Comertul exterior in perioada de tranzitie la economia de piata

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

COLEGIUL UNIVERSITAR ECONOMIC BUCURESTI

specializarea comert exterior

Tema proiectului:

"Comertul exterior si politica comerciala a Romaniei in perioada de tranzitie la economia de piata"

Introducere

Printre celelalte reforme intreprinse in tarile in tranzitie, liberalizarea schimburilor comerciale externe reprezinta cel mai dinamic domeniu al transformarilor economice. Intr-o perioada de timp relativ scurta, aceste tari au abandonat schimburile comerciale ermetice din interiorul CAER, adoptand un sistem deschis in care Vestul Europei a devenit unul dintre cel mai importanti parteneri comerciali.

In ultimul deceniu inainte de inceperea perioadei de tranzitie economiile socialiste erau comparabile, din punct de vedere al exportului de bunuri, cu tarile in curs de dezvoltare, ambele grupuri inregistrand aceeasi tendinta de evolutie. Colapsul regimului comunist a determinat un declin dramatic al exporturilor, a caror proportie in PIB a scazut la mai putin de 25% in principal datorita disparitiei acordului CAER. Liberalizarea ulterioara a schimburilor internationale a permis insa o crestere rapida a volumlui comertului exterior al economiilor in tranzitie, al caror grad de deschidere si diversificare este apropiat de nivelul existent in Vestul Europei.

Evolutia comertului international, pe perioada de tranzitie, este caracterizata de doua mari tendinte principale: reorientare a schimburilor comercaile catre pietele occidentale (in principal cele ale Uniunii Europene) si o crestere continua a deficitului balantei de plati externe. Breton (1999) arata ca ponderea pietelor UE in comertul tarilor in tranzitie este deja comparabila cu ceea a unor tari din Vestul Europei; precum Spania sau Grecia. Deficitul comercial este consecinta directa a specificului schimburilor externe din cadrul CAER, care nu se bazau pe criterii de eficienta. In ceea ce priveste deficitul commerial, acest aspect mai delicat deoarece un volum de importuri superior cantitatii exportate nu implica neaparat un dezavantaj pentru economia in cauza, atata timp cat venitul national este suficient de ridicat, iar fluxurile de capital financiar din exterior sunt semnificative. Deficitul balantei comerciale trebuie deci considerat in contextul general al deficitului balantei de platii. In acelasi timp, deficitul comercial reprezinta elementul fundamental care diferentiaza din punct de vedere calitativ tarile in tranzitie, mai important decat nivelul sau fiind capacitatea economiei de de a finanta acest deficit in mod corespunza tor.

Pe baza considerentelor de mai sus, rezulta ca domeniul comertului international este mult mai complex si mai important decat simplul schimb de bunuri intr-o economie in tranzitie si restul economiei modiale. Investitiile straine constituie o componenta cruciala ce trebuie luata in considerare atunci cand se analizeaza performanta comertului exterior intrucat acesta reprezinta un element esential al balantei contului curent. Pe de alta parte, in unele opinii, comertul international este factorul principal care explica declinul economic inregistrat de tarile in tranzitie la inceputul perioadei de transformari: Brenton (1999) afirma ca desfiinterea acordului CAER a constituit intr-o masura la scaderea PIB al acestor tari, iar Havrylyshyn si Al-Atrash (1998) arata ca acele tari care au liberalizat mai rapid comertul international au inregistrat un progres semnificativ in implementarea reformelor economice. Prin urmare, cu cat restructurarea schimburilor externe (din punct de vedere geografic si al competitivitatii) este mai rapida , cu atat mai repede devine posibila si cresterea economica.

In alte opinii, legatura dintre performanta comertului exterior si cresterea economica este perceputa in mod diferit: Kaminski, Wank si Winters (1996) apreciaza ca simpla liberalizare a comertului nu amelioreaza performanrta de ansamblu a economiei, chiar daca aceasta este insotita de o depreciere semnificativa a monedei nationale .Conditiile necesare pentru imbunatatiorea schimburilor comerciale tin de liberalizarea preturilor, reducerea inflatiei si de diminuarea controlului asupra economiei.

In acesta lucrare voi analiza evolutia politicii comerciale si a comertului exterior ale Romaniei pe perioada celor zece ani de tranzitie. Scopul acestei lucrari consta in determinarea principalelor inconsecvente legate de politicile adoptate in domeniul comertuli exterior si in formularea de recomandari de politica economica ce ar putea conduce la imbunatarirea performantelor comerciale internationale ale Romaniei.

1.Situatia generala a economiei Romaniei de dupa 1990

1.1 Evolutia situatiei economice

1.1.1 Povara trecutului

1.1.2 Scaderea productiei si perioada inflatiei crescute (1990-1993)

1.1.3 Bresa din politica macro-economica, 1993-1994 "socul dobanzii"

1.1.4 Cresterea economica fragila si revenirea la inflatie, 1995-1996

1.1.5 'Socul de politica' din 1997 (a doua recesiune transformationala')

1.1.6 Programul de stabilizare: 1998-2000

1.1.8 Concluzii la evolutia situatiei economice

1.2 Evolutia principalilor indicatori macroeconomici

1.1 Evolutia situatiei economice

1.1.1 Povara trecutului

Analizele comparativele ale economiilor in tranzitie au acordat o atentie insuficiienta conditiilor initiale care dominau la debutul procesului de transformare. Romania comunista, in special din anii '70 si '80, reprezinta un caz interesant si instructiv de crestere pauperizanta cauzata de logica sistemului, in particular tendinta de a accelera cresterea industriala si de a sporilegaturile cu economiile de piata pe baza slab functionale (ignorand in totalitate mecanismele pietei). In literature de specialitate acest fenomen este explicat prin existenta unor distorsiuni ale preturilorcare afecteaza negativ alocarea resurselorsi raportul de schimb (terms of trade), reducand bunastarea . Se poate arata , insa, ca modul de functionare a economiei pe ansamblu (inclusive aparitia unor decizii idustriale gresite) a constituit, de fapt , distorsiunea ce a condos la o crestere pauperizata . S-a aratat ca dinamica interna a sistemului, incapacitatea sa de a face fata complexitatii crescande si de a asimila si de a genera progress etnic - condus la o 'slabire' a productiei, caracterizata prin expansiunea sa cu o inclinatie catre bunurile industriale cu o valoare adaugata redusa ducand la o constanta deteriorare a raportului de schimb.

