Corporatiile multinationale

Corporatiile multinationale

O expresie din cele mai sintetice ale fenomenului de globalizare a economiei mondiale o constituie, in present, amploarea pe care a dobandit-o organizarea productiei pe baze mondiale sau regionale si integrarea pe criterii noi, de tip functional, a activitatilor in cadrul acestora.

In 1998, in intreaga lume erau 53.000 de corporatii multinationale (CMN-uri) cu peste 450.000 de filiale in strainatate, carea aveau vanzari globale de 9.500 miliarde dolari. In prezent, productia transnationala "depaseste exporturile ca mod predominant de a deservi pietele straine."[1] Un numar redus de CMN-uri domina pietele mondiale in domeniul petrolului, minereurilor, produselor alimentare si a altor produse agricole, in timp ce in jur de o suta detin un rol principal in globalizarea productiei industriei prelucratoare si a serviciilor. Impreuna, cele mai mari o suta de CMN-uri detin aproximativ 20% din activele globale in strainatate, au sase milioane de angajati in intreaga lume si realizeaza peste 30% din totalul vanzarilor mondiale ale tuturor CMN-urilor.

Intr-unul dintre recentele sale editoriale, intitulate "The World's View of Multinationals", revista britanica The Economist ajungea la concluzia ca firmele multinationale reprezinta unul dintre cei mai reprezentativi factori ai progresului economic contemporan. Ele "raspandesc bogatia, munca, tehnologiile avansate si contribuie la ridicarea standardului de trai si imbogatirea mediului de afaceri. In acelasi timp, corporatiile multinationale constituie latura cea mai vizibila a globalizarii."[2]

Una dintre principalele definitii utilizate pe larg in studiile de specialitate este cea data de R. Vernon[3], care mentiona, inca din anul 1966, ca o corporatie multinationala reprezinta o firma mare, detinatoare de filiale industriale in cel putin sase tari. Ulterior, sub presiunea faptului ca au aparut si firme mijlocii cu vocatie internationala, aceasta cifra a fost redusa la doua tari si, in cele din urma, chiar la una. Astfel, in prezent, majoritatea economistilor accepta ca o corporatie multinationala consta dintr-o firma care si-a extins productia si marketingul dincolo de hotarele unei singure tari. Asadar, "productia internationala reprezinta o activitatea creatoare de valoare adaugata, aflata sub proprietatea, controlul si organizarea unei firme (sau unui grup de firme) dincolo de hotarele nationale."

O strategie globala inseamna cresterea interdependentelor intre activitatile separate geografic ale filialelor si companiilor-mama. In acelasi timp, ea presupune optimizarea avantajelor locale ale fiecarei filiale cu satisfacerea conditiilor cererii de pe piata vizata, potrivit devizei "companiea trebuie sa gandeasca global, dar sa actioneze local". Urmarea fireasca a acestui fapt este tendinta specializarii filialelor in tipul de productie care valorifica avantajul comparativ al tarii-gazda. De exemplu, manufacturile intensive in munca sunt localizate in ariile geografice cu forta de munca ieftina; laboaratoarele de cercetare-dezvoltare sunt construite in apropierea marilor universitati din tarile cu un potential stiintific si tehnologic ridicat. In felul acesta, marile firme au intrat intr-un nou stadiu al multinationalizarii, cel al redistribuirii globale a factorilor de productie. Globalizarea a depasit paradigma traditionala a utilizarii si combinarii factorilor de productie clasici: resursele naturale, munca si capitalul doar la scara nationala. Astazi, marile corporatii ale lumii cauta sa obtina avantaje in productie, marketing si cercetare prin combinarea tuturor factorilor de productie la scara planetara, ca urmare a intensificarii procesului de globalizare economica. Atingerea acestui obiectiv este facilitata de locul pe care corporatiile multinationale au ajuns sa-l detina in economia mondiala.

Lucrarile de specialitate folosesc o serie de denumiri precum multinationale, transnationale si supranationale pentru a defini acele corporatii care isi desfasoara activitatea la nivel international avand productie si desfacere in mai multe tari.

