Contractele comerciale internationale

Contractele comerciale internationale

Teoria generala

Particularitati - elementul de internationalitate. Principiile contractelor comerciale internationale adoptate de catre UNIDROIT cu sediul la Roma.

Incheierea contractelor

Conventia de la Viena din 1980.

Continutul contractelor comerciale internationale

Principiul care guverneaza continutul lor este principiul libertatii partilor in stabilirea continutului contractului , partile sunt libere sa insereze in contract clauze privind drepturile si obligatiile lor dupa cum cred de cuviinta. Aceste clauze care formeaza continutul contractului , pentru ratiuni de scoala se clasifica in doua categorii:

clauze generale in contractele comerciale internationale care se regasesc in toate contractele

clauze speciale in anumite tipuri de contracte comerciale internationale

Limitarea pincipiului libertatii contractuale este data de lege , adica de norme imperative fie din Conventiile internationale , fie din reglementarile interne aplicabile comertului international , dar exista si limitari impuse de o parte celeilalte - de ex. in cazul contractului de adeziune - contractele bancare , de asigurare , de transport, de expeditii internationale.

Clauzele generale

in general contractele comerciale internationale au un preambul. In preambul , partile mentioneaza de regula imprejurarile in care au incheiat contractul , ratiunile pentru care il incheie, etc.

clauzele privind partile contractante. Ambele parti trebuie individualizate prin atributele lor de identificare: denumire si sediu sau nationalitate - persoane juridice ; nume , domiciliu pentru pesoanele fizice.

clauzele privind obiectul material al contractului. Din punct de vedere al obiectului, contractul se subclasifica in doua categorii:

obiectul material al contractului

clauze privind marfa , lucrarile sau serviciile care fac obiectul material al contractului. In contract trebuie sa se indice denumirea completa a marfii , determinarea ei in functie de particularitati , tip , serie , masura , etc. In cazul in care obiectul contractului nu este o marfa determinata , ci un bun viitor trebuie indicate toate elementele in vederea identificarii lui in viitor.

clauzele privind cantitatea. Partile trebuie sa introduca in contract cantitatea de marfa , indicandu-se unitatea de masura , locul , momentul si modul de determinare a cantitatii , documentul care atesta cantitatea. De asemenea trebuie sa se precizeze clauzele privind receptia cantitatii , termenele in care trebuie sa se faca , conditii , locul receptiei , etc.

clauzele privind calitatea. Dreptul comertului international interfereaza cu o serie intreaga de reglementari apartinand altor ramuri de drept: dreptul concurentei , dreptul protectiei consumatorului - implied terms - completeaza contractul , chiar daca partile nu au facut referire la ele. In aceasta categorie intra urmatoarele:

clauzele privind metodologia de determinare a calitatii ( specificatii , standarde de calitate ) care se stabilesc prin certificate de calitate , prin declaratii de conformitate , instructiuni de folosire , etc.

clauzele privind constatarea lipsurilor calitative ( receptia cantitatii se face de organele specializate de control care sunt experti ) , clauze privind locul unde se face receptia , cine suporta cheltuielile , etc.

clauzele privind raspunderea pentru calitate - obligatia de garantie pentru calitate , termene de garantie , modalitati de remediere a lipsurilor calitative , sanctiunile care se aplica furnizorului in cazul lipsurilor calitative.

clauzele privind intinderea si modul de calcul al termenelor de garantie , sanctiunile aplicabile in cazul incalcarii obligatiei de calitate , penalitati , despagubiri.

clauzele privind obligatia de reparare a calitatii , furnizarea unei marfi de inlocuire , reducerea pretului.

clauzele privind reclamatiile ( procedura de reclamare a lipsurilor cantitative si calitative ). Contractul trebuie sa prevada conditiile , termenele si modalitatile de solutionare a reclamatiilor de cantitate si calitate. Cuprinsul reclamatiei si documentele anexate ei , dovezile de lipsa cantitativa si calitativa , termenele de formulare a reclamatiei fiind foarte scurte , de zile.

