CONCEPTUALIZAREA COMERTULUI - MODERNISM SI POSTMODERNISM

CONCEPTUALIZAREA COMERTULUI - MODERNISM SI POSTMODERNISM

Multa vreme comertul a fost considerat inainte de toate o arta. Arta de a cumpara si de a vinde se bazeaza pe anumite calitati personale: bunul contact uman, arta de a convinge si de a negocia, amabilitate imbinata cu fermitate. In comertul de azi, aceste calitati sunt importante, dar distributia devenita de masa, impune un numar considerabil de tehnici noi.

Aceasta ,,industrializare'' a distributiei, este evidentiata de:

Explozia autoservirii, care a accentuat latura tehnica a procesului de comercializare (prin gestiunea automatizatasi dezvoltarea caselor de marcat electronice);

Ridicarea nivelului de calificare a muncii, prin aparitia unor specialisti atat pentru tehnicile proprii distributiei (studii de piata, merchandising, gestiune), cat si pentru tehnicile auxiliare (frig, securitate, conditionarea aerului);

Importanta logisticii necesare (depozite, organizarea pastrarii marfurilor, manipularea si vanzarea lor).

Mutatii structurale in comertul cu amanuntul

1.1. Autoservirea    Micile autoserviri miniautoservirea

Supereta

,,La bebe requin''

Magazin de comoditate

Supermagazinele

Hipermagazinele

1.2. Magazinul universal

1.3. Magazinul popular

1.4. Comertul nealimentar specializat

1.5. Comertul electronic

1.6. Centrul comercial

Mutatii structurale in comertul de gros.

2.1. Grosistii traditionali

2.2. Cash and carry

2.3. Grosistii specializati

2.4. Casele de comert

2.5. Agentiile de procurare

2.6. Centrele comerciale de gros

1. MUTATII STRUCTURALE IN COMERTUL CU AMANUNTUL

De-a lungul unei perioade de 150 ani, comertul cu amanuntul a fost marcat de o succesiune de mutatii.(se vorbeste de o ,,succesiune de cinci revolutii'' in tarile Europei Occidentale).

a)     Prima revolutie: aparitia marilor magazine (la mijlocul secolului XIX)

Principalele inovatii aduse sunt: - despecializarea

- alegerea produselor

- punerea in valoare a marfii

b)     A doua revolutie, dupa 20 de ani: dezvoltarea sucursalismului

Originalitatea acestuia a fost concentrarea cumparaturilor efectuate de catre o firma comerciala.

c)     A treia revolutie (declansata intre cele doua razboaie mondiale): aparitia magazinelor populare.

d)     A patra revolutie: crearea supermagazinelor

e)     A cincea revolutie aparuta la inceputul anilor '60: conservarea hipermagazinului ca mare suprafata de vanzare (7000-8000 mp)

f)      A sasea revolutie (la inceputul anilor 80): orientarea oricarui comerciant spre maximizarea serviciului.

Aceste mutatii, care au favorizat procesul de concentrare, au determinat aparitia a trei principale forme organizatorice:

I. Comertul independent izolat (neasociat)

II. Comertul concentrat sau integrat

III. Comertul independent asociat.

Autoservirea:

- este inovatia comerciala majora a secolului XX;

- este o forma de vanzare prin care clientul se serveste singur, in diferite raioane, incasarea contravalorii marfurilor cumparate, realizandu-se global la iesire;

- nu este un tip de punct de vanzare, ci o forma de vanzare de gros sau cu amanuntul.

Autoservirea ofera consumatorului doua mari aventaje:

- o mai mare rapiditate a serviciului, pentru ca plata se face o singura data la casa;

- absenta vanzatorului, de unde libertatea alegerii si cumpararii produselor de catre client;

- se asigura clientului cosuri si / sau carucioare;

- spatii de parcare.

Autoservirea a dat nastere la noi tipuri de puncte de vanzare, care se diferentiaza prin politica lor comerciala in:

- micile autoserviri pana la 400 mp.

- supermagazinele 400 - 2.500 mp.

- hipermagazinele peste 2500 mp.