Deoarece 'cresterea pauperizata ' a limitat potentialul de crestere a eporturilor, excedentele comerciale previzionate din anii '80 - necesare pentru achitarea datoriei externe - au fost realizate prin reduceri massive de importuri in valute forte .

Perspectivele de crestere economica au fost foarte reduse nu numai de nivelul scazut al investitiilor, ci si printr-o scadere masiva a importurilor de masini si utilaje din tarile occidentale. Amploarea reducerii absortiei interne din aceea perioada s-a eflectat in rate de crestere mai scazute ale productiei, reducerea consumului si dezechilibre interne mai mari (atat vizibile cat si ascunse).In pus, lipsurile se acutizau si in prductie si in consum. Natura pauperizata a 'cresterii economice' in Romania comunista este sugestivilistrata de venitul pe locuitor (care a ramas unul din cele mai scazute din Europa) si de caracterul profound energfag al PIB[2]. Un alt fapt graitor este acela ca , in timp ce PIB se spune ca a crescut cu apropape 28 la suta in anii '80, exporturile au scazut in aceeasi perioada.

Structura industriei a relevat si o inclinatie puternica catre creearea unor unitati gigant, ingnorand total sursele de flexibilitate intr-o economie, respective intreprindirile mici si mijlocii. Astfel in 1989 din 1075 societati cu peste 1000 de angajati fiecare reprezentau peste 51 la suta din totalul unitatilor, angajand 87 la suta din muncitorii din industrie si oferind aproape 85 la suta din productia industriala totala. Societatile cu peste 3000 de angajati (care reprezentau aproximativ 16 la suta din total) obtineau peste 50 la suta din productia industriala totala si ajungeau la 53 la suta din totalul salariatilor din industrie.In acelasi timp, intreprinderile mici si mijlocii (cu mai putin de 500 de salariati) detineau 4 la suta din totalul salariatilor si 6 la suta din productia industriala totala.

Reducerea fortata a datoriei externe din anii '80 (in realitate o terapie de soc sui-generis) a amplificat declinul competitivitatii economiei, a exacerbat dezechilibrele dintre sectoare, a sporit lipsurile, reducand consumul populatiei.

1.1.2 Scaderea productiei si perioada inflatiei crescute (1990-1993^[3])

Primii ani ai postcomuniosmului au fost tulburati de dificultati economice severe, inclusive de o scadere masiva a productiei (vezi Tabelul 1), o incoerenta sistematica a politicilor, un 'interregn institutional'.interregnul institutional se refera la disparitia majoritaii structurilor institutiilor vechi, fara o construire rapida a unor institutii ale economiei de piata (acest hiat justifica implozia veniturilor publice (vezi Tabelul 2). Acestea au contribuit, evident, la sporirea incertitudinii, ambiguitatii si volatilitatii din mediul economic intern. In aceasta etapa structurile mostenite sunt sparte, implicand o crestere considerabila a volumului functiilor din system si consumarea unor energii (resurse) importante pentru a realiza transformarea.

In ciuda drumului intortocheat, s-a produs un anumit grad de schimbare instituionala in acei ani; prin procese spontane, ca de exemplu privatizarea funciara in masa si aparitaia unui sector privat (care a precedat Legea 54/1990 reglementand crearea societatilor private)[4] , precum si prin 'masuri de sus' initiate de Guvern. Pentru acestea din urma se numara initierea sistemului bancar pe doua niveluri (in 1990), vanzarea intreprinderilor de stat (Legea 15/1990) si Legea 58/1991 a privatiazarii, prin care se dorea impartirea a 30 la suta din capitalul societatilor cetatenilor romani . Soarta legii privatizarii este simptomatica pentru ezitarile si inconsistentelor politicilor de reforma din aceea perioada; legea 58/1991 a produs confuzii relativ le structura unei administrari mai bune a activelor.

Tabelul 1 Indicatori macroeconomici 1990-200

Sursa: Banca Nationala a Romaniei

Tabelul 2 Veniturile guvernamentale (Total Venituri) pentru cateva economii in tranzitie 1990-2000

Sursa: Autoritati nationale si estimari FMI

In general si intr-un sens formal se poate afirma ca factorii politici au practicatun tip de 'mimare institutionala', incercand sa adopte, desi intr-o maniera extrem de consistenta, institutii din lumea occidentala.Insa, o problema implicita de mimarea institutionala este ca acesta nu poate trata aspectele fine ale reformelor (scimbarea institutionala) si, frecvent, manifesta lipsuri de substanta in conditiile in care functionarea reala a institutiilor este condusa de interese statornicite.

Dupa decembrie 1989 a existat o extraordinara presiune de jos pentru consumarea de bunuri comercializabile, reducerea exporturilor si expansiunea importurilor, atat pentru bunuri pentru consum, cat si pentru cunsum, cat si intermediare, dupa perioada de severe privatiuni din anii '80.Trecerea catre bunurile comercializabile, a fost aproape instantanee si theoretic imposibil de impiedicat; fiind sprijinita si de sindromul 'evitarii bunurilor autohtone'. In 1990 expansiunea consumului a fost in principal finantata prin dez-economisire (reducerea rezervelor valutare).

In fata unei deteriorari rapide a economiei si fara a putea limita dezechilibrele crescande (defivitele comerciale nesustenabile cresterile preturilor, reducerea investitiilor), la inceputul anului 1991 a fost introdus un plan de destabilizare, sustinut de FMI[6] .

Programul de stabilizare gradualizat care s-a conturat includea o inasprire a politicilor monetara si fiscala (desi ratelereale ale dobanziiau ramas preponderant negative), o politica a veniturilor bazata pe impozitare, o noua depreciere si introducerea unui system valutar pe doua niveluri 9 prin introducerea unui system interbancar de licitatii valutare, in februarie 1991.Programul nu areusit sa opreasca inflatia.

