Consumul final de bunuri - GENEZA SI EVOLUTIE

CONSUMUL

GENEZA SI EVOLUTIE

"Consumul final de bunuri si servicii marfare este totalmente imputat menajelor;celelalte sectoare institutionale, fiind toate unitati productive, nu au decat consumuri intermediare".(Denise Flouzat)

Logica generala a tratarii consumului individual este redata de trecerile successive de la nevoile umane la interesele economice, de la acestea la activitatile social-economice si la utilitatea economica;apoi, se ajunge la veniturile de toate felurile, ca recompensa pentru serviciile facturilor; in sfarsit, de la venit se trece la cererea solvabila si, pe baza acestora, la consum, ca modalitate de satisfacere a nevoilor si de generare a altora.Aceeasi logica poate si aplicata si consumului global, care rezulta statistic din agregarea specifica a consumurilor individuale.exista mai multe modalitati(optici) de abordare si analiza economica a consumului. Adesea, consumul este tratat ca ultim act(moment) al activitatilor economice, privite in continua lor schimbare si reluare. Alteori, el este considerat scop final al organizarii si functionarii sistemelor economice, indiferent de tipul acestora. In acest caz, consumul este privit ca nevoie umana satisfacuta. In alte contexte, consumul ca nivel si structura, este folosit drept criteriu si indicator al nivelului de trai al populatiei.

Sintetizand cele de mai sus, consumul reprezinta folosirea bunurilor economice de catre populatie si administratie pentru satisfacerea trebuintelor personale si colective.

In acest paragraf, accentual se pune pe cheltuielile de consum, ca forma principala de folosire a venitului global, dar si ca accelerator al investitiilor.

Consumul se clasifica dupa numeroase criterii, cum sunt:subiectii consumului,obiectul consumului, modul de procurare a bunurilor ce urmeaza a fi consummate, etc.

Statistica contemporana grupeaza cheltuielile de consum(la nivel de familie si la nivel national)in urmatoarele grupe de cheltuieli:(a) alimente; (b) imbracaminte, incaltaminte; (c) locuinta;(d) igiena, sanatate;(e) transport, telecomunicatii; (f) cultura, educatie,sport; (g) hotel, restaurant, divertisment.

Pornindu-se de la aceasta structura a bugetului de familie, recomandata de Biroul de statistica O.N.U., in S.U.A. s-a mers mai departe cu concretizarile. Ca urmare, structra consumului personal se prezinta astfel: alimente, tigari, bauturi, drguri, imbracaminte, incaltaminte, accesorii, bijuterii; cosmetice si ingrijire personala; locuinta si cheltuielile de confort(mobile, telefon, telegraf, aparatura electrica si electronica etc); ingrijirea sanatatii; afaceri personale(servicii juridice, bancare, finaciare); transporturi si telecomunicatii; recreere(carti, muzica, sport,amuzament, cluburi); educatie privata, cercetare; activitati de binefacere si relogioase.

Consumul isi are izvorul in venit.Marimea absoluta a acestor cheltuieli depinde atat de volumul venitului, cat si de rata consumului(c).Aceasta din urma se calculeaza ca raport procentual intre cheltuielile de consum si venit intr-o perioda data(c=C/V x 100).

Pentru analiza economica, este mai importanta insa marimea relativa a consumului privita in dinamica.Aceasta este numita inclinatia marginala spre consum(c') si se calculeaza ca raport intre sporuri de consum current si sporuri de venit(c'=dC/dV).Aceasta este o marime pozitiva si subunitara(0<c'<1).

Inclinatia marginala spre consum exprima legatura functionala dintre cresterea venitului si cea a cheltuielilor destinate consumului curent.Ea semnifica consumul suplimentar din fiecare spor unitar de venit.Inclinatia marginala spre consum difera de rata consumului si ca marime si ca forma de exprimare.

In anumite conditii de exceptie, inclinatia marginala spre consum poate deveni supraunitara.O anumita situatie apare inn acel orizont de timp cand se apeleaza la credite de consum sau se fac cheltuieli pentru consumul curent din economiile facute anterior si depozitate.

Se considera ca prgramele de consum(retelele de consum sau bugetele de familie) sunt dimensionate si structurate pe baza comportamentului rational al consumatorului. In realitate, asupra marimii structurii si dinamicii acestor programme isi pune pecetea o multitudine de factori obiectivi si subiectivi. Acesti factori sunt, in fapt, si factori ai economiilor(investitiilor).

