Comertul international

Ce este comertul international?

Este o realitate economica si juridica, este susceptibil de doua acceptiuni:

restransa - stricto sensu;

larga - lato sensu.

Acceptiunea restransa - totalitatea operatiunilor de import si export de marfuri, lucruri sau servicii pe care le desfasoara persoanele fizice sau persoanele juridice, avand calitatea de subiecte ale dreptului comertului international, cu persoane de nationalitate straina sau cu bunuri aflate in tranzit international.

Comertul international apartine fazei economice a distributiei marfurilor, ca fiind etapa intermediara a ciclului economic intre productie si consum.

Comertul international implica operatiuni cu marfuri, lucruri si servicii, dar in proncipal cu marfuri, care este bun destinat schimbului.

Ceea ce particularizeaza comertul internasional este faptul ca in operatiunea comerciala sau in raportul juridic care imbraca aceasta operatiune comerciala exista un element de extraneitate.

Raportul juridic de drept comercial international are doua caracteristici:

comercial;

international.

Caracterul comercial nu este specific ramurii noastre de drept, el fiind comun cu caracterul raporturilor juridice comerciale din dreptul intern.

Criteriile comercialitatii sunt: obiectul si subiectul.

Ceea ce particularizeaza dreptul comertului international este elementul de extraneitate, adica elementul de internationalitate.

Intr-un raport juridic pot fi un numar nelimitat de elemente de extraneitate, nu insa toate elementele de extraneitate sunt relevante dreptului comertului international, numai doua fiind relevante:

1 - Raportul juridic sa se incheie intre subiecte care au nationalitati diferite ( persoanele juridice sa aiba sedii in state diferite, iar personele fizice sa aiba cetatenie sau domiciliul in state diferite). Acesta este un criteriu de natura subiectiva, adica tine de parti.

Cel mai pregnant document in acest sens este Conventia ONU privind contractele de vanzare de marfuri, Viena 199 .

In aceasta Conventie se spune clar ca se aplica in cazul in care partile contractante isi au sediile in state diferite.

2) Criteriul obiectiv, marfa sa fie in tranzit international, adica marfa care, in drumul ei de la o parte la cealalta parte, strabate cel putin o frontiera de stat.

Cele doua criterii trebuie sa fie alternative, nu cumulative, adica, daca oricare din el este intrunit avem de a face cu un raport juridic de drept comercial international.

Ex: O firma straina aduce in Romania o marfa. In momentul in care intra in tara ea nu face obiectul niciunui contract. O firma romaneasca doreste sa cumpere marfa. In cazul asta avem de a face cu un contract international, chiar daca nu se trece o frontiera.

Acceptiunea larga, care s-a adaugat in perioada moderna, cand au aparut operatiunile de comert care nu implica neaparat un transfer de marfuri, o operatiune cu marfa, rezultand cooperarea economica internationala.

Cooperarea economica internationala este un ansmablu de relatii de conlucrare intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice de nationalitati diferite care nu implica neaparat o relatie cu marfa, ci consta in accea ca partile pun in comun valori economice in scopul desfasurarii unei activitati comune, ca sa le aduca profit, caci scopul comerciantilor este profitul (finis mercantores est lucrum).

Cooperarea economica internationala imbraca forme economice si juridice extrem de complexe in Romania - acorduri de cooperare economica (crearea de societati comerciale cu capital mixt); cooperare in materia operatiunilor de marketing, public relations, in distributie; cooperare in materie tehnica, stiintifica.

Astazi cele doua acceptiuni sunt ingemanate in practica, adica ele se desfasoara, de foarte multe ori, simultan.

Cadrul institutional al comertului international.

Romania este parte la Conferinta ONU pentru comert si dezvoltare (UNCTAT), acesta fiind un organism specializat ONU, constituit in 1964, Romania fiind membru fondator.

Organizatia Mondiala a Comertului, care s-a constituit prin acordul de la Marackes, in 1994, in vigoare din 1995, care a preluat fostul GATT (1947).

Cel mai important membru UE, Luxemburg, de la 1 ianuarie 2007 stabileste prin anexe, protocoale conditiile participarii Romaniei la comertul international.

Caracteristicile politicii Romaniei in domeniul relatiilor Comertului International.

Politica este guvernata de o regula fundamentala si de reguli sau exceptii de la regula.

Principiul care domina relatiile internationale ale Romaniei este principiul libertatii Comertului International. Il analizam prin analogie cu perioada 1946-1989 monopolul de stat asupra comertului international.

1946-1989- CI doar intreprinderile de stat si cu limitare pana la anihilarea principiului libertatii contractuale.

Principiul monopolului de stat a fost spulberat dupa revolutie, in primavara lui 1990, un pachet de acte normative au facut ca monopolul de stat sa fie inlocuit cu libertatea comertului.

Primele acte normative au fost: D96/1990-unele masuri pentru atragerea investitiilor de capital strain in Romania, a fost inlaturat prin Leg. 35/1991; Leg. 15/1990; Leg. 31/1991; Constitutia Romaniei.

Principiul liberalitatii comertului

1. Legea recunoaste capacitatea persoanelor fizice sau juridice romane a fi subiecte de drept comertului internasional, adica de a participa, liber, in toate domeniile relatiilor comertului international, rezultand principiul liberei circulatii a capitalului.

2. Privit prin prisma persoanei fizice si juridice straine, care au liber acces de a desfasura activitati comerciale pe teritoriu Romaniei ( Conventii, Acorduri).

Principiul libealitatii comertului se exprima in multiple forme, dar importante sunt doua forme: - regimul investitiilor straine in tara; - regimul general de import export, unde vom vedea si anumite limite ale principiului liberalitatii comertului, care nu este absolut.

Regimul juridic al investitiilor straine in Romania.

Studiul materiei. Decretul Lege 96/1990 privind unele masuri pentru atragerea de capital strain in Romania; a fost abrogat prin Leg. 35/1991 privind regimul investitiilor straine, care la randul ei a fost abrogata prin OUG 31/1997,abrogata prin OUG 92/1997 privind stimularea investitiilor directe, in vigoare, dar a suferit o modificare prin Leg. 241/1998.

Definirea principalelor notiuni in materie.

Investitia straina - clasificare: - directa;

- de portofoliu.

OUG 92/1997, in art. 2 defineste investitia straina ca fiind participarea investitorilor straini in trei moduri: a) participarea investitorilor straini la constituirea sau la majorarea capitalului social al unei societati comerciale romanesti; b) dobandirea de parti sociale sau actiuni la o societate comerciala romaneasca; c) constituirea sau extinderea unei sucursale a societatii comerciale straine in Romania.

O alta definitie mai elaborata, data de BNR in Regulamentul BNR nr. 4/2005 privind regimul valutar, investitia straina este investitia de orice natura efectuata in scopul stabilirii sau mentinerii unor legaturi economice durabile si care se realizeaza printr-una din urmatoarele modalitati: a) constituirea sau extinderea unei sucursale; b= participarea intr-o entitate noua sau intr-una deja existenta; c) acordarea de credite sau imprumuturi pe termen mai mare de 5 ani, in vederea realizarii unei legaturi economice durabile; d) reinvestirea profitului in scopul mentinerii unei legaturi economice durabile.

Regulamentul BNR defineste legatura economica durabila ca fiind relatia care implica urmatoarele conditii:

- o participare de minimum 10% la capitalul social al entitatii unde se face investitia;

- participarea directa, efectiva a investitorilor straini la administrarea si controlul entitatii unde se investeste;

- existenta unei conventii intre participanti privind participarea la profitul realizat in urma activitatii economice respective.

Investitia directa - cel care investesze direct o face cu caracter de durabilitate ( minim 10% participare efectiva).

Din definitiile date rezulta felurile investitiilor directe:

1. - investitia de natura societara, adica aceea care se face intr-o societate, prin constituirea unei societati, sucursale;

2. - investitia in forma exclusiv contractuala, care nu se manifesta prin constituirea sau modificarea unei societati, ci printr-un contract.

Leg. 238/2004 - a petrolului, Leg. 85/2003 - a minelor, concesiunile petroliere, miniere, sunt directe.

Investitia de profit este definita in OUG 92/1997 ca aceea investitie care nu are ca scop stabilirea unor legaturi economice durabile, ci intentia investitorului este esentialmente speculativa.

In materia investitiilor de profit exista cateva acte normative: Leg. 297/2007 privind piata de capital, aici fiind reglementate atat organismele, cat si modalitatile de a participa; OUG 66/1997 - reglementeaza regimul investitiilor de profit in Romania prin cumpararea de titluri de stst (inscrisul care atesta datoria publica a Romaniei, adica instrumentum, care constata diferite imprumuturi, obligatini pe care statul roman le da persoanelor straine).

Notiunea de investitor strain curs-2

Investitor- orice persoana fizica de cetatenie romana,de cetatenie straina sau apatrid cu domiciliul sau resedinta in Romania sau in strainatate care decide sa investeasca in Romania.

Prin investitor roman se intelege persoana fizica sau juridica sau alte entitati rezidente.

Prin investitor strain se intelege persoana fizica sau juridica sau alte entitati nerezidente.

Sunt rezidenti

Persoanele juridice si orice alte entitati cu sediul in Romania.

Persoanele fizice,cetateni romani,straini sau apatrizi cu domiciliul sau resedinta legala in romania

Persoanele fizice comerciante autorizate legal sa desfasoare activitati economice in Romania.

Sucursalele,reprezentantele,agentiile si birourile persoanelor juridice si al oricaror alte entitati romane autorizate sa functioneze in strainatate.

Sunt nerezidenti:

Persoanele juridice si orice alte entitati cu sediul social in strainatate.

Persoanele fizice de cetatenie romana,straina sau apatrizi cu domiciliul sau resedinta legala in strainatate.

Persoanele fizice comerciante,autorizate sa desfasoare activitati economice in strainatate.

Sucursalele,agentiile,reprezentantele si birourile persoanelor juridice si entitatilor cu sediul in strainatate si autorizate sa functioneze in Romania.

Criteriul utilizat pentru a determina daca o persoana fizica sau juridica este rezidenta sau nerezidenta este cel al sediului social,respectiv al domiciliului sau resedintei legale.

In cazul in care o societate comerciala sau o persoana juridica are sedii in mai multe state,determinant pentru a stabili nationalitateaacestora este sediul social real,adica acel sediu unde se afla conducerea operativa.

Principiile care guverneaza regimul juridic al investitiilor straine

Trei principii:

I)       Principiul libertatii formelor si modalitatilor de investire in Romania.

II)    Principiul liberului acces al investitiilor straine in toate domeniile vietii economice.

III) Principiul nediscriminarii sau egalitatii de tratament intre investitorii straini.

I ) Principiul libertatii formelor de investire in Romania

Acest principiu se exprima prin libertatea investitorilor straini de a realiza investitii straine sub orice forma societara din cele prevazute de legea 31/1990.

Sub forma institutionala O.U.G. 92/1997 indirect prevede ca investitia straina se poate realiza si sub forma asocierii in participatiune reglementata in art 251,256 din codul comercial .Investitia straina poate imbraca si forma contractuala,aceasta putandu se realiza prin incheierea unui contract de concesiune petroliera sau miniera.

Principiul libertatii modalitatilor de investire in Romania:

Modalitati de investire in Rom:

aportul financiar(in numerar),in moneda nationala sau valuta convertibila.

Aport in natura,in bunuri mobile,corporale sau incorporale sau bunuri imobile.

In orice alt mod legal de finantare prin care se contribuie la cresterea activelor unei societati comerciale.

Aportul in valuta este regula.In ceea ce priveste aportul in lei adus de catre investitorul strain,in practica s-a stabilit regula ca leii sa fie obtinuti in urma unei investitii ca beneficiu sau obtinuti ca pret al unui serviciu sau al unui produs rezultat dintr-un contract incheiat cu un rezident sau nerezident.

Aporturile in natura

-Aporturile in bunuri corporale

Investitorul strain poate sa aduca cu titlu de aport la capitalul social bunuri mobile precum:masini,utilaje,echipamente,instalatii,etc.Acesta poate sa aduca si bunuri imobile situate in strainatate sau in Rom ,cu conditia ca in acest caz ele sa fi fost dobandite in mod legal.

-bunurile incorporale.

Investitorul strain poate sa aduca ca aport la capitalul social drepturi de proprietate intelectuala,precum brevete de invetii,know-how,marci de fabrica,de comert si servicii,desene si modele industriale,etc.Acesta poate sa aduca cu titlu de aport si drepturi de creanta.

Aportul in alte drepturi si avantaje

Aportul investitorului strain poate sa conste si in serviciu,cunostinte de management,o obligatie de a nu face concurenta,surse de materie prima,informatii de marketing sau public relations,etc cu conditia ca acestea sa fie evaluate in actul constitutiv.

II) Principiul liberului acces al investitiilor straine in toate domeniile vietii economice

Investitorii straini pot realiza investitii in toate domeniile vietii economice: industrie, agricultura, turism, transporturi, societati bancare etc.

Liberul acces este limitat insa la acele activitati pentru care nu este necesara obtinerea unei autorizatii sau licente sau in care nu exista monopol al statulu, cu conditia ca accesul sa fie interzis prin actul normativ de organizare a domeniului respectiv.

Nu se pot realiza investitii sub forma unor bunuri al caror import este prohibit in Romania.

III)Principiul nediscriminarii sau egalitatii de tratament intre investitorii straini si romani.

Principiul este consacrat in O.U.G. 92/1997 care staueaza egalitatea de tratament just, echitabil si nediscriminatoriu intre investitorii straini sau romani, rezidenti sau nerezidenti in Romania precum si intre investitorii straini indiferent de tara lor de provenienta.

