GLOBALIZAREA SI IMPACTUL ASUPRA SOCIETATII

GLOBALIZAREA SI IMPACTUL ASUPRA SOCIETATII

1.1 Interpretari, concepte, abordari

Ce este globalizarea si ce impact are asupra societatii in care traim? Raspunsul la aceasta intrebare nu vine deloc instantaneu, desi termenul de globalizare se afla pe buzele multor oameni de stiinta, politicieni, economisti ,etc. , chiar oameni simpli, care in discutii aprinse, sustinute si interminabile incearca sa descifereze inceputurile, cauzele, dimensiunile dar mai ales efectele globalizarii. Totusi putem afirma ca, inca nu exista o definitie a globalizarii intr-o forma universal acceptata, si probabil nici definitiva. Motivul rezida in faptul ca globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamica variabila atingand domenii diverse ale unei societati. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc.

« Globalizarea este termenul intrebuintat pentru a descrie un proces multicauzal care are drept rezultat faptul ca evenimente care au loc intr-o parte a globului au repercusiuni din ce in ce mai ample asupra societatilor si problemelor din alte parti ale globului »[1]. Acum cateva decenii Marshall McLuhan a vorbit despre "satul mondial" (the global village) surprinzand cu acea expresie esenta fenomenului din zilele noastre: tehnologii ale informatiei care ne pun mai iute si mai dens in legatura unii cu altii; comprimarea distantelor prin noi tehnologii; inter-conectarea si cresterea dependentelor reciproce; integrarea pietelor financiare si comerciale; internationalizarea crescanda a productiei (prin intermediul firmelor cu activitate globala); aparitia unor probleme "planetare", care necesita abordari globale; raspandirea de comportamente si clisee presupuse a exprima rationalitatea unui homo economicus ce nu cunoaste frontiere si emotii (sentimente) "locale" -aparitia unui homo globalus); dezvoltarea de identitati transnationale, etc.

O alta abordare prezinta globalizarea ca pe « un proces recent care consta in realizarea unei piete de dimensiuni mondiale. Acest lucru e posibil datorita nivelarii trebuintelor consumtorilor si standardizarii produselor, precum si dezvoltarii fara precedent a comunicatiilor si mass media. »

Termenul de 'globalizare' mai are insa si o semnificatie sistematica. 'Globalizare' nu inseamna doar 'raspandire', ci si 'interdependenta'.Una dintre cele mai uzitate definitii ale conceptului dupa unii autori cum ar fi Thomas L. Friedman, Joseph E. Stiglitz prezinta globalizarea mai mult ca un proces prin care distanta geografica devine un factor tot mai putin important in stabilirea si dezvoltarea relatiilor transfrontaliere de natura economica, politica si socioculturala. Statele sunt interconectate. Ele nu mai sunt izolate sau autonome atunci cand vin sa-si indeplineasca interesele politice. Globalizarea este definita prin inerdependenta economiei dintre state, ca urmare a cresterii coeficientului de dependenta fata de economia mondiala si este considerata ca factor ce determina diminuarea rolului guvernului national ca urmare a extinderii actiunii capitalului investitional international si a societatilor transnationale. Globalizarea este apreciata drept proces de administrare a lumii de catre forte transnationale

Globalizarea de astazi este o globalizare partiala, si de aceea multi oameni de stiinta sustin ca termene precum «triadizare « sau « regionalizare » ar fi mai potrivite pentru a exprima schimbarile ce se produc in societate. »Triadizarea« inseamna ca procesele de integrare tehnologica, economica si socio-culturala sunt mai intensive si mai importante intre cele mai bine dezvoltate trei regiuni ale lumii (Japonia si tarile nou-industrializate din sudul si sud-estul Asiei, Europa Occidentala si Nordul Americii) decat procesele de integrare dintre aceste trei regiuni si tarile mai putin dezvoltate sau intre tarile mai putin dezvoltate. Astfel aliantelele corporatiste strategiceau fost semnate in proportie de 92% intre corporatii din Japonia, vestul Europei si nordul Americii[4], iar numarul investitiilor externe directe reciproce a crescut in ultimii 10 ani. Gruparea regionala a mai multor state a dus la formarea asa-numitelor blocuri regionale, ceea ce sugereaza ideea de coeziune, de unitate si solidaritate. Exista mai multe tipuri de uniuni/blocuri regionale, de la cea mai simpla, zona de liber schimb, la cea mai integrata si complexa, uniunea economica.

In final putem concluziona ca globalizarea este un proces ce se invata si se experimenteaza. Unul din invatamintele de pana in prezent este ca inactiunea costa .

