DEZVOLTAREA UNUI SISTEM DE COMERT ELECTRONIC

DEZVOLTAREA UNUI SISTEM DE COMERT ELECTRONIC

1 Arhitectura unui sistem de comert electronic

Pentru a construi un sistem de e-commerce, din punct de vedere arhitectural este nevoie de colaborarea a patru componente (subsisteme electronice/informatice) corespunzatoare urmatoarelor roluri:

Client: un echipament clasic, un PC, conectat direct (via un ISP) sau indirect (o retea a unei corporatii) la Internet. Cumparatorul foloseste acest echipament pentru a naviga si a face cumparaturi.

Comerciant: sistem informatic (hard & soft), situat de regula la sediul comerciantului, care gazduieste si actualizeaza catalogul electronic de produse disponibile a fi comandate on-line pe Internet.

Sistemul tranzactional: sistemul informatic (hard & soft) responsabil cu procesarea comenzilor, initierea platilor, evidenta inregistrarilor si a altor aspecte de business implicate in procesul de tranzactionare.

Dispecer plati (Payment Gateway): sistem informatic responsabil cu rutarea instructiunilor de plata in interiorul retelelor financiar-bancare, cu verificarea cartilor de credit si autorizarea platilor; acest sistem joaca rolul unei porti care face legatura dintre reteaua globala Internet si subreteaua financiar-bancara (supusa unor cerinte de securitate sporite), poarta prin care accesul este controlat de un "portar" (gatekeeper); pe baza informatiilor specifice cartii de credit (tip_card, nr_card) din instructiunile de plata "portarul" redirectioneaza informatia catre un centru de carduri (CC - un server certificat in acest scop si agreat de banca emitenta); in acest loc este identificata banca emitenta a cardului, iar instructiunile de plata sunt trimise mai departe catre serverul acestei banci conectat in reteaua interbancara; odata informatiile ajunse in reteaua bancii cu care lucreaza cumparatorul, sunt efectuate (automat) o serie de verificari privind autenticitatea si soldul disponibil in contul cardului implicat in tranzactie; in functie de rezultatul acestor verificari, banca decide fie efectuarea platii (transfer bancar - catre contul comerciantului care poate fi deschis la orice alta banca), fie refuza sa faca aceasta plata; in ambele cazuri, rezultatul deciziei (confirmare plata sau refuz) este trimis in timp real, parcurgand acest lant de servere in sens invers, catre client; cu alte cuvinte, in cateva secunde cumparatorul afla daca banca sa a operat plata sau nu.

Etapele implementarii unui sistem de comert electronic

Realizarea unui sistem de comert electronic, indiferent de modelul pe care il implementeaza (business-to-consumer B2C sau business-to-business B2B) implica mai multe etape:

1 Etapa I: Dezvoltarea site-ului si promovarea produselor

Aceasta etapa este la randul sau impartita in patru pasi: proiectarea, dezvoltarea, gazduirea, promovarea si optimizarea site-ului.

Proiectarea site-ului 

Inainte de a trece la crearea efectiva a unui site de comert electronic, compania care va detine acest site trebuie sa poata da un raspuns la urmatoarele intrebari:

Ce tipuri de produse vinde site-ul?

Ce tipuri de informatii va gazdui? 

Raspunsurile la aceste intrebari vor determina domeniile din care va fi alcatuit site-ul. De exemplu, respectiva companie poate vinde produse care vor fi livrate clientilor prin posta, produse software care vor fi incarcate direct de pe site, sau ambele categorii de produse. In cazul in care se doreste vanzarea ambelor tipuri de produse, se vor construi domenii specifice fiecarui tip in parte. Un alt exemplu l-ar constitui construirea unui domeniu dedicat discutiilor on-line: o companie poate decide sa ofere clientilor un forum de discutii dedicat unor probleme care prezinta un anume interes pentru companie.

Ce persoane din cadrul companiei vor fi responsabile pentru administrarea site-ului? 

Site-ul companiei poate avea un singur administrator (suficient pentru site-uri de dimensiuni mici) sau mai multi, pentru situatiile neprevazute in care unul dintre administratori este indisponibil. De asemenea, trebuie sa se aiba in vedere stabilirea unei structuri de aprobatori (organizata ierarhic), care sa se ocupe de aprobarea continutului nou care va fi adaugat in cadrul diferitelor domenii ale site-ului. Continutul va fi adaugat de catre utilizatori interni (apartinand intranetului companiei) sau externi (din Internet, de exemplu).