In primavera anului 1992, factorii de decizie au fost obligati sa actioneze (un curs valutar oficial supraapreciat; preturi artificial de scazute pentru energie si materii prime care stimulau supra-consumul lor; insuficientele intrari de capital strain). Ratele dobanzii au crescut considrabil si rata de refinantare a BNR a ajuns , la 80%; cursul de schimb a fost substantial devalorizat si exporttatorilor li s-a acordat drepturi de detinerie totala a valutei in speranta inlaturarii neoncrederii lor si incurajarii repatrierii capitalului.

Insa reorintarea politicilor a fost incomplata si ratele dobanzii au ramas negative ca rezultat al volumului mare de credite preferentiale si al nivelului scazut al dobanzii la depozite.

1.1.3 Bresa din politica macro-economica, 1993-1994 "socul dobanzii"

Ritmul de crestere a inflatiei si persistenta unui dezechilibru commercial nesustenabil au fortat responsabilii politici economice sa-si reconsidere mix-ul de politici si sa intrepinda masuri radicale. O adevarata bresa a avut loc in ultimul trimestru al anului 1993 cand decizii critice s-au luat in scopul de a opri si inversa dinamica anticipatiilor inflationiste, de a porni o remonetizare a economiei si a permite o funtionare transparenta a pietei valutare. Insa, o omisiune majora a strategiei a fost definirea mai clara a drepturilor de proprietate (privatizarea) care ar fi putut sa incurajeze intarrile de capital si sa ajusteza restructurarea.

Principala decizie aprivit rata pozitiva a dobanzii; o crestere substantiala a ratei dobanzii nominal a facut posibila realizarea unei rate reala pozitive a dobanzii.Astfel, rata medie a dobanzii de refinantare a BNR a crescut de la un nivel annual de 59,1% in septembrie 1993 la 136,3% in ian 1994 si a ramas la un nivel inalt pentru pentru urmatoarele trei luni. Aceasta masura a avut doua consecinte majore: pe de o parte , a stopat fuga de leu si a indus un raid process de remonetizare; si pe de alta parte a ajutat mult formarea unei piete valutare transparente, ceea ce a ajutat exportul.

Alta decizie cheie a fost devalorizarea (piata interbancara) ceea ce a facut ca aceasta sa coincida partial cu rata prevaland pe piata gri; aceasta a condos la formarea unei piete valutare transparente care a redus considerabil costurile de intrare pe piata pentru purtatorii cererii de moneda straina. A treia masura a pachetului de politici a constat in punerea unor frane la crearea monedei - printr-un control strict al bazei monetare. Si in final, pozitia fiscala (un deficit bugetar redus prin suprimarea multor subsidii explicite si inplicite)[7] a trebuit sa fie adoptata corespunzator noului pachet de politici. Expansiunea exportului a jucat un rol major in redresarea intregii economii, dar nu se poate explica de ce mai multe intrprinderi din sectaore ineficiente au mers destul de bine, dat fiind faptul ca arieratele nu au "explodat" in 1994 .

1.1.4 Cresterea economiei fragila si revenirea la inflatie,

In 1995 in Romania a exitat o crestere rapida a PIB, de 7,1& comparativ cu mai putin de 4% in 1994 si 2% in 1993; in acelasi timp, rata inflatiei la sfarsitul anului 1995 a fost de 28%.

In timp ce exporturile au continuat sa creasca in ritm rapid (cu peste 20 la suta) , importurile au crescut cu peste 30 la suta, cauzand sporirea deficitului balantei comerciale la peste 1200 milioane de dolari si exercitand presiuni asupora pietei valutare (interbancare).

Ce a cauzat deteriorarea in continuare balantei comerciale, dat fiind ca rata reala de schimb nu s-a aprteciat in 1995 (desi s-a apreciat in a doua jumatate a anului 1995) si ca nu au existat schimbari majore din punct de vedere al comertului exterior in aceasta perioada ? O explicatie ar fi expansiunea importurilor si cheltuielilor de consum care a inceput in ultimile luni ale lui 1994, fapt care ar putea sa fie incurajat de perceptiile conform carora cursul de schimb ar fi fost nesustenabil. Deoarece aceasta explicatie ar trebui sa fie corelata cu faptul ca in 1994 soldurile contului current si al balantei comerciale s-au imbunatatit si rezervele valutare ale sistemului bancar (inclusive ale Bancii Centrale) au crescut substantial, ceea ce ar fi sugerat ca rata de schimb a fost de fapt sustenabila.

Imbunatatirea balantei comerciale in 1994 ar mai putea fi partial datorata, unor factori temporari; disparitiaacestora in anul urmator a pus presiuni suplimentare asupra unui curs de schimb deja supaapreciat. Fara aignora acesti factori cea mai importanta explicatie, este probabil aceea potrivit careia ritmul de crestere economica datorat ramurilor in mare masura dependente de impoorturi a condus la supraincalzirea economiei si al cresterea rapida a importurilor. Legat de remonetizare, sunt cateva concepte care trebuiesc amintite:

    a facilitat subventionarea unor sectoare ale economiei (agricultura, sectorul energetic) din resursele Bancii Centrale, permitand in acelasi timp sa urmareasca reducerea inflatiei. Finantarea sectoriala denota dezechilibre structurale majore existente in economie;

    a ajutat amanarea rezolvarii problemei celor doua banci cu probleme - Dacia Felix si Credit Bank; peste 1700 miliarde de lei (circa 400 de milioane de dolari) au fost transferate acestor doua banci prin intermediul creditelor speciale in perioada 1995-1996;

    a indus expansiunea bazei monetare prin cresterea activelor interne nete si nu prin acumularea de active externe nete;

    se poate argumenta ca aceasta remonetizare a condos la incetinirea dezvoltarii instrumentelor de politica monetara respective operatiunilor de open market.Aceasta din cauza ca Banca Centrala nu s-a confruntat cu presiunea de a face fata unui val de lichiditate cum s-ar fi intamplat in cazul unor intrari substantiale de capital.

