Paul Samuelson si Ronald Jones. Autorii propun trei factori necesari pentru realizarea de produse: munca, natura si capitalul. Ei presupun ca pentru realizarea produselor industriale sunt necesari doi factori: munca si capitalul, iar pentru realizarea produselor agricole sunt necesari tot doi factori: munca si natura (pamantul). Astfel, munca reprezinta factorul principal, factorul comun, in timp ce capitalul si natura reprezinta factori specifici.

Influenta comertului asupra repartitiei veniturilor nu este luata in considerare, cu toate ca:

industriile difera in functie de factorii de productie pe care ii utilizeaza;

costurile generate de transferul resurselor de la o industrie la alta sunt, de asemenea, diferite.

O schimbare in structura sortimentala a productiei va face sa creasca cererea pentru unii factori de productie si sa scada pentru altii.

e) Avantajul relativ al factorilor de productie

Este o teorie lansata de economistii suedezi Hecksher si Ohlin, ca replica la modelul ricardian al costurilor comparative. Potrivit acestei teorii, o tara trebuie sa se specializeze in producerea acelor marfuri a caror productie se bazeaza pe folosirea factorilor de productie intensivi de care tara respectiva dispune cu prisosinta: capital intensiv sau munca intensiva.

Tara poate deveni competitiva pe piata internationala numai pe aceasta baza. Din acest punct de vedere, tarile se clasifica in: tari cu capital intensiv si tari cu munca intensiva. Realizarea de produse competitive pe piata internationala se poate face fie numai cu capital intensiv, fie numai cu munca intensiva, fie cu ambele, ceea ce ar fi ideal.

Criticile care se aduc acestei teorii includ urmatoarele:

autorii ignora variatiile in calitatea resurselor umane;

se ignora insemnatatea tehnologiilor si inventiilor.

f) Teoria ciclului de viata al produsului este sustinuta de scoala de la Harvard. Este o teorie concentrata pe expansiunea de piata si pe inovatia tehnologica. Conform acestei teorii, produsele pot lua calea exportului numai dupa ce au ajuns in faza de maturitate, dupa ce a fost saturata piata interna. Teoria porneste de la productia si piata SUA si poate fi aplicata in cazul unor produse de larg consum, precum: fibre sintetice, echipament electronic sau produse din industrii tehnologice de varf (aeronautica, farmaceutica, optica etc.).

2) Teorii moderne

In conditiile contemporane de evolutie a comertului mondial, teoriile clasice nu mai pot sa explice in mod satisfacator cauzele expansiunii comerciale a diferitelor state si firme. Gradul de internationalizare si integrare al diverselor productii participante la realizarea comertului international sunt avute in vedere la fundamentarea noilor teorii.

Se observa ca teoriile aparute in ultimii ani cauta sa fundamenteze strategia si organizarea afacerilor si motivarea relatiilor internationale.

a) Teoria moderna a firmei

Orice firma trebuie sa actioneze in trei directii principale pentru realizarea expansiunii sale comerciale, in conditii de competitivitate:

reducerea costurilor de productie si transport, cel putin la nivelul concurentei potentiale;

intensificarea politicii de marketing pentru stapanirea pietelor, adica sa se ajunga la ceea ce se numeste puterea de piata a firmei;

aprofundarea si permanentizarea calculului de eficienta.

b) Teoria globalizarii

La baza expansiunii comerciale externe trebuie sa stea trei factori majori:

existenta unei tehnologii adecvate care sa permita depasirea distantelor geografice, in conditii optime de rentabilitate, standardizarea productiei si fragmentarea procesului de productie;

urmarirea profitului global, adica pe intreg lantul productie - transport - distributie; o nerentabilitate in sectorul productie poate fi acoperita de o rentabilitate indestulatoare intr-unul din celelalte sectoare;

cresterea implicarii statelor in reglarea si controlul afacerilor internationale.

Aceasta teorie este specifica internationalizarii capitalului si acumularilor de capital.

c) Alte teorii

O serie de teorii au la baza indeosebi particularitatile specifice comertului international modern:

localizarea industriei in functie de costul transportului si al mainii de lucru, care creeaza productii rentabile, surse competitive pentru expansiunea exportului;

internationalizarea firmei care ofera posibilitatea exploatarii de noi piete si blocarea competitiei.

3. Eficienta economica a comertului exterior

3.1. Aspecte generale

Notiunea de eficienta economica poate fi pusa in evidenta de:

rentabilitate;

efectul economic propagat.

