Caracteristicile generale ale societatilor comerciale cu personalitate juridica

Caracteristicile generale ale societatilor comerciale cu personalitate juridica

Formele asociative primare reprezinta, independent de motive specifice, care le diferentiaza pe unele de altele,. O tripla caracteristica de baza: comercialitatea, subiectivitatea (ca persoana juridica autonoma) si nationalitatea romana.

Caracterul comercial

Calificarea aratata deriva din chiar titlul legii nr. 31/1990 care reglementeaza "Societatile comerciale"; aceasta natura juridica isi afla fundamentarea in consideratiunea ca entitatile colective se constituie "in vederea efectuarii de acte de comert", asa cum exprima art. 1. alin. 1. din lege. Insusi inscrisul constitutiv al societatii comerciale; fie contract, fie statut; este un act de comert obiectiv pastrandu-si aceasta natura si in cazul in care, in fapt, noua entitate colectiva ar ramane inactiva.

Odata intocmit actul constitutiv comercialitatea sa este castigata inainte ca societatea in cauza sa fi inceput desfasurarea activitatii de productie, de schimb sau de prestari de servicii in concordanta cu prevederile statutare. In aceste conditii juristprudenta, disociind cu deplina justificare a societatii comerciale de comerciantii individuali, a autonomizat in ceea ce priveste comercialitatea de faptul indeplinirii concrete a activitatii economico statutare.

S-a decis in sensul aratat ca daca pentru persoana fizica calitatea de comerciant este legata de exemplul comertului cu titlu de profesiune, asa cum cere art. 7 C. com, o conditie similara nu mai este necesara, pentru societatile infiintate spre a face comert, care dobandesc de drept calitatea de comerciant din chiar momentul constituirii lor in formele legale, ale societati comerciale si o pastreaza chiar fara exercitarea operatiunilor ce si le le-au propus sa le faca.

Caracterul de subiect de drept privat

Lenea nr. 31/1990 carmuieste numai societatile comerciale care au calitatea de subiect de drept; art. 1. alin. 2 atribuie explicit, in conditiile pe care le reglementeaza, personalitatea juridica. Analizate sub acest aspect, entitatile respective fac parte din categoria persoanelor juridice de drept privat - ele definindu-se in principal prin faptul ca sunt "create de particular in baza legii", spre deosebire de persoanele juridice de drept privat "create direct de lege".[2]

Totodata, persoanele juridice de drept privat "sunt create in primul rand in interesul celor care le constituie", spre deosebire de persoanele juridice de drept privat "care urmaresc un interes public". Nu se exclude totusi ca entitatile din prima categorie sa aiba ca scop "numai in mod indirect si indepartat din punct de vedere economic, interesul "obstesc", precum o asociatie de amelioratiuni funciare infiintata de proprietarii invecinati ai unor terenuri inundabile.

Literatura de specialitate precizeaza ca "persoana juridica de drept privat are ca obicei girarea unui serviciu public si urmaresc satisfacerea unui interes general, ele sunt in consecinta infiintate de puterea publica. Persoanele fizice de drept privat sunt infiintate din initiativa privata; ele nu au ca obiect girarea unui serviciu public"[3]

3. Nationalitatea romana

Aceasta noua caracteristica a societatilor comerciale cu personalitate juridica, organizate in formele prevazute de legea nr. 31/1990 se defineste prin criterii care difera dupa cum privesc planul conflictelor de legi sau cel al conditiei strainilor.

a. Pe planul conflictelor de legi, art. 1 alin. 2 din legea nr. 31/1990 prevede urmatoarele, intr-o formulare generala care include toate 5 tipuri de entitati colective ce-i formeaza obiectul: "societatile comerciale cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane".

Solutia mentionata are caracter traditional in dreptul international privat roman care tinea seama si sub imperiul Codului comercial , de sediul social principal ca factor de identificare a nationalitatii unei societati comerciale.

In sensul aratat Curtea de Arbitraj Internationala de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei a decis, in mod constant ca statutul organic al unei persoane juridice se determina in conformitate cu legea sa nationala, care este legea sediului sau social; precizand totodata statutul organic care cuprinde: constituirea, functionarea, modificarea, desfiintarea si lichidarea persoanei juridice.

Potrivit art. 40 persoane juridica, inclusiv o societate comerciala cu subactivitate autonoma are nationalitatea statului, potrivit actului constitutiv, sediul social; daca exista sediul in mai multe state, determinant pentru a identifica nationalitatea persoanei juridice este sediul real.. Prin sediul real se intelege locul unde se afla centrul principal de conducere si de gestiune a activitatii statuate, chiar daca hotararea organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor directivelor transmise de actionari sau de asociati din alte state.

Potrivit legii nr. 105/1992 art. 42 legea statutului organic al persoanei juridice carmuieste in deosebi:

- capacitatea acesteia,

- modul de dobandire si de pierdere a calitatii de asociat,

- drepturile si obligatiile ce decurg din calitatea de asociat,

- modul de alegere, competentele si functionarea organelor de conducere ale persoanei juridice,

- raspunderea persoanei juridice si a organelor ei fata de terti,

- modificarea actelor constitutive,

- dizolvarea si lichidarea persoanei juridice.

Societatea comerciala situata in Romania are nationalitatea romana si ca atare va fi supusa legii romane, pe cand daca va avea sediul social in Franta ar detine nationalitate franceza si va fi guvernata de legea franceza. Nationalitatea determinata prin intermediul sediului social real indeplineste - pe planul dreptului international privat - atributia de a departaja sfera de aplicare a legilor in materie de statut organic al societatii comerciale. Numai tinand seama de criteriul nationalitatii putem sti daca o anumita societate comerciala cade sau nu sub incidenta imperiului legii romane.

b. Pe planul distinct al conditiei strainilor, nationalitatea societatilor comerciale poate fi abordata si dupa alte criterii decat cele incidente in cazul conflictelor de legi; dijungerea si diferentierea are ca obiect folosinta drepturilor, operand de regula restrangeri ale capacitatii de a fi titularul lor sau al unor dintre ele - asemenea limitari se refera in general la situatia strainilor, persoane fizice si juridice, in tara gazda, operand derogari de la principiul asimilarii cu nationalii proprii.

Pe acest plan distinct, nationalitatea societatilor comerciale poate fi raportata la un criteriu diferit de cel al sediului real; este asa numitul criteriu al controlului exercitat de catre detinatorii actiunilor sau partilor sociale asupra entitatii colective. Nationalitatea acestor titulari determina capacitatea societatilor comerciale. Daca majoritatea capitalului social se afla in patrimoniul unor straini, se deduce ca societatile comerciale nu au capacitatea unei entitati colective de nationalitate romana, putand fi tratata ca straina sub unele aspecte specifice precizate de lege.