Principalele motive pentru lipsa acestor intrari au fost ritmul firav al privatizarii in perioada 1994-1996, functionarea deficitara a pietelor de capital si problemele de credibilitate ale politicilor interne.

Catre sfarsitul lui 1996 si-au facut aparirtia cateva tendinte ingrijoratoare : o crestere brusca a ratei lunare a inflatiei lunare care in ultimul trimestru avea valori de peste 10%; cresterea rapida a deficitelor contului curent si al balantei comerciale, desi rata de crestere a PIB -ului a fost in ferioara celei din 1995 (3.9% comparativ cu 7.1%)
si distorsiuni mari ale preturilor relative in special din cauza amanarilor in ajustarea preturilor la energie, si controlul administrative a cursului de schimb. Data fiind oprirea procesului de remonetizare in a doua jumatate a anului 1996, mentinerea subventiilor fara cresterea inflatie avea sa devina imposibila. Pe ansambu programul de macrostabilizare macroeconiomicas pierdea teren. Rata inflatiei la sfarsitului anului era de 57% . In plus in ciuda imprumuturilor massive (de peste 1.5 miliarde de dolari) de pe pietele internationale de capital , rezervele valutare ale BNR erau de aproximativ 600 de milioane de dolari a sfarsitul lui 1996. Datoria externa a tarii crestea rapid, cu varfuri de plata in anii urmatori . Mai mult, mix-ul de politica economica a Guvernului (cursuri de schimb multiple, controlul preturilor, suventii etc.) faceau imposibila incheierea unui accord cu FMI. Astfel de evolutii conduceau, in mod vizibil, catre un punct mort si o schimbare de politica era imperios necesara.

Evenimentele anilor 1995 si 1996 au reliefat importanta privatizarii pentru stimularea intarilor autonome de capital si pentru accelerarea rtestructurarii si pericolul 'macroeconomiei populiste' .

1.1.5 'Socul de politica' din 1997 (a doua recesiune transformationala')

Prima masura a noului Guvern a fost liberalizarea pietei valutare si apretuturilor ce erau controlate administrative. Paradoxal, intr-un an cu eforturi reinnoite de stabilizare macroeconomica, rata previzionala a inflatiei de 90 la suta era cu ult mai mare decat in 1996 (57 la suta).Explicatia rezida in magnitudinea efectului liberalizarii preturilor si anticipatei devalorizari a leului[11].Masurile luate de corectare a unor dezechilibre majore au avut unele rezultate positive:piata valutara a inceput sa funcioneze in mod adecvat; deficitul bugetului consolidat (incluzand operatiuni cvasifiscale)s-a redus la 3.7% din PIB ; deficitul contului curent s-a diminuat in ceva masura , de la 7.2% la 6.6% din PIB; si rezervele valutare ale Bancii Centrale la aproximativ 2.6 miliarde dolari .Marimea ajustarii fiscale trebuie de asemenea privita pe fundalul declinului puternic al prioductiei, care a redus semnificativ baza de impozitare.

Insa a exitat si oa doua fata a monedei:rata efectiva a inflatiei a fost de 151 la suta si PIB-ul a scazut cu mult mai mult decat decat era previzionat (6.6 la suta fata de 2 la suta.Atat socurile cererii, cat si ale ofertei s-au aflat la baza declinului economiei; ele explica declansarea celei de-a doua 'recesiuni tranmsformationale'.

O alta consecinta a programului a fost impactul dur asupra sectorului privat in formare. Contractia semnificativa a creditului real a redus considerabil perspectivele pentru multe societati mici si mijlocii si a reprezentat un factor major in scaderea productiei. Astfel, in multe sectoare vanzarile au scazut cu 20-25 la suta. Aceasta evolutie a reprezentat motivul de baza pentru cererile crescuta ale sectorului privat de relaxare fiscala, cereri ce au devenit foarte intense in 1998. In mod ironic, un program menit sa conduca la accelerarea reformei a afectat negativ clasa antreprenoriala in formare si a incuarajat expansiunea economiei subterane prin gradul de austeritate implicit. Putem spune deci ca expansiunea economie subterane ar reprezenta raspunsul la un soc puternic.

Exista multi factori car exeplica rata inalta a inflatiei.Mai intai, componenta coercitiva a inflatiei (liberalizarea preturilor si cresterea unor preturi administrative ) s-a facut simtita in fota in martie, cand inflatia a atins aproape 30 la suta. In al doilea rand, supara aprecierea leului. In al treilea rand, programul a subestimat rolul monopolurilor si reactia lenta a ofertei ca surse al einflatiei. Un alt factor rezida in alunecarea politicii economice in adoua jumatate a anului, cand aexistat o relaxare premature a politicii monetare: indexarile salariale au crescut brusc si masivv, plati compensatorii au fost acordate muncitorilor disponibilizati si mari cantitati de bani au fot folosite pentru bancile aflate in dificultate.Era evidnta ca mix-ul de politica macroeconomica nu era bine echilibrat si ca raspunsul ofertei fusese cu mult supra estimat.

Masurile intarziate s-au luat pentru restructurarea catorva din marii 'producatori' de arierate. Intarzierea poate fi explicata de problemele inerente unei astfel de initiative, intr-un an in care economia se afla in declin:pe de o parte, masurile de ansamblu in scopul restructurarii implicau disponibilizari, pe de alta parte problemele cu care se confruntau intrprinderile mici si mijlocii din sectorul privat, consecinte directe ale masurilor de austeritate, descurajau crearea de noi lucuri de munca. Privatizarea intreprindorilor mari trena, cat despre privatizarea bancilor - diversele proiecte au fost lasate in deriva. O astfel de situatie nu putea sa nici sa stimuleze investitiile straine directe, nici sa promoveze privatizarea.

In ultimul trimestru al anului, Banca Centrala si Ministerul de Finante au convertit credite neporfamnte acordate de Banca Agricola si Bancorex in valoare de 8000 de miliarde(1 miliard de dolari) in titluri de stat , ca modalitate de recapitalizare a acestor banci.In timp ce in cazurile Dacia Felix si Credit BanK esecul s-a datorat fraudei si delapidarii de proportii, esceul bancilor de stat a avut inte principale cause cronica alocare defectuoasa a resurselor si performantele scazute intr-o serie de de mari sectore economice, care la randul lor aveau originea in ritmul lent al privatizarii si intrarii nesemnificative de capital .

