Cambia si biletul la ordin

Cambia si biletul la ordin

Cadrul legal

In dreptul comertului international au fost elaborate conventiile de la Geneva din 7.06.1930, aplicabile cambiei si biletului la ordin, respectiv : (i) conventia asupra reglementarii uniforme a dreptului cambial ; aceasta conventie este bazata pe modelul dreptului german, motiv pentru care francezii au formulat unele rezerve; (ii) conventia asupra reglementarii conflictelor de legi; (iii) conventia asupra timbrului (conform careia, statele semnatare se angajeaza sa reglementeze nulitatea cambiilor pentru netimbrare). Aceste conventii au urmarit nu numai sa ofere un cadru juridic unitar raporturilor juridice cu element de extraneitate rezultate din emiterea sau punerea in circulatie a cambiilor, ci si sa deteremine unificarea solutiilor legislative in dreptul intern.

Romania nu a ratificat nici una din aceste conventii. Dar Legea nr.58/1934 privind cambia si biletul la ordin se bazeaza, in mare parte, pe primele doua conventii. Principiul nulitatii cambiei pentru netimbrare a fost repudiat de legea romana. Legea nr.58/1934 a inlocuit vechea reglementare a cambiei din Codul comercial (Cap.I din Titlul IX, art.270-363)

Notiune

Terminologic, in limba franceza se folosesc pentru notiunea de cambie termenii echivalenti de « letre de change » si « traite ». In vechea reglementare a Codului comercial privitoare la cambie si biletul la ordin se foloseau termenii echivalenti de cambie (din italiana - cambio=schimb), trata si polita, ceea ce provoca o mare confuzie in practica. In legea romana din 1934 se foloseste numai termenul solemn de cambie.    Denumirea de cambie e o mentiune esentiala in lipsa careia inscrisul respectiv nu valoreaza cambie. In limba engleza, pentru cambie, termenul echivalent este de bill of exchange. Pentru notiunea de bilet la ordin, echivalentul francez este « billet a l'ordre » (engl. : promisory note).

Cambia este un inscris prin care o persoana (tragator) da ordin unei alte persoane (tras) sa plateasca o suma de bani, la o anumita scadenta, unei alte persoane (beneficiar) sau la ordinul acesteia. Biletul la ordin este o cambie in care sunt reunite in aceasi persoana (denumita "emitent") atit calitatea de tragator, cit si cea de tras.

Cambia este un titlu la ordin ; in aceasta calitate, cambia este un titlu comercial de valoare care circula prin gir (andosament). Cambia nu poate fi, conform dreptului roman, un titlu la purtator (asa cum este, spre exemplu, in dreptul anglo-american), dar poate fi transformat de tragator in titlu nominativ prin clauza 'nu la ordin' - in acest caz, cambia nu se mai poate transmite prin gir, ci numai prin cesiune de creanta de drept comun.

Cambia este, deci, un titlu negociabil care, remis de catre tragator beneficiarului, da acestuia din urma sau celui desemnat de el, dreptul de a fi platit, la o anumita scadenta de catre tras, cu o anumita suma indicata in titlu.

Mecanismul obligatiilor cambiale

Avind in vedere definitia cambiei, se poate pune intrebarea justificata : de ce trasul este obligat sa plateasca la ordinul tragatorului? Pentru acest efect al cambiei exista cel putin doua explicatii :

a) emiterea cambiei se justifica, de obicei, prin faptul ca intre parti pre-exista anumite raporturi juridice. Acestea sunt identificate in dreptul cambial cu formula « raporturi fundamentale » (denumite provizion si valoare furnizata) pentru a evidentia faptul ca ele stau la baza emiterii cambiei. Raporturile fundamentale se sting prin plata cambiei. Pana la plata cambiei, exigibilitatea drepturilor rezultate din raporturile fundamentale trec in umbra raporturilor juridice cambiale, mult mai precise si mai energice. Fara a se suspenda, exigibilitatea obligatiilor rezultate din raporturile juridice fundamentale se amina, pina la stingerea sau regularizarea in alt fel a raporturilor juridice cambiale.

Cand emite cambia, tragatorul o remite beneficiarului, pentru ca acesta i-a dat sau ii va da altceva in contrapartida: este vorba de valoarea furnizata, adica de creanta beneficiarului contra tragatorului. Pe de alta parte, daca tragatorul ordona trasului sa plateasca, aceasta este pentru ca tragatorul are o proviziune depusa la tras, o creanta contra acestuia sau ca va avea o creanta contra trasului in timp util. In sfarsit, cu ocazia fiecarui gir (andosament), girantul va remite cambia unui nou beneficiar numit giratar, pentru reglementarea unei datorii de care este tinut fata de acesta ori de care va fi tinut la scadenta.

Mecanismul cambial se poate explica numai tinand cont de schimbul (acordul) de vointe al partilor si de titlul insusi. Pe de o parte, tragatorul "delega" beneficiarului pe tras, beneficiarul fiind creditorul, iar trasul, debitorul tragatorului. Scopul acestei « delegari » este sa stinga datoria catre beneficiar si ca tragatorul sa-si vada "platita" astfel creanta. La rindul sau, trasul accepta cambia pentru a-si stinge obligatia. Acelasi lucru se intampla cu fiecare nou andosament (gir), acesta nefiind altceva decit o re-tragere a cambiei, de catre fiecare girant succesiv. Pe de alta parte, titlul astfel creat este lansat in circulatie. El constituie deja o aparenta in care tertii trebuie sa se poata increde, fapt pentru care dobandeste o valoare proprie, independenta de vointa celui care i-a dat nastere. Pentru a evita cercetari complicate asupra cauzei (sau a valorii sale) aceasta aparenta, fata de terti, este detasata de vointa celui care a creat-o. Orice persoana care a semnat titlul este responsabila pentru plata sumei inscrisa in titlu; orice persoana care, in mod regulat detine titlul are dreptul de a fi platita. De aceea, debitorul se gaseste, in principiu, impiedicat de a opune purtatorului toate cauzele de nulitate sau de stingere a raportului fundamental in considerarea caruia el este obligat, inclusiv nulitatea fondata pe viciile consimtamantului sau. Totusi, nici un motiv sau ratiune practica ori de echitate nu impune ca aparenta exterioara a titlului, daca disimuleaza o realitate diferita, sa primeze asupra acestei realitati daca purtatorul este de rea-credinta.

Emiterea cambiei si remiterea ei beneficiarului nu inseamna novatiunea (inlocuirea) raporturilor fundamentale; acestea subzista, atata doar ca ele isi atenueaza vigoarea sau isi amina exigibilitatea cata vreme exista obligatii cambiale. De aceea, nu se poate spune ca eventualele garantii care insoteau creantele raporturilor fundamentale s-au stins; in extremis, titularii acestor creante, desi fac parte din lantul cambial, pot sa renunte la avantajele cambiei si sa uzeze de drepturile conferite de raporturile fundamentale.