Care este tipul de interfata pe care doriti sa il propuneti clientilor? 

In timp ce raspunsurile la primele doua intrebari rezolvau in principal probleme legate de structura interna a site-ului, raspunsul la aceasta intrebare va determina aspectul sau exterior. Trebuie sa se stabileasca ce imagini vor fi prezentate in cadrul paginilor (de exemplu logo-ul companiei), culorile folosite in cadrul paginilor (ar putea fi culorile din logo), stilul de adresare, etc. 

Dezvoltarea site-ului 

Dupa ce s-au stabilit toate detaliile de la punctul precedent, urmeaza o alta etapa la fel de importanta: determinarea cerintelor necesare pentru dezvoltarea site-ului. Cerintele se refera atat la hardware-ul si software-ul necesar pentru implementarea sistemului de comert electronic, cat si la infrastructura de comunicatii:

o      cerinte hard: caracteristicile masinilor folosite ca server (memorie, spatiu pe hard-disk, viteza procesor, etc.)

o      cerinte soft: sistem de operare, server de Web, firewall, pachete de programe optionale (programe de calcul al taxelor, etc.) 

o      comunicatii: se refera la largimea bandei de comunicatie, topologii de retea, etc. 

In urma completarii acestei etape, se va determina mai mult de 80% din costul pe care il implica realizarea unui site de comert electronic. 

Gazduirea site-ului 

Site-ul de comert electronic poate fi gazduit pe un sistem care apartine clientului, dar exista de asemenea posibilitatea inchirierii de spatiu pe server-ele furnizorului de servicii Internet. Solutia cea mai ieftina se obtine in prima varianta. In cel de-al doilea caz, clientul trebuie sa se conecteze la Internet fie prin linii inchiriate (acces mai rapid, dar mai scump), fie prin linii telefonice (acces mai lent, dar mai ieftin). 

Promovarea si optimizarea site-ului

Sintagma "Construieste-l si vor veni" nu este valabila nici pentru site-urile traditionale, asa cum s-a spus multa vreme, si nici pentru magazinele virtuale. Strategiile de marketing si publicitate sunt absolut necesare pentru a obtine succesul dorit pe Internet.

Printre modalitatile de promovare pe care o organizatie virtuala le poate folosi in cadrul strategiei de promovare, se numara:

v    Promovarea in retea: Anunturile publicitare de pe motoarele de cautare sau de pe site-uri.

v    Promovarea in media traditionala: Multe firme isi afiseaza adresa URL in sectiuni speciale ale ziarelor cotidiene, ale publicatiilor de afaceri si ale mediei comerciale.

v    Promovare incrucisata cu site-uri complementare: Daca un site vinde un produs complementar unui produs furnizat de un alt site, acestea pot ajunge la un acord care consta in transmiterea unor cupoane cu discount-uri care sa atraga clientii catre site-ul celuilalt.

v    Platirea de comisioane altor site-uri pentru a oferi referinte vizitatorilor si pentru a-i directiona spre site-ul promovat.

v    Oferta de produse gratuite: Atragerea vizitatorilor si satisfacerea acestora se transmite informal si catre altii. Oamenii pot fi atrasi catre site prin simplu fapt ca li se ofera mostre sau informatii gratuite.

v    Informarea utilizatorilor prin e-mail, atunci cand se actualizeaza continutul site-ului..

Dintre metodele consacrate de marketing pe Internet si reclama on-line, promovarea site-urilor Web prin intermediul motoarelor de cautare s-a impus la ora actuala ca fiind cea mai profitabila varianta de publicitate pe Internet, in primul rand datorita costurilor zero, in al doilea rand datorita vizitatorilor de calitate pe care ii garanteaza aceasta metoda de ridicare a audientei site-urilor Web.

Motoarele de cautare sunt programe special proiectate sa exploreze Web-ul, deplasandu-se automat de la un site la altul pe calea legaturilor existente intre acestea. Nu avem de-a face cu interventia operatorului uman, in general intregul proces de investigare a Web-ului, culegere de informatii si clasificare a acestora realizandu-se prin mijlocirea robotului.Directoarele Web difera de motoarele de cautare prin aceea ca se constituie in fapt ca si colectii de site-uri investigate si clasificate de operatori umani.

In conditiile in care se opteaza pentru aceste metode de promovare, ar fi bine ca mai intai sa se efectueze inscrierea in directoarele Web si dupa aceea in motoarele de cautare. Explicatia consta in faptul ca este total nerecomandata utilizarea oricaror tehnici de optimizare mai mult sau mai putin artificiale atunci cand site-ul urmeaza sa fie revizuit de un operator uman.