In raport cu preturile de consum, cursul de schimb s-a apreciat, in termini reali, cu aproximativ 30 la suta de la jumatatea anului 1997 (dupa o severa devalorzare la inceputul anului), ceea ce constituie o explicatie pentru cresterea in 1998 a deficitelor balantei comerciale si contului current. Rezervele valutare ale Bancii Nationale au scazut sub 1,9 miliarde la sfarsitul anului 1998, ca rezultat al interventiilor acesteia de a stavili caderea leului.De asemenea, politica de venituri excesiv de relaxanta poateexplica volumul absortiei interne intr-un an cu productie in contractie.

Ca urmare a crizei finnanciare din Rusia, au fost amanate noi emisiuni externe de titluri de stat si s-a pus sub semnul intrebarii posibilitatea rostogolirii unei parti a datoriei externe in 1999.Din cauza volumului platilor scadente in 1999 (aproximativ 2 miliarde de dolari), pericolul unei crize financiare si intrarii in incapacitate de plata devenise imminent.Acest pericol explica eforturile considerabile de a incgeia unele contracte de privatizare la sfarsitul anului 1998 (Romtelecom, BRD etc.)

1.1.6 Programul de stabilizare: 1998-2000

Anul 1999 a reliefat trei mari amenitari pentru politica economica, care sunt strans interrelationale: riscul incetarii platilor externe; pericolul unei crize bancare ca urmare a nivelului portofoliului de imprumuturi neperformante din sistemul bancar si anivelului rezervelor valutare ale Bancii Nationale (care erau sub nivelul bazei monetare si insuficiente pentru a impiedica o retragere masiva a deporzitelor din sistemul bancar ) si o posibila criza financiara ca rezultat al persistentei dobanzii real positive inalte si al tentaivelor de asanare al sistemuluii bancar. Alte constrangeri importante ce actioneaza asupra politicilor sunt reprezentate de oboseala social si a politicilor si un mediu international din ce in ce mai ostil.

Acordul Stand-By cu FMI, semnat in august, prevedea un deficit bugetar de sub 3,8%, incluzand veniturile din privatizare de 1%. Marea necunoscuta in intreaga ecuatie macroeconomica , insa, o reprezenta deficitul cvasifiscal din economie, obscurizat de arierate si de acumularea imprumuturilor neperformante. Situatia Bancorex si a Bancii Agricole reprezinta o ilustrare a rezultatului anilor de restructurare firava, care se regaseste in bilanturile bancilor si, in ultima instanta, in deficitul bugetar consolidat - atunci cand 'ziua scadentei' nu mai poate fi amanata.Guvernul si BNR au reusit sa faca fata platior din mai si iunie si au evitat intrarea tarii in incapacitate de plata externa. Incepand cu finele lunii iulie pozitiva care trebuie pusa in legatura cu si cu reducerea considerabila a deficitului commercial. Inacest context trebuie remarcata reducerea ponderii produselor energofage in exporturi; acest fapt sugereaza ca modificarile in preturi relative, in special la energie (initiata in 1997) au avut unele consecinte pozitive.

Problemele intalnite de Guvern in implementarea programului sau economic au rezultat din necesitatea mentinerii sub control a deficitului bugetului consolidat si gasirii resurselor pentru finantarea unei restructurari in profunzime a sistemului bancar (si acestea intr-un an in care se astepta, din nou, scaderea PIB). Tensiunile aparute in executia bugetului sunt ilustrate de dinamica platilor cu dobanzile care au ajuns la aproape 7% din PIB in 1999 (1/3 din cheltuielile bugetului de stat) - in timp ce cu cativa ani in urma , aceste plati reprezentau sub 2% din PIB (Tabelul 3). O parte importanta din aceste plati aferente serviciului datoriei este rezultatul interventiilor recente in sprijinul unor banci aflate in dificultate.

Tabelul 3: Serviciul datoriei publice tensioneaza bugetul

Sursa: Statistica Nationala

Un obiectiv major al politicii macroeconomice pentru perioada 1999-2000 il reprezinta reducerea ratelor reale ale dobanzii; astfel s-ar reduce semnificativ serviciul datoriei. De fapt o scadere cu 1/3 a serciciului datoriei ar putea sprijini reducerea in continuare a deficitului bugetar simultan cu crestyerea cheltuielilor de capital, ceea ce ar marca o schimbare semnificativa a politicii bugetare.

Reluarea cresterii economice (recuperare, ami precis) ar putea avea loc in anul urnmator si ar putea avea un caracter sustenabil numai daca politica macroeconomica nu va ceda tentatiilor populiste.

Implementarea unei strategii privind datoria publica este imperios necesara . Pe de o parte , Romania are nevoie de o astfel de strategie indifferent de circumstante. Pe de alta parte, platile externe reclama o politica coerenta pentrru atragerea de resurse financiare din exterior.

Romania trebuie sa sparga un cerc vicios.Astfel, declinul economiei cumulat cu reducerea de investitii (si pe fondul intrarilor de capital scazute) nu favorizeaza restructurarea productieisi a exportuturilor si dauneaza investitiilor publice in capitalul uman. In acelasi timp, exporturile, relativ scazute la potentialul tarii si nevoia de resurse pentru restructurare (a sistemului bancar si reformei pensiilor) mentin fragilitatea finantarii dezechilibrelor externe ce induc expansiunea rapida a datoriei publice, ceea ce submineaza perspectivele economiei de a relua cresterea. De aceea, este vital ca reluarea unei dinamici positive a economiei sa se desfasoare pe fondul unor deficite bugetare reduse (si deficite cvasifiscale de asemenea reduse), a unor unor dobanzi reale mai scazute, intrari mai mari de capita si un curs de schimb competitive. In acest scop continuarea privatizarii are un rol important de jucat.