In traditia dreptului cambial francez (nepreluata si de dreptul roman), obligatia cambiala a unui subscriitor oarecare isi are cauza in raportul fundamental in virtutea caruia si-a pus semnatura pe titlu. Aceasta obligatie este nula daca este asumata fara cauza ori fondata pe o cauza ilicita. Ea poate, deci sa fie paralizata, fata de un purtator determinat al cambiei, prin exceptiile fondate pe raporturile, relatiile lor personale, cum sunt cele rezultate din nulitatea sau stingerea raportului fundamental care ii uneste pe respectivii. In schimb, in dreptul german, obligatia cambiala este fara cauza (este « detasata » de orice cauza). Dreptul german a creat si utilizat conceptul de aparenta juridica pentru a crea titlurile de credit, considerate ca "titluri de credinta (incredere) publica". Acest concept (unit cu teza care vede in declaratia de vointa a tragatorului un angajament unilateral) poate explica, in anumite conditii, mecanismul obligatiilor cambiale.

B (tras)

Obligatie

cambiala

Provizion

directa

(acceptare)

A    C C1 C2 C3

(tragator) (beneficiar) (giratar)

girant1 girant2 girant3

Valoare furnizata

Giratarul este purtatator al cambiei, creditor al obligatiei cambiale; beneficiarul nu este oricind creditor al obligatiei cambiale; dimpotriva, daca a girat cambia, el este purtator obligatii cambiale de regres, cu conditia ca purtatorul cambiei sa fi conservat actiunea cambiala de regres prin protest.

b) trasul se obliga prin acceptarea cambiei.

Acceptarea cambiei (vazuta ca act juridic unilateral generator de obligatii) este cea care, propriu-zis, explica mecanismul juridic cambial prin care trasul intra in lantul cambial si devine obligatul cambial direct. Numai dupa acceptare trasul devine obligatul cambial direct, principal, iar cambia isi produce toate efectele prevazute de lege. Acceptarea cambiei de catre tras nu este obligatorie, ci facultativa, dar trasul este interesat sa accepte, pentru a-si executa datoria pentru tragator.

Tinind cont de un principiu unanim admis in teoria generala a obligatiilor civile, conform caruia un act juridic unilateral poate genera, pentru autorul sau, numai obligatii, nu si drepturi, teoria actului juridic unilateral nu poate explica in conditii multumitoare emiterea cambiei de catre tragator (care, este drept, isi creaza si obligatii proprii prin emiterea cambiei, mai precis, obligatia de garantie a acceptarii si obligatia de plata, in locul trasului). Atita timp cit trasul nu accepta cambia, aceasta nu este un act juridic complet, caracterizat. Ca act complet, cambia poate fi explicata numai prin mecanismul actului unilateral multiplicat de atitea ori citi semnatari ai cambiei exista. Acceptarea cambiei de catre tras (precum si asumarea de catre giranti sau avalisti a propriilor obligatii cambiale) este un act juridica unilateral care obliga trasul, asa cum obliga orice emitent al unui act juridic unilateral. In aceste conditii, obligatiile cambiale isi au izvorul chiar in emiterea cambiei, pe care fiecare semnatar o accepta expres prin semnatura. Legea ii atribuie cambiei efectele caracteristice, daca inscrisul cambial indeplineste conditiile de fond si de forma cerute de lege.

[Discutie : Natura juridica: stipulatie ; cesiune de creanta (act scris - contract - formalitati de opozabilitate - se transmite un drept, nu se creeaza unul nou) ; delegatie perfecta/imperfecta, novatie prin schimbare de debitor (acestea sting obligatiile initiale; cambia nu le stinge, ci le adauga o obligatie de garantie a acceptarii platii cambiei)].

Nota : Obligatul cambial direct este, deci, trasul acceptant (si avalistul sau).

Obligatii cambiali de regres sunt girantii, tragatorul si avalistii acestora. Obligatiile de regres exista numai daca s-au indeplinit formalitatile de protest.

Caracteristicile si functiile cambiei

Obligatia cambiala, prin trasaturile sale caracteristice, confera diferitilor purtatori ai cambiei importante garantii. Cambia prezinta o rigoare deosebita in executarea obligatiilor carora le da nastere, de unde rezulta urmatoarele consecinte : (i) interzicerea oricarui termen de gratie (legal sau judecatoresc) ; (ii) constatarea solemna a intarzierii debitorului prin protest ; (iii) procedura simplificata de recuperare sau incasare a sumei inscrisa in cambie; (iv) cambia este titlu executoriu.

Cambia este supusa unui formalism accentuat : ea nu este valabila daca nu contine mentiunile prevazute in lege.

Obligatia cambiala este : (i) autonoma : fiecare angajament cambial trebuie apreciat separat, independent de celelalte angajamente (o obligatie cambiala nevalabila nu afecteaza valabilitatea celorlalte obligatii cambiale); (ii) abstracta, adica independenta de raportul fundamental care ii constituie, in general, cauza (este abstracta, acauzala fata de diversii purtatori succesivi, care nu sunt tinuti sa observe caracteristicile raportului fundamental).

Cambia poate indeplini mai multe functii :

in evul mediu (nu si in prezent), cambia era folosita drept instrument de schimb valutar;

daca actul juridic denumit cambie este luat in considerare pentru valoarea lui proprie, indiferent de raporturile juridice preexistente (proviziune, valoare furnizata), cambia poate fi folosita ca instrument de plata : tragatorul isi stinge obligatia fata de beneficiar, acesta fata de un creditor al sau etc., cu conditia ca trasul sa accepte si sa plateasca. Aceasta functie poate fi indeplinita datorita caracterului cambiei de titlu la ordin (cesibila nu prin cesiune de creanta, cu formalitatile complicate ale acesteia, ci prin gir) si, datorita principiului inopozabilitatii exceptiilor in dreptul cambial (ex.: trasul nu poate refuza plata pe motiv ca raportul fundamental cu tragatorul este nul, stins, caduc etc., din moment ce a acceptat cambia; dar poate invoca exceptii tipic cambiale, cum ar fi nevalabilitatea cambiei pentru conditii de forma). In plus, toti participantii la lantul cambial (tragator, giranti succesivi) sunt obligati solidar - este vorba despre o solidaritate de drept, nu doar de o prezumtie de solidaritate, ca cea reglementata de art.42. Obligatia de regres este o obligatie directa din momentul protestului de neacceptare sau de neplata. Cu cat cambia trece prin mai multe maini, (giranti succesivi), cu atat valoarea sa negociabila, credibilitatea sa este mai mare. Cambia poate, astfel, sa devina un instrument de plata mai practic decat moneda: in loc de plati efective catre furnizori, un angrosist poate trage o cambie asupra detailistilor lui pe care o remite furnizorului sau ori, daca detine in portofoliul sau cambii nescadente, poate sa le remita ca plata furnizorului sau, care devine noul giratar. Daca trasul plateste, toate creantele implicate se sting, fiind considerate platite. In plus, poate sa le sconteze, cu lichiditatile obtinute de la banca, putand sa-si plateasca datoriile.

cea mai importanta functie a cambiei in prezent este aceea de instument de credit.Atunci cand nu este platibila imediat (cu scadenta la vedere ; in prezent, emiterea de cambii la vedere se intilneste foarte rar, deoarece mai eficient este cecul la vedere), cambia indeplineste si functia de instrument de credit.