2 Etapa a II-a: Managementul bazelor de date

Produsele si serviciile pe care site-ul de comert electronic le ofera spre vanzare clientilor, indiferent de modul in care vor fi livrate (prin posta sau direct prin Internet), vor fi stocate in cadrul site-ului in baze de date. Tot in baze de date (dar nu in cadrul acelorasi baze de date ca si produsele) vor fi stocate si comenzile pe care clientii le adreseaza catre site. Aceste comenzi pot fi pastrate chiar si dupa onorarea lor, pentru a oferi clientilor un istoric al produselor pe care le-au comandat sau pentru studii de piata efectuate chiar de catre compania ce detine site-ul. 

Este foarte importanta alegerea SGBD-ului (Sistemului de Gestiune a Bazelor de Date), cel putin din urmatoarele motive:

pe masura ce afacerea va creste, creste si numarul de produse oferite spre vanzare, si, implicit, dimensiunea site-ului (a bazelor de date care corespund domeniilor din care este alcatuit site-ul); rezulta deci necesitatea stringenta ca bazele de date sa fie scalabile (sa poata fi posibila cresterea dimensiunii lor);

pentru baze de date de dimensiuni foarte mari, este importanta problema vitezei de acces la informatiile stocate in aceste baze de date. Daca motorul de cautare in cadrul bazelor de date nu este foarte performant, atunci, chiar si pentru cel mai simplu acces la informatiile din baza, timpul de cautare poate deveni prohibitiv.

3. Etapa a III-a: Plata si procesarea tranzactiilor

Autorizarile sigure de carti de credit si procesarea comenzilor prin Internet sunt elemente de baza. Pentru a realiza in deplina siguranta un transfer care implica numere de carti de credit prin Internet, este nevoie sa se ia masuri de securitate referitoare la autorizarea platilor. Informatiile referitoare la cartile de credit (numarul cartii, nume detinator, telefon, etc.), care sunt transmise in momentul efectuarii platii trebuie validate de catre un organism de autorizare.

De aceea, companiile care doresc sa accepte efectuarea platilor prin Internet prin carti de credit trebuie sa ia legatura cu un astfel de organism. Aceasta, la randul lui, se afla in legatura cu institutia financiara care a eliberat cartea de credit, si, dupa un schimb de mesaje criptate cu respectiva institutie, va aviza sau nu transferul de fonduri. Daca primeste acceptul din partea organismului, vanzatorul va efectua livrarea produselor catre client si va inregistra comanda ca fiind onorata. Suma platita de client pentru aceste produse va fi adaugata la contul vanzatorului.

4 Etapa a IV-a: Managementul produselor si al comenzilor

Transportul produselor: In cazul in care site-ul de comert electronic al companiei ofera spre vanzare clientilor produse care se livreaza prin posta, compania trebuie sa ia in considerare necesitatea de a stabili o colaborare cu un serviciu de distributie prin posta. In functie de serviciul de posta ales, compania poate sa puna la dispozitia clientilor servicii suplimentare, cum ar fi urmarirea on-line a traseului pe care il parcurg produsele din momentul plecarii de la vanzator si pana in momentul sosirii la client. 

Urmarirea comenzilor si a starii acestora: In cadrul site-ului de comert electronic exista persoane care se ocupa cu monitorizarea comenzilor, in cazul in care compania care detine site-ul a hotarat astfel. O comanda se poate gasi in trei stari:

o      capturat: comanda a fost preluata de catre sistemul vanzatorului, insa metoda de plata aleasa de catre client nu a fost inca validata

o      reglat: autoritatea care se ocupa de autorizarea platilor a dat vanzatorului un raspuns pozitiv referitor la certificarea metodei de plata a clientului

o      respins: comanda este respinsa, intrucat nu a fost autorizata metoda de plata a clientului.

5. Etapa a V-a: Centru specializat de servicii

Suport post-vanzari prin Internet: Compania poate decide sa ofere suport tehnic clientilor pentru produsele pe care acestia le-au cumparat de pe site. In acest scop, pe site poate exista un domeniu separat, dedicat intrebarilor si raspunsurilor, unde clientilor care intampina probleme sa li se poata raspunde de catre personalul tehnic al companiei.