1.1.8 Concluzii la evolutia situatiei economice

Deseori se remarca disciplina financiara mai buna in alte tari, precum Ungaria, Polonia si Cehia, comparativ cu Rusia , Ucraina si Romania.Se sugereaza aici ca o explicatie poate rezulta din analiza sttructurii economiilor din prima categorie , a capicitatii lor de a exporta catre tarile din Vest si de atrage investitii straine, a marimii lor, a politicilor economice, si nu in ultimul randa conditiilor geografice. Mai mult decat atat structura era influentata de existenta sau lipsa unor experiente anterioaree in domeniul reformelor , de gradul de concentrare din industrie si de existenta anterioara a unui sector privat.

Experienta Romaniei este un exemplu graitor pentru importanta reformelor structurale, a reducerii distorsiunilor structurale ale economiei in vederea stabilizarii macroeconomice durabile.

O alta lectie este ceea a legaturii foarte stranse dintre privatizare si, intrarile de capital si restructurare: in baza experientei dobandite se poate aprecia ca magnitudinea necesara realocarii resurselor confera un anumit rol capitaluluiextern in privinta sprijinirii realocarii resurselor si in impunerea disciplinei financiare in sistem.

Acolo unde politica este inconsistenta, privatizarea este lenta si investitiile straine directe sunt nesimnificative, o alocare resurselor se face inorect, apar probleme majore.aici se poate manifesta un cerc vicios periculos intre politica macroeconomica si situatia sistemului bancar.Astfel, daca nu exista o restructurare rapida si profunda a economiei, atat politicile stranse, cat si cele expansioniste pot fi ambivalente in privinta impactului asupra bancilor; expansiuneapoate fi insotita de reducerea creditelor si dezechilibre nesustenabile ale balantei comerciale (asa cum s-a intamplat in a doua jumatate a lui 1995 si in 1996), in timp ce rate ridicate ale dobanzii reale (ca in perioada 1997-1998) pot prejudicial capacitatea de plata a bancilor si intreprinderilor si pot genera presiuni crescande pentru re-esalonaea sau chiar stergerea datoriilor.

Daca autoritatile nu creeaza si nu mentin o politica consecventa, atunci sentimental de nesiguranta generala este putin probabil sa se atenueze. Sa ne gandim doar la dinamica inflatiei din ultimii ani: de la aproximativ 200% si 295% in 1992 si, respective, 1993, la circa 62% in 1994, 28% in 1995, 57% in 1996 , 151 in 1997, 40,6% in 1998, 42.5% in 1999 si 39% in 2000. Aceasta dinamica a ofst insotita de schimbari dramatice in nivelul rateio dobanzi, de la valori mari negative in perioada 1990-1993 la valori pozitive in 1994 si in anii urmatori.

Daca nivelul pozitiv al ratei dobanzii va continua sa fie ridicat (in absenta unei restructurari substantiale si a reducerii confuziei din mediul economic), aceasta va fi in detrimental investitiilor pe termen investitiilor pe termen lung si va orienta structura intrarilor de capital strain in favoarea capitalului speculative. In acelasi timp ar prejudicial perspectivele pe termen mai lung pentru banci, deoarece marjele ridicate nu favorizeaza clientii bancilor si intensifica deteriorarea sitauatiei acestora.

1.2 Evolutia principalilor indicatori economici

Tabelul 6:Principalii indicatori economici

2. Politica comerciala

2.1 Promovare si stimulare export

2.1.1 Mijloace promotionale

2.1.2 Tratate economice internationale

2.1.3 Reprezentante economice in strainatate

2.1.4 Targuri internationale relatii publice

2.2 Mijloace de stimulare

2.2.1 Fiscale - reduceri si scutiri de impozite

2.2.2 Bugetare - subventii directe si indirecte

2.2.3 Financiar - bancare

2.2.4 Valutare

2.3 Protectia economiei si a concurentei

2.4 Politica vamala

2.4.1 Taxe vamale

2.4.2 Suprataxe, taxe compensatorii,taxe antidumping

2.4.3 Mijloace netarifare

2.4.4 Restrictii de ordin cantitativ

2.4.5 Obstacole tehnice

Politica comerciala

-totalitatea reglementarilor adoptate de catre stat (cu caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar , valutar, etc.) in scopul promovarii sau al restrangerii schimburilor comerciale externe si al protejarii economiilor nationale.

Clasificarea ONU

I. Produse alimentare

II. Materii prime

III. Combustibili

IV. Produse chimice

V. Masini si utilaje

VI. Mijloace de transport

VII. Alte produse manufacturate

Evolutia comertului exterior

-fizic

-valoric

-preturi

Com exterior comparatia cu alte tari

Evolutia balantei comerciale

Modificarea in structura a exporturilor si importurilor

Realizari, deficiente, perspective

Orientarea pe zone

Evolutii viitoare

3. Comertul exterior

Capitolul

Notiuni generale

Pe ansablul economiei nationale, activitatea de comert exeterior, si in primul rand exportul, reprezinta un element calitaiv de apreciere a evlutiei activitatii economice in general.

Epoca contemporana, cu tendintele manifestate spre globalism, cu doctrinele si politicile vizand instaurarea unei noi ordini economice si politice interantionale, este de departe epoca in care diviziunea internationala a muncii si specializarea in productie au creat o astfel de polarizare la nivel mondial, inact nu numai o dezvoltare autarhica, dar chiar si o participare limitata la circuitul econiomic international sunt de neconceput pentru definirea starii de sanatate a unei economii nationale.

Schimburilecomerciale internationale, comertul exterior cu bunuri sau comertul invizibili sunt factori de terminanti in asigurarea dezvoltarii echilibrate a economiei, in crearea de produs intern brut si venit national, in definirea balantei de plati externe a oricarei tari.

Deterioraea continua de dupa 1989 a activitatii de comert exterior se poate explica destul de lesne:

In primul rand, a fost neglijata agricultura care, practic, nu mai produce nimic pentru export;

In al doilea rand , in procesul macrostabilizarii, desfasuratpana acum in doua etape, s-au gatuit de fapt societatile comerciale care aveau posibilitatea sa produca pentru export.Acestea ori stagneaza, ori au fost inchiose, ori sunt pe cale sa intre in cele doua categorii.