Cumparatorul de marfuri, debitor al pretului acestora platibil prin emiterea cambiei de catre vanzator, va avea timp sa revanda marfurile, pana la scadenta cambiei, cand ii va fi prezentata la plata de catre beneficiar. Situatia este similara in cazul unui bilet la ordin emis de cumparator in favoarea vanzatorului. Ne gasim in prezenta unui credit furnizor, mai practic decat creditul achizitor (cumparatorul se imprumuta la banca pentru a plati), dar mai riscant.

Cat despre vanzator, el nu este obligat sa astepte scadenta cambiei, caci mai poate sa o gireze ori, mai des, sa o sconteze la banca (tot un gir, dar giratarul este o banca, aceasta percepand o taxa de scont), banca putand, la randul sau sa astepte pana la scadenta ori sa resconteze cambia (unei alte banci ori bancii nationale ; taxa de scont a bancii nationale, pe langa dobanda de refinantare, este un criteriu frecvent de stabilire a dobanzilor bancare de credit ori a dobanzilor legale).

In dreptul modern al afacerilor, cambia (ca si biletul la ordin) poate fi folosita ca instrument de creditare si in urmatoarele modalitati:

credit prin semnatura: un agent economic, client al bancii, trage o cambie asupra bancii, aceasta acceptand-o ; cambia poate sa fie girata/scontata, obtinandu-se lichiditati, ori sa fie folosita ca garantia de buna executie (licitatii);

o cambie emisa deja si aflata in circulatie, poate fi avalizata de banca, in favoarea celui creditat (care poate fi tras, tragator, girant) ; cu aceasta cambie, care dobandeste o mai mare valoare si credibilitate, cel creditat poate plati alte obligatii ori poate obtine lichiditati scontand-o;

in garantarea unui contract (creditare, leasing, factoring), cel creditat emite in favoarea bancii un bilet la ordin cu scadenta identica cu cea din contractul de credit.

Din acest punct de vedere, se poate face o distinctie intre efectele comerciale, efectele financiare, efectele de garantare si efectele de complezenta.

a.       efectele comerciale sunt cele care constata o creanta nascuta dintr-o livrare de marfuri ori dintr-o prestare de servicii (credit furnizor). Aceste efecte sunt folosite, in prezent, mai ales in relatiile comerciale internationale. Cambia faciliteaza transferul de fonduri si mai ales permite garantarea platii marfurilor sau serviciilor printr-o afectare de gaj (cambia documentara, care circula insotita de documentele reprezentative ale marfurilor).

b.      efectele financiare sunt cele legate doar de operatiuni strict financiare sau bancare, necorespunzand unor livrari de marfuri sau servicii.

c.       uneori, cambia permite furnizarea catre un creditor imprumutator a unei garantii energice a unui tert care intervine ca un fidejusor (garant - acesta este tras) - este vorba de cambii (efecte) de garantare. Cambia poate servi la realizarea unui credit de acceptare - cum s-a aratat, banca accepta, in calitate de tras, un efect de comert creat, emis asupra sa de catre clientul sau; banca imprumuta, astfel, nu bani, ci semnatura sa. In alte cazuri, banca ce consimte un credit clientului sau constata creanta sa printr-un bilet la ordin (ori cambie in care se indica drept beneficiar), pe care il va putea pune in circulatie, daca este cazul ; emiterea biletului la ordin, in orice caz, da creantei sale caracterul particular specific, de vigoare, al dreptului cambial: este vorba aici, de efectele de mobilizare a creditului comercial (factoring, forfetare, scont). Sub forma de efecte de garantie cambiile pot lua forma si a unei garantii din partea unui tert : o astfel de garantie este mai energica decat fidejusiunea, pentru ca este vorba de un titlu caracterizat prin solidaritatea de drept intre semnatarii cambiari (art.42 al.1 si 2 Ccom instituie o prezumtie de solidaritate, pe cand cambia instituie o solidaritate deplin drept intre obligatii cambiali), exceptiile personale ale garantului sunt limitate sau excluse, iar in dreptul roman cambia in sine este titlu executoriu contra obligatilor (semantarilor cambiari).

d.      efectele de complezenta sunt cele in care o persoana semneaza cambia fara sa aiba fata de cel pentru care isi da semnatura vreo obligatie (acest efect nu are proviziune, acoperire). Cel ce semneaza se da drept debitor al tragatorului pentru a-i face un serviciu, dar sperand ca nu va ajunge sa plateasca in locul acestuia sau oferindu-i astfel, o garantie fata de un creditor. O astfel de cambie nu se confunda cu acceptarea sau plata prin interventie ori cu institutia indicatului la nevoie. Astfel de situatii se intilnesc in relatiile de afaceri in familie, in relatiile de afiliere, in cazurile in care administratorul garnateaza pentru sau asupra societatii pe care o gestioneaza, societatea mama garanteaza asupra filialei sau invers etc. Valabilitatea efectelor de complezenta este discutabila. Pentru tertii de buna credinta, cambia este valabila, in rest intervine nulitatea acesteia pentru lipsa cauza sau cauza imorala.

Conditiile de forma ale cambiei

Cambia se emite in forma scrisa ad validitatem In general, cambiile se emit pe formulare tipizate, puse la dispozitie clientilor lor de catre banci. Prin norme tehnice ale BNR, bancile sunt obligate sa nu accepte in circuitul bancar decit cambiile emise pe aceste formulare tipizate.

In plus, cambia trebuie sa contina anumite mentiuni obligatorii, dintre care unele sunt esentiale iar altele neesentiale. Lipsa formei scrise sau a uneia dintre mentiunile esentiale ale cambiei duce la nevalabilitatea cambiei ca atare. Un inscris care nu cuprinde mentiunile esentiale ale cambiei nu are valoare de cambie.

Cambia este un act solemn si formal intr-un sens mai riguros chiar decat al celorlalte acte formale.

Mentiuni obligatorii ale cambiei sunt, conform art.1 din Legea nr. 58/1934, denumirea de cambie, ordinul irevocabil de plata a unei sume determinate, numele trasului, scadenta, locul platii, beneficiarul, data si locul crearii cambiei, semnatura tragatorului. Lipsa oricareia dintre aceste mentiuni duce la nevalabilitatea cambiei. Unele mentiuni, in caz de lipsa, pot fi suplinite, motiv pentru care sunt clasificate drept mentiuni obligatorii neesentiale. Spre exemplu, neindicarea scadentei prezuma emiterea cambiei cu scadenta la vedere; locul platii este prezumat a fi cel aratat langa denumirea trasului; locul emiterii este cel indicat langa denumirea tragatorului.