Rentabilitatea reprezinta efectul economic direct si imediat, materializat in beneficiul inclus in pretul fiecarei tranzactii.

Efectul economic propagat reprezinta influenta economica pe care o are fiecare tranzactie asupra altor tranzactii corelate sau asupra unor necesitati interdependente, dintr‑un proces sau dintr-o complexitate de procese economice din acelasi domeniu sau din domenii contingente, colaterale.

3. Indicatori de eficienta la nivel microeconomic

a) Rentabilitatea operatiunilor de comert exterior

Rentabilitatea exportului apare ca o diferenta intre pretul extern incasat si pretul de revenire la export. Rentabilitatea importului apare ca o diferenta intre pretul intern incasat si pretul extern platit, majorat cu taxele vamale, taxa pe valoare adaugata si alte taxe instituite de legislatia nationala pentru anumite produse (cum ar fi accizele pentru articolele de lux).

Rentabilitatea exportului se poate calcula cu ajutorul a doua formule:

unde: R_e - rentabilitatea exportului sau profitului;

P_ev - pretul extern in valuta sau pretul in valuta obtenabil la export;

P_m - pretul de revenire la export, exprimat in moneda nationala (fara cota de profit);

C_s - cursul de schimb al valutei fata de moneda nationala;

- cursul de schimb inversat, respectiv cursul de schimb al monedei nationale fata de valuta.

Rentabilitatea importului se poate masura prin doua formule:

unde: R_i - rentabilitatea importului sau profitului;

P_d - pretul de desfacere la intern exprimat in moneda nationala;

P_i - pretul de platit la import exprimat in valuta;

C_s - cursul de schimb al monedei nationale fata de valuta;

- cursul de schimb inversat, respectiv cursul de schimb al valutei fata de moneda nationala.

b) Efectul economic propagat

Efectul economic propagat este a doua componenta a eficientei economic a comertului exterior si consta in influenta pe care o au diferitele tranzactii de afaceri cu strainatatea asupra satisfacerii necesitatilor interdependente industrial si social de investitie, productie si consum.

Acest indicator nu poate fi exprimat direct prin formule matematice universal valabile, dar poate fi ilustrat prin analize economice sprijinite pe calcule economice specifice sau colaterale. De exemplu: se importa o instalatie de poliuretan la pretul de 20 mil. $ fata de 25 mil. $ cat ar costa daca ar fi fabricata in tara. S-a realizat un venit de 5 mil. $ si un efect economic propagat complex care consta in:

economisirea valutei care se platea anual pentru importul de poliuretan;

satisfacerea industriei nationale de incaltaminte cu poliuretan din productia nationala;

angajarea de forta de munca autohtona;

crearea de cantitati suplimentare de poliuretan pentru export.

O importanta majora a efectului economic propagat al tranzactiilor economice externe consta in influenta acestora asupra acoperirii capacitatilor de productie cu comenzi intr-o proportie cat mai mare, precum si a aprovizionarii lor cu materii prime si materiale din import.

3.3. Indicatori de eficienta la nivel macroeconomic

a) Rata rentabilitatii generale a comertului exterior

Se calculeaza atunci cand balanta comerciala pe o anumita perioada data (de exemplu un an) este echilibrata.

unde: R_rg - rata rentabilitatii generale a comertului exterior;

I - valoarea importului in preturi interne intr-o perioada de un an;

E - valoarea exportului in preturi interne intr-o perioada de un an;

F_x - fondurile fixe;

F_c - fondurile circulante.

Rentabilitatea globala a comertului exterior se mai poate calcula si din raportarea pretului de revenire mediu al importului pe un an la pretul de revenire mediu al exportului pe aceeasi perioada, toate exprimate in moneda nationala. Un raport supraunitar indica rentabilitate (ceea ce inseamna economie de munca sociala), iar un raport subunitar indica pierdere. Raportul echiunitar indica un comert fara rentabilitate si fara pierdere.

b) Raportul de schimb

Raportul de schimb reprezinta raportul cantitativ sau valoric dintre produsele exportate si cele importate. Se poate calcula pe produse individuale, pe grupe de produse, in cadrul compensatiilor si, in special, pe totalitatea schimburilor in cadrul balantei comerciale echilibrate valoric.

Indicatorul este utilizat la nivel macroeconomic, avand o mare insemnatate in orientarea politicii economice de stat in domeniul investitiilor pe ramuri si subramuri economice, din punct de vedere al participarii la diviziunea mondiala a muncii.