Fac exceptie de la acest principiu situatiile in care prin acordurile bilaterale sau unilaterale incheiate cu Romania se stabilesc drepturi si facilitati in plus in favoare investitorilor din statele respective. Face exceptie si situatia aplicarii legii mai favorabile, situatie in care, apare o lege noua dupa investitie care prevede mai multe drepturi si facilitati decat cea sub imperiul careia a avut loc investitia.

Garantiile acordate investitorilor straini

Investitorii straini beneficiaza in Romania de doua garantii importante :

Garantia impotriva indisponibilizarii investitiei.

Garantia stabilitatii regimului juridic in Romania.

Isi are temeiul juridic in art. 44 din Constitutie si in legi speciale. Art. 44 alin (3) prevede ca "nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica stabilita potrivit legii cu o dreapta si prealabila despagubire". Art. 44 (4) "sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri cu efect echivalent".

Pentru a fi posibila exproprierea este necesar ca aceasta sa se realizeze cu respectarea urmatoarelor conditii:

a)      exproprierea sa se realizeze pt cauza de utilitate publica

b)      sa fie nediscriminatorie

c)      sa se realizeze in conformitate cu conditiile exprese ale legii

d)     sa se realizeze cu plata unei despagubiri prealabile adecvate si efective

Despagubirea trebuie sa fie prealabila, sa se realizeze anterior operatiunii exproprierii.

Ea trebuie sa fie adecvata, sa fie potrivita cu natura si valoarea de piata a investitiei indisponibilizata.

Aceasta trebuie sa fie echivalenta cu valoarea justa de piata a investitiei expropriata, adica cu valoarea investitiei inainte de publicarea a intentiei de expropiere.

Valoarea investitiei se stabileste de comun acord cu investitorul strain. Acesta are dreptul la o examinare prompta a situatiiei sale, iar in cazul in care partile nu se inteleg acestea au dreptul sa actioneze in judecata statul roman in fata instantei nationale sau in fata instantei internationale, respectiv a Centrului International pt reglementarea diferendelor relative la investitii infiintate in baza unei conventii de la Washington din 1965, sau pot sa apeleze la arbitrajul ad-hoc.

Garantia stabilitatii regimului juridic in Romania-curs 3

Continutul acestei garantii consta in faptul ca investitia straina trebuie sa beneficieze de regimul juridic prevazut de legea in vigoare in momentul constituirii sale pe intreaga durata de existenta a investitiilor,ceea ce cosntituie tempus regit actum.

Aceasta garantie se manifesta practic prin imprejurarea ca atunci cand,dupa constituirea investitiei,intervine o lege noua,care restrange regimul juridic aplicabil in materie,investitia trebuie sa beneficieze in continuare de statutul prevazut de legea in vigoare la data constituirii sale,pe toata durata prevazuta in acea lege.De la principiul stabilitatii avem insa o exceptie -investitiile straine vor fi supuse legii noi in masura in care legea noua contine prevederi mai favorabile decat cea care a fost in vigoare(melior lex)

Drepturile de care beneficiaza investitorii

O.U.G. 92/1997

) Dreptul la asistenta privind parcurgerea formalitatilor administrative pentru constituirea si functionarea investitiei.Autoritatea publica care este competenta este Agentia Romana pt Investitii Straine(ARIS) creata prin legea 390/2002.ARIS este afiliata la Asociatia Mondiala a Agentiilor de promovare a investitiilor-Geneva.

) Dreptul la conversia in valuta si la transferul in strainatate al profiturilor obtinute in Romanaia.

Investitorii straini au dreptul la conversia in valuta si la liberul transfer in strainatate dupa plata impozotelor si taxelor prevazute de legea romana.Este indiferenta forma profitului(dividente,venituri obtinute din vanzarea actiunilor,sumele obtinute din lichidarea investitiei,etc.)

Dreptul de proprietate asupra bunurilor din tara.

Bunuri mobile-regimul national

Bunuri imobile-se face o subdistinctie :

a) constructii.

b) terenuri.

a) Constructiile-se aplica regimul national cu foarte putine exceptii.

b) In ceea ce priveste terenurile :

-Constitutie-art 44 -cetatenii straini si apatrizi pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor numai din conditiile rezultate din aderarea Romaniei la U.E. si din alte tratate internationale la care Romania este parte,pe de reciprocitate,in conditiile prevazute de legea organica,precum si prin mostenire legala.

A adus o importanta modificare la nivelul capacitatii de folosinta a strainilor si a apatrizilor de a dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor.1991-strainii si apatrizii aveau o incapacitate de folosinta in ce priveste dobandirea terenurilor,dar nu in orice conditii.

Exista 2 categorii de situatii in care strainii sau apatrizi pot dobandi dr de proprietate asupara terenurilor in Romania:

prin mostenire legala-Constitutia nu prevede nici o conditie;se aplica aceleasi conditii ca si catatenilor romani.

Prin acte juridice-inter vivos sau mortis causa,dobandirea se poate face cu indeplinirea cumulativa a trei conditii:

a) posibiliatea de dobandire sa fie prevazuta intr-o conventie internationala la care Romania este parte(Tratatul de aderare U.E.,sau orice alta conv. Internationala)

b) sa existe conditia reciprocitatii sub aspectul recunoasterii dreptului de proprietate intre Romania si statul caruia ii apartine investitorul strain.

- legislativa,cand in tara strainului exista norme juridice care prevad aceleasi drepturi pt cetatenii romani cum prevede legea romana pt cetatenii tarii straine.

- diplomatica-convetii internationale la care ambele state sunt parti

- cand este aplicata in practica autoritatilor respective(instante de judecata,autoritati adm)

c) posibilitatea dobandirii sa fie prevazuta in legea organica-legea 312/2005 privind dobandirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de catre cetatenii straini si apatrizi precum si de catre persoanele juridice straine,in viguare la data aderarii romaniei la U.E.(1 ian 2007)

Prevederile legii 312/2005

Obiectul legii-reglementarea dobandirii dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de catre strainii persoane fizice sau persoane juridice prin acte juridice.

Regimul dobandirii-diferit:

1) Cetatenii sau persoanele juridice din celelalte state U.E.

2) Persoane din state terte.

Exista o reglementre generala si doua speciale.

Reglementarea generala este prevazuta in art. 3 din Leg. Nr. 312/2005 - cetateanul din celelalte state membre poate dobandi dreptul de posesie asupra terenurilor in Romania in aceleasi conditii ca si cetatenii romani - regim national.

Prima regula speciala este prevazuta de art. 4 din Leg. 312/2005 - dobandirea terenurilor avand drept scop constituirea de resedinte sau sedii secundare. Exista un moratoriu de 5 ani de la data aderarii pana la expirarea caruia urmeaza sa aplicam regimul national si sub acest aspect. Aceasta prevedere este concordanta cu dispozitiile Tratatului de Aderare.

A doua regula speciala - terenurile agricole, de paduri si alte terenuri forestiere pentru care am obtinut un moratoriu de 7 ani (libertate totala de cumparare). Exista si o exceptie la exceptie, care inseamna revenirea la regula - cumpararea de terenuri agricole de catre fermierii individuali.

2. Legea prevede numai in conditiile regulamentelor din Tratatele internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate. Aceste Tratate nu pot sa prevada conditii mai favorabile de dobandire decat cele acordate cetatenilor din statele membre UE.

IV. Drepturile privind efectuarea operatiunilor valutare

Drepturilor investirorilor straini le sunt aplicabile prevederile Regulamentului BNR nr. 4/2005, privind efectuarea operatiunilor valutare. Nerezidentii au dreptul sa dobandeasca, sa detina integral si sa utilizeze active financiare exprimate in valuta si in moneda nationala.

Regulamentul defineste si notiunea de active financiare, ce inseamna numerar sau instrumente de credit sau alte inscrisuri care confera dreptul la o anumita cantitate de numerar (bani). De asemenea nerezidentii pot deschide si mentine conturi in valuta si in lei la orice institutie de credit romaneasca, precum si conturi curente sau conturi de depozit fiindca reglementrea nu distinge.

Dreptul investitorilor straini cu privire la reglementarile valutare au cunoscut un proces treptat de liberalizere in ceput in 1999-2000 si s-a incheiat la 1 septembrie 2006, atunci cand a avut loc convertibilitatea totala a monedei nationale.

V. Dreptul de a angaja personal strain.

Legea nr. 35/1991 privind atragerea de capital strain in Romania nu permitea societatilor cu participare straina sa angajeze personal strain pe posturi de executie (nu putea angaja personal necalificat), de conducere si de specialitate. OUG nr. 92/1997 a inlaturat limitarea, rezultand dreptul de a angaja persoane straine pe orice post, dar in conditiile obtinerii unei autorizatii de munca.

VI. Dreptul de a-si alege instantele competente pentru solutionarea litigiilor lor.

OUG nr. si in toate acordurile bilaterale privind promovarea si protejarea reciproca a investitiilor la care Romania este parte. Conform acestora, in cazul in care se iveste un litigiu intre investirorul strain si o autoritate publica romaneasca, investitorul strain are dreptul la alegerea uneia dintre:

a) - sa apeleze la o procedura interna (in cazul indisponibilizarii investitiei contractul de privatizare este desfiintat), care este intemeiata pe Leg. Nr. 554/2004 (contenciosul administrativ). Fiind vorba despre o investitie straina, dispozitiile se coroboreaza cu cele ale Leg. Nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat.

b) - aceea de a apela la procedura de conciliere sau de arbitraj international desfasurata sub egida Centrului International pentru Reglementarea Diferendelor Relative (CIPDI sau ICSID). Acest centru isi are sediul la Washington si a fost constituit in temeiul Conventiei de la    , din 1965, ratificata in 1975 de Romania, pentru reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si persoane ale altor state.

c) - investitorul strain poate apela la o procedura de Arbitraj ad-hoc, potrivit Regulametului de arbitraj al Comisiei ONU pentru dreptul comercial international. Rolul este de a promova si uniformiza dreptul comertului international. Sub egida ei s-au adoptat multe Conventii internationale. UNCITRAL administreaza si o Curte de arbitraj din 1976. Acesta este un regulament foarte bun, flexibil, accesibil si echilibrat, care este din ce in ce mai folosit.

Facilitatile acordate investitorilor straini.

O clasificare a acestor facilitati se face dupa sfera lor de cuprindere (incidenta lor) si anume:

- facilitati normative, care au un caracter general si impersonal, prevazute prin acte normative. Sunt din ce in ce mai putine (sunt reduse la maximum de cand Romania a intrat in UE) si sunt sub forma ajutorului de stat cu controlul cominitar, in conditii exceptionale cu foarte multe temeiuri justificative (scutiri de taxe vamale pentru zonele defavorizate).

- faclitati individuale, in prezent nu mai exista temei juridic pentru acordarea facilitatilor individuale, dar ele s-au acordat si potrivit principiului tempus regit actum (pentru investitia Renault de la Uzinele Dacia Pitesti).

Garantarea investitiilor straine in Romania prin intermediul Agentiei multilaterale de garantare a investitiilor

A fost constituita in temeiul Conventiei de la Seul din 1985, in vigoare din 1988, Romania devenind parte din 1992. Este una dintre Conventiile internationale cu cea mai mare audienta, la aceasta fiind parti 157 de state. Conventia in temeiul in care s-a creat Agentia - cu sediul la Washington - functioneaza pe principiul unei societati internationale de asigurare pentru orice investitor strain, care investeste intr-o tara cu riscuri, Agentia acoperind cateva categorii de riscuri, cum ar fi:

- riscurile privind transferul valutar;

- riscul de expropriere sau alta masura similara;

- riscurile privind incalcarea contractului de catre autoritatea publica locala;

- riscurile privind tulburarile civile grave, razboaie, greve sau alte asemenea evenimente.

CURS 4

Regimul general al importurilor si exporturilor

in Romania

- autorizatii import - export -

Principiul libertatii comertului international:

Consecinta este ca operatiunile de export import se realizeaza in mod liber fara a fi nevoie de o auorizatie.

Totusi in mod exceptional, pentru anumite operatiuni sau marfuri legea cere o procedura de supraveghere si control, care de materializeaza in nevoia de a avea autorizatii.

Autorizatiile sunt de mai multe feluri:

Licentele: - competenta pentru emiterea licentelor revine Ministerului Economiei si Finantelor, care are o autoritate generala de drept comun. Sfera licentelor s-a restrans mult. Azi au mai ramas supuse licentelor:

armele si munitiile;

marfurile supuse unor restrictii cantitative la import (marfuri contingentate).

Mai exista si alte autoritati publice competente sa emita asemenea licente (in domenii apeciale):

Agentia Nationala pentru Controlul Exporturilor Strategice (ANCEX), care functioneaza in subordinea Ministerului Afacerilor Externe si care are competenta sa emita licente in domeniul produselor militare, armelor chimice, tehnologiilor cu dubla utilizare civila si militara.

In general licentele se emit in baza unei cereri, intocmita de persoana interesata. Licenta are un caracter intuitu personae, nu pot fi transmise, nefiind titluri de valoare. Ele se emit individual si trebuie folosite ca atare. In cadrul cererii de licenta, marfa trebuie sa fie individualizata in special in functie de codul ei tarifar.

In momentul de fata sunt direct aplicabile 2 regulamente:

Regulamentul consiliului nr. 2913 din 1992 privind instituirea Codului vamal comunitar;

Regulamentul consiliului nr. 2454 din 1993 privind dispozitiile de aplicare a codului vamal comunitar.

Romania este parte la o conventie internationala - Conventia privind sistemul amortizat de denumire si codificare a marfurilor din 1983 (Bruxelles), sub egida consiliului de cooperare Vamala si la care Romania este parte din 1996.

