Definitia comertului international

Definitia comertului international

Comertul international este o realitate economica si juridica.

Notiunea de comert international este susceptibila de doua acceptiuni :

restransa ( stricto sensu )

larga ( lato sensu )

Conform acceptiunii restranse , comertul international cuprinde totalitatea operatiunilor de import si export cu marfuri , lucrari si servicii pe care le desfasoara persoane fizice sau juridice avand calitatea de subiecte ale dreptului comertului international cu parteneri de nationalitate straina sau cu bunuri aflate in tranzit international.

In acceptiunea restransa , comertul international apartine fazei economice a distributiei marfurilor , distributia fiind etapa intermediara a ciclului economic plasata intre productie si consumatie.

In acceptiunea restransa , dupa cum rezulta din ea , comertul international implica operatiuni cu marfuri ( bunuri destinate consumului ) , lucrari sau servicii.

In operatiunile comerciale sau in raporturile juridice care imbraca aceste operatiuni comerciale exista un element strain ( de extraneitate , de internationalitate ). Raporturile juridice de dreptul comertului international au doua caracteristici:

caracter comercial

caracter international

Acest caracter nu este specific ramurii noastre de drept. Este comun cu caracterul raporturilor juridice din dreptul comercial intern.

Ceea ce particularizeaza dreptul comertului international este elementul de internationalitate.

Intr-un raport juridic poate fi un numar nelimitat de elemente de extraneitate , insa nu toate elementele de extraneitate sunt relevante. In dreptul comertului international nu toate elementele de extraneitate fac ca un raport juridic sa fie un raport de dreptul comertului international. Numai doua elemente sunt relevante:

raporturile juridice sa se incheie intre subiecte care au nationalitate diferita ( natura subiectiva ) . Conventia Natiunilor Unite privind contractele de vanzare internationala de marfuri adoptata la Viena in anul 1980. Romania este parte la aceasta Conventie din 1991. In cadrul Conventiei se prevede ca aceasta se aplica in cazul in care partile contractante isi au sediile in state diferite.

marfa sa fie in trafic international ( natura obiectiva ) . Prin marfa aflata in trafic international se intelege acea marfa care in drumul ei de la o parte catre cealalta strabate cel putin o frontiera.

Aceste doua criterii sunt alternative , astfel incat oricare dintre ele ar fi intrunit ne aflam in fata unui contract comercial international.     ( exemple : 1. este intrunit primul criteriu , iar cel de al doilea lipseste - o societate comerciala straina aduce in Romania o marfa pentru a o expune la un targ international de marfuri. In momentul cand marfa este adusa in tara nu exista niciun contract , dar ulterior o societate comerciala romana doreste marfa respectiva , urmand a se incheia un contract de vanzare-cumparare , care va fi un contract international , chiar daca marfa este preluata de pe teritoriul Romaniei. 2. este intrunit al doilea criteriu , dar lipseste primul - aceasta situatie este intalnita in cazul contractelor de transport international de marfuri sau de expeditie incheiate intre doua persoane juridice romane , care doresc ca marfa sa fie transportata de la Bucuresti la Marsilia ).

Acceptiunea larga a notiunii de comert international a fost adaugata in perioada moderna , cand au aparut operatiuni de comert care nu implicau neaparat un transfer de marfa ( o operatiune cu marfa ). Aceste operatiuni au fost subsumate de doctrina si practica judiciara si sunt cunoscute sub denumirea de cooperare economica internationala.

Cooperarea economica internationala poate fi definita ca fiind un ansamblu de relatii de conlucrare intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice de nationalitati diferite care nu implica neaparat o relatie cu marfa , ci constau in aceea ca partile pun in comun valoare economica , in scopul desfasurarii unei activitati comune care sa le aduca profit. ( finis mercatorum est lucrum )

Cooperarea economica internationala imbraca forme economice si juridice extrem de complexe. Astfel , spre exemplu , Romania are peste 50 de acorduri care privesc fie crearea de societati comerciale cu capital comun ( mixt ) , fie cooperarea in materia operatiunilor de marketing , studierea pietei , public relation , distributie , in materia tehnica-stiintifica aferenta unui contract comercial.

Cele doua acceptiuni ale comertului international sunt ingemanate in practica , ele desfasurandu-se de multe ori simultan.

Acceptiunea actuala a comertului international insumeaza atat acceptiunea clasica - cu marfa , cat si cea privind cooperarea economica internationala.

Cadrul institutional al comertului international ( institutii care sa reglementeze si sa aplice )

Romania este parte la :

Conferinta Natiunilor Unite pentru comert si dezvoltare ( UNCTAD ) este un organism specializat al ONU , constituita in 1964 , Romania fiind membru fondator.

Organizatia Mondiala a Comertului ( OMC ) adoptata in 1994 , la Marrakech si in vigoare din 1995 , a preluat fostul GATT - 1947

Tratatul de aderare la UE semnat la Luxemburg la 25.04.2005 , in vigoare din 01.01.2007 , care stabileste prin anexele , protocoalele si acordurile lui conditiile participarii Romaniei la comertul international.

Caracteristicile politicii Romaniei in domeniul relatiilor comerciale internationale

Politica tarii in domeniul relatiilor comerciale internationale este guvernata de un principiu ,adica de o regula fundamentala si de reguli sau exceptii de la regula ( reglementari speciale ). Principiul care domina relatiile internationale ale Romaniei este principiul libertatii comertului international.

Intre anii 1946-1989 , dominant era principiul monopolului de stat asupra comertului international. Comertul international putea fi facut numai de catre intreprinderile de stat si cu limitarea pana la anihilare a principiului libertatii contractuale. Principiul monopolului de stat a fost unul dintre primele principii spulberate dupa revolutie. In primavara anului 1990 a fost adoptat un pachet de acte normative care a inlaturat acest principiu si a pus bazele principiului libertatii comertului international.

Primele acte normative au fost :

Decretul -lege nr. 54/1990 privind desfasurarea unor activitati pe baza liberei initiative ( abrogat )

Decretul - lege nr. 96/1990 privind unele masuri pentru atragerea investitiei de capital strain in Romania ( abrogat )

Legea nr. 35/1991 ( abrogata )

Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale

Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

Constitutia Romaniei

Principiul libertatii comertului ( consecinte ) :

legea recunoaste capacitatea persoanelor fizice sau juridice romane de a fi subiecte ale dreptului comertului international , adica de a participa liber in toate domeniile de activitate ale comertului international ( principiul liberei circulatii a capitalurilor - UE )

persoanele fizice sau juridice straine au liber acces pentru a desfasura activitati comerciale pe teritoriul Romaniei , in cadrul Conventiilor internatioanle si a altor acorduri la care Romania este parte.

Principiul libertatii comertului se exprima in multiple forme , dar vom analiza doar doua dintre ele:

regimul investitiilor straine in tara

regimul general de import si export - in acest domeniu se cunosc anumite limitari ale principiului libertatii comertului , cum ar fi spre exemplu in cazul comertului cu anumite marfuri sau in cazul anumitor operatiuni comerciale unde se desfasoara operatiuni de control si supraveghere.

Acest principiu este canalizat si prin alte parghii , cum ar fi politica fiscala sau valutara a statului.