1.1.1. Micile autoserviri

- miniautoservirea = se vand numai produse alimentare, numarul salariatilor este de maxim

cinci persoane, suprafata pe care se desfasoara vanzarea este de 120 mp;

- supereta = este magazinul in autoservire care prezinta:

- suprafata de vanzare este cuprinsa intre 120 - 400 mp.;

- asortimentul comercializat este in proportie de 90% de natura alimentara;

- numarul de salariati depaseste rar 20 persoane.

- "Le bebe requin" = este un tip de magazin tipic american cu o suprafta de 300 - 500 mp., care

comercializeaza in autoservire o gama restransa de produse de cerere

curenta, cu puternica rotatie a stocurilor si la preturi discount.

1.1.2. Supermagazinele - prezinta urmatoarele caracteristici tehnice si comerciale:

- o casa de marcat la 100 mp. suprafata de vanzare;

- suprafata de vanzare intre 400 - 2500 mp.;

- constructia pe un singur nivel;

- rotatia rapida a stocurilor de marfuri;

- amplasarea in noile cartiere.

Supermagazinul este o unitate comerciala cu amanuntul, cu autoservire, prin care, alaturi de o gama larga de produse alimentare, se comercializeaza un asortiment de produse nealimentare, iar plata cumparaturilor se face la casele de marcat, amplasate la iesirea din fluxul de autoservire.

1.1.3. Hipermagazinul - acest tip de magazin a fost inventat in Franta in anul 1963 de catre firma CARREFOUR si se individualizeaza prin:

- suprafata de vanzare de peste 2500 mp.;

- marimea sortimentului de marfuri intre 25 - 50 mii de referinte, din care 4000 din sectorul alimentar;

- sectorul de alimentatie publica prezent cu 3 sali de consumatie: restaurant, braserie cu autoservire, snack - bar;

- prezenta tuturor raioanelor, chiar si a celor care practica vanzarea prin vanzatori (carne, mezeluri, branzeturi), in fluxul de autoservire;

- o casa de marcat (la iesirea din fluxul de autoservire), pentru fiecare 200 mp. suprafata de vanzare;

- constructia pe un singur nivel;

- amplasarea de regula la periferia orasului;

- existenta unui mare parking (1200 locuri de parcare).

Cresterea cotei de piata a hipermagazinelor este insotita de o mutatie a conceptului, caracterizata prin doua evolutii:

1.- o bipolarizare accentuata a tipodimensiunilor magazinului: mari hipermagazine de peste 8000 mp. (Carrefour, Auchan); mici hipermagazine, de pana la 5000 mp. (Leclerc, Intermarche);

2.- o ameliorare calitativa a ofertei: pentru a satisface nevoile consumatorilor, din ce in ce mai exigenti, hipermagazinele au tendinta de a-si largi ofertele cu produse noi, cu servicii amplasate in imediata vecinatate.

1.2. Magazinul universal - se caracterizeaza prin:

- accesul liber in magazin;

- o larga posibilitate de alegere a produselor;

- pretul articolelor fixat si marcat pe fiecare produs;

- utilizarea sistematica a reclamei;

- practicarea unei politici de preturi;

- amenajarea magazinului pentru a crea imaginea de "spectacol".

Magazinul universal este un ansamblu de vanzare avand cel putin 10 raioane specializate, cu vanzatori specializati si oferind un asortiment foarte diversificat 300 mii de referinte.

Magazinul universal este "un magazin de vanzare cu amanuntul", care ofera clientelei sale, in acelasi local sau in localuri alaturate, diverse categorii de marfuri, grupate in raioane cu un asortiment suficient de complet pentru ca fiecare raion sa constituie un magazin specializat.

Se caracterizeaza si prin:

amplasarea lor in centrul orasului;

constructia pe mai multe niveluri;

o rotatie a stocurilor de marfuri nealimentare de 4 ori pe an.

In functie de volumul desfacerilor realizate, magazinele universale se clasifica in:

- magazine mari

medii

mici

Dupa nivelul preturilor practicate avem: magazine de lux

medii

populare

Elemente ale politicii comerciale a magazinelor universale:

accesibilitatea;

asortimentul;

pretul;

serviciile;

informarea consumatorului si publicitatea;

animatia magazinului;

motivatia personalului direct legata de competenta sa.

Magazinul popular - este o unitate comerciala cu amanuntul prin care se vinde o gama relativ limitata de produse destinate satisfacerii nevoilor curente, incluzand marfuri de rotatie rapida, asa zisele articole populare.