In cazul produselor individualizate se calculeaza ce cantitate dintr-un anumit produs se poate obtine, din import, in schimbul unei unitati cantitative dintr-un alt produs sau, cu pretul unei unitati cantitative dintr-un produs, ce cantitate poate fi importata dintr-un alt produs.

In cazul grupelor de produse, se calculeaza ce cantitati sau valori din mai multe produse de acelasi gen sau diferite se pot obtine, din import, contra unei unitati cantitative sau valorice dintr-un produs sau mai multe produse.

Raportul de schimb se calculeaza cu urmatoarea formula:

S q_i (Q_i) - cantitatea (sau valoarea) totala importata rezultata din insumarea cantitatilor diferitelor produse, exprimate in aceeasi unitate de masura;

S q_j (Q_j) - cantitatea (sau valoarea) totala exportata rezultata din insumarea cantitatilor diferitelor produse, exprimate in aceeasi unitate de masura;

P_e - pretul mediu obtinut la export;

P_i - pretul mediu platit la import.

Raportul de schimb se utilizeaza pentru a determina structura de ansamblu a schimburilor de marfuri efectuate cu strainatatea pe o perioada de un an. Tara care va exporta produse inferior prelucrate si va importa produse superior prelucrate va avea un raport de schimb defavorabil, adica va scoate din tara mai multe materiale in raport cu cele introduse in circuitul economic national. Importanta acestei concluzii este mare pentru tarile mici si medii care nu dispun de suficiente resurse de materii prime si progresul lor economic depinde, in mare masura, de dezvoltarea industriala bazata pe import de materii prime.

c) Soldul comercial

Soldul comercial sau balanta comerciala (parte a balantei de plati externe) rezulta din diferenta dintre exportul si importul de bunuri si servicii, pe o perioada determinata.

Balanta comerciala poate fi:

excedentara, cand exportul este mai mare decat importul;

deficitara, cand importul este mai mare decat exportul;

echilibrata, cand exportul est egal cu importul.

Analiza acestui indicator duce la concluzia ca este necesara o politica macroeconomica care sa faciliteze cresterea productiei nationale de bunuri si servicii, calitativ si cantitativ. Statul trebuie sa se implice pentru:

sprijinirea ramurilor de productie de interes national major (scutiri sau reduceri de impozite, subventii, prime la export);

sprijinirea intreprinderilor mici si mijlocii, care formeaza segmentul cel mai dinamic al unei economii moderne;

facilitati pentru sporirea importului selectiv de capital;

instituirea temporara de cursuri de schimb valutar preferentiale la export;

protejarea productiei autohtone pe calea tarifului vamal.

d) Efortul la exportul de bunuri si servicii

Acest indicator rezulta din raportul intre export si productie, pe o perioada determinata, de exemplu, un an de zile:

in care:

Ef_ex - efortul la export;

E - exportul;

P - productia.

In conditiile economiei contemporane, de integrare a acesteia, daca se exporta minimum 30% din productia nationala, , atunci se considera ca tara respectiva poate beneficia de avantajele diviziunii internationale a muncii. Totusi, trebuie considerati si alti factori in analiza care se face, cum sunt: politica comerciala generala, relatiile de cooperare industriala internationala, gradul de dezvoltare a comertului intern, marimea si capacitatea de absorbtie a pietei interne, volumul si densitatea surselor de materii prime si materiale pe teritoriul national etc.

O alta modalitate de calcul a indicatorului este cea pe cap de locuitor. Compararea se poate face insa, numai cu statele apropiate ca marime teritoriala, populatie, resurse naturale si conditii de clima si sol.

e) Capacitatea de consum a pietei interne

Se determina prin insumarea productiei interne cu importul si scaderea exportului din suma rezultata.

C_cpi = P + I - E

in care:

C_cpi - capacitatea de consum a pietei interne;

P - productia interna;

I - importul;

E - exportul.

Acest indicator creeaza o imagine asupra gradului de dependenta a economiei nationale de economia mondiala. O productie mare pe plan intern, un import si un export redus, definesc un grad de dependenta scazut fata de economia mondiala si totodata indica o tendinta de autarhie, de izolare, ce se soldeaza cu un nivel de trai scazut, cu un nivel tehnico-stiintific depasit de progresele pe plan international.

f) Rata penetrarii marfurilor straine pe piata autohtona

Se calculeaza prin impartirea importului pe o perioada determinata la capacitatea de consum a pietei interne, rezultatul fiind inmultit cu 100:

unde:

R_p - rata penetrarii;

I - importul;

C_cpi - capacitatea de consum a pietei interne.