Cambia poate sa cuprinda si mentiuni facultative, care determina sau precizeaza drepturile purtatorului cambiei. Aceste mentiuni sunt valabile daca nu vin in contradictie cu natura cambiei (ex: o clauza care pune cambia sub conditie, 'distruge' valoarea titlului).

Exemple de clauze facultative :

a)          clauze relative la plata de catre tras: clauza « cambie de intoarcere », « fara cheltuieli » sau « fara protest », « acceptabila » sau « neacceptabila », « contra documente », « dupa aviz » sau « fara aviz »;

b)          clauze care stabilesc o legatura aparenta (relevata) intre obligatia cambiala a subscriitorului si cauza sa (mentionarea valorii furnizate) ;

c)          clauze relative la transmiterea titlului: clauza « nu la ordin », clauza de interzicere a unui nou gir, clauza « fara garantie » (o astfel de clauza poate fi inserata numai de girant, nu si de tragatorul);

d)          clauze relative la pluralitatile de executare, la tragerea in cont, stipulatia de dobanzi;

e)          clauze relative la adaugarea de noi debitori : avalist, indicat la nevoie;

f)            clauze relative la circulatia cambiilor intre banci.

Semnaturile pe titlu sunt independente: fiecare semnatar este obligat prin declaratia sa de vointa, din moment ce titlul are aparenta regularitatii ; obligatiile semnatarilor cambiei sunt autonome, in sensul ca, chiar daca o obligatie anterioara ar putea fi invalidata, obligatiile ulterioare sunt valabile, numai titlul si lantul de giruri sa fie regulat.

Scadentele cambiei pot fi stabilite, conform legii romane, in 4 modalitati exclusive: (i) la o data fixa; (ii) la un anumit termen de la emiterea cambiei (de obicei, 3 luni); (iii) la vedere (o astfel de cambie trebuie prezentata la plata in max.1 an de la emitere sub sanctiunea decaderii din drepturile cambiale; acest termen de 1 an poate fi scurtat sau prelungit de catre tragator si doar scurtat de giranti); (iv) la un anumit termen de la vedere ; termenul curge de la data acceptarii de catre tras sau de la data protestului de neacceptare ; o cambie cu astfel de scadenta nu poate fi stipulata inacceptabila (prin clauza 'interzisa prezentarea la acceptare').

[Clauze care atrag nulitatea cambiei ; clauze considerate nescrise; cambia in alb]

Partile cambiei

Asa cum s-a precizat in definitia cambiei, partile cambiei sunt tragatorul, trasul si beneficiarul. In circulatia juridica a cambiei se pot interpune in lantul cambial unul sau mai multi giranti si avalisti. In circumstante speciale pot apare in lantul cambial si intervenienti (acceptanti sau platitori), care actioneaza in locul sau in numele trasului.

La momentul emiterii, cambia poarta doar semnatura tragatorului; in cursul circulatiei sale dobandeste insa noi semnaturi, deci noi obligati cambiali: trasul acceptant, avalistul, girantul. Fiecare subscriitor isi asuma un angajament autonom, independent de celelalte angajamente; toti subscriitorii sunt obligati solidar pentru plata cambiei. Cu exceptia trasului, care e obligatul cambial direct, debitorul principal, toti subsemnatarii cambiei sunt obligati de regres. Cand cambia nu este acceptata, in dreptul francez tragatorul este considerat debitor principal cambial, si nu de regres.

Tragatorul este cel ce creeaza titlul si il remite beneficiarului. Emisiunea cambiei angajeaza raspunderea tragatorului pentru garantarea acceptarii si a platii. In caz de refuz al acceptarii sau al platii, tragatorul se transforma intr-un debitor cambial de regres chiar daca, din formula cambiei (care suna ca un ordin) nu ar rezulta clar aceasta raspundere de garantie. Cambia constituie, in acelasi timp, un bilet la ordin implicit, pentru ca tragatorul se obliga (se angajeaza) implicit sa plateasca in cazul in care trasul refuza. Obligatia tragatorului se axplica prin aceea ca nimanui nu-i este permis sa puna in circulatie un titlu de credit fara sa-l garanteze.

Conventia de la Geneva decidea ca tragatorul nu poate sa se exonereze de garantia de plata a cambiei; el poate sa se exonereze doar de garantia acceptarii (prin clauza de non - garantie). O clauza care ar exonera pe tragator de obligatia de plata a cambiei, ar duce la nulitatea cambiei.

Tragatorul utilizeaza cambia, in mod obisnuit, pentru a stinge o datorie catre beneficiar ori pentru a-si procura credit prin scontare. Dar el poate sa faca si o liberalitate beneficiarului. Din punctul de vedere al dreptului civil, aceasta e o donatie deghizata si e indoielnic ca ar fi valabila daca titlul comercial nu ar fi facut in forma autentica si nu ar fi insotita de acceptarea donatarului.

Tragatorul poate sa fie, in acelasi timp, si beneficiar (acest lucru se intampla frecvent la cec, cand tragatorul cecului retrage banii depusi in contul de cecuri, deci nu plataste prin cec pe altcineva). Avantajul unei astfel de cambii e dat de interesul de a obtine acceptarea trasului inainte de a pune cambia in circulatie (dupa acceptare, cambia poate fi girata sau scontata).

Tragatorul se poate desemna chiar si in pozitia de tras, caz in care situatia se poate confunda cu biletul la ordin. Utilizarea acestei cambii si a nu biletului la ordin, se poate justifica atunci cand tragatorul are mai multe stabilimente (sucursale) : centrala trage o cambie asupra sucursalei sau invers, ori o sucursala trage o cambie asupra alteia.

Codul comercial francez din 1807 obliga tragatorul la indicarea pe cambie a valorii furnizate. Dupa legea din 8.02.1922, indicarea valorii furnizate este, in principiu, facultativa.

Daca valoarea furnizata este indicata pe cambie, apar urmatoarele 2 consecinte: (i) se considera ca tragatorul atentioneaza purtatorii succesivi ai cambiei asupra cauzei crearii titlului, si, daca aceasta e viciata (ilicita, nula) cambia are un viciu aparent opozabil tuturor; (ii) tragatorul isi manifesta intentia de a se obliga cambialmente in termenii si in conditiile in care se obliga si in cadrul raportului fundamental fata de beneficiar, ceea ce inseamna ca, daca creanta initiala (necambiala) era garantata, acestea sunt prezumate a subzista si a profita oricarui purtator al cambiei.

