CONTRACTUL DE LEASING

CONTRACTUL DE LEASING

Notiune. Clasificare.

Leasing-ul este o operatie juridica complexa prin care o persoana (de obicei o societate specializata), cumpara un bun pentru a-l inchiria unei alte persoane (utilizator), care la sfarsitul contractului de locatie are posibilitatea de a cumpara bunul respectiv contra unui pret rezidual (pret convenit in asa fel incat sa se tina seama, cel putin in parte, de varsamintele efectuate cu titlu de chirie, adica de amortizare a bunului pe aceasta cale).

Nu este lipsit de importanta faptul ca utilizatorul nu este obligat sa cumpere: el poate continua contractul de locatie sau poate sa rezilieze acest contract.

Operatia de leasing presupune trei subiecti:

- vanzatorul lucrului: poate fi un furnizor, un constructor, un fabricant;

- cumparatorul bunului: in fapt este finantatorul afacerii, deoarece pune la dispozitie banii.

- utilizatorul bunului: cel care il foloseste in afacerile curente.

Formele operatiunilor de leasing sunt urmatoarele:

a) dupa obiectul sau concret

- mobiliar. De obicei se utilizeaza in vanzarile de echipament industrial, de autoturisme. Conform O. G. nr.51/1997, republicata in M.Of. nr.9/12.01.2000 si modificata prin Legea nr.571/2003 si Legea nr.533/2004 publicata in M.Of. nr.1135/01.12.2004 nu pot intra in asemenea schema bunurile ce fac obiectul unei concesiuni si inregistrarile pe banda audio si video, piesele de teatru si alte creatii intelectuale.

- imobiliar. Au ca obiect bunuri imobile. In regim de carte funciara operatiunile se intabuleaza sau noteaza, dupa caz.

b) in raport cu partile contractante

- leasing direct: presupune incheierea nemijlocita a contractului intre producator-furnizor si utilizator;

- leasing indirect: se realizeaza prin intermediul unor societati finantatoare sau de intermediere.

c) dupa continutul ratelor:

- leasing financiar, prin care in perioada de inchiriere se recupereaza prin taxa de leasing, pretul bunului, costurile auxiliare si un beneficiu. In aceasta perioada leasing-ul nu poate fi reziliat.

- leasing operational. Este un contract de locatie pur si simplu a unor materiale pe termen scurt, incheiat intre intreprinderi comerciale care nu au un statut de institutie financiara, dar care ofera prestatii suplimentare, precum service-ul. De obicei, este un leasing direct si inchirierea bunului se face pe o perioada mai scurta decat durata vietii economice a acestuia.

- leasing functional. Realizarea lui presupune respectarea numai partiala in perioada de baza de inchiriere a pretului bunului contractat. Societatea de leasing isi asuma riscul privind uzura morala si raspunde pentru furnizarea pieselor de schimb, efectuand reparatii si platind impozitele catre stat.

d) dupa elementele cu care se calculeaza ratele:

- leasing net: ratele cuprind numai parti din pretul bunului inchiriat si din beneficiu.

- leasing brut: ratele cuprind parti din pret, cheltuieli de intretinere, reparatii si beneficiu.

e) dupa durata inchirierii:

- pe termen mediu de la 1 an la 2-3 ani

- pe termen lung, presupune o durata medie de 8 ani.

Potrivit prevederilor art. 7 din OG nr. 51/1997 republicata si modificata, contractul de leasing nu se poate incheia pe o perioada mai mica de 1 an.

f) dupa tehnica de realizare

- leasing experimental, se foloseste pentru promovarea vanzarilor de masini si utilaje. Presupune inchirierea pe termen scurt cu conditia sa fie achizitionate de locatari.

- leasing time sharing, se utilizeaza in vanzarea de ordinatoare si aparatura electronica. Formula presupune posibilitatea inchirierii in comun de mai multi utilizatori. Rata este impartita intre utilizatori si nu se impune conditia cumpararii bunului la valoarea reziduala.

- renting sau hire, presupun operatiuni pe perioada redusa pentru mijloace de transport si constructii. Se inchiriaza in mod succesiv, proprietarul asigurand service-ul. Locatarii nu sunt obligati la cumparare.

- lease back, ofera proprietarilor de bunuri imobile sa-si procure mijloace financiare prin vanzarea bunului catre o societate specializata, dupa care isi inchiriaza fostul sau imobil. Finantatorul permite rascumpararea imobilului la incetarea locatiei. Proprietarul bunului este si furnizor si utilizator.