Acestor factori li se adauga:

Prevederile si deciziile administratiilor centrale si locale, ale diferitelor societati comerciale de a-si asigura resursele necesare pentru investitii;

Dinamica ratei dobanzii si politica in acest domeniu

Corelatiile dintre venituri si cheltuielile pentru consum au fost analizate de numerosi specialisti, acestea fiind sintetizate in asa-zisele legitati ale consumului. Printre acestea s-a impus legea psihologica fundamentala, al carei continut este exprimat de J.M.Keynes astfel: "cu cresterea sau scaderea venitului oamenii inclina, de regula si in medie, sa-si mareasca sau sa-si diminueze consumul, dar intr-o proportie mai redusa". Daca, de pilda, venitul va creste cu 10 %, consumul va spori cu 5 % si, invers, daca venitul se reduce cu 10% consumul se va diminua cu 5%.

Avand in vedere faptul ca veniturile sunt limitate, fiecare individ(familie) este preocupat sa-si procure bunurile de consum personal care sa-I dea maximum de satisfactie(de placere).De regula, doleantele consumatorului depasesc posibilitatile de satisfacere a lor(in conditiile unor disponibilitati banesti limitate). De aceea, el isi poate satisface anumite trebuinte numai renuntant la altele.

Corespunzator legii specifice a distribuirii cheltuielilor de consum, atingerea satisfactiei maxime de consum are loc in conditiile in care sunt egale utilitatile finale ale ultimelor bunuri consummate din fiecare grupa, respective din fiecare categorie de cheltuieli destinate consumului. Astfel spus, consumatorului ii este indiferent pe ce cheltuieste ultima suma de bani de care dispune.

Corelatiile dintre cresterea veniturilor si cresterile diferitelor capitole de cheltuieli de consum au fost analizate de economistul-statisticean E.Engel inca din ultima treime a secolului XIX-lea. El a ajuns la concluzia ca, pornind de la un anumit nivel al venitului si pe baza unei anumite cresteri a acestuia(sa zicem o crestere cu 15%), modificarile diferitelor articole de cheltuieli de consum vor inregistra urmatoarele ritmuri si sensuri:

cele destinate achizitionarii produselor alimentare sporesc intr-o masura mai mica(de pilda, cu 10%) ceea ce inseamna ca isi reduc ponderea in totalul cheltuielilor de consum;

cheltuielile destinate cumpararii articulelor de imbracaminte si de incaltaminte cresc in aceeasi proportie cu venitul(cu 15%) deci isi mentin ponderea anterioara;

idem, cheltuielile cu locuinta(15%)

in schimb, cheltuielile pentru asigurarea confortului si pentru recreere cresc intr-o masura mai mare decat creste venitul(cu 20%), sporindu-si ponderea in total.

In ultimile decenii, in tarile dezvoltate economic, pe fondul unui venit relativ ridicat si al sporiri lui continue s-au conturat alte tendinte in dinamica articolelor de cheltuieli de consum. Cele mai seminificative relatii de marime intre venituri si cheltuielile de consum sunt:

in contextul cresterii consumului de alimente, al diversificarii structurii si al imbunatatirii calitatii lor, cheltuielile pentru acest articol in bugetul de familie au sporit intr-o masura mai mica, comparative cu sporul venitului; ca urmare, aceste cheltuieli si-au redus ponderea(de la peste 40% pana la cca 20%).

in ceea ce priveste cheltuielile cu imbracamintea, incaltamintea si accesoriile, acestea si-au redus, de asemenea, ponderea in bugetul de familie de la aproape 20% la mai putin de 10%;

cheltuielile cu serviciile - inclusive cele ce se refera la locuinta si confort - au inregistrat o crestere mult mai mare decat cea a veniturilor; in cazul transporturilor si comunicatiilor, ponderea cheltuielilor facute cu acest articol(indifferent daca este vorba de transportul in comun sau cu mijloace proprietate private) a crescut pana la aproape 17%.

In tarile mai putin dezvoltate economic, dinamica si structurile cheltuielilor de consum inregistreaza ritmuri si sensuri atipice, care nu au prea multe in comun cu legitatile aratate mai sus. De pilda, in cele mai multe dintre aceste tari, ponderea cheltuielilor pentru hrana a sporit considerabil, ajungand la peste 60% din bugetul mediu de familie.

BIBLIOGRAFIE:

Economie Politica,Editura Economica -

Nita Dobrota(professor universitar dr.)

Economie politica Economie Editura: CH Beck, 2007