Licentele sunt emise de catre autoritatea competenta. Ele sunt limitate (ca valabilitate) sub 3 aspecte (limite de valabilitate):

a)      sub aspect temporal - se emit pe o durata de 1 an calendaristic;

b)      sub aspect spatial - se emit pentru o singura tara si pentru un sigur partener extern;

c)      sub aspect material - se emit pentru o singura marfa sau pentru un grup de marfuri inrudite.

In afara de licente operatiunea de supreaveghere si control a importurilor si exporturilor se poate realiza si prin alte categorii de autorizatii: avize, certificate, premise, autorizatii.

Pe masura implementarii reglementarilor UE s-au adoptat numeroase acte normative privind controlul exporturilor si importurilor, pornind de la anumite categorii de plante si animale, produse stupefiante, alimentare, militare, deseuri, produse periculoase pentru sanatatea populatiei sau pentru mediul inconjurator, bunuri din patrimonial cultural national, produse chimice, metale si pietre pretioase.

Scopul autorizatiilor este mai ales acela de ocrotire a echilibrului pietei interne, asigurarea sigurantei generale, protectia patrimoniului cultural, protectia mediului.

O regula care guverneaza regimul autorizatiilor este aceea ca ele trebuie publicate (actele normative care privesc autorizatiile trebuie date publicitatii cu un termen rezonabil inainte ca ele sa intre in vigoare).

In cea mai mare parte a cazurilor, cererile pentru acordarea de autorizatii sunt admise. Problema devine juridica in cazul in care aceste cereri sunt respinse.

Caile de atac in cazul refuzului eliberarii autorizatiei:

In cazul in care o autoritate publica refuza eliberarea unei autorizatii sunt aplicabile dispozitiile legii contenciosului administrativ nr. 554/2004: persoana interesata poate sa faca plangere prealabila la organul competent pentru eliberarea autorizatiei, in termen de 30 de zile de la data primirii refuzului, iar respectiva autoritatre este obligata sa raspunda in termen de 30 de zile de la primirea contestatiei. Cand contestatia este respinsa sau autoritatea nu raspunde in termen legal persoana interesata poate sesiza instnta de contencios administrativ in termenul de prescriptie de 6 luni, termen care curge de la data respingerii contestatiei sau de la data expirarii termenului legal pentru solutionarea contestatiei.

Instanta competenta din punct de vedere material pentru solutionarea actiunii in contencios administrativ este sectia de contencios administrativ a Curtii de Apel, fiind vorba de atacarea unor acte de competent unor autoritati publice centrale. Din punct de vedere teritorial competenta apartine instantei de la domiciliul sau sediul paratului sau de la sediul autoritatii administrative care a refuzat emiterea autorizatiei, la alegerea solicitantului reclamant.

In ceea ce priveste raspunderea privind veridicitatea datelor cuprinse in cererea de autorizatie, aceasta apartine intotdeauna solicitantului autorizatiei. El va raspunde administrative, civil sau penal, in functie de gravitatea si natura faptei savarsite.

Prevederi privind autorizatiile exista si in mai multe conventii intrernationale la care Romania ester parte:

a)      Acordul privind procedurile in materie de autorizatii de import - 1979 la Geneva sub auspiciile Acordului General pentru Tarife si Comert GATT.

Acordul GATT privind procedurile in materie de autorizatii de import a stabilit cateva principii pe care statele trebuie sa le respecte in momentul in care reglementeaza regimul autorizatiilor:

primul principiu este acela al obligatiei de a asigura nediscriminarea in aplicarea regimului autorizatiilor;

al doilea principiu - principiul simplificarii operatiunilor;

acordul spune ca statele trebuie sa reglementeze regimul autorizatiilor de import astfel incat sa nu deranjeze schimbarile economice internationale; acordul prevede obligatia statelor de a face ca aceste procedure sa fie neuter in aplicarea lor si administrate in mod jst si echitabil.

principiul publicitatii;

procedura sa fie cat mai simpla cu putinta si sa fie data in competenta unui singur organ administrativ;

acordul prevede ca cererile de autorizatii nu trebuie sa fie refuzate pentru motive minore in documentatie, iar eventualele penalizari pecuniare aplicabile pentru asemenea erori nu trebuie sa depaseasca suma necesara, pentru a servi numai ca un simplu avertisment, cu exceptia cazului in care se vorbeste de neglijenta grava sau intentie frauduloasa.

b)      Alte conventii intermationale:

Conventia de la Viena 1971 asupra substantelor psihotrope, la care Romania este parte din 1992 - prevede o serie de proceduri de autorizare, de control a acestor substante;

Conventia de la Paris din 1993 privind interzicerea dezvoltarii, producerii si stocarii armelor chimice si distrugerea acestora, la care Romania este parte din 1994;

Conventia de la Basel din 1989 privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si eliminarea acestora, la care Romania este parte sin 1991;

Conventia de la New York din 2001 impotriva fabricarii si traficului ilegal de arme de foc, munitii si componente ale acestora la care Romania este parte din 2004; Conventia de la Rotterdam din 1998 privind procedura de comsimtamant prealabil aplicabila anumitor produsi chimici periculosi care fac obiectul comertului international, la care Romania este parte din 2003.

Natura juridia a autorizatiilor si efectele lor asupra contractelor comerciale international:

Aceste autorizatii au regimul unor acte administrative cu caracter individual, iar normele care le reglementeaza au, in principiu, caracter imperativ.

Din punctul de vedere al dreptului international privat, normele privind autorizatiile au caracter de normal de aplicatie imediata, sunt norme de ordine publica care se aplica imediat, de indata, ori de cate ori este vorba de un raport juridic care intra sub incidental or.

In ceea ce priveste obligatia obtinerii unei autorizatii, aceasta revine intodeauna cocontractantului local din contractul comercial international (respectiv cocontractantul roman).

Problema care se pune este ce natura juridia are obligatia cocontractantului local. De regula, aceasta obligatie de a obtine autorizatia este calificata ca fiind o obligatie de mijloace. Asadar, partea romana, atunci cand intr-un contract este necesara o autorizatie, trebuie sa depuna toate diligentele pentru obtinerea ei. In cazul in care nu a depus toate diligentele (nu a depus cerea in timp, nu a completat documentatia) el va raspunde.

Este posibil insa ca in contractual comercial international sa se prevada ca obligatia partii romane de a obtine autorizatia este o obligatie de rezultat. In acest caz simpla neobtinere a autorizatiei, chiar daca a depus toate diligentele, va atrage raspunderea contractuala a partii romane.

obligatia partii romane fata de cealalta parte contractanta de a obtine autorizatia (obligatie de rezultat) imbraca forma unei promisiuni pentru fapta altuia (a unei conventii de prote-fort).

In cazul in care partea romana, desi a depus toate diligentele, ea nu poate obtine autorizatia, consecinta este similara unui caz de forta majora si nu va fi atrasa raspunderea contractanta a partii romane (cand este obligatie de mijloace).

Consecintele refuzului de emitere a autorizatiei asupra contractului:

Consecinta este aceea ca marfa nu poate fi exportata sau importata. Altfel spus, autorizatia apare ca o cauza de impiedicare a executarii contractului, a trecerii marfii peste frontiera romana. Aceasta nu inseama insa ca partie nu pot sa efectueze toate celelelte operatiuni aferente contractului, altele decat cele de import-export, iar in cazul in care partea dovedeste prejudicii, iar autorizatia nu a fost obtinuta din culpa celeilalte parti, ea poate cere despagubiri.

Izvoarele Dreptului Comericial International

Izvioarele por fi interne si externe.

Izvoarele interne sunt grupate in doua categorii:

1. Izvoare specifice dreptului comercial international: - acte normative care cu preponderenta fac obiectul de studiu al dreptului comercial international; aceastea sunt norme si legi privind:

regimul investitiilor straine

regimul general de import si export si autorizatii

regimul zonelor libere

regimul personalului strain la societatile comerciale si alte subiecte ale dreptului comercial international

regimul juridic la sucursalelor, filialelor, reprezentantelor societatilor comerciale straine in tara.

2. Izvoare nespecifice dreptului comercial interanational: - legi, acte normative care apartin altor ramuri de drept, dar care contin prevederi si intereseaza dreptul comercial international, cum ar fi:

Codul commercial roman 1987

Legea nr. 31/1990

Legea nr. 15/1990

Legea nr. 85/2006 privind regimul insolventei

Regulamentul BNR nr. 4/2005 privind operatiile valutare.

In afara acestor categorii mai exista o categorie speciala de izvoare interne care contine reglementarile comunitare cu caracter obligatoriu. Aceste regulamente se aplica in mod direct:

regulamentul privind cadrul vamal comunitar

Regulamnetul consiliului nr. 2157/2001 privind statutul societatii europene; exista o reglementare uniforma la nivel comunitar privind societatile comerciale.

Regulamentul consiliului nr. 1435/2003 privind statutul societatii cooperative europene.

In afara acestor regulamente, care se aplica in mod direct, exista un vast proces de unifromizare a legislatiei romane cu directivele UE, proces ca a inceput inainte de aderare si continua si astazi ( ex: Legea nr. 31/1990 a fost armonizata; reglementarile privind achizitiile publice).

Uniformizarea dreptului comertului international :

Procesul de uniformizare a dreptului comertului international este efectuat de organisme specializate. Uniformizarea dreptului comertului international inseamna adoptarea de conventii internationale , de conditii generale ,ghiduri. Aceste forme de uniformizare a contractelor dreptului comertului international se adopta sub egida ONU - de o comisie specializata sub egida careia s-au adoptat marea majoritate a conventiilor.

Opera de uniformizare si alte organisme internationale :

Institutul international pentru unificarea dreptului privat ( Roma) - organizatie interguvernamentala infintata la 1926 ; organ auxiliar al ONU la care Romania este parte inca de la fondare ( 1927 ). Sub egida institutului s-a adoptat o lucrare de referinta - Principiile contractelor comertului international, care reprezinta o codificare de reguli si de uzante privind contractele comertului international ( ca o teorie generala ). Prima varianta a aparut in 1994 si pentru ca a avut succes, opera de uniformizarea a continuat ; ultima varianta ( dupa completare ) a avut loc in 2004 , fiind un adevarat cod al contractelor comertului international - 184 de articole.

Rolul principiilor :

Ele pot constitui legea contractului ( lex contractus ) ; ele se pot aplica si se aplica in cazul in care partile au trimis in mod expres la ele , printr-o clauza contractuala , contractul lor completandu-se cu acest principiu . Chiar daca partile nu au facut trimitere la ele acestea se pot aplica si atunci cand instanta considera ca trebuie sa le aplice ca o lege a comerciantilor ( lex mercantoria ).

principiile pot constitui un substituit al legii nationale. Exista o asemenea situatie in cazul in care partile nu au prevazut in contract o lege aplicabila contractului, iar in aceasta situatie arbitrii considera ca trebuie aplicate principiile ca lege a contractului.

ele pot fi utilizate ca un mijloc de interpretare sau completare a legilor nationale la care partile au facut trimitere. Principiile sunt din ce in ce mai des folosite, se bucura de audienta in randul comerciantilor.

Opera de unificare se desfasoara si in cadrul UE :

Principiile dreptului european al contractelor, care este opera unei Comisii speciale formata din juristi reprezentand toate statele membre ( la acel moment ). Exista doua etape a principiilor dreptului european : primele doua parti ale lor in 1998, iar partea a treia in 2002. Ele ( principiile dreptului european ) se aseamana ca tehnica de redactare si chiar de terminologie juridica si solutii cu principiile contractelor comertului international ( care au vocatie universala ) ; au un rol similar , adica se pot aplica fie ca partile au trimis la ele in mod explicit , fie atunci cand instanta sau arbitrul considera ca trebuie aplicate ca lex mercantoria.

Camera de Comert International din Paris - 1919 :

Are prin stuctura si componentele sale o vocatie universala ; sunt membrii sute de mii de societati comerciale precum si diferite organizatii ale oamenilor de afaceri ; are comitete nationale in peste 60 de tari ( in Romania a fost infintat in 2001 un comitet national ) ; acesta desfasoara activitati multiple , cel mai cunoscut aspect al activitatii sale este activitatea de arbitraj. Pe langa ea functioneza comisii de lucru alcatuite din juristi, experti reprezentand principalele sisteme de drept si care realizeaza uniformizari in diferite domenii ale comertului international. Regulile inco forms sunt o codificare de uzante, o uniformizare de uzante in materia contractului de vanzare international de marfuri pe zona europeana - circa 70 % din contractele comertului international.

Uzantele comerciale internationale :

Definitie : sunt practici ,prin natura lor nescrise care prezinta un anumit grad de vechime , repetabilitate si stabilitate aplicate intre un numar nedefinit de parteneri comerciali, de regula pe o zona geografica sau intr-un anumit domeniu de activitate comerciala , practici care in functie de natura lor pot constitui sau nu izvor de drept .

Elementele caracteristice ale uzantelor :

Uzantele au un element obiectiv, reprezinta deci practici sociale - un asamblu de acte si fapte juridice care capata caracter de practica datorita aplicarii lor repetate de catre parti, parti la comertul international intr-o anumita perioada de timp. Asadar elementele de vechime si implicit de repetetabilitate, continuitate si stabilitate sunt de esenta uzantelor ; sunt practici vechi care inseamna o succesiune de acte aplicate in mod continuu si stabil.

Uzantele au un element de colectivitate. Au un caracter general si impersonal, adica ele se aplica intr-un numar nedefinit de parteneri comerciali. Prin caracterul lor de generalitate si impersonalitate uzantele se aseamana cu legea ( actul normativ) ; deosebirea esentiala intre aceste ar fi ca legea este o expresie a autoritatii statului pe cand uzantele sunt opera comerciantilor insisi.

Caracterul lor de izvor de drept. Se clasifica in doua categorii : normative, care au caracter de izvor de drept si conventionale , care nu sunt izvoare de drept.

Comparatie intre uzantele internationale si obisnuintele stabilite intre parti.