clauzele privind ambalajul si marcarea marfii: felul ambalajului , tipul , regimul lui juridic - daca trece in proprietatea cumparatorului sau trebuie sa fie restituit.

clauzele privind obligatia de livrare a marfii si termenele de livrare. In contract trebuie prevazut termenul de livrare prin indicarea fie a unei datei fixe de livrare , de regula se prevede o perioada de livrare care poate fi o saptamana , o luna , un trimestru , trebuie indicata si partea care are dreptul sa opteze pentru o zi din perioada de livrare ( revine de regula debitorului - vanzatorului ) ; modalitatile de livrare , etc.

clauzele privind momentul transmiterii riscurilor si momentul transmiterii dreptului de proprietate cu privire la marfa. De obicei in ceea ce priveste transmiterea riscurilor, partile o fac prin trimitere la uzante codificate , iar daca este vorba de vanzare o fac prin trimitere la regulile INCOTERMS care prevad reguli precise privind momentul transferului riscurilor de la vanzator la cumparator. De regula , Conventiile internationale ( ex. Conventia de la Viena ) si regulile INCOTERMS nu reglementeaza transferul proprietatii. Acest aspect ramane la latitudinea partilor.

clauzele privind conditiile de expediere a marfii - incarcare , descarcare , expeditie , transport si asigurare , de regula se face trimitere la regulile INCOTERMS.

clauzele privind obligatia beneficiarului de preluare a marfii , lucrarii sau serviciilor care fac obiectul contractului.    

obiectul pecuniar al contractului.

Clauzele privind obiectul pecuniar al contractului

clauzele privind pretul sau alte prestatii pecuniare. Pretul trebuie sa fie determinat sau determinabil , dar potrivit Conventiei de la Viena din 1980 , contractul este valabil si daca pretul nu este determinat. Este posibil ca partile sa se refere ca modalitate de determinare a pretului si la ceea ce se numeste pretul curent , acesta insemnand pretul pe piata caracteristica a marfii respective , pretul bursei caracteristice, in dreptul comertului international.

clauzele privind obligatia de plata a pretului si conditiile de plata. Partile trebuie sa prevada modalitatea de plata - plata prin acreditiv. Trebuie sa stabileasca de asemenea instrumentul de plata , data si locul platii.

Clauze specifice in contractele comerciale internationale

clauzele asiguratorii impotriva riscurilor valutare si nevalutare. Aceste clauze sunt specifice contractelor comerciale incheiate pe termen mediu si lung.

clauzele privind raspunderea contractuala - clauzele sanctionatorii si clauzele penale ; clauzele exoneratorii de raspundere si mai ales clauza de forta majora si conventiile asupra raspunderii.

clauzele privind preintampinarea litigiilor si clauzele privind solutionarea litigiilor. Cele de prevenire sunt cele prin care partile prevad ca orice litigiu dintre ele trebuie solutionat pe cale amiabila. Atunci cand acest lucru nu este posibil , partile trebuie sa prevada modalitatile de solutionare a litigiilor prin mijloace nejurisdictionale sau mijloace jurisdictionale.

Mijloacele nejurisdictionale - concilierea si medierea ( alternative dispute resolution )

Clauzele de jurisdictie pot fi in favoarea unei instante ordinare , dar de cele mai multe ori in dreptul comertului international , ele sunt in favoarea arbitrajului. Clauza de arbitraj prin care partile prevad ca un litigiu viitor intre ele va fi solutionat prin arbitraj se numeste clauza compromisorie. O conventie de arbitraj poate imbraca nu numai forma clauzei compromisorii , dar si a compromisului de arbitraj - se incheie in cazul in care un litigiu este deja nascut , exista , spre deosebire de clauza compromisorie , care se incheie pentru un litigiu viitor.

clauzele privind determinarea dreptului aplicabil contractului sunt clauzele prin care partile prevad care este sistemul de drept potrivit caruia un litigiu dintre ele urmeaza a fi solutionat.