Trasul trebuie mentionat obligatoriu in cambie. Lui i se da ordin de catre tragator sa plateasca beneficiarului suma pe care i-o datoreaza tragatorului ori pe care i-o va datora intr-un termen oarecare (provizionul).

Art.110, al.2 C.com.fr., dispune ca exista proviziune daca, la scadenta cambiei, trasul e dator tragatorului cu o suma cel putin egala cu suma aratata in cambie. Deci provizionul trebuie se existe in momentul scadentei (plata), si nu neaparat la momentul emiterii cambiei. In aceasta consta diferenta esentiala fata de cec, care nu e un titlu de credit, ci un mijloc de plata : lipsa provizionului inseamna emiterea cecului fara acoperire, adica o infractiune. Lipsa provizionului in cazul cambiei duce la inevitabilul refuz de acceptare din partea trasului, ceea ce antameaza raspunderea civila (nu si cea penala) a tragatorului fata de beneficiar.

Acceptarea cambiei reprezinta angajamentul luat de tras de a plati cambia la scadenta. Acest angajament rezulta din semnatura trasului pusa pe titlu. Acceptarea poate fi totala sau partiala ori pe un anumit termen (in acest timp, tragatorul isi procura provizionul fata de tras). Acceptarea nu e obligatorie, in principiu, dar trasul trebuie sa accepte cand s-a obligat, prin act separat sau subsecvent fata de tragator; o lege din 2.05.38 introducea acceptarea obligatorie a cambiilor create in executarea unei furnizari de marfuri intre comercianti (art.124 al.2 c.com.fr. e in acest sens), cand tragatorul si-a executat deja obligatia din raportul fundamental catre tras. Daca trasul refuza sa accepte cambia, el pierde beneficiul termenului pentru plata pretului. Ca o garantie a acceptarii cambiei, tragatorului ii este permisa, conform art.100 din lege, cesiunea proviziunii, adica transmiterea catre posesorul cambiei a drepturilor de creanta pe care tragatorul le avea    fata de tras si care au facut posibila emiterea cambiei. Este vorba exclusiv de creante rezultind din vinzari de marfuri, iar cambia trebuie emisa, in acest caz, exclusiv in favoarea unei banci (primul beneficiar este, deci, exclusiv, o banca). Pentru a fi valabila, cesiunea proviziunii trebuie sa fie aferenta unei cambii stipulata inacceptabila (s-a interzis prezentarea la accetare) sau unei cambii refuzata de catre persoana indicata ca tras. In fine, pentru a fi opozabila persoanei indicate ca tras, cesiunea trebuie sa-i fie notificata acestuia.

Conform Codului comercial francez, acceptarea face sa existe prezumtia de existenta a provizionului si, mai mult decat atat, acceptarea transforma trasul in obligat cambial direct (principal).

Acceptarea nu poate fi conditionata, dar poate fi partiala (o parte din suma).

Ca natura juridica, acceptarea seamana cu delegatia imperfecta (tragatorul isi alatura pe tras, ca al doilea obligat fata de beneficiar). In realitate, obligatia trasului rezulta din insasi semnatura sa pe titlu, caci    trasul acceptant participa la operatiunea de punere in circulatie a cambiei. Prin acceptarea cambiei, trasul devine obligatul cambial direct, in aceasta calitate avind obligatia de a plati posesorului cambiei suma aratata in cambie. Acceptarea cambiei determina certitudinea ca titlul nu e fictiv. Angajamentul trasului nu e, desigur, fara cauza, dar fata de terti, aceasta cauza e irelevanta.

Refuzul acceptarii (lipsa de acceptare) face ca titlul sa devina suspect; posesorul cambiei poate dresa protestul de neacceptare si poate exercita regresul inainte de scadenta.

Pentru a evita consecintele nedorite pentru circuitul cambial al refuzului acceptarii, legea reglementeaza doua cazuri de acceptare extraordinara : indicatul la nevoie si intervenientul pentru onoare.

Indicatul la nevoie este un acceptant subsidiar, caruia trebuie sa i se prezinte cambia la acceptare, in cazul in care persona indicata ca tras refuza acceptarea. Indicatul la nevoie nu este obligat la plata decit in masura in care accepta cambia, care trebuie sa-i fie prezentata la acceptare. Posesorul cambiei nu poate, insa, sa exercite regresul decit dupa ce a dresat protestul de neacceptare contra indicatului la nevoie.

Intervenientul pentru onoare este persoana care accepta cambia in locul trasului, in cazul in care acesta refuza acceptarea. Intervenientul nu este indicat in cambie, el semneaza cambia ca acceptant din proprie initiativa. Interventia are loc cu ocazia protestului de neacceptare. Intervenient poate fi atit un tert, cit si unul dintre semnatarii cambiei. Si trasul poate fi interventient, daca a refuzat acceptarea. Purtatorul cambiei poate refuza acceptarea prin interventie.

Acceptarea prin interventie nu se confunda cu plata prin interventie.

Acceptarea presupune prezentarea titlului la acceptare. Pentru a verifica daca exista provizion (trasul are datorie catre tragator), trasul poate pretinde o a doua prezentare. Prezentarea cambiei la acceptare de catre beneficiar este, in general, facultativa, dar este obligatorie in cazul cambiilor cu scadenta la un anumit termen de la vedere. De asemenea, inserarea de catre tragator sau girant in cambie a clauzei 'contra acceptare' obliga pe purtatorul cambiei sa o prezinte la acceptare. In ambele cazuri, neprezentarea cambiei la acceptare duce la pierderea actiunilor de regres. Clauza « interzicerii prezentarii la acceptare » are efect invers ; aceasta clauza e nula cand e stipulata platibila la un tert - banca, in alta localitate decat cea de domiciliu a trasului intrucit este considerata o cambie fictiva. Clauza interzicerii prezentarii la acceptare este interzisa in cambiile cu scadenta la un anumit termen de la vedere. Clauza interzicerii prezentarii la acceptare este utila atunci cand tragatorul nu are inca provizionul sau se indoieste de buna credinta a trasului ; clauza interzicerii prezentarii la acceptare este uzuala si in relatiile dintre comercianti si clientii lor care beneficiaza de termene de plata si sumele sunt mici.

7. Girul

a) Notiune. Girul (andosamentul) este operatiunea de transmitere a drepturilor rezultind din cambie, prin care posesorul cambiei, in calitate de girant, transmite unei alte persoane, numita giratar, printr-o declaratie scrisa si semnata pe cambie si prin predarea cambiei, toate drepturile rezultind din cambie.

Prin gir, posesorul cambiei da ordin trasului, asa cum a facut-o la emiterea cambiei si tragatorul, sa plateasca suma aratata in cambie giratarului, care a devenit, prin operatiunea de gir, beneficiarul drepturilor cambiale. Giratarul dobindeste inclusiv drepturile cambiale contra debitorilor de regres si a eventualilor avalisti.