4.1 Evolutia comertului exterior

Exporturi

4.1.1 Dinamica si volum

1.2 Structura exporturilor

4.1.3 Orientare geografica

Importuri

4.2.1 Dinamica si volum

4.2.2 Structura importurilor

4.2.3 Orientare geografica

Analiza datelor prezentate si conluzii

Principalele concluzii:

Studiul a relevat masurile capabile sa impulsioneze atat exportul romanesc de profil pe unele piete considerate traditionale, cat si modalitatile de penetrare a altora noi, in perioada 1998-2005.

Lucrarea a conturat conjunctura generala a pietei mondiale a autoturismelor in scopul stabilirii strategiei de abordare a pietei externe, prin prezentarea nivelurilor actuale ale productiei, inmatricularilor, a principalilor producatori, a dinamicii fluxurilor comerciale si a preturilor, prin evaluarea tendintelor in perspectiva ale acestora (1998-2005), avand ca moment de referinta anul 1997. Astfel, au fost detaliate cifric: productia mondiala de autoturisme, care a atins un volum de aproximativ 37,4 milioane unitati fizice, in 1997, marcand o crestere de 5,7% fata de anul precedent; consumul mondial, (reprezentat prin nivelul inmatricularilor), care a atins valoarea de aproximativ 36,2 milioane unitati fizice, marcand o crestere de 3% fata de anul precedent; exportul mondial s-a situat la aproximativ 280 miliarde $, in crestere cu 11% fata de anul precedent; importul mondial a atins valoarea de 270 miliarde $, in crestere cu 11,4% fata de perioada anterioara.

Totodata, a fost conturata prognoza exportului romanesc de autoturisme, pe termen mediu si lung, care estimeaza un ritm mediu anual de crestere, in perioada 1998-2000, de 14,6%, iar in perioada 2000-2005, de 18%.

Studiul a pus in evidenta o serie de masuri specifice de promovare a exporturilor romanesti de autoturisme, in stransa corelare cu conjunctura actuala si de perspectiva a pietei mondiale in domeniu, cum ar fi: realizarea de exporturi sub forma de CKD-uri si SKD-uri cu asigurarea asistentei tehnice in vederea asamblarii pe plan local, participarea activa la licitatii internationale in vederea realizarii unor obiective economice cu impact direct asupra revigorarii ramurii respective, lansarea de oferte proprii cu ajutorul agentilor locali, intensificarea actiunilor promotionale, alinierea preturilor la nivelul concurential local, acordarea de facilitati tarifare si netarifare in limitele legislatiei romanesti, perfectionarea legislatiei romanesti actuale referitoare la facilitatile acordate firmelor exportatoare.

10. Anexe

REALIZARI PE TARI PE ANUL 2000 (30.06.2000)
CLASAMENT EXPORT, DATE PROVIZORII

Bibliografie:

In limba romana si straine

Nicolae Suta - Comert International, Editura "Economica", Bucuresti 1997

Nicolae Suta - Istoria comertului mondial si a politicii comerciale, Editura "Economica", Bucuresti 1997

Nicolae Francu - Dictionar poliglot economic de comert exterior si turism, Bucuresti 1997

Fota C - Politici comerciale, Editura "Economica", Bucuresti 1997

Georgescu Toma - Tehnici de comert exterior, Editura "Economica", Bucuresti 1997

Georgescu Toma - Tehnici de comet exterior , Editura "Economica", Bucuresti 1997

Cristina Cristureanu - Tranzactii comerciale internationale , Editura "Economica", Bucuresti 1997

Adrian Constantinescu - Reglementari comparative de comert exterior in unele tari partenere, Editura "Economica", Bucuresti 1997

Alexandru Puiu - Romania in circuitul economiei mondiale, prioritati in comertul exterior, Editura "Economica", Bucuresti 1997

Stoian Ion - Comert International, Editura "Economica", Bucuresti 1997

Stoian Ion - Tehnica operatiunilor de comert exterior, Editura "Economica", Bucuresti 1997

Teulon Frederic - Comert International, Editura "Economica", Bucuresti 1997

Christof Ruhl, Daniel Daianu - Tranzitia in Romania la economia de piata - Trecut, prezent, viitor, Editura "Economica" Bucuresti 2000

Constantin Anghelache - Romania 2000 , Editura "Economica", Bucuresti

Dragos Negrescu - Protectionismul - "Editura "Economica", Bucuresti

Gust Marius - Noi evolutii si fluxuri internationale , Editura "Economica", Bucuresti 1997

Munteanu Ion - Strategii macroeconomice contemporane in domeniul comertului exterior, "Editura "Economica", Bucuresti

Mircea Costin - Drept commercial international, "Editura "Economica", Bucuresti

Duhaneau M - Politica comerciala protectionista in domeniul comertului international, "Editura "Economica", Bucuresti

Popescu Dumitru - Modele complexe de analiza a comertului international, "Editura "Economica", Bucuresti

Serban Urintescu Niculescu - Dictionar explicativ al datelor si informatiilor comerciale utilizate in comertul exterior , "Editura "Economica", Bucuresti

Costin Murgescu - Posibilitati de promovare a exporturilor Romaniei, "Editura "Economica", Bucuresti

Floricel C. - Relatii valutere internationale, "Editura "Economica", Bucuresti

Cojianu Valentin - Aspecte privind comertul exterior si dezvoltarea economica, "Editura "Economica", Bucuresti

Cojianu Valentin - Procese si politici macroeconomice ale tranzitiei, "Editura "Economica", Bucuresti

Ghibutiu Aurel - Comert international si politici comerciale, "Editura "Economica", Bucuresti

Cojianu Valentin - Locul si rolul politicii comerciale si comertul exterior in dezvoltarea economiei, "Editura "Economica", Bucuresti

Fulger Ivanescu - Legislatie vamala si valutara, "Editura "Economica", Bucuresti

Enescu Constantin - Calculul rentabilitatii in comertul international, "Editura "Economica", Bucuresti