clauzele privind autorizatiile de export-import. Partile trebuie sa prevada in contract cui anume ii revine obligatia de procurare a autorizatiei , ce fel de obligatie este aceasta ( de mijloace sau de rezultat ) , care sunt consecintele in cazul in care autorizatia nu se obtine.

clauza de confidentialitate este clauza prin care partile prevad ca una din ele sau ambele parti se angajeaza ca atunci cand poseda , dobandeste anumite informatii cu caracter de confidentialitate in cursul incheierii sau executarii contractului sa nu dezvaluie aceste informatii tertilor si nici sa nu le foloseasca in scopuri proprii fara consimtamantul celeilalte parti.

clauza de exclusivitate se intalneste mai ales in contractele de prestari servicii , cum ar fi contractul de agentie , de concesiune exclusiva , franciza. Exclusivitatea poate fi unilaterala sau bilaterala si poate fi o exclusivitate ratione personae , adica agentul este obligat sa nu comercializeze decat marfa pricipalului sau poate fi o exclusivitatea ratione materiae - se obliga sa comercializeze numai o anumita marfa sau ratione loci - sa nu faca afaceri pe o anumita zona geografica.

clauza de neconcurenta sau nonconcurenta este angajamentul pe care si-l asuma o parte contractanta - debitorul, obligandu-se de a nu efectua intr-o anumita perioada de timp si pe o zona geografica aceeasi activitate ca a celeilalte parti , de obicei delimitand o activitate comerciala de aceeasi natura cu cea efectuata de cealalta parte contractanta - creditorul obligatiei de exclusivitate. ( contractele de prestari servicii , contractele de agentie , de franciza , etc. )

clauzele de modificare a contractului sunt acelea prin care partile prevad cum anume contractul poate fi modificat. De regula se prevede principiul simetriei juridice.

clauzele privind incetarea efectelor contractului sunt asa-numitele clauze de terminare a contractului. Trebuie sa se precizeze daca el poate inceta numai prin mutus dissensus sau poate fi reziliat unilateral de una din parti si in ce conditii.

mentiuni finale privind numarul de exemplare in care se incheie contractul ( contractele sinalagmatice se incheie in atatea exemplare cate parti sunt ) ; limba contractului - se incheie in mai multe limbi ; clauze privind data incheierii contractului ( data si locul ) , semnaturile partilor , stampila de obicei nu se pune.

Clauzele specifice in contractele comerciale internationale incheiate pe termen mediu si lung

Riscurile in comertul international

Marea majoritate a contractelor comerciale internationale     se incheie pe termen mediu si lung , foarte putine sunt cu executare uno ictu.

Pe termen mediu - 1 an - 5 ani.

Pe termen lung - peste 5 ani.

Datorita acestei situatii exista riscul ca intre momentul incheierii contractului si cel al executarii contractului sa apara anumite imprejurari de natura a perturba echilibrul contractului initial. Aceste evenimente se numesc riscuri.

Riscurile sunt asadar evenimente posibil de a se produce dupa incheierea contractului independent de culpa vreuneia dintre parti si care daca se produc ele pot afecta echilibrul contractului initial , in sensul ca fac mai oneroasa sau chiar imposibil de executat obligatia uneia sau chiar a ambelor parti contractante.

Riscul este antagonic ideii de culpa.

Feluri:

Riscurile sunt clasificabile in doua mari categorii:

comerciale sau economice. Se clasifica in mai multe categorii:

riscuri valutare sunt cele care constau in modificarea cursului de schimb al monedei in care se prevede a fi platit pretul fata de alte monede de referinta.

riscuri nevalutare - imbraca formele cele mai variate : modificari in pretul materiilor prime , modificari in pretul fortei de munca , modificari in pretul materialelor , energiei , modificari ale tarifelor de transport international , ale dobanzilor , ale comisioanelor bancare , cererii si ofertei , etc.

necomerciale se subclasifica in doua categorii:

politico-administrative sunt cele care constau in activitatea statului sau a diferitelor autoritati administrative ca si in evenimente sociale ( conflictele armate , greve , modificari ale regimului politic , refuz de a emite o autorizatie de import sau export , restrictii la schimburile valutare , etc. )

riscuri naturale. Calamitatile naturale - cutremure , inundatii , seceta , mare inalta , alunecari de teren , etc.