In cazul transmiterii cambiei prin gir, beneficiarul este primul girant; dar giratarul poate, la rindul sau, sa gireze cambia, devenind, alaturi de ceilalti semnatari ai cambiei, obligat cambial. Girantii sunt, oricare dintre ei, obligati cambiali de regres, posesorul cambiei avind dreptul de a cere de la fiecare dintre acestia, in conditiile in care si-a conservat actiunea de regres, intreaga suma prevazuta in cambie.

Giratarul (posesorul cambiei), pentru a putea pretinde plata, atit de la tras, cit si de la debitorii de regres, trebuie sa se legitimeze printr-un sir neintrerupt de giruri, in care girant sa fie giratarul beneficiar al girului anterior.

Asa cum emiterea cambiei se justifica, de regula, prin anumite raporturi juridice pre-existente intre tragator, tras si beneficiar, tot astfel, si girul se justifica de regula, prin raporturi juridice prexistente intre girant si giratar.

In mod obisnuit, girul intervine inainte de scadenta cambiei. Girul intervenit dupa scadenta este un gir impropriu, avind efectele unei cesiuni de drept comun.

O cambie nevalabila nu poate fi transmisa prin gir. Cambia emisa cu clauza « nu la ordin » elimina dreptul beneficiarului de a o transmite prin gir, dar acesta are totusi dreptul sa transmita drepturile aferente cambiei prin cesiune de creanta de drept comun.

Girul, ca modalitate de transmitere de creante, este mai putin formalist decit cesiunea de creanta (care presupune, pentru opozabilitate fata de terti, notificarea cesiunii catre debitorul cedat sau acceptarea acesteia de catre debitorul cedat) si mai avantajoasa pentru dobinditorul creantei, intrucit girantul, fiind obligat de regres, este tinut sa garanteze si solvabilitatea trasului (in timp ce, in cazul cesiunii, cedentul garanteaza doar existenta creantei, nu si solvabilitatea debitorului cedat). Pe de alta parte, prin gir, giratarul dobindeste un drept propriu si originar si nu un drept derivat ; exceptiile care puteau fi opuse girantului sunt inopozabile giratarului.

In practica, pozitia de giratar este detinuta, in special, de banci, in urma operatiunii de scont, care este un gir. Scontul, in principiu, este o modalitate de creditare sau de mobilizare a creantelor comerciale.

b) Conditii de valabilitate. Girul este neconditionat ; orice conditie care afecteaza girul este considerata nescrisa. De asemenea, girul trebuie sa aiba in vederea intreaga suma prevazuta in titlu ; un gir partial este nul.

Din punct de vedere formal, girul trebuie sa imbrace forma unei declaratii a girantului, semnata de acesta, care contine un ordin dat trasului de aplati giratarului suma indicata in cambie, la scadenta. Girul trebuie scris pe dosul cambiei sau pe allonge (un inscirs lipit pe cambie), cu excluderea unui document separat.

Girul presupune si predarea cambiei catre giratar, intrucit numai avind posesiunea cambiei griatarul o va putea prezenta la plata trasului sau obligatilor cambiali de regres.

Pe linga girul complet (plin), legea reglementeaza si girul in alb si girul la purtaror.

c) Girul in alb. Atunci cind girul nu arata numele giratarului, ne aflam in prezenta unui gir in alb ; girul in alb este permis de lege si considerat valabil, cu conditia sa existe semnatura girantului pe dosul cambiei sau pe allonge (art. 15 alin.2). Girul in alb este, deci, un gir ale carui conditii de forma sunt simplificate.

Giratarul in alb are dreptul :

-sa completeze cambia cu numele sau, devenind giratar plin, cu toate drepturile aferente,

-sa completeze girul cu numele altei persoane caruia intentioneaza sa-i transimta drepturile aferente cambiei; semnind cambia in calitate de girant, giratarul in alb intra in lantul obligatilor de regres;

-sa gireze in continuare cambia, printr-un gir plin, in alb sau la purtator;

-sa predea cambia unui tert, fara sa completeze girul sau sa gireze cambia; in acest caz, cambia se transmite prin simpla traditiune.

d) Girul la purtator. Conform art.14 alin.3, girul la purtator are valoarea unui gir in alb. Spre deosebire de girul in alb, care nu cuprinde nici o mentiune cu privire la giratar, in cazul girului la purtator, giratarul este desemnat prin calitatea sa de posesor al cambiei (cambia va fi platita celui care o prezinta la plata).

Titularul girului la purtator are optiunea de a transmite mai departe cambia, prin simpla traditiune sau sa completeze cambia cu numele sau sau al altuia, redind cambiei calitatea deplina de titlu la ordin.

e) Efectele girului. Girul produce un triplu efect : efectul translativ, efectul de garantie si efectul de legitimare.

Prin gir se transmit toate drepturile rezultind din cambie, atit cele contra trasului (obligatul cambial direct), cit si cele contra tragatorului si a girantilor succesivi (obligati cambiali de regres). Giratarul are dreptul de a prezenta cambia trasului la acceptare sau la plata si de a dresa protestul de neacceptare sau de neplata. Prin gir se trasmit la girant si drepturile accesorii ce insotesc drepturile cambiale (ex. : gajuri sau ipoteci).

Ca efect al transmiterii cambiei prin gir, girantul isi asuma obligatia de a garanta acceptarea si plata de catre tras. Girantul devine, prin efectul girului, un obligat cambial de regres, raspunzind de acceptarea si plata cambiei fata de orice posesor al cambiei. Spre deosebire de tragator, care nu se poate exonera decit de obligatia de garantie a acceptarii, legea permite girantului sa se exonereze de obligatia de garnatie (atit pentru acceptare, cit si pentru plata), prin inserarea unei clauze de genul « fara regres » sau « fara garantie ».

Girul legitimeaza pe giratar ca titular al drepturilor rezultind din cambie. Detinatorul unei cambii este socotit a fi posesorul legitim al acesteia daca face dovada unui sir neintrerupt de giruri in urma carora a intrat in posesia cambiei, chiar daca ultimul gir este un gir in alb (art.18).

f) Giruri improprii. Girurile care nu produc efectul translativ sunt considerate goruri improprii.

Girurile improprii nu produc efectele normale ale girului sau numai efecte partiale, incomplete.

Girul cu clauza "nu la ordin" transforma cambia intr-un titlu de creanta care poate circula ulterior numai prin cesiune de creanta, nu si printr-un alt gir.

Cambia poate fi data in garantie pentru asigurarea unei creante pe care o are giratarul fata de girant ; gajarea cambiei se realizeaza prin modalitatea simplificata a girului cu clauza « in garantie » sau « valoare in gaj », in baza careia giratarul are dreptul sa se despagubeasca cu prioritate din suma incasata ca urmare a platii cambiei.

Avalul

Avalul reprezinta o garantie asemanatoare fidejusiunii data de o persoana oarecare (inclusiv de catre subsciitorii existenti) ca la scadenta cambia va fi platita.