Victor Danciu - Tranzactii internationale, "Editura "Economica", Bucuresti

Traistaru Iulia - Strategia dezvoltarii schimburilor economice externe ale Romaniei, "Editura "Economica", Bucuresti

N.N. Constantinescu - Probleme ale tranzitiei la economia de piata, "Editura "Economica", Bucuresti

Brenton P. - Trade & Investment in Europe .The Imapct of the next Enlargement, 'CEPS', Bruxelles, 1999

Maliszewska, Maryla - Romanian Trade: Recent Developments and Simulations for 1998, 'Case Working Paper', Varsovia

Periodice romanesti si straine

Comisia Nationala pentru Statistica - Anuarul statistic al Romaniei pe anii 1990-1999

World Development Report 1999, 27 iunie Washington

Cursuri si caiete de seminarii

Nicolae Suta (coordonator) - Comert International si politici comerciale, curs, lipt, ASE,Bucuresti 1997

Adrese Internet

Romania

Organizatii Internationale

Uniunea Europeana

Alte tari europene

Africa

America de Nord

America de Sud

Asia

Oceania

Romania

Senatul Romaniei

Camera Deputatilor

Guvernul  Romaniei

Banca Nationala a Romaniei

Ministerul de Finante

Ministerul Transporturilor

Pagina oficiala de turism - Ministerul Turismului

Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti

Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala

Agentia Romana de Dezvoltare

Asociatia Nationala a Exportatorilor si Importatorilor din Romania

Organizatii Internationale

Biroul de statistica al  Comisiei Europene (EUROSTAT)

Natiunile Unite -Organizatia pentru  Agricultura si Alimentatie  ( FAO )

Natiunile Unite -  Buletinul Statistic Lunar

Natiunile Unite - Directia de Statistica (UN/DESIPA/STAT)

Natiunile Unite -  Comisia Economica a Europei (UN/ECE) Directia de Statistica

Organizatia pentru Cooperare si  Dezvoltare Economica ( OECD )

Banca Mondiala

Fondul Monetar International

Inter-American Development Bank

ISI - Institutul International de Statistica

SIAP - Institutul de Statistica pentru Asia si Pacific

SIGMA - Buletinul Statistic al Uniunii Europene (On-line)

WHO/OMS

Organizatia Mondiala pentru Comert (WTO)

Uniunea Europeana

Austria - Österreichisches Statistisches Zentralamt
Danemarca - Statistics Denmark
Germania:

Statistisches Bundesamt (Germany)

Landesamt für Datenverarbeitung und Statistik Brandenburg

Landesamt für Datenverarbeitung und Statistik Nordrhein-Westfalen

NUREC

Spania - Institutul National de Statistica
Finlanda - Statistics Finland
France:

Institut Nacional de la Statistique e des Études Économiques (INSÉÉ) France

Institut Nacional d'Études Demographiques (INED)

Annales d'Economie et de Statistique

École Nationale de la Statistique et de l'Administration Economique (ENSAE)

Grecia - NSSG - National Statistical service of Greece
Olanda:

Statistics Netherlands (CBS)

NIDI - Netherlands Interdisciplinary Demographic Institute

Irlanda - Central Statistical Office
Italia - Istituto Nazionale di Statistica (Itália)
Luxembourg - Service Central de la Statistique et des Études Economiques (Luxembourg)
Norvegia - Statistics Norway (SSB)
United Kingdom:

Office for National Statistics  (United Kingdom)

Department of Trade and Industry (DTI)

General Register Office for Scotland (GROS)

Home Office Research and Statistics Directorate (RSD)

The National Statistics Information Gateway

Suedia - Statistics Sweden (SCB)

Alte tari europene

Bulgaria - National Statistical Institute of the Republic of Bulgaria - NSI
Cehia - Czech Statistical Office (CzSo)
Croatia - Central Bureau of Statistics
Elvetia - Bundesamt für Statistik Svizzera
Estonia - Regional Bureau of Statistics of Central Estonia
Islanda - Iceland Statistics
Latvia - Central Statistical Bureau of Latvia
Lithuania - Department of Statistics
Malta - Central Office of Statistics
Polonia - Central Statistical Office of Poland (CSO/P)
Rusia - Goskomstat News
Slovenia - Statistical Office of the Republic of Slovenia
Slocacia - Statistical Office of the Republic of Slowakia
Turcia - State Institute of Statistics (Turkey)
Ungaria - Hungarian Central Statistical Office
Yugoslavia - Federal Statistical Office

Africa

Mozambic - National Institute of Statistics
Africa de Sud - Central Statistical Service (CSS)
Algeria - Office National de Statistiques

America de Nord

Canada:

Statistics Canada

Strategis - Industry Canada On-Line: Micro-Economic Research and Statistical Analysis

Canada;The Quebec Bureau of Statistics

Mexic - Instituto Nacional de Estadística, Geografía e Informática (INEGI)
Statele Unite:

US Department of Commerce (STAT-USA)

US National Center for Health Statistics (NCHS)

FEDSTATS

Stat-USA

ASA - American Statistical Association

Committee on National Statistics

America de Sud

Argentina - Institutul National de Statistica si Recensaminte
Bolivia - Institutul National de Statistica
Brazilia - Institutul Brasilian de Geografie si Statistica (IBGE)
Chile - Institutul National de Statistica
Columbia - Departamentul Administrativ National de Statistica (DANE)
Ecuador - Institutul Ecuadorian de Stadistica si Recensaminte
Guatemala - Institutul National de Statistica
Peru - Institutul National de Statistica si Informatica (INEI)
Venezuela - Oficiul Central de Statistica si Informatica

Asia

Korea de Sud - National Statistical Office
Filipine - National Statistical Coordination Board
Hong Kong - Census and Statistics Department
Israel - Central Bureau of Statistiques
Japonia:

Japan's Statistics Bureau

Statistics Bureau and Statistics Centre

Macao - Direcçao dos Serviços de Estatística e Censos
Palestina - Palestinian Central Bureau of Statistics
Singapore:

Statistics Singapore

MEDISTAT - Health & Population Statistical Database

Oceania

Australian Bureau of Statistics

Statistics New Zealand