Caracteristicile magazinelor populare sunt:

- o suprafta de vanzare medie de circa 1000 mp.;

- o gama de preturi joase, cu o viteza de rotatie rapida a stocurilor;

- o gama de servicii redusa;

- un asortiment concentrat si putin profund de produse curente alimentare si nealimentare.

COMERTUL NEALIMENTAR SPECIALIZAT

Se disting patru grupuri de distribuitori specializati pentru:

- o monoindustrie: imbracaminte (de exemplu firma "C&A"), jucarii, mobila (IKEA);

- un monoprodus: cravate, jeans (firma LEVIS);

- o monoclientela: viitoarea mama (prenatal), copii (Jacad);

- o monotema: timp liber (FNAC), natura.

1.5. COMERTUL ELECTRONIC

DA = distribuitor prin automate

VAO = vanzare asistata pe ordinator

KIP = chiosc informational

MAV = mas. de vanzare

CENTRUL COMERCIAL

- este versiunea moderna a pietei sau a strazii comerciale;

- este un grup de magazine, formand un ansamblu integral conceput si realizat ca unitate apartinnd unei singure firme; prin profilul magazinelor se asigura o oferta de marfuri similara celei existente intr-un magazin universal.

Tipologia centrelor comerciale are de regula criteriul de clasificare - puterea de atractie.

Terminologia acestor centre difera de la o tara la alta. Astfel, exista centre comerciale:

regionale;

de comunitate;

de vecinatate.

MUTATII STRUCTURALE IN COMERTUL DE GROS

Comertul de gros este definit ca reprezentat de unitati angajate, in revanzarea marfurilor, in nume propriu, detailistilor, altor grosisti in vederea unei prelucrari ulterioare, conditionarii, ambalarii sau dezambalarii.

Rolul grosistului implica pe de o parte depozitarea marfurilor si pe de alta parte, titlul de proprietate sau dreptul de a dispune de marfurile respective.

In tarile din U.E. mutatii semnificative s-au inregistrat in ceea ce priveste pozitia diferitilor grosisti in ansamblul distributiei marfurilor astfel:

Grosistii traditionali - specializati intr-o anumita categorie de produse - dispar in ritm rapid, dar sunt inca puternici in cazul marfurilor vrac, al produselor farmaceutice;

Cash and carry (C&C ) - este o forma de vanzare cu autoservire folosita in depozitele de gros, unde clientul se serveste singur, alegand marfa, iar livrarea se face cu ajutorul unei cartele codificate corespunzator articolului ales.

Clientii magazinelor - depozit "Cash and carry" sunt: comercianti cu amanuntul; independentii, restaurantele, hotelurile, institutii. Acestia achita factura cu numerar ("cash"), ea este gata calculata si se gaseste la casa. Ridicarea marfii se face de catre client, care o transporta ("carry" = a cara, a transporta), cu un carucior pana la mijlocul sau de transport.

Grosistii specializati - se concentreaza asupra anumitor utilizatori si incearca sa le indeplineasca toate cerintele (scoli, spitale, institutii).

Casele de comert - care adesea sunt agenti de import - export, pot fi asociate cu o mare casa de comert, care in mod traditional, furnizeaza marfuri cum sunt: cafea, ceai si chiar materii prime, imbracaminte, automobile, aparatura electrica.

Agentiile de procurare - specializate in identificarea anumitor piete selecteaza produse si furnizori pentu a le satisface.

Centre comerciale de gros - concentreaza un numar de cateva sute de grosisti, cumparatorii fiind mici comercianti de detail si care nu au posibilitati de a intretine relatii directe cu producatorii.

In cadrul acestor centre comerciale de gros, un loc deosebit il detin pietele de gros pentru produse agroalimentare.

Piata de gros reprezinta:

a) un cadru organizat de asigurarea intalnirii cererii si ofertei de produse agricole, vegetale si animale;

b) un spatiu amenajat pentru vanzarea si cumpararea produselor agroalimentare;

c) o structura organizata, menita sa faciliteze distributia produselor agroalimentare;

d) un centru comercial, unde atat cumparatorii cat si vanzatorii se straduiesc de a obtine cele mai bune preturi posibile.