Pentru a evita efectele negative ale riscurilor asupra contractului lor , partile trebuie sa introduca in contract clauze asiguratorii impotriva riscurilor. Acestea se clasifica dupa trei criterii:

dupa felul riscurilor la care se refera :

clauze asiguratorii impotriva riscurilor valutare - clauza aur , clauzele valutare , clauzele de optiune a locului de plata , etc.

clauze asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare - clauza de revizuire a pretului , clauza ofertei concurente , clauza clientului celui mai favorizat , clauza de impreviziune sau de hardship

clauzele de forta majora care privesc de obicei riscurile politico-administrative si riscurile naturale

dupa obiectul clauzei

clauze de mentinere a valorii sunt cele care privesc numai prestatia monetara din contract. Intra: clauza aur , clauzele valutare , clauza de optiune a locului de plata

clauze de adaptare a contractului sunt acele clauze care au un obiect mai larg , ele privesc intreaga economie a contractului ( marfa , calitate , cantitate , termene de livrare , etc. ) - clauza ofertei concurente , clauza clientului celui mai favorizat , clauza de impreviziune , clauza de forta majora.

dupa modul lor de a actiona

clauze cu actiune automata sunt acele clauze care contin in ele insele un mecanism de readaptare a contractului in asa fel incat ele pot fi aplicate de oricare dintre parti singura. De exemplu la clauzele valutare daca a scazut cursul monedei de plata , vanzatorul care este creditorul pretului va factura mai mult pentru a acoperi procentul de devalorizare a monedei de plata. Este o problema de negociere.

clauze care implica renegocierea contractului. Clauza de impreviziune sau de hardship implica intotdeauna renegocierea contractului. Clauzele asiguratorii sunt necesare in contractele comerciale internationale mai ales in cazul in care sistemul de drept aplicabil contractului este dreptul roman , deoarece in dreptul roman functioneaza de lege lata principiul pacta sunt servanda - art. 969 C.civ. care prevede ca in cazul in care partile nu au inserat o clauza asiguratorie , de principiu contractul se va aplica in litera lui chiar daca survin riscuri , ceea ce inseamna o pierdere pentru cel putin una din parti. In sistemele moderne s-a prevazut pe cale legislativa teoria impreviziunii , au conferit prin lege posibilitatea judecatorului de a adapta contractul la noile imprejurari daca au survenit riscuri. In dreptul roman o asemenea posibilitate nu este prevazuta , de aceea partile trebuie sa insereze clauze asiguratorii pentru ca in caz de risc , contractul sa se poata adapta.

Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor valutare

Doua categorii de clauze sunt consacrate :

clauza aur are in momentul de fata mai mult un rol istoric. Ea a dominat in perioada interbelica si in perioada postbelica pana la sfarsitul anilor '70 , adica atata timp cat au functionat Acordurile de la Bretton-Woods din 1944 care au pus bazele FMI.

Potrivit lui Keynes sistemul monetar international a fost bazat pe doua principii:

principiul convertibilitatii in aur a statelor membre ale FMI

principiul paritatilor fixe in aur ale monedelor. Fiecare moneda avea o anumita acoperire in aur ( 888 mg aur fin - dolarul ) .

Prin raportarea tuturor la aur , el era denominatorul comun ( aveau o paritate fixa una fata de cealalta ). In aceasta perioada clauza aur functiona foarte usor. Pretul contractual era exprimat intr-o valuta si se prevedea ca in cazul in care paritatea in aur a dolarului creste sau scade cu +/- un anumit procent ( peste 5% ) , pretul contractual se modifica invers proportional.