In privinta caracterului de colectivitate , uzantele au un caracter colectiv ( se aplica general si impersonal ) pe cand obisnuintele nu au un caracter de colectivitate. Obisnuintele se aplica intre doi sau un numar redus de parteneri comerciali ; ele sunt legate de un comtract sau un grup de contracte. Se considera din punct de vedere istoric ca obisnuintele stau la originea uzantelor adica : aceste practici apar mai intai intre un numar redus de parteneri comerciali, ele imbracand asadar forma obisnuintei ; daca ele dau rezultate pozitive ele sunt preluate si de alti comercianti si la un moment dat devin uzante, capatand un caracter general , impersonal. Reglementarile internationale fac trimitere si la obisnuinte-Conventia de la Viena.

Principiile vorbesc si ele. Codul comercial uniform al SUA ( fara Luisiana - pana in 1904 colonie franceza) prevede ca prin uzante se inteleg acele activitati intre parti , care pot fi considerate in mod rezonabil ca stabilind intre ele o baza comuna de interpretate a expresiilor si actelor lor. Este stabilit rolul lor - de a interpreta si uneori completa prevederile contractului.

Clasificarea uzantelor :

dupa sfera de aplicare :

a) locale, care se aplica numai pe o anumita zona geografica ( uzantele unui port ) ;

b) speciale, care se aplica intr-o anumita ramura de activitate comerciala ( uzantele diferitelor profesiuni comerciale, uzantele agentilor de bursa )

c) generale, cu aplicatie universala, sunt in general uzante normative.

in functie de caracterul lor de izvor de drept :

a) normative ( legale sau de drept ) sau cutume.

b) conventionale ( uzante interpretative sau de fapt )

Uzantele normative :

Caractere juridice : Au primele doua elemente specifice tuturor uzantelor- primul cel obiectiv care este bine conturat fiind exprimat prin atitudine, comportare, practica indelungata , veche , zilnica si cel de -al doilea caracterul de colectivitate. Au de asemenea si un caracter de izvor de drept : au un element psihologic, subiectiv adica participantii la comertul international aplica aceste uzante cu convingerea ca ele se impun intocmai ca legea. Pentru ca o uzanta sa devina normativa , elementul subiectiv este un element necesar , dar nu si suficient. Pentru a fi izvor de drept mai trebuie indeplinita o conditie : sistemul de drept aplicat ( lex cause ) trebuie sa recunoasca uzantelor caracterul normativ ; nu toate sistemele de drept recunosc uzantelor caracterul normativ.

Rolul juridic al uzantelor normative :

Uzantele normative joaca unul din urmatoarele trei roluri :

pot reglementa raporturi juridice pe care legea nu le prevede ; atunci cand legea nu prevede ele acopera lacunele acesteia.

au rol de interpretare si completate a dispozitiilor legii ; au rol de a interpreta , completa un act normativ.

se aplica impotriva unor dispozitii legale care nu sunt de ordine publica.

Forta juridica a uzantelor normative :

Uzantele normative au forta juridica a unei legi supletive speciale. Din aceasta clasificare decurg o serie de consecinte : uzantele normetive prevaleaza asupra unei legi statale supletive( care nu este imperativa) ; in cazul in care apare un concurs intre o lege statala supletiva si uzanta se aplica uzanta , ea avand un caracter special. Fiind vorba despre o lege supletiva, partiile pot s-o inlature de la aplicare , atunci cand prevad in contract astfel.

Particularitatiile uzantelor normative :

Fiind un element de drept ,ele se prezuma a fi cunoscute de catre judecatori. Asimilate legilor, uzantele normative cad sub cenzura ( controlul) instantelor supreme din statul ale carui instante au solutionat pricina. Instantele supreme judeca recursurile numai pentru considerente de incalcare a legii, adica gresita interpretare a lor intr-o speta. Ele sunt de multe ori originea legii. Unele din ele au devenit legi dar in unele sisteme de drept au ramas uzante .

Solidaritatea pasiva a codebitorilor este o uzanta care in dreptul roman a devenit lege. Daca o parte nu poate executa contractul ,cealalta parte trebuie sa faca toate demersurile pentru a-si reduce pierderile. ; daca nu o face nu va putea sa ceara acele despagubiri care ar fi putut fi evitate daca s-ar fi luat masuri de reduceri a pagubelor.

Uzantele normative - exista o regula si exceptii :

Regula ar fi ca dreptul roman nu recunoaste uzantele normative. Aceasta solutie nu este noua , ea exista de la 1887, este comentata si in doctrina . Codul Comercial Roman este o copie fidela a Codului Comercial Italian de la 1882 ( care nu mai este in vigoare in Italia). In Codul Comercial de la 1882, art1. se prevedea ca in comert se aplica Codul Comercial ; in cazul in care el nu dispune se aplica uzantele comerciale, iar in lipsa acestora Codul Civil.In mod traditional , in dreptul roman ,s-a recunoscut ca uzantele porturilor si burselor au caracter normativ.

Comerciantii persoane fizice sunt putin prezenti pentru ca prin definitie nu au forta economica necesara.

Societatile comerciale de nationalitate romana :

Definitie : sunt subiecte de nationalitate romana, societati cu capital integral romanesc sau cu capital strain. Societatile comerciale cu participare straina sunt cele care sunt constituite, au sediul in Romania, inclusiv filialele si sucursalele lor care sunt constituite fie cu capital integral strain fie cu capital strain si roman. Elementul de extraneitate relevant este participarea straina la capital.

Pozitia juridica a subiectelor dreptului comertului international :

In cazul persoanelor juridice de nationalitate romana , ele ocupa o pozitie specifica prezentata in Legea 35/ 1996 in art. orice constituire de societati comerciale cu participare straina in asociere cu persoane fizice sau juridice romane sau cu capital integral strain se efectueaza cu respectarea Legii 31/1990 si ale legii privind regimul investitiilor straine.

Capacitatea societatilor comerciale romanesti de a face acte si fapte de comert international.

Este o expresie a principiului constitutional al libertatii contractuale. Asadar societatile comerciale romane pot face orice acte si fapte de comert international premise de legea romana, chiar daca anumite fapte sau act ear fi interzise de legea straina, ca lege a unuia dintre participantii la societate. Este asa pentru ca, capacitatea este supusa legii romane, ca lege a sediului societatii comerciale romanesti.

Domenii - accesul capitalului strain este liber in toate domeniile vietii economice, neexistand restrictii, exista insa, la anumite categorii de societati comerciale, anumite cerinte de capital, spre exemplu: - societatile bancare, societatile de pe piata privata de capital. Ca obiect de activitate societatile comerciale pot face toate activitatile prevazute in clasificarea activitatilor din economia nationala (codul CAEN). Din momentul aderarii, Romania aplica regulile cominitare. Este vorba de Regulamentul nr. 29 al Comisiei Europene din 2002, privind nomenclatorul activitatilor din comunitatea europeana. De la 1 ianuarie 2008 va intra in vigoare Regulamentul Comisiei nr. 1893/2006, care modifica Regulamentul din 2002. In obiectul de activitate al societatilor comerciale cu captal strain trebuie sa fie mentionata si activitatea comerciala internationala Din 1997(actualul cod CAEN) a fost instituita obligatia referirii la acesta (codul format din 4 cifre), aceasta mentionare devenind facultativa.

Formele juridice de constituire.

Orice forma, fie ca o societate de personae sau de capitaluri; - asociatie in participatie.

Constituirea societatii cu participatie straina

Etapele sunt aceleasi ca la constituirea societatilor comerciale romane, dar cu unele particularitati pe diferite planuri:

- din punct de vedere al subiectului, modul lor de individualizare;

- din punct de vedere al atributiilor lor de identificare:

- din punct de vedere al obiectului de activitate;

- lichidarea.

Acestea trebuie sa se reflecte in actul constitutive. Etapa inregistrarii si etapa autorizarii functionarii sunt particularitati prevazute in Leg. Nr. 26/1990, Leg. Nr. 31/1990, Leg. Nr. 359/204, care prevad simplificarea formalitatilor de inregistrare. Normele metodologice 608/773 din 1998 sunt norme commune ale Camerei de Comert si Industrie si Ministerul Justitiei - tinerea registrelor de comert. Leg. Nr. 75/2001 - cazierul fiscal - persoanele juridice romane si straine nu trebuie sa depuna cazierul fiscal.

Personalitatea juridica.

Persoanele juridice romane cu sediul pe teritoriul Romaniei au personalitate juridica conform art. 1, alin 2 din Leg. 31/1990. Insa nationalitatea nu este data numai de sediu, ci este data si de alt criteriu, acela al controlului, de aici rezulti faptul ca o societate este straina atunci cand se afla sub control strain.

Un asemenea criteriu este prevazut in Conventia de la Washington din 1965, pentru reglementarea diferendelor la investitie: o persoana juridica care poseda nationalitatea unui stat poate fi cosiderata de catre partile litigioase ca apartinand unui alt stat din cauza controlului exercitat asupra ei de forta straina.

Denumirea intereseaza preederea art. 30 din Leg. Nr. 26/190 - firmele si emblemele vor fi scrise, in primul rand, in limba romana.

Societati cu sediile in mai multe state si in situatiile transferarii de sedii. Conform dispozitiilor din Leg. Nr. 105/1992 in cazul schimbarii sediului trebuie respectate despozitiile legale din ambele sisteme de drept.

CURS 7

Regimul juridic al societatii romane constituite cu participatie straina Capitalul social - Dispozitii prevazute in Legea nr.31/1990, dar prezinta si o serie de particularitati:

Subscriptia si varsarea capitalului social la societatile cu participatie straina.

Subscriptia - reglementarile contabile din Romania ( Leg. Nr. 82/1991 prevede ca orice capital social trebuie subscris in moneda nationala.   

Varsarea: a) romanii au posibilitatea de a varsa aportul lor numai in lei, deoarece Regulamentul BNR 4/2005 prevede ca intre rezidenti platile se fac doar in lei; b) strainii au posibilitatea de a varsa aportul lor in valuta, in echivalentul lei la cursul BNR din ziua platii.

Marimea aporturilor - aportul strainului poate fi de la un procent mic pana la 100%.

Patrimoniul - Regimul dreptului de proprietate al societatilor asupra terenurilor din Romania. In legea nr. 35/1991 a existat o confuzie de unde au decurs multiple discutii in legatura cu dreptul societatilor romane, constituite cu participatie straina, cu sediul in tara, asupra terenurilor.Practica si literatura de specialitate le-a asimilat cu societatile straine. Cu adoptarea OUG nr. 92/1997, in vigoare, modificata prin Leg. Nr. 312/2005 privind dobandirea dreptului de proprietate privata a terenurilor de cetatenii straini si apatrizi, s-au clarificat aceste probleme ; -art.6 modificat de legea 312/2005:'' O societate comerciala - persoana juridica rezidenta, poate dobandi orice drepturi reale asupra bunurilor imobile, in masura necesara derularii activitatii sale, potrivit obiectului social''.

Societatea cu participatie straina, cu sediul in Romania, chiar cu capital in totalitate strain, rezidenta are dreptul de a dobandi proprietatea asupra bunurilor imobile, inclusiv terenuri.

Exista totusi 2 circumstante: - in masura necesara desfasurarii activitatii sale potrivit obiectului social, rezulta ca dobandirea nu e chiar libera, ci trebuie sa existe o corelatie intre obiectul de activitate si teren si un raport cantitativ in masura necesara derularii activitatii, acestea fiind norme imperative.

Organizarea si functionarea societatii cu participatie straina

Se aplica reglementarea generala din Leg. 31/1990, neexistand niciun fel de restrictii privind posibilitatea societatii comerciale de a numi directorii, administratorii sau cenzorii, sa fie straini, nici ca nationalitate, nici ca numar in Consiliul de Administratie, Consiliul de Supraveghere, Directori.

Functionarea:

Deoarece se realizeaza activitati de comert international, problema se pune daca fac operatiuni valutare.Regimul operatiunii valutare e reglementat de Regulamentul BNR 4/2005 precum si de normele de aplicare ale Regulamentului. Reglementarile sunt de ordine publica rezulta corect imperativ si se incadreaza categoriei de "norme de aplicatii imediata".

Regulamentul BNR 4/2005 defineste operatiunea valutara dupa 2 criterii:

a) criteriul material (in rem) - operatiunile efectuate in valuta.

b) criteriul personal (in personam) - operatiune care se desfasoara in moneda nationala intre rezidenti si nerezidenti.

Operatiunile valutare se impart in 2 categorii:

a) operatiuni curente;

b) operatiuni valutare de capital.

a) Sunt cele care presupun a contraprestatie imediata. Intra aici operatiunile de vanzare de bunuri, executare de lucrari, prestari servicii contra unui pret, tarif. Au fost liberalizate, in sensul ca, nu exista niciun control, decat cel bancar normal.   

b) Sunt cele care se efectueaza fara sa existe o contraprestatie cunoscuta de la inceput. Intra aici investitiile directe facute de rezidenti in strainatate sau de nerezidenti in Romania; investitiile imobiliare; operatiunile cu instrumente specifice pietei de capital. Pentru acestea exista un control mai atent din partea bancilor care efectueaza operatiunile.

Aspecte legate de munca si personal

Actul normativ de baza este OUG nr. 194/2002, privind regimul strainilor in Romania; OUG nr.56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea strainilor in Romania. Potrivit acestor acte normative s-a introdus o noua acceptiune a notiunii de strain. Strainii sunt persoanele care nu au cetatenia romana sau a unui stat UE sau al spatiului economic european. Aceasta acceptiune schimba conceptia notiunii de strain. Persoana straina poate fi angajata pe oricare post (conducere, specialitate, executie) fara restrictii.