Avalistul este persoana care garanteaza. Avalizatul este persoana garantata, acesta putind fi orice obligat cambial. Daca nu se indica precis acest obligat, se prezuma ca avalul este dat in favoarea tragatorului.

Obiectul avalului il constituie intreaga suma datorata de avalizat, acceptarea cambiei sau plata sumei.

Pentru a fi valabil, avalul trebuie dat pe cambie sau pe allonge, cu formula « bun pentru aval ». In legea franceza, prin utilizarea unei rezerve la Conventia de la Geneva, se permite si un aval prin act separat (art.130 al.3, C.com.fr).

Avalul este un angajament cambial al avalistului care prezinta toate caracterele oricarei obligatii cambiale: autonomie, caracter abstract etc. Doctrina franceza ii explica, insa, natura juridica prin asimilare cu fidejusiunea.

Avalistul are aceeasi pozitie juridica (in lantul cambial) cu cea a avalizatului, dar daca plateste, are regres contra acestuia, precum si contra celor care sunt garanti ai avalizatului (giranti anteriori, tragator ori avalistii acestora).

Spre exemplu se considera ca, fiind un simplu fidejusor, avalistul e descarcat de obligatii fata de purtatorul cambiei, daca demonstreaza ca nu s-a putut subroga in drepturile creditorului platit, datorita unei greseli a purtatorului cambiei (creditor), ceea ce reprezinta un efect propriu al fidejusiunii, ori ca stingerea obligatiei avalizatului duce si la stingerea obligatiei avalistului.

Plata

Pentru plata sumei prevazute in cambia, aceasta trebuie prezentata la plata. Prezentarea cambiei la plata este obligatorie si pentru dresarea in mod valabil a protestului de neplata, in cazul refuzului de plata, precum si pentru exercitiului actiunilor in justitie. Cambia se prezinta la plata chiar si cind trasul a refuzat acceptarea, pentru ca trasul are dreptul sa efectueze plata si in acest caz, numai ca, dresarea protestului de neacceptare da dreptul posesorului cambiei sa ceara plata de la debitorii de regres.

Dreptul de a primi plata apartine posesorului legitim al cambiei.

Obligatia platii sumei aratate in cambie incumba, in principal, trasului. Plata se poate cere direct si de la avalistul trasului ; in caz de refuz de acceptare, plata se poate cere de la indicatul la nevoie sau de intervenientul la nevoie.

In subsidiar, cambia poate fi prezentata la plata debitorilor de regres, daca au fost indeplinite formalitatile protestului.

Plata de catre tras (acceptant sau neacceptant) a cambiei stinge obligatiile cambiale, inclisiv cele de regres. Plata sumei inscrise in cambie, facuta de catre obligatii cambiali de regres, nu stinge decit obligatiile cambiale ale girantilor succesivi si avalistilor lor. Nu se sting obligatiile girantilor anteriori, ale tragatorului sau ale trasului si nici ale avalistilor acestora ; in temeiul cambiei, cel care a plati posesorului cambiei are, la rindul sau, drept de regres contra girantului sau anterior sau al tragatorului si dreptul de a-l action ape trasul acceptant. Daca in urma regresurilor succesive, cambia ajunge in mina tragatorului (care a platit girantilor ultriori), cambia poate fi pusa in executare contra trasului acceptant (in acest caz, practice cambia devine un billet la ordin) ; daca persoana indicata ca tras nu a acceptat cambia si nici altcineva, in locul  sau, nu a acceptat-o, atunci obligatia cambiala se sitnge prin confuziune, tragatorul suportind, si in acest fel, riscul de a fi pus in circulatie o cambie in suferinta.

10. Consecintele neplatii cambiei

Pentru cazul in care se refuza plata sumei prevazute in cambie, posesorul are dreptul de obtine plata silita a acesteia, fie prin mijloace cambiale, fie prin actiuni extracambiale (actiuni de drept comun, respectiv, actiunea cauzala si actiunea de imbogatire fara cauza).

Mijloacele cambiale de satisfacere a drepturilor posesorului cambiei sunt actiunile cambiale si executia cambiala.

Actiunile cambiale pot fi directe (actiunea contra trasului acceptant si a avalistului sau) sau de regres (actiunile contra debitorilor de regres, adica a tragatorului, girantilor si avalistilor acestora).

a)      Regresul

Potrivit art.52 din lege, tragatorul, girantii si avalistii acestora sunt tinuti solidar fata de posesorul cambiei, acesta avind drept de urmarire contra acestor obligati cambiali de regres, individual sau colectiv, fara a fi tinut sa respecte ordinea cronologica a semnaturilor lor pe cambie.

In principiu, regresul poate fi exercitat la scadenta. In mod exceptional, art.48 lit.b) din lege reglementeaza si regresul inainte de scadenta, pentru urmatoarele cazuri, grupate in jurul ideii de imposibilitate materiala a executarii obligatiei cambiale la scadenta (nesiguranta economica) sau al ideii de refuz al trasului de a-si executa obligatiile : (i) refuzul acceptarii cambiei ; (ii) dificultatile de plata ale trasului, falimentul sau incetarea platilor de catre tras ori urmarirea bunurilor trasului fara rezultat ; (iii) falimentul tragatorului intr-o cambie stipulata inacceptabila (prezentarea cambiei la acceptare este interzisa).

Pentru a se putea exercita, posesorul trebuie sa indeplineasca formalitatea    protestului, care reprezinta un inscris prin care se constata refuzul de acceptare (preotest de neacceptare) sau de plata (protest de neplata) din partea trasului. Protestul poate fi intocmit atit de executorul judecatoresc, cit si de catre un notar public.

Protestul are valoarea unui inscris autentic; el face dovada celor constatate pina la inscrierea in fals.

In cele patru zile ce urmeaza dresarii protestului, posesorul cambiei trebuie sa avizeze debitorii de regres despre faptul neacceptarii sau al refuzului platii. Lipsa avizului nu decade posesorul din dreptul de regres, dar poate antama raspunderea sa fata de debitorul de regres care este prejudiciat prin lipsa avizului.

Potrivit art.58 din lege, posesorul cambiei este decazut din dreptul de regres daca nu s-au respectat termenele fixate pentru prezentarea unei cambii la vedere sau la un anumit termene de la vedere, precum si in cazul nedresarii in termen a protestului si pentru neprezentarea in termen la plata a cambiei cu clauza « fara cheltuieli ».

Obiectul regresului il reprezinta, conform art.53 din lege, atit suma inscrisa in cambie, cit si dobinzile conventionale sau legale pentru capital, de la emiterea cambiei pina la scadenta sau, respectiv, pina la plata cambiei, precum si cheltuielile ocazionate de regres.

