CONTRACTUL DE COMISION

CONTRACTUL DE COMISION

Notiune si caractere.

Contractul de comision este un contract prin care o parte, numita comisionar, se obliga pe baza imputernicirii celeilalte parti, numita comitent, sa incheie anumite acte de comert, in nume propriu, dar pe seama comitentului, in schimbul unei remuneratii, numita comision[1].

El a aparut in relatiile comerciale pentru a inlatura rigurozitatea regulilor mandatului, permitandu-se astfel ca o persoana sa faca afaceri in nume propriu insa, pe seama altuia.

Deducem din definitie ca acest contract este un mandat comercial fara reprezentare: afacerea se face pe seama altuia, dar nu in numele sau, ci in numele comisionarului.

Cele doua contracte prezinta asemanari si deosebiri: amandoua au ca obiect tratarea de afaceri comerciale si amandoua se fac pe seama altei persoane, ce a dat imputernicirea.

Deosebirea rezulta din aceea ca, comisionarul nu este reprezentantul comitentului, precum mandatarul al mandantelui. Comitentul sta in raportul juridic in care intra in nume propriu. Afacerea insa, o face in limitele imputernicirii primite de la comitent.

De aici deducem ca acest contract are urmatoarele caractere juridice:

- este bilateral (sinalagmatic), da nasterea la obligatii in sarcina ambelor parti;

- este oneros, pentru ca partile urmaresc realizarea unui folos material;

- este consensual, pentru ca ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor.

Conditii de valabilitate.

Cei ce incheie un contract de comision trebuie sa aiba in vedere conditiile cerute de art. 948 Cod civ. Aceste conditii capata unele particularitati specifice numai acestui contract. Astfel:

- contractul are la baza o imputernicire pe care comitentul o da comisionarului ca sa incheie anumite acte juridice, imputernicire ce stabileste limitele in care poate actiona comisionarul. Imputernicirea este un act unilateral, exprima vointa comitentului si este numita procura.

Cu privire la imputernicire trebuie sa existe intotdeauna o manifestare expresa de vointa din partea comitentului. Aceasta imputernicire nu poate fi dedusa dintr-o alta manifestare a partilor. In caz contrar, daca se indeplineste, tacit vointa unei alte parti, incheindu-se un act juridic, avem de a face cu un contract de mandat, deoarece mandatul poate fi si tacit.

- comitentul trebuie sa aibe capacitatea de a incheia el insusi actele juridice pe care le va incheia pe seama comisionarului. Fiind vorba de un act de comert, comitentul trebuie sa fie capabil de a incheia acte de comert.

Comisionarul trebuie sa aibe capacitatea de exercitiu. Intrucat actioneaza in nume propriu, daca incheie acte juridice ca o profesiune obisnuita, el va dobandi calitatea de comerciant[2].

Daca este comerciant, el are toate obligatiile specifice. Separat de asta, art. 407 Cod com. prevede obligativitatea tinerii de catre comisionar a unui registru special in care sa asigure o evidenta separata a operatiilor, pentru fiecare comitent de la care a primit insarcinarea si cu care se afla in raporturi de afaceri.

Totodata, este obligat sa ceara de la fiecare debitor cate un inscris pentru fiecare obligatie si, in caz de plata, sa indice in registru ce creanta s-a achitat. Daca nu se fac aceste precizari, plata se va imparti proportional pentru toate creantele[3].

- obiectul acestui contract este tratarea de afaceri comerciale. Comisionarul isi asuma o obligatie de a face, fiind un prestator de servicii.

In practica comisionarii cauta parteneri cu care face afaceri pe seama comitentilor sai.

In practica se intalnesc si alte varietati ale contractului de comision (contractul de consignatie, contractul de expeditie in materie de transporturi).

Efectele contractului.

Contractul da nastere unor obligatii in sarcina comitentului si comisionarului. Aceste obligatii sunt guvernate de regulile mandatului.

Insa, indeplinirea insarcinarii primite presupune incheierea de catre comisionar a unor acte juridice cu tertii. In aceste raporturi juridice comisionarul are o pozitie independenta.

In aceasta schema juridica comitentul nu are obligatii fata de terti.

Raportul juridic intre comitent si comisionar.

Art. 405 al. 2 cod com. prevede ca 'intre comitent si comisionar exista aceleasi drepturi si obligatii ca intre mandant si mandatar, cu deosebirile stabilite prin articolele urmatoare'. Astfel:

a) obligatiile comisionarului.

- sa execute mandatul incredintat de comitent. In limita imputernicirii primite comisionarul incheie acte juridice cu tertii si face toate operatiunile care duc la realizarea cerintelor comitentului. Comisionarul trebuie sa se conformeze intru-totul instructiunilor primite. De asemenea, trebuie sa informeze pe comitent asupra modificarii imprejurarilor avute in vedere la darea imputernicirii. Daca comisionarul isi depaseste imputernicirea, comitentul poate refuza operatiunea facuta de comisionar.