Chiar mai mult, in cadrul site-ului, poate exista un forum de discutii on-line, cu moderator sau nu, in cadrul caruia clientii sa isi poata impartasi intre ei experienta acumulata in folosirea produselor respective. Daca nu se doreste adoptarea nici uneia dintre solutiile propuse, trebuie sa ne asiguram ca exista macar o legatura prin care clientii sa poata trimite un mesaj prin posta electronica administratorului site-ului.

3. Sistem electronic de plati

3.1 Arhitectura unui sistem electronic de plati (SEP)

Un sistem electronic de plati se refera la totalitatea obiectelor care conlucreaza pentru asigurarea platii tranzactiilor ce se efectueaza. Sunt implicate, in general, trei entitati care interactioneaza: o banca B, un cumparator C si un vanzator V. Sistemul electronic de plati contine si o multime de protocoale care permit cumparatorului C sa faca plati catre vanzatorul V.

Un sistem electronic de plati este format din doua nivele:

o      nivelul utilizator, care constituie nivelul ierarhic superior, si

o      nivelul sistem, care constituie nivelul ierarhic inferior. 

In continuare, vor fi descrise foarte pe scurt cele doua nivele:

nivelul utilizator: consta din multimea utilizatorilor si a tranzactiilor care au loc intre acestia. Utilizatorii sunt grupati dupa diverse roluri, dupa modul in care interactioneaza in relatiile de afaceri dintre ei: cumparatorul, vanzatorul, emitentul de bani electronici (banca), etc.;

nivelul sistem: consta din multimea entitatilor fizice si a relatiilor care se stabilesc intre ele. Entitatile pot juca unul dintre urmatoarele roluri: purtator de bani electronici sau registru de casa.

3. Dispozitive folosite intr-un sistem electronic de plati

Exista mai multe tipuri principale de dispozitive folosite:

portofelul electronic: este folosit de catre cumparator pentru a stoca banii electronici.

Exista urmatoarele configuratii fundamentale:

calculator "de mana" (hand-held computer): reprezinta un calculator de dimensiuni reduse aflat in posesia clientului. Bancile sunt nelinistite de controlul total al utilizatorului asupra resurselor dispozitivului de plata. Conectarea la punctele de acces ale SEP se face de obicei printr-o legatura seriala in infrarosu;

cartela inteligenta (smartcard): consta dintr-un cip incorporat intr-o cartela de plastic. Spre deosebire de o cartela de credit obisnuita, un smartcard dispune de un microprocesor. Comunicatia cu punctul de acces se face prin contact direct cu cititorul de cartela. Utilizatorul nu are acces la resursele hard si soft, fapt care avantajeaza bancile. Este imposibila "deschiderea" smartcard-ului si efectuarea unui "reverse-engineering" (adica o metoda de a afla modul in care a fost construita cartela prin dezasamblarea sa si parcurgerea in sens invers a pasilor care se presupune ca s-au urmat la creare);

portofel electronic cu observator: structura formata din doua calculatoare: calculatorul clientului, prin care acesta comunica cu punctul de acces al SEP, si un calculator al bancii, incorporat in cel al clientului, care previne dubla cheltuire a banilor electronici;

punctul de vanzare (POS): este folosit de catre vanzator pentru a stoca banii electronici temporar. Din punct de vedere tehnic, are interfete atat seriala, prin infrarosu sau wireless (local sau prin GSM/GPRS sau CDMA) cat si un cititor de smartcard/card magnetic;

distribuitorul de bani electronici: dispozitivul prin care se incarca bani electronici in portofelul electronic al cumparatorilor. Moduri de implementare: 

distribuitor cont-bani electronici: solutie care permite incrementarea valorii din portofel pe baza retragerii unei sume de bani reali din contul deschis de cumparator;

distribuitor carte de credit-bani electronici: permite incrementarea valorii din portofel pe baza creditarii cumparatorului de catre o casa de credit; 

distribuitor numerar-bani electronici: permite incrementarea valorii portofelului prin colectarea de la cumparator a unei sume cash.

3.3. Tipuri de tranzactii intr-un sistem electronic de plati

Tranzactiile reprezinta schimburile de mesaje, sub forma unor protocoale, care se desfasoara intre entitatile care joaca diverse roluri intr-un sistem electronic de plati.