Regimul angajarii

a) persoane din celelalte state europene;

b) state terte;

a) Persoanele din statele europene au acces neingradit pe piata muncii in Romania. Exista totusi dispozitii tranzitorii, cum ar fi, OUG nr.102/2005 - privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei a cetatenilor UE si spatiului economic-european.

b) Persoanelor din statele terte le sunt aplicabile dispozitiile OUG nr. 56/2007, care prevad ca acesti straini pot lucra in tara doar pe baza unei autorizatii de munca emisa de un organ de stat (Oficiul Roman pentru Imigrari in limita unui numar stabilit anual prin HG).

Plata salariilor

a) Personalul roman nu poate primi salariul in valuta deoarece e o plata intre rezidenti. Exista insa 2 exceptii: - pentru zonele libere - Legea nr.84/1992 - prevede ca salariile personalului pot fi platite in lei sau valuta. Personalul reprezentantelor societatilor comerciale straine in Romania- HG nr. 1222/1990 - prevede posibilitatea ca personalul sa primeasca salariile si in moneda straina.

b) Personalul strain- platile pot fi facute si in valuta intrucat nu e o plata intre rezidenti.

Dizolvarea si lichidarea

Urmeaza prevederile Legii nr. 31/1990 si a Legii nr. 85/2006.

OUG nr. 92/1997 are o singura prevedere: "In caz de dizolvare si lichidare a societatii cu participatie straina, strainul are dreptul la liberul transfer al activului de lichidare ce i se cuvine dupa lichidare, dupa plata impozitelor prevazute de legea romana"

Problema apare in cazul in care situatia de insolvabilitate imbraca un caracter international, lucru care se intampla atunci cand o societate straina are pe teritoriul roman, fie o filiala, o sucursala si viceversa. Pentru aceste situatii sunt cateva reglementari speciale si anume:

- relatiile cu statele membre ale UE e direct aplicabila in Romania Regulamentul CE 1346/29' 2000- prin procedura de insolvabilitate.

- relatiile cu statele terte a ramas aplicabil Titlul II, din Legea nr.637/2002 privind reglementarile raporturilor de drept international privat in domeniul insolvabilitatii.Aceasta lege a avut 2 titluri mari: T1 si T2 relatii cu statele membre ale UE.

Titlul 1 este inspirat masiv dupa legea model a UNCITRAL privind insolvabilitatea. A fost adoptata in 1997 de UNCITRAL, validata printr-o rezolutie a adunarii ONU.

Solutionarea litigiilor

Societatile pot prevedea pentru ipoteza unui litigiu fie competenta unei institutii judecatoresti ordinare, fie a unui tribunal arbitral. Daca a optat pentru instantele ordinare, regulile privind competenta de jurisdictie pentru raporturile cu statele membre, sunt prevazute in Regulamentul CE 44/2001, privind competenta, recunoasterea si executarea hotararii in materie civila si comerciala (R.Bruxellles). Prevede dispozitii privind competenta de jurizdictie, conexitatea, recunoatterea si executarea.

De multe ori insa, partile confera competenta unui tribunal arbitral. Intr-un anumit procent, litigiile se prevad a fi solutionate de catre Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert a Romaniei. Are reguli de procedura arbitrala care sunt in vigoare de la 1 ianuarie 2000. Daca partile nu au convenit pentru competenta de la Bucuresti, ci pentru un arbitraj strain, in general, se apeleaza la Curtea de Arbitraj International a Camerei de Comert International din Paris, care are reguli de arbitraj in vigoare de la 1 ianuarie 1998, acesta fiind un arbitraj institutional si este o persoana juridica de nationalitate franceza. Daca partile apeleaza pentru un arbitraj ad-hoc se aplica de regula reglementarile UNCITRAL.

Activitatea comerciala a persoanelor fizice si juridice straine in Romania si a celor romane in strainatate.   

1. Activitatea persoanelor straine in tara.

a) Pentru persoanele fizice straine este aplicabila Legea nr. 300/2004 - privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familiale care desfasoara activitati economice in mod independent pe teritoriul Romaniei. Recunoaste explicit capacitatea de a desfasura activitatea independent, numai pentru cetatenii UE si a spatiului economic-european, fie individual, prin asociatii familiale. Ceilalti au posibilitatea constituirii unei societati sau deschiderea unei reprezentante.

b) Societati comerciale straine

Entitaile exogene ale societatilor comerciale straine pe teritoriul Romaniei, sunt de 3 feluri: filiale, sucursale, reprezentante.

Aceasta idee rezulta din art.44 din Legea nr. 31/1990 - "Societatile comerciale straine pot infiinta in Romania, cu respectarea legii, ca filiale, sucursale, agentii,reprezentante sau sedii secundare, daca acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic"

Filialele societatii comerciale straine in Romania

Definitia de drept comercial e data de art 42 din Legea nr. 31/1990,"Filialele sunt societati comerciale cu personalitate juridica, care se infiinteaza in una din formele de societate comerciala enumerate de lege, in conditiile prevazute pentru acea forma". Filiala unei societati comerciale straine este o societate comerciala cu personalitate juridica proprie (romana), distincta de societatea mama din strainatate, care se afla, insa, sub controlul societatii mama, din aceasta rezulta 2 elemente esentiale definitorii:

- filiala are o personalitate juridica proprie, de nationalitate romana, iar aceasta calitate o face, sa fie un subiect de drept de sine statator, distinct de societatea mama din strainatate. Aceasta personalitate juridica proprie atrage o serie de consecinte: a) patrimoniu propriu, diferit de cel al societatii mama, de aici rezultand faptul ca poate actiona in raport cu tertii, in numele sau propriu si pe seama ei insasi; b) repercusiunea directa a personalitatii juridice proprii e accea ca legea organica aplicabila statutului propriu e "lex rei", ca lege a statului unde isi are sediul.

- se afla sub controlul societatii mama .Aceasta particularitate a oferit si denumirea de filiala. Acest control consta in variate aspecte. De regula consta intr-un aport majoritar al societatii mama, chiar pana la 100 %. Sunt posibile si alte forme de control: vot majoritar in organele de conducere, in organele de control.

Relatia dintre filiala si societatea mama se rasfrange in doua planuri: -plan juridic; - plan economic.

Pe plan juridic filiala e juridiceste independenta de societatea mama, dar prin structura societara, societatea mama are un control asupra ei.

Pe plan economic, filiala are autonomie relativa fata de societatea mama, care insumeaza doua lucruri: - regim propri; - legatura.

Din punct de vedere al autonomiei, filiala este obligata sa tina, in tara, toate documentele contabile ale oricarei societati comerciale (buget de venituri si cheltuieli, bilant, cont, pierderi, etc), pe care trebuie sa le inregistreze. Ea este dependenta din punct de vedere economic, prin faptul ca obiectul de activitate e stabilit de societatea mama, isi desfasoara activitatea stabilita de aceasta. Societatea mama face un bilant consolidat pentru toate filialele.

Constituirea - Ca orie societate comerciala romana.

Functionarea

Ca functionare urmeaza regulile societatilor romanesti. In actele ei constitutive trebuie sa se mentioneze statutul de filiala si este supusa impozitelor in Romania si obligatiei de inregistrare la ORC. Din punct de vedere valutar, Regulamentul 4/2005 BNR, filiala este rezidenta, cu consecintele mai sus mentionate.

Curs 8

Entitatile exogene ale societatilor comerciale straine

Sucursalele - art.43, din Leg. Nr.31/1990: dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor comerciale; -art.44 - le incadreaza alaturi de agentii si alte unitati fara personalitate juridica; - sediile secundare ale societatilor comerciale straine in Romania. Sucursala este un sediu secundar al societatii mama din strainatate, lipsit de personalitate juridica proprie, dar care beneficiaza de un capital social ce ii este afectat in intregime de catre societatea mama si care poseda o anumita autonomie juridica si economica fata de societatea mama din strainatate.

Sunt 2 elemente definitorii:

1) - este lipsita de personalitate juridca proprie, rezulta ca nu constituie un subiect de drept distinct de societatea mama straina. Ca urmare a lipsei personalitatii juridice nu are un patrimoniu propriu, dar ea beneficiaza de un capital propriu, de o masa de bunuri care ii este afectata in exclusivitate, dar care apartine, din punct de vedere juridic, de societatea mama. Sucursala poate efectua acte juridice neavand un patrimoniu propriu numai pe seama socitatii mama. Sub aspectul dreptului international privat, consecinta este aceea ca statutul organic al sucursalei e supus legii nationale a societatii mama. Sucursala nu are nationalitate romana, ci nationalitatea societatii mama.

2) - ele sunt dependente din punct de vedere juridic si economic fata de societatea mama, fata de care beneficiaza totusi de o anumita autonimie.

Sucursala din Romania si societatea mama din strainatate.

Este o relatie complexa caracterizata prin: 1) dependenta si 2) autonomie

1) - sucursala e dependenta de societatea mama prin faptul ca patrimoniul ei se constituie cu capital integral al societatii mama. In actul constitutiv al sucursalei, societatea mama va fi obligata sa precizeze bunurile care sunt afectate sucursalei, obiectul de activitate al sucursalei (care este legat de obiectul de reglementare a societatii mama), modul de organizare al sucursalei. Neavand un patrimoniu propriu, sucursala nu are creditori proprii si nici debitori proprii. Intra in raporturi juridice pe seama societatii mama, dar si in nume propriu, dar tot pe seama societatii mama intr-o forma de comision.

2) - baza acestei autonomii este acea masa de bunuri pe care societatea mama i-a afectat-o. Sucursala poate efectua operatiuni de prestare de servicii din masa ei de bunuri. Autonomia juridica se exprima prin cel putin 2 idei: a) - are o calitate de subiect de drept limitata, care se exprima prin faptul ca ea poate fi actionata in justitie pentru activitati desfasurate in tara de origine, art.149 din Leg. Nr. 105/1992 conform caruia persoana juridica straina este considerata ca avand sediul in Romania daca are pe teritoriul Romaniei, printre altele, o sucursala. Instantele romane sunt competente; b) - societatea poate fi supusa unor proceduri separate de lichidare si dizolvare pentru bunurile aflate in tara de resedinta, fara ca aceasta situatie sa afecteze personalitatea juridica a societatii mama. Falimentul din Romania nu atrage falimentul societatii mama din strainatate (nu si invers). Din punct de vedere economic societatea are un grad de autogestionare (in limitele permise de societatea mama), trebuie sa respecte legile contabile si fiscale romanesti, trebuie sa intocmeasca documentele fiscale conform legii romane si sa le depuna la fisc.

Constituirea Sucursalelor

Art 44 din Legea nr. 31/1990 potrivit caruia legea statutului organic al societatii mama trebuie sa recunoasca acesteia dreptul de a infiinta sucursale in strainatate, respectiv in Romania; daca se permite conditiile de infiintare sunt supuse legii romane. Pot aparea coliziuni, conflicte de legi, astfel capitalul social al sucursalei este supus legii romane. Este o prevedere in ceea ce priveste firma - art 37 din Legea nr.26/1990 - denumirea sucursalei din Romania a unei societati straine trebuie sa cuprinda si mentiunea sediului societatii mama din strainatate.

Capacitatea de folosinta a sucursalei prin corelatie cu conditia ei juridica in calitate de persoana juridica straina in Romania.

Continutul capacitatii de folosinta a sucursalei, altfel spus categoriile de acte juridica pe care ea poate sa le faca in tara, se determina prin aplicarea corelativa pe capacitatea sucursalei a 2 sisteme de drept:

-sistemul de drept strain;

-legea romana , ca lege a locului unde sucursala isi desfasoara activitatea.

Fiecare din aceste 2 legi influenteaza statutul sucursalei.Capacitatea de folosinta a sucursalei este guvernata de legea nationala a societatii mama. De aici decurg o serie de consecinte: a) - sucursala nu poate face in Romania mai multe acte si fapte de comert decat poate face societatea mama in propria ei tara. Altfel spus, activitatile desfasuratr de sucursala in Romania, nu pot excede obiectului de activitate al societatii mama; b) - activitatea sucursalei din Romania ia sfarsit in cazul in care societatea mama isi inceteaza existenta in tara sa de origine din oricare motiv. Capacitatea de folosinta a sucursalei este supusa legilor romane care constituie ceea ce se numeste conditia juridica a strainului, persoana juridica in Romania. Aceasta sintagma exprima o institutie a dreptului international penal, un pachet de dispozitii. Consecinta acestei situatii este aceea ca organizarea si functionarea sucursalelor straine in tara sunt supuse acelorasi conditii ca si persoanelor juridice romane - regimul national. Aceasta situatie se exprima mai ales in ceea ce priveste functionarea sucursalei. Sunt cateva aspecte:

- Legea nr. 82/1991 - legea contabilitatii prevede ca sucursalele sunt obligate sa tina contabilitatea potrivit legii romane. Din punct de vedere al dreptului asupra terenurilor in Romania, sucursala poate dobandi dreptul asupra terenurilor numai daca acest drept este recunoscut societatii mama. Din punct de vedere fiscal, Codul Fiscal prin art. 8 incadreaza sucursala, in mod explicit, in categoria sediilor permanente ale persoanei juridice straine in Romania, rezultand ca ea este supusa impozitului pe profit ferent obtinut din activitatea desfasurata in tara. Din punct de vedere valutar Regulamentul BNR 4/2005 privind regimul valutar, confera sucursalei calitatea de rezident in Romania (entitate nationala)

Reprezentantele Societatii Comerciale straine in Romania.

Regimul Reprezentantelor

1) Reprezentanta este un sediu secundar al societatii mama din strainatate, lipsit de personalitate juridica proprie, care nu are un capital distinct de cel al societatii mama si care poate efectua numai operatiuni de reprezentare ale societatii mama fata de partenerii sai comerciali din Romania.