Aceasta clauza a functionat pana in anul 1978 , cand la Kingston , Jamaica s-a adoptat noua conceptie a FMI.

clauze valutare

Clauzele valutare

Se caracterizeaza prin faptul ca partile stabilesc doua categorii de monede, una de plata ( de facturare ) si una sau mai multe monede de cont ( de referinta , de calcul ). Scopul acestei clauze este acela de a evita riscul variatiei cursului de schimb al monedei de plata fata de cele sau cea de cont intre momentul incheierii contractului si momentul executarii acestuia.

Riscul de variatie se va evita prin includerea in pret a procentului de scadere a ratei de schimb sau prin deducerea din pret a procentului de crestere a ratei de schimb.

Clauza valutara este de trei feluri:

clauza monovalutara presupune indicarea de catre parti a unei monede de cont si a uneia de plata. Moneda de cont considerata mai stabila este cea in care se va stabili pretul , adica cea in care se masoara valoarea prestatiei pe care debitorul o datoreaza creditorului. Ea constituie etalon pentru stabilirea cantitatii de moneda ( moneda de plata ) necesara pentru stingerea datoriei. Moneda de plata mai putin stabila este cea care indica natura semnelor monetare in care se emite factura si se efectueaza plata.

clauza plurivalutara ( multivalutara ) bazata pe un cos valutar stabilit de parti. Aceasta clauza consta in raportarea cursului monedei de plata la media cursurilor mai multor monede, de regula 3-5 monede care formeaza un cos valutar si joaca rolul unor monede de referinta. Prin aceasta clauza , partile prevad ca pretul contractual exprimat in moneda de plata sa fie facturat in functie de media cursurilor monedelor din cos fata de moneda de plata la data executarii contractului.

clauza pluri/multivalutara bazata pe un cos institutionalizat. Aceasta clauza consta in aceea ca monedele care fac parte din cos si modalitatea de calcul a modificarilor de schimb nu sunt stabilite de catre parti , ci de catre un organ specializat cu caracter international. Acest cos reprezinta o moneda de cont institutionalizata.

Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare

Clauza de revizuire a pretului ( clauza de indexare nevalutara sau clauza de recalcurare a pretului )

Prin aceasta clauza , partile stabilesc ca oricare dintre ele este indreptatita sa procedeze la recalcularea pretului contractual in cazul in care intre momentul incheierii si cel al executarii contractului au survenit modificari semnificative ale unor elemente de natura nevalutara , nemonetara care modifica echilibrul contractual stabilit de catre parti la data contractarii.

Clauzele de revizuire sunt de trei feluri:

clauzele de revizuire cu indexare unica sau speciala sunt cele prin care pretul contractual este raportat la pretul unui produs determinat ( de ex. pretul unei tone de cereale ) exprimat intr-o unitate de masura uzuala sau care este raportat la un indice statistic care exprima sintetic evolutia preturilor unui grup de produse determinat.

clauzele cu indexare cumulativa sau complexa sunt acele clauze care leaga pretul contractual de pretul mai multor elemente de referinta privite cumulativ ( de ex. pretul materiilor prime , a fortei de munca , energiei , etc. ) necesare pentru realizarea obiectului contractului.

clauzele cu indexare generala sunt acele clauze prin care pretul contractual este raportat la valoarea intregului ansamblu de bunuri si servicii care pot fi procurate cu cantitatea de moneda in care este exprimat acel pret intr-o zona geografica determinata.