Important este si calculul gradului de penetrare a marfurilor si serviciilor straine pe grupe de marfuri si servicii sau chiar pe produse. Acest indicator poate ajuta politica macroeconomica in luarea unor masuri care sa limiteze importul si sa stimuleze exportul, adica elaborarea de parghii economice pentru incurajarea si protejarea producatorilor autohtoni.

g) Rata transnationalizarii

Se determina prin impartirea productiei realizate in strainatate, de firmele dintr-o anumita tara, la exportul tarii respective, rezultatul inmultindu-se cu 100:

unde:

R_t - rata transnationalizarii;

P_s - productia realizata in strainatate;

E - exportul.

Din analiza acestui indicator se pot desprinde cateva concluzii esentiale pentru o economie nationala:

gradul de integrare a economiei nationale;

gradul in care capitalul autohton ia drumul strainatatii pentru a realiza un profit mai mare;

daca productia interna este scazuta, caracterizata prin cresterea somajului, statul trebuie sa creeze premise favorabile repatrierii capitalului, in paralel cu sporirea importului de capital.

In concluzie, comertul international include totalitatea schimburilor de bunuri si servicii dintre doua sau mai multe state. Evolutia comertului international se caracterizeaza, printre altele, printr-o tendinta de crestere a exporturilor mondiale si de accentuare a diversificarii comertului mondial, prin cresterea ponderii tarilor industrializate in exporturile mondiale, prin inrautatirea termenilor schimbului intre tarile in curs de dezvoltare ti tarile industrializate, prin adoptarea unor noi masuri tarifare si netarifare si prin tendinta de tripolarizare a schimburilor comerciale internationale. La baza efectuarii schimburilor internationale de marfuri si servicii stau diferite teorii izvorate din necesitatile practice ale epocilor in care au fost elaborate. Comertul international presupune si cuantificarea eficientei sale, ceea ce se poate realiza cu ajutorul unor categorii de indicatori masurati la nivel micro si macroeconomic.

Cuvinte cheie:

comert international;

comert exterior;

termenii schimburilor;

mercantilism;

avantaj relativ;

avantaj absolut;

rentabilitatea operatiunilor de comert exterior;

efect economic propagat;

raport de schimb;

sold comercial.

Teste de control si autoevaluare:

Care din urmatoarele trasaturi caracterizeaza evolutia comertului international?

1. tendinta de crestere a exporturilor mondiale;
2. tendinta de scadere a exporturilor mondiale;
3. accentuarea diversificarii comertului mondial;
4. scaderea ponderii tarilor industrializate in exporturile mondiale;
5. inrautatirea termenilor schimbului tarilor in curs de dezvoltare cu cele industrializate;
6. tendinta de "tripolarizare" a schimburilor internationale.

Apreciati cu "adevarat" sau "fals" urmatoarele afirmatii:

1. mercantilismul este o doctrina    care pledeaza pentru dezvoltarea importului;
2. teoria avantajului absolut pledeaza pentru achizitionarea de bunuri materiale;
3. teoria avantajului absolut pledeaza pentru acumularea avutiei nationale sub forma de monede din aur si argint;
4. teoria avantajului relativ reprezinta fundamentul ratiunii schimburilor de marfuri intre natiuni;
5. modelul ricardian este un model unifactorial.

Care din urmatorii indicatori de eficienta a comertului exterior pot fi utilizati in analiza la nivel microeconomic?

1. rentabilitatea operatiunilor de comert exterior;
2. efectul economic propagat;
3. rata rentabilitatii generale a comertului exterior;
4. soldul comercial.

In categoria indicatorilor de eficienta economica a comertului exterior la nivel macroeconomic se includ:

1. rentabilitatea operatiunilor de comert exterior;
2. raportul de schimb;
3. rata rentabilitatii generale a comertului exterior;
4. soldul comercial;
5. rata transnationalizarii;
6. capacitatea de consum    a pietei interne.

Ce include comertul international?

Ce se intelege prin export? Ce se intelege prin import?

Ce reprezinta comertul invizibil?

Enumerati teoriile clasice care stau la baza schimburilor economice internationale.

Enumerati teoriile moderne care stau la baza schimburilor economice internationale.

Ce reprezinta rentabilitatea comertului exterior? Ce reprezinta efectul economic propagat al comertului exterior?