De aici se desprind trasaturile esentiale ale reprezentantei:

a) Reprezentanta nu are personalitate juridica proprie, ci ea este o prelungire a personalitatii juridice a societatii mama din strainatate. Asadar nu are calitatea de subiect de drept distinct de societatea mama, iar din punct de vedere al dreptului international privat este supusa legii nationale a societatii mama.

b) Reprezentantele nu sunt abilitate sa faca fapte de comert in nume propriu, ci pot efectua acte juridice numai in calitate de reprezentant al societatii mama. Altfel spus, ele sunt un intermediar intre societatea mama si partenerii ei comerciali din Romania. Reprezentanta actioneaza intotdeauna in numele societatii mama (nomine alieno).

c) Reprezentantele nu au un capital propriu, distinct de cel al societatii mama, ci numai bunuri necesare pentru desfasurarea activitatii lor de reprezentant in Romania, ca atare ele nu se inregistreaza in Registrul Comertului din Romania si nu se incadreaza in investitiile straine in Romania.

Comparatie intre reprezentanta, pe de o parte, si sucursala si filiala, pe de alta parte.

1) prin faptul ca sunt lipsite de personalitate juridica, reprezentanta se aseamana cu sucursala, dar se deosebesc, in mod esential, de filiale;

2) reprezentantele si sucursalele fac acte juridice, intotdeauna pe seama societatii mama, dar in timp ce reprezentanta poate actiona numai in numele societatii mama, sucursala poate actiona si in nume propriu, filiala, insa, poate face acte juridice si in numele si pe seama ei insasi (dar si pe seama societatii mama);

3) nu au capital propriu reprezentansele se deosebesc esential de sucursale si intr-o anumita masura si de filiale;

4) reprezentantele se deosebesc de filiale si sucursale prin faptul ca ele nu se inregistreaza si nu se incadreaza in categoria investitiei straine.

Temeiul juridic al Reprezentantei

Textul general, art 44 recunoste ( legea 31/1990) Societatile comerciale straine au posibilitatea de a deschide reprezentante in Romania. Dar regimul reprezentantelor este reglementat prin legi speciale. Decretul-Lege nr. 122/1990, privind organizarea si functionarea in Romania a reprezentantelor societatilor comerciale si organizatiilor economice straine. In aplicarea acestuia s-a emis HG nr. 1222/1990 privind regimul impozitelor si taxelor aplicabile reprezentantelor din Romania, precum si drepturile si obligatiile legate de salarizarea personalului roman (este un paradox ca aceste 2 acte normative au supravietuit). Din punct de vedere terminologic reprezentantele sunt o denumire generica , practic ele se pot numi si: birouri, agentii, oficii.

Constituirea si autorizarea functionarii reprezentantelor

-art 44 din Legea nr. 31/1990 prevede acelasi principiu pe care-l adopta si in ceea ce priveste sucursala: o societate straina poate deschide o reprezentanta in tara daca acest lucru ii este recunoscut de legea ei nationala.

Procedura de constituire - conform legii romane.

Pentru autorizatia de functionare - cererea societatii mama;

In cerere societatea mama trebuie sa mentioneze cel putin urmatoarele elemente:

- denumirea si sediul ei;

- obiectul de activitate in reprezentanta;

- durata de functionare a reprezentantei;

- numarul si functiile persoanelor propuse a se incadra la reprezentanta.

La cerere trebuie sa se anexeze cel putin urmatoarele acte:

- o atestare, in original, din partea Camerei de Comert sau a altei autoritati competente care sa confirme existenta ei legala in acea tara, obiectul de reglementare si capitalul ei social.

- in acelasi timp trebuie sa depuna o confirmare privind bonitatea ei din partea bancii prin care isi desfasoara activitatea. Document prin care banca atesta ca societatea mama nu este in stare de faliment, nici in stare de incetare in fapt a platii, plus actele ei constitutive din care trebuie sa rezulte forma ei de organizare si modul de functionare, plus o imputernicire autentificata privind reprezentantii desemnati sa angajeze societatea mama in Romania.

Cererea se adreseaza Ministerului pentru Comert (azi Ministerul pentru Intreprinderi mici si mijlocii Comert si Profesii liberale), care este competent sa elibereze autorizatia de functionare. In maximum 30 zile Ministerul trebuie sa admita sau sa respinga motivat cererea. Daca o admite se va indica obiectul de actiune al reprezentantei din tara, conditiile de exercitare a activitatii in Romania, durata si sediul reprezentantei. Autorizatia trebuie sa fie inregistrata la administratia financiara in a carei raza teritoriala reprezentanta isi va avea sediul in tara, in scop fiscal.

In 1990-1997 se prevedea inregistrarea reprezentantelor si la Camera de Comert si Industrie a Romaniei din Bucuresti. Dupa 1997 o asemenea obligatie nu a mai existat, dar in virtutea inertiei toate s-au inregistrat (emite un catalog al reprezentantelor)

In ceea ce priveste obiectul de activitate (stabilit in autorizatia de functionare) nu poate fi depasit. Depasirea poate atrage retragerea autorizatiei. Din practica rezulta ca, in general, reprezentantele desfasoara urmatoarele activitati care formeaza obiectul lor:

1) - emite si primeste oferte si comenzi; - negociaza si incheie contracte comerciale pe baza de procura;

2) - face operatii de informare, reclama, publicitate comerciala;

3) - poate face asistenta tehnica si prestarii de servicii, service pentru masini si utilaje pe care societatea mama le livreaza partenerilor romani.

De asemenea reprezentanta poate presta servicii similare prestate de societatea mama in tara de origine (servicii de transport si expeditii internationale). Agentiile marilor companii de aviatie sunt din punct de vedere juridic reprezentante.

Poate face orice alte activitati, acte juridice sau fapte materiale pentru promovarea si sprijinirea activitatii societatii mama din tara.

Curs9

Regimul juridic al Reprezentantei

Capacitatea de folosinta si conditia lor juridica in Romania

Ca si in cazul Sucursalelor ,pe capul Reprezentantelor se intalnesc 2 legi:

-Legea statutului societatii mama

-Legea romana

Consecinte ale aplicarii legii nationale

1.obiectul de reglementare trebuie sa fie in concordanta cu ob. societatii mama: nu poate face mai multe acte

2. R actioneaza in numele si pe seama sa

3. daca societatea mama inceteaza ,imediat inceteaza si R ei din romania

Consecinte:

1- R poate efectua in romania numai acele acte juridice care sunt mentionate in obiectul ei de activitate exprimat in autorizatia de functionare

2-organizarea si functionare R trebuie sa respecte prevederile legii romane: R trebuie sa tina contabilitatea potrivit legii romane, art.47 L 82/1991 prevede:subunitatile fara personalitate juridica cu sediul in romania,apartinand persoane juridice straine tin contabilitatea potrivit legii romane.

D.p.d.v. valutar,reprezentanta= rezidenti in romania sau altfel spus , S.C care are o reprezentanta in tara,rezidenta in ceea ce priveste activitatea reprezentantei.

Reprezentanta trebuie sa plateasca impozite si taxe potrivit legii romane.

Codul fiscal , art.122 pers. Juridica straina care are in tara o repezentanta trebuie sa plateasca un impozit annual fix de 4000 de euro.

Regimul personalului reprezentantei.

Reprezentanta poate angaja personal roman sau strain in mod liber.

Straini- OUG 56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea strainilor pe teritoriul romaniei,care prevede ca orice strain(cei din afara UE sau spatiul economic european) are nevoie de autorizatie de munca.

In acalsi timp sunt aplicate dispozitiile OUG 194/2002 privind regimul strainilor.

Contractele individuale de munca se inregistreaza in mod obligatoriu la Inspectoratul. Terit. de munca de la nivelul sediului reprezentantei, iar salariul poate fi platit in lei si/sau in valuta, fiind o exceptie de la regula : platile intre rezidenti - moneda nationala.

Raspunderea civila a reprezentantei pt actele reprezentantei si pt actele angajatilor ei.

-Art1 122/1990 prevede ca societatea mama din strainatate raspunde in conditiile legii pt actele si faptele reprezentantei sale din tara

-Societatea mama raspunde solidar cu angajatii reprezentantei pt prejudiciile in care acesti angajati le-ar aduce tertilor prin faptele lor ilicite ,comise in executarea activitatii la reprezentanta. = raspundere delictuala(art1000 alin 3 cod civil)- 1033 C.C

-Competenta de solutionare a litigiilor la care participa reprezentanta - art 149 Legea 105/1992 prevad ca op. j straina = socotita ca avnd sediul in romania in cazul in care are pe terit. tarii o reprez. a S sau F. In consecinta tertii(care de principiu sunt roamani)au contact cu reprez. au actiune la insp.jud romane de la sediul reprez. din tara ,nu trebuie sa se duca la sediul societatii mama din strainatate.

Actitvitatea societatilor comerciale romane in strainatate

Legea aplicabila - se fac uramatoarele distinctii

1. in cazul in care o S.C.R deschide in strainatate o societate propriu zisa cu participarea ei sau in cazul in care deschide o filiala in strainatate => legea straina(lex societatis)

2. S sau R in strainatate supuse sub anumite aspecte legii straine ,dar sub aspectul organizarii si functionarii ei legii romane

Legea romana - posibilitate ca S.C sa deschida S sau R in strainatate

In ceea ce priveste conditiile cerute de legea romana, pt participarea societatii romane la aceste forme in strainatate conditiile sunt distincte dupa cum urmeaza:

a. societate cu participare ei cu capital, nu se cere a fi indeplinita ca o formalitate in tara

b. daca societatea rom. Doreste sa deschida un sediu secundar in strainatate in acest caz acest lucru trebuie mentionat in actul constitutiv al societatii.Mentiunea poate fi facuta in momentul constituirii societatii in romania, sau posibilitatea chiar de a se indica in mod explicit despre ce sediu este vorba,care se constituie in acelasi timp cu soc. mama.

Sediul secundar trebuie inregistrat in Registrul comertului din romania si inregistrat fiscal.impozitatin conditii speciale.

Investitia de capital romanesc in strainatate - adica inv. directa a rezid. in strainatate se incadreaza in categoria operatiunilor valutare de capital .Pana in 2005 s-au facut cu aprobarea bnr, dupa 2005 participarea libera fara nici o formalitate

D.p.d.v valutar ,S, R , F sunt nerezidente valuatr in tara.

Ca regim contabil legea 82/1992 in art 147 spune ca ea se va aplica si subunitatilor fara pers. Juridica (S, R )ale soc. com romane in strainatate.In conscinta, societatea mama din tara trebuie sa intocmeasca documente contabile si situatii financiare anuale si pt entitatile ei din strainatate. Soc. mama trebuie sa faca un bilant consolidat in care trebuie sa cuprinda si sediile ei secundare.

Problema finantarii si garantarii investitiilor romanesti in strainatate.

Romania este parte la Conventia de contituire a Agentiei multilaterale de garantare a investitiilor . Are sediul la Washington .Principala sa atributie: sa emita garantii impotriva riscurilor necomerciale privind investitiile directe, ea acopera nu numai inv. Rom in strainatatea ci si invers.

Pe plan intern . finz si garantarea acestei atributii - Banca de import export a romaniei - L96/2000 - actioneaza in numele si contul statului roman .Rolul ei este de a acorda credite pt export.

Impozitarea profiturilor obtinute de S.C din activitatea filialelor , S sale din strainatate.

Soc. mama: codul fiscal - art 72 : contribuabilii cu domicilui fiscal in romania au obligatia de a informa in termen de 30 de zile F si S din strainatate; In aceasta materie se aplica conventiile pt evitarea dublei impuneri la care rom este parte.

In cazul in care impozitul pe profit este platit in strainatate ,acea societate obtine o procure,un certificat de impunere in strainatate care este opozabil si ea nu va fi impozata in masura in care a fost impozitata in strainatate.

Teoria generala a contractelor comerciale internationale.

Principiile internat. - UNIDROIT(1994,2004 ultima varianta)

Principiul care guverneaza - Libertatea partilor.

Partile sunt libere sa insereze in contract clauze cu privire la drepturile si obligatiile lor dupa cum cred de cuviinta.

Categorii de clauze:

1. generale ,care se regasesc mai mult sau mai putin in toate contractele comerciale internationale

2. speciale ,care se regasesc in anumite tiputi de contracte

Limitele pricipiului libertatii contractuale

- normele imperative - fie din conventii internationale sau interne aplicabile com. Int.

-exista si limite impuse de una din parti celeilalte . ex: contractul de adeziune (bancar,asigurari,de transporturi,expeditii financiare)

Clauzele generale:

1.In general contractele comerciale internationale au un preambul.

In preambul sunt cuprinse imprejurarile in care au incheiat contractul ,obiectivele care le urmaresc prin incheierea contractului.

2.Clauzele privind partile contractante : denumire ,sediu,nationalitate.

3.Clauzle privind obiectul material al contractului

-ob. material al contractului

-ob. pecuniar al contractului

Clauze privinf obiectul material al contractului:

a) Cl. privind marfa ,lucrarea,serviciul

-denumirea completa a marfii

- masura ei,caracteristicile ei.

b)Cl. privind cantitatea

- cantitatea de marfa ,unitatea de masura

-locul,momentul,modul de determinare

- documentul care atesta cantitatea

c)Cl. privind receptia cantitativa

- termenele

-conditiile

-locul receptiei

d) Cl.privind calitatea

Dreptul com. Internat. Interfereaza cu o serie de reglementari apartinand altor ramuri de drept: drept.concurential, dreptul protectie consumatorului.

Aceste reglementari constituie clauze implicate,termeni implicati in contracte.Partile trebuie sa le respecte,chiar daca nu au facut referire la ele.

- Cl .privind metodologia de determinare a calitatii sau altfel spus, standardele de calitate care se stabilesc prin certificate de calitate, declaratii de conformitate,instructiuni de folosire,etc.