Exemple de tranzactii:

o      tranzactia de identificare a utilizatorilor: O entitate verificator V verifica daca alta entitate aprobator P este cea care pretinde ca este. Pentru aceasta, V creeaza in mod aleator un mesaj de provocare, pe care il cripteaza cu cheia publica a lui P si il trimite lui P. Acesta, folosind cheia sa secreta, decripteaza mesajul, si il trimite inapoi, in clar, lui V. V stie cheia publica a lui P ca urmare a tranzactiei;

o      tranzactia de obtinere a unui certificat: toate cheile publice folosite intr-un SEP sunt certificate de catre unul sau mai multe centre de certificare. Astfel: informatii specifice utilizatorului (credite) + cheie publica a utilizatorului + cheie secreta a centrului duc la obtinerea unui certificat. In general, certificatele au o perioada de valabilitate redusa;

o      tranzactia de control al accesului: furnizeaza protectie impotriva folosirii neautorizate a unor entitati la nivelul sistem; poate folosi si in operatii de monitorizare (de exemplu, cand un utilizator doreste sa afle suma pe care o detine in cont);

o      tranzactia de incarcare: se desfasoara intre banca si distribuitor, dupa o autentificare mutuala prealabila;

o      tranzactia de retragere: se desfasoara intre distribuitor si cumparator, tot dupa autentificarea mutuala prealabila;

o      tranzactia de plata: se desfasoara intre vanzator si cumparator; poate fi    off-line sau on-line. La cele on-line, este implicata si banca;

o      tranzactia de anulare: se refera la ultima tranzactie de plata intre cumparator si vanzator;

o      tranzactia de depunere: implica vanzatorul si colectorul;

o      tranzactia de clearing: se desfasoara intre colector si banca sau intre doua banci. 

3.4. Modalitati de plata

Sistemele electronice de plati trebuie sa atinga nivele ridicate de securitate, viteza, caracter privat si confidential, descentralizare si internationalizare si sa fie unanim acceptate de comercianti si oameni de afaceri. O trasatura comuna a majoritatii acestor solutii o constituie utilizarea tehnicilor criptografice care asigura confidentialitatea, autenticitatea si integritatea mesajelor transferate intre entitatile implicate. 

In aplicatie s-a folosit plata prin procesatorul extern de tranzactii online PayPal.

4. Aspecte juridice legate de comertul electronic

Unul dintre cele mai importante si dificile aspecte referitoare la sistemele de comert electronic il reprezinta existenta unui cadru legal stabil in care sa poata opera. Deoarece legislatia privind schimbul este orientata in mod traditional catre documentatia in format hartie, translatarea acestor legi in mediul comertului electronic impune acelasi efect legal pentru documentele, mesajele si semnaturile in format electronic.

Reglementari in Uniunea Europeana

Lipsa unui cadru normativ specific pentru protectia consumatorilor, bazat pe standarde inalte de siguranta si pe definirea raspunderii furnizorilor, de altfel cel mai important aspect fiind nesiguranta remediilor la dispozitie in caz de litigiu, nu permite consumatorilor si societatilor din domeniu deplina exploatare a puterii comerciale a retelei. In acest sens, au fost eliberate o serie de directive, dintre care mentionam:

Directiva 1997/7 - privind protectia consumatorilor in contractele la distanta. (Normele sale sunt foarte importante pentru segmentul B2C.)

Directiva 1999/93/EC - a Parlamentului si Consiliului Uniunii Europene din 13 decembrie 1999 privind cadrul legal de utilizare a semnaturii electronice.

Directiva 2000/31/EC - a Parlamentului si Consiliului Uniunii Europene din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte legale ale serviciilor in societatea informationala, in particular ale comertului electronic (indicata in mod curent ca directiva privind comertul electronic).

Legislatia nationala

In Romania, au fost elaborate o serie de acte normative, dintre care mentionam:

a)     Legea semnaturii electronice 455/2001 - stabileste regimul juridic al inscrisurilor in format electronic si conditiile furnizarii de servicii de certificare a semnaturilor electronice;

b)     Legea comertului electronic 365/2002 - ofera un cadru juridic strict privind furnizarea de servicii de catre societatile informationale, conditiile care trebuiesc indeplinite pentru efectuarea comunicarilor comerciale, incheierea contractelor prin mijloace electronice, raspunderea furnizorilor de servicii care actioneaza in calitate de intermediar, si nu in ultimul rand, obligatia de informare a autoritatilor sau organelor cu atributii de supraveghere si control, astfel incat piata romaneasca in domeniu sa se dezvolte armonios, fiind un adevarat vector pentru intreaga economie;

c)     Hotararea Guvernului  nr. 1308 din 11/20/2002 - privind 
aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii 365/2002 privind comertul electronic (Clarificari asupra aspectelor legate de comunicarile comerciale nesolicitate; Caracterul informatiilor si activitatilor in domeniul serviciilor societatii informationale);

d)     Legea nr. 51/2003 - pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanta;

e)     Legea nr. 677/2001 - pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date;

f)      Norme tehnice si metodologice din 13 decembrie 2001 pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronica;

g)     Legea nr. 250/2003 - pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plata;

h)     Regulament nr. 4/2002 al BNR  privind tranzactiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plata electronica si relatiile dintre participantii la aceste tranzactii;

i)      Legea nr. 506/2004 - privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice;

j)      Legea nr. 451/2004 privind marca temporala.