Clauza ofertei concurente

Prin aceasta clauza o parte contractuala numita beneficiar dobandeste dreptul sa solicite adaptarea contractului , daca intre momentul incheierii contractului si cel al executarii acestuia primeste o oferta mai favorabila din partea unui tert. Daca promitentul refuza sa procedeze la negocieri pentru reasezarea contractului , beneficiarul are dreptul sa solicite in instanta sau unui arbitru sa procedeze la reasezarea contractului in spiritul ofertei tertului , sa-l suspende sau sa pronunte rezilierea acestuia. Pentru a functiona este necesar sa fie indeplinite mai multe conditii:

oferta mai favorabila trebuie sa provina din partea unui tert serios care sa nu faca parte din cercul de influenta al promitentului.

oferta sa fie mai favorabila ( sa contina un pret mai bun , conditii si termene de plata mai bune , obligatii mai putine din partea beneficiarului , etc. )

oferta trebuie sa fie realizata in stare de angajament juridic , adica prin emiterea ei , tertul sa fi urmarit ca odata acceptata sa se incheie contractul.

Oferta nu trebuie facuta de complezenta in ideea de a ajuta beneficiarul clauzei sa obtina conditii contractuale mai bune de la promitent. Tertul care ar realiza o asemenea oferta de complezenta risca ca in situatia in care beneficiarul clauzei accepta oferta , intrucat nu a obtinut conditii mai bune din partea promitentului, sa fie nevoit sa execute contractul care s-a format prin acceptare.

Contractul va fi renegociat de catre parti , iar in cazul in care promitentul refuza invitatia de a renegocia contractul , beneficiarul poate solicita instantei judecatoresti sau instantei arbitrale reasezarea contractului , suspendarea lui sau rezilierea cu daune-interese. Promitentul nu este obligat sa ofere beneficiarului conditii identice cu cele ale ofertei concurente mai favorabile. Acesta este, insa, obligat sa accepte readaptarea     contractului in spiritul ofertei tertului. Tertul trebuie sa fie cunoscut ca o persoana serioasa.

Clauza poate fi stipulata in favoarea oricareia dintre partile contractante sau chiar in favoarea ambelor parti contractante.

Clauza clientului celui mai favorizat

Este acea clauza contractuala prin care o parte contractanta - promitent se obliga ca, in ipoteza in care pe parcursul executarii unui contract pe termen lung va incheia cu un tert un contract similar prin care va acorda acestuia conditii mai favorabile decat cele inscrise in contractul in curs de executare , sa aplice aceste conditii si in favoarea celeilalte parti contractante , contractul fiind astfel adaptat in mod corespunzator.

Clauza se aplica daca sunt intrunite urmatoarele conditii:

promitentul sa incheie un contract cu o terta parte , iar acesta sa aiba aceeasi natura cu cel incheiat cu beneficiarul clauzei

contractul incheiat cu tertul sa contina conditii mai favorabile. Cu privire la aceasta clauza s-a ridicat in discutie problema informarii beneficiarului de catre promitent cu privire la incheierea celui de al doilea contract. Promitentul ar putea avea interesul sa nu-l informeze pe beneficiar ca a incheiat un nou contract continand conditii mai favorabile. Pentru a preintampina o atare situatie , in practica , partile introduc in contract o clauza penala impotriva promitentului pentru situatia in care acesta nu-si executa obligatia de informare si de adaptare a contractului.

O alta tehnica ar fi aceea a depunerii contractelor incheiate la un tert desemnat de catre parti. Spre deosebire de clauza ofertei concurente in care oferta mai favorabila provine de la un tert , in cazul clauzei clientului celui mai favorizat initiativa porneste de la una din partile contractului initial.

Daca in cazul ofertei concurente, etalonul pentru readaptarea contractului il reprezinta o oferta , in cazul clientului celui mai favorizat , etalonul il reprezinta un contract. Daca in cazul ofertei concurente , contractul se readapteaza prin negocieri si in spiritul ofertei tertului , in cazul clauzei clientului celui mai favorizat , contractul se reaseaza automat nefiind necesare negocieri , iar continutul acestuia va fi identic cu continutul contractului incheiat cu tertul. Clauza clientului celui mai favorizat se aseamana cu clauza ofertei concurente prin faptul ca amandoua au ca scop adaptarea contractului initial in cazul producerii unor riscuri nevalutare , evitandu-se crearea pentru una dintre parti a unei situatii nefavorabile.