Evolutia pe care au avut-o firmele multinationale cu pondere in productie si comert mondial a fost rapida datorita beneficiilor pe care le creeaza aceste companii, atat pentru proprii actionari cat si pentru tara de origine si in tara gazda. Este greu de identificat in timp momentul de aparitie al acestor firme cu activitate multinationala, ele putand fi plasate in perioada colonialista, atunci cand iau nastere in Olanda si Marea Britanie, Companiile Indiilor Orientale ce aveau ca scop aprovizionarea cu materii prime a manufacturilor interne.

O oarecare amplificare a fenomenului a avut loc in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, o data cu avantul extraordinar al industriei sub impactul tehnologiei si inovatiei (Beyer in 1863, Nestle in 1867, Lever in 1890, Michelin in 1893). Explozia multinationalelor are loc la inceputul secolului XX, insa cele doua conflagratii mondiale, precum si revolutia bolsevica, au determinat firmele sa devina prudente in extinderea spre noi locatii.

La mijlocul secolului XX firmele multinationale americane mai intai, apoi cele europene si japoneze cunosc o revigorare substantiala a tendintelor de extindere. Cea mai buna evolutie s-a inregistrat in anii 90 datorita schimbarii politice din Europa Centrala si de Est, o data cu caderea blocului comunist, atunci cand transnationalele trec la o puternica ofensiva in vederea cuceririi de noi piete. Un avantaj l-a constituit forta de munca ieftina din aceste regiuni.

In perioada contemporana, transnationalele au devenit ceva obisnuit pentru marea majoritate a cetatenilor lumii, fiind probabil extrem de putini oameni din lumea civilizata care sa nu fi auzit de Coca-Cola sau Pepsi-Cola, de Mc. Donald's sau de Ford, de Siemens sau General Electric, de IBM, Microsoft sau Compaq, de Renault sau Daewoo, de Honda sau Nestle, de Sony sau Panasonic, de Electolux sau Benetton, de Porsche sau de Mercedes ori de multe alte zeci si sute de companii care s-au extins la scara planetara.

In economia contemporana nu mai constituie o exceptie faptul ca un produs avand aceeasi marca este fabricat in mai multe locuri de pe Glob sau ca in conducerea administrativa a multor corporatii exista persoane de nationalitati diferite. "CTN ocupa o pozitie importanta in economia mondiala, avand o forta economica mai mare chiar decat a multor state dezvoltate, valoarea bunurilor si serviciilor rezultate din investitiile externe ale acestora depasind cu mult valoarea exporturilor de marfuri realizate pe plan mondial."

Dupa cum putem observa in tabelul de mai jos, care evidentiaza clasamentul primelor 16 companii multinationale in functie de numarul tarilor care le gazduiesc filialele, pe prima pozitie se afla Deutsche Post World Net, companie care provine din Germania. Alte trei companii din aceeasi tara se afla in acest top. Este vorba despre firmele Siemens, BASF si Bayer AG, care ocupa locurile 4, 5 si respectiv 10.

Celelalte firme care se regasesc in acest top provin din Uniunea Europeana sau din SUA. Singura tara "intrusa" in acest top, care nu face parte din Triada economica este Elvetia, care este prezenta in clasament cu doua reprezentante: Nestle si ABB. Trebuie subliniat faptul ca firmele elvetiene prezente in acest top prezinta cea mai ridicata valoare a indicelui de internationalizare.

Tabel nr.2

Cele mai importante companii multinationale nonfinanciare dupa numarul tarilor gazda in anul 2006

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2006, New York & Geneva, 2006.

Cele mai mari 100 companii multinationale au un grad ridicat de transnationalitate[6]

exprimat in:

. ponderea activelor detinute in strainatate;

. ponderea vanzarilor realizate in strainatate;

. ponderea numarului de salariati ocupati in strainatate - toate acestea in totalul activelor, vanzarilor si al numarului de salariati ai CTN respective.