In consecinta, se poate afirma ca in domeniul comertului electronic Romania a reusit, sa‑si armonizeze legislatia cu cea comunitara.

5. Securitate

Este un subiect foarte delicat, dar mai ales important. Odata ce informatiile transmise in site, parasesc calculatorul personal si isi incep calatoria pe Internet, ele apartin domeniului public. Un hacker priceput ar putea sa le intercepteze si sa le foloseasca asa cum crede de cuviinta.

Consumatorul e foarte interesat de garantiile de securitate pe care le ofera site-ul. Cum vor fi transmise prin Internet informatiile asupra platii (mai ales ca este vorba de datele cartii sale de credit)? Exista riscul ca acestea sa fie interceptate? Unde sunt stocate aceste informatii? Ar putea fi la indemana hackerilor?

Solutia utilizata pe scara larga la aceasta ora este SSL (Secure Socket Layer) - server securizat de date - in combinatie cu Certificatul Digital (Digital Certificate). Certificatul Digital este cel care recunoaste standardul si confirma ca serverul pe care se afla web site-ul utilizeaza intr-adevar criptarea SSL atunci cand primeste si transmite datele. In momentul in care sunt accesate pagini in care se cer informatii de plata de la consumator, acestea trebuie sa se afle pe un astfel de server securizat. Paginile de acest fel au in URL 'https:' (Hyper Text Transfer Protocol Secure). Fara SSL si un Certificat Digital, nici un consumator avizat nu-si va transmite datele cartii de credit prin Internet.

Cum se obtine SSL si Certificatul Digital? In mod normal n-ar trebui sa fie o problema, pentru ca atunci cand ati cumparat un pachet de comert electronic de la un furnizor international de web hosting, ele sunt incluse in pachet. Nu este valabil si in cazul furnizorilor romani. Ar fi bine totusi sa ne asiguram ca softul necesar provine de la companiile VeriSign sau Thawte, care sunt recunoscute ca autoritati in domeniu, si ca, putem astfel afisa logo-ul unuia dintre ei pe paginile securizate. Detalii se gasesc pe site-urile Verisign.com si Thawte.com.

6. Auditare

Auditul unui site web consta in verificarea unor cerinte pe care "prezenta online" a respectivei companii trebuie sa le iindeplineasca. Auditarea    verifica functionalitatea unui site web, chiar si la standarde foarte stricte, dar nu reprezinta singura analiza derulata in cadrul unui "site-audit". Un site web devine pentru compania care il detine o prezenta mai mult sau mai putin activa pe Internet. Trebuie auditata aceasta prezenta pe net.

Auditul functionalitatii unui site web este o operatie extrem de laborioasa ce implica numeroase teste si verificari tehnice. Un alt aspect, chiar mai important decat functionalitatea unui site, este continutul. Chiar daca aveti un site cu o functionalitate perfecta si cu un continut extraordinar, trebuie sa stiti sa ajungeti la publicul tinta, sa va remarcati in universul site-urilor romanesti sau internationale. Firmele de auditare verifica si cuantifica prezenta online a companiei dumneavoastra in raport cu concurenta existenta.

Firmele de auditare isi propun sa ofere sprijin proiectelor online in atingerea scopului lor declarat, sa realizeze acest lucru analizand proiectul din mai multe puncte de vedere: al design-ului, al continutului si al tehnologiilor folosite. Analiza unui site/proiect existent are ca rezultat un raport complex si indicarea cailor prin care echipa de dezvoltare si de conducere poate atinge echivalentul unui site "special croit" in obtinerea scopului declarat.

Fara auditarea site-ului riscati : brand-ul (imaginea companiei), credibilitatea, profitabilitatea, rata de conversie a vizitatorilor in clienti, rata de revenire a clientilor pe site, nivelul mediu al achizitiilor facute pe site, nivelul de penetrare a pietei.