Obligatiile partilor

Utilizatorul

- are pozitia juridica a unui locatar. De capacitatea sa organizatorica depinde rentabilitatea intregii afaceri. El intrebuinteaza bunul ce face obiectul locatiunii.

El are urmatoarele obligatii[1]:

- sa primeasca bunul la termenul stipulat in contractul de vanzare-cumparare si contractul de leasing.

- sa nu incheie un contract de sublocatie privind bunul fara acordul societatii de leasing.

- sa efectueze platile cu titlu de redeventa in cuantumul stabilit si la termenele fixate.

- sa se ingrijeasca sa obtina de la vanzator livrarea bunului si sa indice public cine este proprietarul acestuia.

- sa intretina si sa repare echipamentul inchiriat.

- sa raspunda pentru pierderea, furtul, distrugerea sau orice paguba produsa bunului.

- sa apere fata de terti dreptul proprietarului.

Furnizorul

Are pozitia unui vanzator. De obicei este insusi producatorul unor bunuri de valoare insemnata. Are urmatoarele obligatii:

- sa livreze si sa instaleze bunul.

- sa acorde garantii pentru bun.

- sa raspunda pentru viciile ascunse ale bunului.

Creditorul (finantatorul)

Finantarile de acest tip se fac de catre societati comerciale specializate in leasing ce sunt inregistrate la Oficiul pentru operatiuni de leasing, organism guvernamental subordonat Ministerului de Finante. Ele se infiinteaza si functioneaza potrivit Legii nr. 31/1990, republicata.

Prin modificarea adusa OG nr.51/1997, republicata de catre art. VII din Legea nr.99/1999, privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, societatile de leasing sunt obligate sa aiba la infiintare, un capital minim, subscris si varsat de 500. 000. 000 lei. Societatile care, in termen de 1 an de la intrarea in vigoare a acestei legi, nu isi vor majora capitalul social, nu vor mai avea dreptul sa efectueze operatiuni de leasing.

Obligatiile finantatorului sunt:

- sa asigure utilizatorului posibilitatea sa negocieze cu un furnizor bunul dorit.

- sa incheie un contract de vanzare-cumparare cu furnizorul desemnat de utilizator.

- sa incheie un contract de leasing cu utilizatorul conferindu-i drepturile ce rezulta din calitatea de proprietar mai putin atributul de dispozitie.

- sa respecte la expirarea locatiunii dreptul optiune al utilizatorului.

- sa garanteze pe utilizator de evictiune.

Natura juridica a operatiunilor de leasing.

Leasing-ul nu este considerat o juxtapunere de operatii juridice[2], ci un contract complex care presupune raporturi juridice diferite intre cei trei subiecti.

El presupune urmatoarele operatiuni:

- o vanzare-cumparare cu privire la bunul ales de catre utilizator. Sa incheie de catre finantator, vanzatorul fiind furnizorul. Cumparatorul finantator este primitorul dreptului de proprietate si datoreaza pretul din momentul incheierii contractului. Fata de vanzarea obisnuita, vanzatorul nu pastreaza bunul, ci il livreaza utilizatorului. Este posibil ca finantatorul sa mandateze chiar pe utilizator sa negocieze, sa preia si sa instaleze bunul cumparat.

- o locatiune ce intervine intre finantator si utilizator. De obicei, este precedata de o promisiune de locatiune sinalagmatica: finantatorul promite ca bunul cumparat il va da in locatie, iar utilizatorul promite ca va inchiria bunul.

Spre deosebire de locatia obisnuita utilizatorul suporta riscul pieririi bunului.

- promisiunea unilaterala de vanzare: utilizatorul la sfarsitul perioadei de locatie irevocabila poate opta intre cumpararea bunului la valoare reziduala, prelungirea locatiei sau restituirea catre proprietar.

In caz de neplata a ratelor contractul poate fi reziliat urmand ca bunul sa fie restituit proprietarului. Insa, finantatorul proprietar, va beneficia de plata in continuare a ratelor, drept sanctiune pentru neindeplinirea obligatiei de catre utilizatorul locatar. Aceasta masura severa, in castigul finantatorului este considerata de practica, drept o desdaunare, fiind singurul mijloc ce obliga partile la indeplinirea sarcinilor ce si le-au asumat[3].

Proprietarul bunului poate sa-l vanda unui tert insa cumparatorul va fi tinut sa respecte locatiunea si promisiunea de vanzare asumata la incheierea acesteia.

Utilizatorul nu poate sa vanda bunul deoarece el nu este proprietar. El poate invoca prevederile art. 1909 Cod. civ. , cand bunul este mobil.