Legea comerciala exemplifica situatii de depasire a atributiilor de catre comisionar (cumpararea cu pret mai mic decat cel convenit, cumpararea cu pret mai mare, cumpararea de alta calitate, efectuarea unei operatii de creditare fara incuviintarea comitentului) si precizeaza 'sanctiunea'ce o va suporta: comitentul refuza operatiunea si comisionarul va suporta singur sarcinile contractului incheiat cu tertii.

Prevederea legii insa, nu exclude posibilitatea ca un comisionar sa incheie afacerea in conditii mai avantajoase decat cele precizate de comitent. Avantajele suplimentare obtinute se cuvin comitentului.

Se discuta daca comisionarul poate face un act cu sine insusi[4]. Desi, teoretic nu ar exista nici un impediment, la admiterea unei astfel de operatii, practic, se constata existenta unei contrarietati de interese in persoana comisionarului. Acceptarea acestei formule ar prejudicia pe comitent.

Totusi, cand nu exista un pericol real de prejudiciere a comitentului, legea permite expres comisionarului sa faca un act juridic cu sine insusi (art. 411 Cod com. - daca comisionarul este imputernicit sa cumpere titluri de credit care sunt cotate la bursa sau au pret curent, el poate figura in acest raport juridic ca vanzator; acelasi lucru se intampla in cazul in care insarcinarea consta in cumpararea unor actiuni sau marfuri cotate la bursa).

Comisionarul este indreptatit sa primeasca de la comitent comisionul pentru operatiunea indeplinita. Acest comision i se cuvine si in ipoteza in care a facut actul cu sine insusi.

- sa dea socoteala comitentului asupra indeplinirii mandatului primit. De aici rezulta sarcina de a informa pe comitent in legatura cu mersul operatiunilor ce le face.

In toate actele juridice facute de comisionar, drepturile si obligatiile se nasc in persoana comitentului. Patrimoniul comitentului va fi afectat direct de operatiunile incheiate de comisionar. Acest efect se explica prin natura juridica a contractului de comision. Comisionarul este un prestator de servicii si-si asuma o obligatie de face, nu de a da. El incheie acte juridice in conditiile imputernicirii primite pe seama comitentului. In acest context comisionarul va fi obligat sa predea comitentului tot ce a primit de la tert in baza contractului incheiat.

- sa-si indeplineasca obligatiile cu buna-credinta si cu diligenta unui bun profesionist. Aceasta diligenta este apreciata in abstracto. Deci, comisionarul raspunde pentru cea mai usoara culpa.

b) obligatiile comitentului.

- sa plateasca remuneratia cuvenita comisionarului. Sarcina de plata ii revine din momentul incheierii actelor cu tertii chiar daca ele nu au fost executate. Aceasta deoarece comisionarul si-a indeplinit obligatia prin facerea contractului.

Catimea remuneratiei va fi stabilita de parti.

- sa restituie cheltuielile facute de comisionar cu indeplinirea insarcinarii primite. De asemenea, va plati pagubele suferite de comisionar in indeplinirea imputernicirii primite. Comisionarul are privilegiul, in realizarea acestei creante, asupra bunurilor comitentului (bunuri ce le detine in executarea contractului de comision).

Efectele executarii contractului fata de terti.

Conform art. 406 Cod com. comisionarul este direct obligat catre persoana cu care a contractat ca si cum afacerea ar fi fost a sa proprie.

Deci, intre comitent si tert nu exista raporturi juridice si prin urmare comitentul nu are actiune contra persoanelor cu care a contractat comisionarul. De asemenea, nici tertul nu are actiune contra comitentului.

De aici deducem urmatoarele:

- pentru neexecutarea contractului facut de comisionar cu tertul nu raspunde comisionarul, ci tertul. Acesta din urma poate raspunde numai fata de comisionar.

- comisionarul este raspunzator fata de comitent numai pentru nerespectarea obligatiilor sale de prestator de servicii.

- comisionarul este obligat sa-l actioneze pe tert daca acesta nu si-a indeplinit obligatiile fata de comitent. Daca nu promoveaza actiunea, va plati despagubiri comitentului.

Comisionarul poate ceda comitentului actiunile sale contra tertului.

- comisionarul va raspunde fata de tert daca comitentul nu-si indeplineste sarcinile asumate prin contractul de comision. Asta, chiar daca comisionarul nu are culpa (culpa apartinand doar comitentului).

- comisionarul este raspunzator fata de comitent pentru neindeplinirea obligatiilor tertului in cazul in care in contractul de comision s-a stabilit o obligatie del credere (de garantie a solvabilitatii debitorului). Pentru o obligatie de garantie comisionarul trebuie sa primeasca o remuneratie speciala numita proviziune. Daca remuneratia nu a fost stabilita si partile nu se inteleg, ea va fi calculata de catre instanta.

Clauza del credere capata caracterul unei garantii asemanatoare fidejusiunii.

Incetarea contractului de comision.

Acest contract va inceta ca si contractul de mandat: revocarea imputernicirii, renuntarea la imputernicirea primita, moartea, interdictia, insolvabilitatea sau falimentul comitentului ori a comisionarului.