Clauza clientului celui mai favorizat poate fi stipulata in favoarea uneia sau a ambelor parti contractante.

Clauza de hardship ( de impreviziune )

Aceasta clauza prevede obligatia partilor de a proceda la negocieri in vederea adaptarii contractului sau de a apela in subsidiar la un tert , daca pe parcursul executarii contractului intervine o imprejurare de orice natura , independenta de culpa vreuneia dintre parti , care afecteaza grav echilibrul contractual producand o ingreunare substantiala a executarii contractului pentru cel putin una din parti , ingreunare care ar fi inechitabil sa fie suportata de partea afectata.

Conditiile aplicarii clauzei de hardship:

sa intervina o imprejurare de orice natura care sa afecteze echilibrul contractual ( financiara , economica , etc. )

imprejurarea trebuie sa fie independenta de culpa partilor , trebuie sa fie imprevizibila si nu neaparat insurmontabila. Atunci cand una dintre parti se afla in culpa intervine raspunderea contractuala a acesteia , iar intr-un asemenea caz se poate aplica o cauza limitativa de raspundere.

imprejurarea intervenita trebuie sa afecteze in mod grav , substantial echilibrul contractual , prin urmare nu orice dezechilibru contractual atrage aplicarea clauzei de hardship

prejudiciul intervenit ( potential ) sa fie inechitabil , sa fie suportat exclusiv de catre partea afectata tocmai in ideea ca evenimentul intervenit este imprevizibil.

Mecanismul clauzei

Partea care sufera ingreunarea substantiala trebuie sa-i notifice celeilalte parti survenirea imprejurarii si sa-i solicite sa procedeze la renegocieri. In cazul in care cealalta parte refuza , partea afectata va putea solicita instantei de judecata sau arbitrale sa oblige cealalta parte contractanta sa procedeze la negocieri. Nu se va putea pronunta o hotarare de reasezare a contractului. In concluzie , in situatia in care paratul refuza negocierea , contractul poate fi reziliat cu daune-interese.

Prin stipularea unei clauze de hardship , partile limiteaza defapt aplicarea principiului fortei obligatorii a contractului.

Daca contractul dintre parti nu cuprinde o clauza de hardship , in situatia intervenirii unui eveniment care afecteaza in mod grav echilibrul contractual dintre parti , partea afectata trebuie sa execute contractul in termenii initiali , sub sanctiunea de daune-interese.

Clauza de forta majora ( prin stipularea ei , partile evalueaza intr-un fel conventional daunele-interese )

Practica arbitrala de comert international defineste forta majora ca fiind un eveniment imprevizibil si insurmontabil , independent de culpa celui care il invoca , survenit dupa incheierea contractului si care face obligatia debitorului imposibil de executat.

Practica a stabilit o serie de cazuri care sunt considerate cazuri de forta majora si altele care nu sunt considerate cauze de forta majora.

Este considerat caz de forta majora refuzul eliberarii licentei de import-export sau imposibilitatea obtinerii unei asemenea licente intr-o tara straina.

Nu constituie cazuri de forta majora urmatoarele:

defectiunile in functionarea instalatiilor uzinei producatoare , chiar daca acestea au putut fi reparate dupa un timp indelungat

lipsa capacitatilor uzinei producatoare

lipsa spatiilor de depozitare ale beneficiarului

sosirea cu intarziere a navei maritime in portul de incarcare

greva muncitorilor in anumite situatii

neprimirea unor utilaje cu care uzina producatoare fabrica marfurile , etc.

Debitorul care sufera cazul de forta majora trebuie sa nu se afle in culpa. Nu va beneficia de efectele fortei majore debitorul care la data intervenirii evenimentului de forta majora se afla in intarziere cu executarea obligatiei sau cel care nu si-a executat deloc obligatia.

Forta majora trebuie sa intervina dupa momentul incheierii contractului.