In cazul in care un obligat de regres a platit posesorului cambiei, el are dreptul sa se intoarca impotriva semnatarilor anteriori ai cambiei ; in acest regres succesiv, platitorul are dreptul la suma achitata, cu dobinzi si cu adaugarea propriilor cheltuieli facute cu ocazia regresului. Dreptul de regres succesiv exista numai daca plata s-a facut in baza unei cambii valabile din punct de vedere cambial.

b)      Executia cambiala

Posesorul cambiei are dreptul, pentru a-si asigura plata sumei prevazute in cambie, fie sa exercite actiunile cambiale directe sau de regres, fie sa execute cambia.

Executia cambiala este o procedura simplificata, care evita procesul judiciar si executarea silita in temeiul unei hotariri judecatoresti. Conform legii romane (art.61), cambia este titlu executoriu pentru capital si accesorii, respectiv, pentru toate sumele prevazute la art.53, 54 si 57 din lege.

Executarea cambiala contra trasului si a debitorilor de regres poate fi pornita numai in cazul in care sunt indeplinite formalitatile necesare exercitarii regresului, respectiv, dupa dresarea protestului.

Pentru a fi pornita executarea silita, de asemenea, trebuie ca titlul executoriu (cambia) sa fie investit cu formulta executorie de catre judecatorie. Executorul judecatoresc, ulterior, va intocmi o somatie, adresata de posesorul cambiei catre tras.

In cazul in care cel fata de care se exercita executia cambiala are obiectii cu privire la valabilitatea formala sau pe fond a cambiei, avind de ridicat asa-numitele exceptii cambiale, el poate formula opozitia cambiala, in 5 zile de la somatie (art.62).

Opozitia cambiala pune, deci, in discutie, valabilitatea cambiei. Cel interesat poate, insa, sa formuleze si contestatie la executare, in conditiile dreptului comun, invocaind vicii ale executarii silite insasi, si nu ale cambiei in sine.

Suspendarea executiei cambiale in cadrul procedurii opozitie cambiale este admisibila numai in cazul in care debitorul nu recunoaste semnatura sau procura (art.62 alin.3) ; este vorba de procedura inscrierii in fals, desi cambia, in sine, nu este act autentic.

In cazul in care se exercita o simpla contestatie la executare, care are in vedere vicii ale executarii insasi, suspendarea executarii poate fi dispusa in conditiile Codului de procedura civila.

c)      Exceptiile cambiale

Pentru a paraliza actiunea cambiala sau executia cambiei inceputa de catre posesorul cambiei, debitorul cambial poate pune in discutie valabilitatea formala a cambiei, in intregul sau, sau numai anumite paliere ale obligatiilor cambiale. Debitorul cambial poate exercita, in acest sens, exceptiile cambiale.

Avind in vedere caracterul autonom al obligatiilor cambiale, anumite exceptii nu pot afecta intregul lant cambial. Viciile formale ale cambiei afecteaza, insa, intregul lant cambial. Din acest punct de vedere, exceptiile cambiale sunt claisificate in exceptii obiective si subiective, care se subdivid in exceptii absolute si relative.

a) exceptiile obiective sunt cele care privesc titlul cambial, obligatia cambiala si exercitartea actiunilor cambiale. Exceptiile obiective absolute se refera la conditiile de valabilitate a cambiei arate in art.1 si 2 din lege, prescriptia dreptului la actiune si stingerea obligatiilor cambiale prin plata de catre tras ; aceste exceptii pot fi opuse oricarui posesor al cambiei de catre oricare debitor cambial. Exceptiile obiective relative, exercitabile numai de catre anumiti debitori cambiali fata de oricare posesor al cambiei si cu conditia ca titlul cambial sa fie valabil din punct de vedere formal. Ex. : nulitatea obligatiei cambiale pentru incapacitate, falsificarea semnaturilor cambiale, neindeplinirea conditiilor pentru exercitarea actiunilor cambiale etc.

b) exceptiile subiective (personale) privesc fie persoana posesorului cambiei, fie raportul fundamental. Exceptiile subiective absolute pot fi opuse de oricare dintre debitorii cambiali anumitori posesori ai cambiei (ex. : lipsa de legitimare a posesorului cambiei). Exceptiile subiective relative privesc un anumit raport cambial, putind fi invocate numai de partile in acest raport juridic (ex. : vicii de consimtamint, nulitatea, stingerea sau prescriptia obligatiilor rezultind din raportul fundamental etc.)

Actiunile extracambiale

In cazul in care posesorul cambiei nu mai poate exercita actiunile cambiale sau executia cambiala, sau acestea, desi au fost exercitate, nu au dus la incasarea sumei cuprinsa in cambie, el are la indemina si anumite actiuni de drept comun, respectiv, actiunea cauzala (actiunea rezultata din raportul juridic fundamental, care nu se stinge prin emiterea cambiei, ci coexista, cu exceptia cazului in care partile au novat acest raport juridic prin emiterea cambiei) si actiunea de imbogatire fara cauza.

Actiunea cauzala poate fi exercitata numai daca a fost dresat protestul de neacceptare sau de neplata. Posesorul cambiei, pentru a exercita actiunea cauzala, trebuie sa ofere debitorului cambial titlul, prin depunerea acestuia la grefa instantei ; cambia va fi predata debitorului numai daca actiunea cauzala a fost admisa si s-a efectuat plata. In calitate de posesor al cambiei, cel ce a platit are drept la actiunea de regres contra obligatilor de regres.

Actiunea de imbogatire fara cauza poate fi exercitata de catre posesorul cambiei doar in cazul in care a pierdut actiunile cambiale si nu are la indemina actiunea cauzala ; este vorba, deci, de o actiune subsidiara, avind la baza ideea maririi unui patrimoniu fara cauza, in detrimentul altui patrimoniu. Aceasta actiune este admisibila numai daca exista un titlu cambial valabil si numai daca se indreapta contra tragatrului, a acceptantului sau a girantilor, nu si in contra avalistilor si a intervenientilor.

Biletul la ordin

Biletul la ordin este o cambie in care calitatea de tragator si de tras se intrunesc in aceeasi persoana, numita emitent. Din acest punct de vedere, biletul la ordin are toate caracteristicile cambiei si acelasi regim juridic, cu exceptia anumitor aspecte particulare ce rezulta tocmai din faptul ca emitentul este, in acelasi timp, tragator si tras. In acest sens, art.106 din Legea nr.58/1934 stabileste principiul dupa care dispozitiile referitoare la cambie sunt aplicabile si biletului la ordin, in masura in care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu.

Desi este o cambie, biletului la ordin ii lipseste inconvenientul probabilitatii refuzului acceptarii din partea trasului, ceea ce rezulta din faptul ca emitentul biletului la ordin are calitate de debitor ; beneficiarul este creditorul sumei prevazute in biletul la ordin, el putind prezenta titlul la plata sau putindu-l gira. Din acest motiv, legea nu mai reglementeaza formalitatea prezentarii biletului la ordin la acceptare.