Celor 100 companii transnationale tind sa li se alature cele 50 companii din tarile in curs de dezvoltare, acestea sporindu-si activitatea in strainatate mult mai rapid decat cele mai mari companii multinationale ale lumii. In cadrul celor 50 de firme din tarile in curs de dezvoltare, din punct de vedere al sferei de activitate si cu cel mai mare grad de transnationalitate, se numara urmatoarele domenii de activitate: telecomunicatiile, transporturile, constructiile si comertul.

In cazul statelor dezvoltate, din punct de vedere al sferei de activitate si cu cel mai mai mare grad de transnationalitate, se numara domenii ca serviciile bancare, asigurarile si domeniile petroliere.

In tabelul de mai sus, in primele 15    companii multinationale, o treime dintre acestea au ca domeniu produsele farmaceutice.

In ceea ce priveste veniturile inregistrate in anul 2007, in fruntea tuturor marilor companii transnationale se afla compania americana Wal-Mart, din SUA, al carei principal domeniu de activitate este reprezentat de vanzarea de marfuri (alimente, textile, articole sportive, electronice si bunuri electrocasnice). In primele 25 de firme clasate dupa criteriul veniturilor, se afla nu mai putin de 10 companii din SUA. Celelalte firme din clasament isi au originea tot in statele membre ale Triadei, cu exceptia ocupantelor locurilor 17 si 24, Sinopec si China National Petroleum, din China, ambele activand in domeniul petrolier.

Cu exceptia firmelor mai sus amintite, si a companiei Toyota Motor din Japonia, ocupanta a pozitiei a sasea in clasament, restul companiilor provin din state membre ale Uniunii Europene (Anglia, Olanda, Franta, Germania si Belgia).

Ponderea cea mai ridicata in primele 25 de companii, o detin cele ale caror domeniu de activitate este cel bancar (10), fiind urmate apoi de firmele care activeaza in domeniul petrolier (8). Celelalte companii din clasament provin din domenii de activitate diferite: asigurari, autoturisme si retail.

Se poate observa asadar dominatia SUA in acest domeniu, ele depasind Uniunea Europeana si Japonia. De fapt, inca din anii 90, in SUA, societatile transnationale detineau peste o treime din productia industriala, peste jumatate din comertul exterior al tarii si, pe langa aceasta, aproximativ 80% din licentele pentru tehnologii noi in lumea capitalista

Tabel nr. 3

Cele mai mari societati multinationale ale lumii in 2007 in functie de venituri

Sursa: https://www.forbes.com/lists/2008/18/biz_2000global08_The-Global-2000_Rank.html.

In clasamentul realizat dupa valoarea de piata a companiilor multinationale, lucrurile sunt putin schimbate. Astfel, pe prima pozitie nu mai intalnim firme din state apartinand Triadei, ci regasim compania PetroChina din China. Pe locurile al patrulea si al saselea se instaleaza    alte doua companii chineze, China Mobile, si respectiv ICBC, care activeaza in domeniul bancar.

Tabel nr.4

Cele mai mari societati multinationale in functie de valoarea de piata in 2007

Sursa: Sursa: https://www.forbes.com/lists/2008/18/biz_2000global08_The-Global-2000_Rank.html.

O alta noutate pentru acest clasament, o presupune pozitionarea companiei braziliene Petrobas Petroleom in primele opt companii multinationale dupa valoarea de piata, fiind singura din America Latina prezenta in top 10.

Pentru a fi o corporatie transnationala, o firma ar trebui sa aiba filiale in cel putin 5-6 tari si sa aiba o pondere minima de 25% a activelor detinute in strainatate in total active. Se apreciaza ca 500 de corporatii multinationale controleaza 70% din comertul international, iar 1% din corporatiile multinationale detin in proprietatea lor aproximativ jumatate din numarul total al actiunilor emise de pe urma investitiilor straine.

Datorita faptului ca realizeaza un transfer complex de resurse si ca administreaza activele productive create interactionand cu conditiile locale ale economiei din tara-gazda, corporatiile transnationale sunt atat initiatorii productiei internationale cat si organizatorii acesteia.