- Cl.privind constatarea lipsurilor calitative

Receptia calitativa este o problema complexa.Se face de agentii de specialitate ,experti.

-cl. privind raspunderea de lipsuri de calitate:garantia,sanctiunile.

-cl. privind incheierea si modul de calcul al termenelor de garantie, sanctiunile aplicabile in cazul incalcarii obiectivelor de calitate,despagubiri,clauze privind obligatiile de reparatie,inlocuire,reducerea pretului.

e)Cl. privind reclamatiile .Procedura de reclamare a lipsurilor calitatii.

Contractul trebuie sa prevada : conditiile ,termenele,modurile de solutionare a reclamatiilor.

Cuprinsul reclamatiei- documentele anexate,dovezile,termenele de formulare a reclamatiei de cantitate sau calitate.Termenele sunt foarte scurte,in zile(3 zile).Sanctiunea depasirii termenelor este decaderea.

f)Cl. privind ambalajul si marcarea marfii.

- felul ambalajului,regimul juridic al ambalajului,(trece in prop. cumparatorului sau trebuie restituit)

g)Cl.privind obligatia de livrare a marfii si termenele de livrare

In contract trebuie prevazut termenul de livrare prin indicarea unei date fixe dar de regula se prevede o perioada de livrare(o sapt,o luna)Alegerea unei anumite zile revine celui care se obliga debitorului,dar este exclus sa fie si invers.

-modalitatile de livrare

h)Cl privind momentul transmiterii riscului si a dr. de prop. cu privire la marfa.

-Riscurile de obicei ,partile le stabilesc cu trimitere la uzantele codificate

-cu privire la vanzare:Reguli precise privind momentul transferarii riscurilor de la vanz la cump.

- cl.cu privire la momentul trasferului de prop.(conventia de la viena si Incoterms nu regelementeaza acest lucru)

i)Cl. cu privire la conditiile de expediere,incarcare,descarcare,transport,asigurare-Incoterms)

j)Cl cu privire la obligatiile cumparatorului,beneficiarului de preluare a marfurilor care fac obiectul contractului(lucrari,servicii)

CURSUL 10

Clauzele privind obiectul pecuniar la contractului

A.Clauze privind pretul sau alte prestatii pecuniare

Pretul trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil, dar potrivit C d ela Viena 1890-contractul este valabil chiar daca pretul nu etse determinat

Este posibil ca partile sa se refere ca modalitate de determinare a pretului -pretul current adica pretul de piata .

B.Clauze privind obligatia d eplata a pretului si conditiile d plata

Partile trebuie sa prevada modalitatea de plata , trebuie sa stabileasca de asemenea instrumentele de plata, data si locul platii.

Clauze specifice in contractile comrciale internationale

1.Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor valutatre si nevalutare

Acestea sunt specifice contractului commercial incheiat pe termen lung si mediu

2.Clauze privind raspunderea contractuala

-d.sanctionatorii

-d.penale

-d.exoneratorii d raspundere

-d.de forta majora

-conventii asupra raspunderii

3. Clauze privind preintampinarea litigilor-cele prin care prevad ca orice litigii dintr ele tb. Solutionate pe cale amiabila. Daca nu partile tb. Sa vada cum pot solutiona litigiul.

Mijloace nejurisdictionale-Concilierea si Medierea . In cazul in care acestea esueaza partiel trebuie sa prevada in contractul d ejurisdictie , in favoarea unei instante ordinare, dar de cele mai multe ori ARBITRAJ.

Clauza de arbitraj prin care partile prevad ca un litigiu va fi solutinat prin arbitraj se numeste clauza compromisorie.

O conventie de arbitraj poate imbraca nu numai forma de clauza compromosorie ci DI a compromisului de arbitraj , care se incheie in cazul in care un litigiu eset deja nascut.

. Dispozitii privind solutionarea litigilor

4. Clauze privind determinarea dreptului aplicabil contractului -dispozitii prin care partile prevad care este sistemul de drep potrivit caruia un litigiu este de drept urmeaza a fi solutionat.

5. Clauze privind autorizatiile de import-export

Partile trebuie sa prevada in contract cui anume in revine obligatia de procurare a autorizatiei , ce fel d eobligatie este aceasata, care sunt consecintele in cazul in care aut nu se obtine.

6.Clauza de comfidentialitate-clauza prin care partile prevad ca una din ele sau chiar amandoua ca atunci cand poseda, dobandeste anumite informatii acestea au character de confidentialitate in cursul incheierii sau executarii contractului san u dezvaluie astfel de informatii tertilor si nici san u le foloseasca in scop propru fara consimtamant.

7.Clauze de exclusivitate-se intalneste mai ales in contractile d eprestari de servicii de agentie, de concesiune, exclusive de franciza.

Exclusivitatea poate fi unilaterala sau bilaterala si poate fi o exclusivitate ratione personae adica de pilda agentul san u comercializeze decat marfa principalului sau rationae materiae se oblige sa comercializeze numai o anumita marfa sau rationae loci-sa nu faca afaceri doar oe o anumita zona geografica

8.Clauze de nonconcurenta-angajamentul pe care si-l asuma o parte contractanta de a nu efectua intr-o anumita perioada d etimp sip e o anumita zona de obicei delimitate de o actiune de natura celei effectuate de cealalata parte contractanta

9.Clauze de modificare a contractului-dispozitii prin care partile prevad cum anume respectivul contract poate fi modificat

10.Clauze privind incetarea efectelor contractului-clauza de terminare a contractului trebuie sa precizeze daca el poate inceta prin mutus dissensis sau poate fi reziliat unilateral de catre una din parti si in ce conditii.

Sunt asa numitele mentiuni finale privind nr d eexemplare sinalagmatice=cel putin exempalre parti, trebuie sa exizte o precizare privind limba contractual ui daca s eincheie inmai multe limbi trebuie sa existe dispozitii privind data incheierii , locul, semnaturile partilor, stampila de obicei nu s epune dar nimeni nu impiedica sa se aplice.

CLAUZELE SPECIFICE IN CONTRACTELE COMERCIALE INCHEIATE PE TERMEN MEDIU SI LUNG

Problema riscurilor in comertul international

Marea maj. a contractelor comerciale internationale se incheie pe termen lung si mediu.

Termen mediu-peste 1 an(1-5 ani se bazeaza pe niste reglementari le BN

Peste 5 ani termen lung

Datorita acestei situatii exista riscul ca intre momentul incheierii si omentul executarii sa apara anumite evenimente d enatura a perturba echilibrul contractual initial-riscuri

R=evenimente posibile de a s eproduce dupa incheierea contractului independent de culpa partilor , iar daca se produc pot afecta echilibrul contractual initial in sensul ca fac mai onoroasa obligatia unei .

Daca exista culpa nu e risc, ci raspundere pentru culpa.

Riscurile sunt clasificate in 2 mari categorii:

1.Comerciale

2.Neomercial

RC-R.Valutare=cele care constau in modificarea schimbarea cursului de schimb al monedei in care prevede a se plati pretul fata de alte motive d ereferinta.

-R.Nevalutare=imbraca forme cele mai variate,

-modificarea -in pretul materiei prime

-foreti d emunca a salariilor

-in pretul materialelor energiilor

-dobanzi bancare

-la nivelul cererii si ofertei

Riscurile necomerciale

R. politico-administrative: cele care constau din sau in activitatea statului sau autoritatiilor administrative ca si in evenimete sociale, conflicte armate(razboiul din Irak) , greve , modificari ale regimului politic , refuzul de emitere a autorizatiilor de import-export , restrictii la schimbul valutar.

R. naturale, calamitatiile naturale: cutremure, inundatii, secete, alunecari de teren. Influenta lor este mica. In contractul commercial international vindem de obicei bunuri de gen care se pot achizitiona de oriunde.

Pentru a evita efectele negative ale riscuriilor asupra contractului partile incheie clause asiguratorii impotriva riscuriilor care se clasifica in functie de 3 criterii:

dupa felul riscuriilor la care se refera

-clauza asiguratorie impotriva riscuriilor valutare (clause valuatare, clauze de optiune a locuriilor de plata);

- clauza asiguratorie impotriva riscurilor nevalutare: clauza de revizuire a pretului , clauza ofertei concurente, clauza clientului celui mai favorabil, clauza de impreviziune,

- clauza de forta majora care priveste riscurile politico-administrative: razboaie , greve, riscuri naturale

dupa ob. clauzei:

dreptul de mentinere a valorii : cele care privesc numai prestatia monetara, pecuniara din contract, tariful, dobanda comisionarul, clauza valutara , dreptul de optiune a locului de plata ;

dreptul de adaptare a contractului : sunt acelea care au un obiect mai larg, ele privesc intreaga economie a contractului adica si latura materiala

3.dupa modul lor de a actiona

-clauza cu actiune atomata: sunt acelea care contin in ele insele un mecanism de redactare a contractului in asa fel incat ele pot fii aplicate de oricare dintre parti singura. Partea interesata va face de exemplu la clauza valutara daca a scazut cursul monedei de plata, vanzatorul , creditorul pretului va factura mai mult pentru a acoperi procentul de valorizare a mondei de plata

-clauza care implica renegocierea contractului, o singura clauza implica prin esenta ei negociere - hardship.

Clauza asiguratorie este necesara in CCI mai ales in sitemul in care sistemul de drept aplicabil este dreptul roman deoarece in dreptul roman functineaza principiul pacta sun servanda in cazul in care partile nu au inserat o clauza asiguratorie cu privire la riscuriile de principiu , contractul se va executa in litera lui chiar daca survin riscuri.

Principalele clause asiguratorii impotriva riscurilor valutare

exista 2 categorii : AUR si valutare

AUR are in momentul de fata mai mult un rol istoric , ea a domnit in perioada interbelica si postbelica pana la sfarsitul anilor 70, adica atata timp cat au functionat acordurile bretton noods din 1944 care au pus bazele fondului international monetary.

Sistemul monetar international:

Pr. Convertibilitatii in AUR a statelor membre fondului monetary

Pr. Paritatiilor fixe in aur ale monedelor

Fiecare moneda avea acoperire in aur.

Prin raportarea tuturor la aur, aurul era numitorul comun. In aceasta perioada clauza aur functiona foarte usor. Pretul = valuta si se prevedea ca in cazul in care paritatea in aur d dolarului creste sau scade total sau cu un anumit procent, pretul contractului se modifica invers proportional. Ecuatia a tinut pana in '70 cand aurul a pierdut calitatea de numitor comun.

CURS 11

Clauza Valutara

Se caracterizeaza prin faptul ca partile stabilesc 2 categ de monede, una de plata (de facturare) si una mai multe de cont, adica de referinta , de calcul.

Scopul acestei clause este acela de a evita riscul variatiei de schimb fata de cele/cea de cont intre mom incheierii ctr sic el al executarii ctr.

Riscul de var se va evita prin includerea in pręt a procentului de scadere a ratei de schimb sau prin deducerea din pręt a procentului de crestere a ratei de schimb.

Clauza valutara-3 feluri:

-monovalutara

-plurivalutara/ multivalutara bazata pe cos valutar stabilit de parti

- plurivalutara/ multivalutara bazata pe cos institutionalizat

1.Clauza monovalutara presupune indicarea de catre parti a unei monede de cont si a uneia de plata. Moneda de cont, considerate mai stabile e cea in care se va stabili pretul, adica cea in care se masoara valoarea prestatiei pe care debitorul p datoreaza creditorului. Ea e etalon pentru stabilirea cantitatii de moneda necesara pentru stingerea datoriei. Moneda de plata, mai putin stabile, este cea care indica natura semnelor monetare in care se emite factura si se efectueaza plata.

2.Clauza plurivalutara bazata pe cost indicat de parti. Raportarea de plata la media cursurilor mai multor monede (3-5 monede) care formeaza un cos valutar si joaca rolul unor monede de referinta. Prin acesta clauza, partile convin ca pretul contractual exprimat in moneda de plata sa fie facturat in functie de media cursurilor monedelor din cos fata de moneda de plata la data executarii contractului.

3.Clauza plurivalutara bazata pe cos institutionalizat. Aceasta clauza consta in aceea ca monedele care fac parte din cos si modalitatatile de calcul a modificarilor de schimb nu sunt stabilite de parti ci de catre un organ specializat cu caracter international, acest cos reprezentand o moneda de cont institutionalizata.

DST=drepturi speciale de tragere

Clauze asiguratorii

Clauza de revizuire a pretului (clauza de indexare nevalutara sau clauza de recalculare a pretului) - prin aceasta clauza partile stabilesc ca oricare dintre ele este indreptatita sa procedeze la recalcularea pretului contractului in cazul in care intre momentul incheierii si cel al executarii contractului au survenit modificari semnificative ale unor elemente de natura nevalutara/nemonetara, care modifica echilibrul contractului stabilit de catre parti la data contractarii.

Clauza de revizuire - de revizuire cu indexare unica sau speciala 1

cu indexare cumulative (complexa) 2

cu indexare generala 3

1.Cele prin care pretul contractului este raportat la pretul unui produs este raportat la pretul unui produs determinat, exprimat in unitati de masura sau este raportat la un indice statistic care exprima sintetic evolutia preturilor unui gr de produse determinate.

2.Este acea clauza care leaga pretul contractului de pretul mai mare decat elementele de referinta primate cumulative (de pretul materialelor prime, a fortei de munca).

3.Clauza cu indexare generala este acea clauza prin care pretul contractului este raportat la valoarea intregului ansamblu de bunuri si servicii care pot fi procurate, achizitionate cu cu cantitatea de moneda in care e exprimat acel pret intr-o zona georgrafica determinate.