Forta majora in comertul international ( Regimul conventional al fortei majore )

Daca in dreptul intern forta majora este reglementata prin norme imperative , in dreptul comertului international , aceste norme isi pierd caracterul imperativ , ceea ce permite partilor ca prin clauze contractuale sa modifice conditia fortei majore , sa enumere cauzele de forta majora sau chiar sa modifice efectele acesteia.

Practica internationala a relevat trei tipuri de definitii ale fortei majore in comertul international:

definitia sintetica. Prin definitia sintetica , partile particularizeaza forta majora prin conditiile esentiale ale acesteia. Conditiile fortei majore pot fi modificate prin atenuarea sau agravarea lor. Cel mai adesea, partile atenueaza conditia insurmontabilitatii sau chiar a imprevizibilitatii stabilind ca vor fi considerate cazuri de forta majora si acelea care nu sunt absolut imprevizibile sau insurmontabile.

definitia analitica. Prin definitia analitica , partile enumera principalele situatii pe care le considera ca fiind de forta majora. Cel mai adesea acestea sunt calamitatile naturale , actele autoritatilor publice , conflictele armate , embargoul , dificultati de aprovizionare si transport , etc. In situatia intervenirii unui eveniment care nu se incadreaza intre cele enumerate de parti in continutul clauzei , partile nu-l vor considera ca fiind de forta majora si nu va avea efect exonerator de raspundere.

definitia mixta. In definitia mixta , partile formuleaza sintetic conditia fortei majore si enumera cu titlu de exemplu principalele cazuri de forta majora. ( enumerare exemplificativa )

Debitorul care sufera interventia cazului de forta majora poate sa renunte in mod expres sau implicit la efectele acesteia.

Efectele fortei majore

Forta majora are in primul rand un efect suspensiv de executare si in subsidiar un efect extinctiv de reziliere a contractului , atunci cand forta majora dureaza un timp mai indelungat si executarea obligatiei devine evident imposibila.

Efectul suspensiv actioneaza in mod automat , insa poate fi lasat si la latitudinea debitorului sau chiar a creditorului. Uneori partile prevad in contract , cand situatia in care forta majora dureaza un timp mai indelungat, nu vor rezilia contractul , insa vor proceda la negocieri in vederea salvarii acestuia. Forta majora trebuie anuntara.

Procedura anuntarii fortei majore

Partea care sufera cazul de forta majora are obligatia de a o instiinta imediat pe cealalta parte contractanta printr-o notificare scrisa transmisa prin fax , posta electronica , executor judecatoresc.

Prin exceptie se admite si notificarea facuta electronic , insa aceasta trebuie confirmata ulterior in scris.

Sanctiunea neanuntarii fortei majore este aceea a suportarii de catre debitor a prejudiciilor pe care creditorul le-ar fi putut evita daca ar fi primit instiintarea in termen. Si in acest caz , debitorul va fi exonerat de raspundere daca dovedeste ca insasi instiintarea existenta cazului de forta majora a fost imposibila.

In comertul international de cele mai multe ori partile prevad obligatia lor de a coopera in vederea evitarii sau inlaturarii efectelor fortei majore.

Proba fortei majore

Probarea fortei majore se poate face cu urmatoarele mijloace de proba:

cu certificatele de forta majora emise de Camera de Comert si Industrie a Romaniei care de regula fac proba pe teritoriul Romaniei. Certificatul reprezinta un mijloc de proba relativ , in sensul ca pot fi combatute prin dovada contrarie.

expertiza care poate fi utilizata in mod separat sau coroborat cu alte mijloace de proba

orice alt mijloc de proba avand in vedere faptul ca forta majora reprezinta un eveniment , o situatie de fapt.

Cazurile notorii de forta majora nu trebuie dovedite. Ele vor fi luate in considerare , cu exceptia situatiei in care partea adversa invoca faptul ca acel caz de forta majora nu l-a afectat in mod concret si direct pe debitor.