Clauzele ofertei concurente

Prin aceasta clauza o parte din contract, beneficiarul, dobandeste dreptul ca in cazul in care pe parcursul executarii contractului un tert dobandeste dreptul contractului (adica daca intre momentul incheierii ctr si cel al executarii ctr primeste o oferta mai favorabila din partea unui tert), iar promitentul (cealalta parte a ctr) refuza sa procedeze la negocieri pentru reasezarea ctr, beneficiarul are dreptul sa solicite in instanta sau unui arbitru sa procedeze la reasezarea ctr in spiritul ofertei tertului, sa-l suspende sau sa pronunte rezilierea acestuia.

Pentru ca aceasta clauza sa functioneze este necesar sa fie indeplinite mai multe conditii:

-oferta mai favorabila trebuie sa provina din partea unui tert serios care sa nu faca parte din cercul de influenta al promitentului

-oferta sa fie mai favorabila (pretul mai bun, conditii)

-oferta trebuie sa fie data in stare de angajament juridic, adica prin emiterea ei tertul sa fi urmarit ca o data acceptata oferta, contractul sa fie incheiat

-oferta nu trebuie facuta de complezenta pentru a ajuta beneficiarul clauzei sa obtina conditii contractuale mai bune de la promitent; tertul care ar realize oferta doar de complezenta risca ca in situatia in care beneficiarul clauzei accepta oferta pentru ca nu a obtinut conditii mai bune din partea promitentului, sa fie nevoit sa execute contractul care s-a format prin acceptare.

Contractul va fi renegociat de parti iar in cazul in care promitentul refuza negocierea ctr, beneficiarul poate solicita instantei judecatoresti sau instantei arbitrale , reasezarea ctr, suspendarea lui sau rezilierea cu daune interese. Promitentul nu e obligat sa ofere beneficiarului conditii identice cu cele ale ofertei concurente mai favorabila, acesta e insa obligat sa accepte reasezare ctr in spiritual ofertei tertului. Tertul trebuie sa fie cunoscut ca fiinf persoana serioasa. Clauza poate fi stipulate in favoarea oricarei parti sau chiar in favoarea ambelor parti contractante.

Clauza clientului celui mai favorizat

Acea clauza contractuala prin care o parte a contractului, promitent, se obliga ca in ipoteza in care pe parcusul executarii unui contract pe termen lung va incheia cu un tert un contract similar prin care va acorda acestuia conditii mai favorabile decat cele inscrise in ctr in curs de executare, sa aplice aceste conditii si in favoarea celeilalte parti contractante, ctr fiind astfel adoptat in mod corespunzator.

Conditii de aplicare:

- promitentul sa incheie un ctr cu o terta parte, iar acesta sa aiba acea natura cu cel incheiat cu beneficiarul clauzei

- ctr incheiat cu tertul sa contina conditii mai favorabile

Promitentul ar putea avea interesul sa nu-l implice pe beneficiar ca a incheiat un nou ctr cu conditii mai favorabile. Penrtu a preintampina o atare situatie in practica, partile introduce in ctr o clauza penala impotriva promitentului ptr situatia in care acesta nu isi executa obligatia de informare si adaptare a ctr.

O alta tehnica ar fi aceea de a depune ctr icheiate la un tert desemnat de parti.

Spre deosebire de clauza ofertei concurente, in care oferta mai favorabila provine de la un tert, in cazul clientului del mai favorizat, initiativa porneste de la una din partile ctr initial.

Daca in cazul ofertei concurente etalonul ptr readaptarea ctr il reprezinta o oferta, in cazul clauzei clientului cel mai favorizat, etalonul il reprezinta un ctr.

Daca in cazul ofertei concurente ctr se reaseaza/readapteaza prin negocieri si in spirtul ofertei tertului, in cazul clauzei clientului cel mai favorizat ctr se reaseaza automat nefiind necesare negocieri, iar continutul acestuia va fi identic cu ctr acordat terului.

Clauza clientului cel mai favorizat se aseamana cu clauza ofertei concurente, caci amandoua au ca scop adoptarea ctr initial in cazul producerii unor riscuri nevalutare, respective crearea ptr una din parti a unei sit nefavorabile.

Clauza clientului cel mai favorizat poate fi stipulate in favoarea uneia sau a ambelor parti ale contractului.

CURS 12

Clauza de hard-ship (de impreviziune)

Clauza aceasta prevede obligatiile partilor de a proceda la negocieri in vederea adaptarii ctr sau de a apela in subsidiary la un tert daca pe parcursul executarii ctr a intervenit o imprejurare de orice natura independenta de culpa vreuneia dintre parti care afecteaza grav echilibrul contractual producand o ingreunare substantiala a executarii ctr pentru cel putin una din parti, ingreunare care ar fi inechitabil sa fie suportata de partea afectata.

Conditiile aplicarii:

- sa intervina o imprejurare de orice natura care sa afecteze grav echilibrul ctr

- sa fie independenta de culpa partilor - deci sa fie imprevizibila si nu neaparat insurmontabila; atunci cand una din parti se afla in culpa intervine responsabilitatea contractuala a acesteia, iar, intr-un asemena caz se poate aplica o clauza limitative de raspundere si nu o clauza de hard-ship

- imprejurarea tb sa afecteze grav, substantial echilibrul ctr; nu orice dezechilibru atrage aplicabilitatea clauzei de hard-ship

- prejudicial potential intervenit sa fie inechitabil sa fie suportat exclusive de catre partea afectata tocmai in idea ca evenimentul e imprevizibil

Mecanismul clauzei:

Partea care sufera ingreunarea substantiala trebuie sa ii notifice celeilate parti survenirea imprejurarii si sa-i propuna sa procedeze la renegocieri; in cazul in care cealalta parte refuza, partea afectat va putea solicita instantei de judecata sau arbitrare sa oblige cealalta parte contractanta sa procedeze la negocieri. Nu se va putea pronunta o hotarare de readoptare a ctr.

In concluzie, in situatia in care paratul refuza negociera, ctr poate fi reziliat cu daune-interese.

Prin stipularea unor clause de hard-ship , partile limiteaza de fapt aplicarea principiului fortei obligatorii a ctr.

Daca ctr nu cuprinde o clauza de hard-ship, in situatia intervenirii unui eveniment care afecteaza grav echilibrul intre parti, partea afectata trebuie sa execute ctr in termenii initiali sub sanctiunea de daune-interese.

Clauza de forta majora (partile evalueaza conventional daunele interese)

Practica arbitrala de comert international defineste forta majora ca fiind un eveniment imprevizibil si insurmontabil, independent de culpa celui ce o invoca, survenit dupa incheierea ctr si care face obligatia debitorului imposibil de executat.

Practica a stability o serie de cazuri care sunt considerate cazuri de forta majora (fm) si altele care nu sunt considerate de fm.

E considerat caz de forta majora refuzul eliberarii licentei de exp-imp sau imposibilitatea obtinerii unei asemenea licente intr-o tara straina.

Nu constituie cazuri de forta majora urmatoarele:

defectiunile in functionarea instalatiilor uzinei producatoare chiar daca acestea au putut fi reparate dupa un timp indelungat

lipsa capacitatilor uzinei producatoare

lipsa spatiilor de depozitare ale beneficiarului

sosirea cu intarziere a navei maritime in portul de incarcare

greva muncitorilor in anumite situatii

neprimirea unor utilaje cu care uzina fabrica marfurile

Acestea nu au fost considerate fm deoarece nu sunt imprevizibile si insurmontabile. Debitorul care sufera cazul de fm trebuie sa nu se afle in culpa. Nu va beeficia de efectele fm debitorul care la data intervenirii evenimentului de fm se afla in intarziere cu executarea obiligatiilor sau cel care nu si-a executat deloc obligatiile.

Fm trebuie sa intervina dupa momentul incheierii ctr.

Fm in comertul international/ regimul conventional al fm

Daca in dr intern fm e reglementata prin norme imperative, in comertul international, aceste norme isi pierd caracterul imperativ, ceea ce permite partilor ca prin clause contractuale sa modifice conditiile fm, sa enumere cauzele de fm sau chiar sa modifice conditiile fm.

Practica internationala a relevant 3 tipuri de definitii ale fm in com intl:

1.Definitia sintetica

Partile particularizeaza fm prin conditii esentiale ale acesteia. Conditiile fm pot fi modificate prin atenuarea sau agravarea lor. Cel mai adesea partile atenueaza conditiile insurmontabile sau imprevizibile stabilite ca vor fi considerate cauze de fm si acelea care nu sunt absolt imprevizibile sau absolute insurmontabile.

2.Definitia analitica

Prin aceasta definitie, partile enumera principalele situatii pe care le considera ca fiind de fm. Cel mai adesea sunt calamitatile naturale, actele autoritatilor publice, conflictele armate, embargoul, dificultati de aprovizionare si transport, etc

In situatia intervenirii unui eveniment care nu se incadreaza intre cele enumerate, partile nu-l vor considera ca fiind de fm si nu va avea efect exonerator de raspundere.

3. Definitia mixta

Partile formuleaza sintetic conditiile fm si enumera cu titlu de exemplu principalele cazuri de fm. Debitorul care sufera interventia cazului de fm poate sa renunte in mod express au implicit la efectele acesteia.

Efectele fm

Fm are in primul rand un effect suspensiv de executare si, in subsidiar, un efect extinctive de reziliere a ctr atunci cand fm dureaza un timp mai indelungat si executarea obligatiilor devine evident imposibila. Efectul suspensiv actioneaza in mod automat insa poate fi lasat si la latitudinea debitorului si a creditorului. Uneori , partile prevad in ctr in situatia in care fm dureaza un timp mai indelungat nu vor rezilia ctr, insa vor proceda la negocieri in vederea salvarii acestuia. Fm trebuie anuntata.

Procedura anuntarii fm.

Partea care sufera cazul de fm are obilgatia de a o instiinta imediat pe cealalta parte printr-o notificare scrisa, transmisa prin fax, posta electronica, executor judecatoresc.

Prin exceptie, se admite si notificarea facuta telephonic, insa trebuie confirmata ulterior in scris. Sanctiunea neanuntarii fm e aceea a suportarii de catre debitor a prejudciilor pe care creditorul le-ar fi putut evita daca ar fi primit instiintarea in termen. Si in acest caz, debitorul va fi exonerate de raspundere daca doreste ca insasi instiintarea existentei fm a fost imposibila. In comertul international, de cele mai multe ori, partile prevad obligatiile lor de a coopera in vederea evitarii efectelor fm.

Proba fm

Se poate face cu urmatoarele mijloace de proba:

certificatele de fm emise de Camera de comert si Industrie a Romaniei, care, de regula, e proba pe terit Rom; reprez un mij de proba relative in sensul ca pot fi combatute prin dovezi contrarii

expertiza - utilizata in mod separat sau coroborat cu alte mijloace de proba

orice alt mijloc de proba avand in vedere faptul ca fm reprez un eveniment de fapt

Cazurile notorii de fm nu trebuie dovedite. Ele pot fi luate in considerare, cu exceptia situatiilor in care partea adversa invoca acel caz de fm, nu l-a afectat in mod conctret si direct pe debitor.

Executarea contractelor

1.Daunele-interese

Evaluarea judiciara a daunelor interese.

Reguli:

-regula repararii integrale a prejudiciului suferit de catre creditor. Se va acoperi atat pierderea efectiv suferita cat si beneficial nerealizat.

-debitorul va raspunde numai ptr daunele previzibile la mom incheierii ctr, cu exceptia sit in care neexecutarea sa imbraca forma dolului

2.Evaluarea legala

Regimul dobanzilor

Art 1088 C Civ prevede ca "la obligatiile care au ca obiect o suma oarecare, daunele-interese ptr neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala; se excepteaza material comertului, a fidejusiunii si a societatii"

Dobanda legala e reglem in OG 9/2000 modif prin L356/2002

Regimul special al dobanzii in comertul international

Dobanda este datorata chiar daca nu a fost prevazuta in mod expres in ctr com intl, atunci cand obligatia principala avand ca obiect o suma de bani este executata cu intarziere sau nu este executata.

dobanda are un character accesoriu obligatiei principale urmand situatia juridical a aceseia

dobanda curge de plin drept de la scadenta fara a mai fi necesara punerea in intarziere a debitorului

dobanda curge de la scadenta; partile insa pot stipula faptul ca dobanda va incepe ds curga de la o data ulterioara scadentei

Cuantumul dobanzii

Cuantumul poate fi stipulate in mod liber de catre parti. Stabilirea dobanzii trebuie sa se faca in scis, in caz contrar datorandu-se numai dobanda legala.

In cele mai multe cazuri, atunci cand stabilesc dobanda, partile fac trimitere la dobanda LIBOR. Cnf art 2/ OG 9/2000, in cazul in care partile au stabilit ca obligatia purtatoare de dobanda, fara sa se arate rata dobanzii, se vaplati dobanda legala. Dobanda legalain comertul international e de 6%pe an. Dob de 6% se va aplica in ctr com intl sau in alte rel ec intl at cand:

-legea romana e aplicata

-s-a stipulat plata in moneda straina

-partile nu au prevazut o alta dobanda

In materie comerciala dobanda legala se stabileste prin raportare la dobanda de referinta a BNR din prima zi lucratoare a anului sau a lunii iulie ptr semestrul 2.

In materie comerciala internationala anatocismul, adica adaugarea la capital a dobanzii datorate si neachitate si prin urmare percepere de dobanda la dobanda este permisa.

Cumulul despagubirii cu dobanda nu este permis intrucat ambele reprezinta daune motorii. Prin exceptie, in cazul in care se stipuleaza expres acest lucru intr-un act normative, acest lucru e permis. O alta exceptie ar fi aceea a situatie in care intinderea prejudiciilor depaseste cuantumul dobanzii legale. Nu e admisa cumularea dobanzii cu penalizari. Dobanda curge pana la data platii effective a sumei datorate de catre debitor.