1.2 Dimensiuni si cauze ale globalizarii

In analiza proceslui de globalizare se disting 5 dimensiuni diferite, interdependente ce care nu pot fi delimitate in mod clar una de cealalta. Se demonstreaza astfel ca globalizrea nu este doar un fenomen economic:

a.      dimensiunea economica, despre care se vorbeste cel mai adesea, se regaseste in: cresterea comertului si a investitiilor directe, globalizarea pietelor financiare, productia integrata la nivel trans-national, corporatii trans-nationale;

b.     dimensiunea 'mediu ambiant', se refera la aparitia unor probleme globale (cum ar fi incalzirea atmosferei, gaura din stratul de ozon sau taierea padurilor tropicale) care necesita o abordare globala;

c.      dimensiunea sociala retelele inovatoare de comunicare la mare distanta (chat, e-mail) adaugandu-se comunitatilor traditionale precum familia sau vecinatatea;

d.     dimensiunea culturala productiile hollywoodiene pot fi vizionate peste tot in lume, iar "americanizarea" culturii mondiale este un fapt incontestabil. Culturile regionale si locale nu trebuie sa dispara insa din aceasta cauza.

e.      dimensiunea politica, globalizarea si concurenta la nivel local limiteaza spatiul de actiune al politicilor nationale, multe probleme neputand fi rezolvate corespunzator decat la nivel international, respectiv global. Prin urmare trebuie gasite noi forme si arene politice;   

Fenomenele complexe nu pot fi explicate decat daca avem in vedere mai multe cauze. Acesta este singurul punct in care toata lumea este de acord in ceea ce priveste globalizarea. La baza globalizarii stau o serie de procese economice care provoaca mutatii atat in configuratia economiilor nationale, cat si in cea a economiei mondiale. Dintre aceste procese majore subliniem:[5]

a.      liberalizarea schimburilor si formarea unui sistem global al comertului cu bunuri economice, orientarea acestuia printr-un organism comun: Organizatia Mondiala a Cometului;

b.     internationalizarea tehnologiei si a altor forme de proprietati intelectuale (inovatiile de ordin tehnic - si mai ales cele din domeniul informaticii si al comunicatiilor; internetul este, din multe puncte de vedere, emblema globalizarii);

c.      constituirea unor nuclee si forme de informatizare a productiei prin integrarea acesteia pe criterii noi, functionale;

d.     integrarea puternica a pietelor monetare si financiare internationale;

e.      tendinte accentuate de elaborare si adaptare a unor norme si reguli de orientare si reglare a relatiilor economice internationale (mondiale);

f.      sfarsitul Razboiului Rece a fost de asemenea deseori indicat ca fiind una din cauzele globalizarii. Statele care apartineau "blocului estic" s-au deschis in directia pietii mondiale;

g.     problemele globale au jucat un rol deosebit de important, in special la nivel de constiinta.

1.3 Oportunitati dar si riscuri aferente procesului de globalizare . .
Globalizarea aduce cu sine oportunitati extraordinare, care au permis unor tari sa valori-fice deschiderea pietelor si sa asimileze noi tehnologii ( China si Indiei in special). In lumea avansataa din punct de vedere economic, noile tehnologii ale informatiei au prelungit mult avantul (boom-ul) din SUA, ceea ce a facut pe unii sa creada in virtutile nemaipomenite ale "noii economii", vorbindu-se chiar despre o "noua paradigma", capabila sa combine cresterea economica neintrerupta cu somaj scazut si inflatie redusa

Globalizarea a stimulat mult comertul international si distribuirea activitatilor de productie pe baza unei logici a avantajului comparativ aplicat la scara globala; de aici a rezultat si cresterea masiva a numarului firmelor cu activitate globala (are loc o deplasare nu numai a produselor, ci si a capitalurilor, respectiv a unitatilor care fabrica produsele). Aceasta prezinta efecte benefice pentru toate tarile: accesibilitate larga la bunuri si factori de productie, si astfel reducerea inegalitatilor intre natiuni; accentuarea concurentei intre agentii economici din diferite tari si cointeresarea puternica a acestora in domeniile ce asigura cresterea eficientei activitatii lor; apropierea popoarelor si detensionarea relatiilor dintre ele, largind paleta conlucrarii acestora.Toate aceste aspecte reflecta in fapt procesul internationalizarii schimbului.

Nu trebuie sa uitam caderea sistemelor totalitare in Europa, in Asia. In China si Vietnam, sistemele politice -sub presiunea reformelor economice, sunt obligate sa fie pragmatice, pentru a gestiona treburile publice ale unor economii ce folosesc tot mai mult mecanisme de piata in alocarea resurselor si remunerarea factorilor de productie. Deschiderea economica si politica va avea loc, cert, si in Cuba.

Totodata s-a format si o constiinta globala privind problemele planetare, care reclama o abordare la scara planetara. Incepand cu anii 70, interesul comun al umanitatii de prezervare a mediului inconjurator s-a concretizat prin aparitia unor concepte precum: dezvoltarea durabila si securitatea ecologica

Procesul globalizarii nu trebuie supraestimat, ci dimpotriva, trebuie subliniate si riscurile si contradictiile, globalizarea fiind si un process de redistribuire a puterii economice si de accentuare a decalajelor si diferentelor sociale la nivel mondial. De altfel insuccesele in realizarea de progres economic, in cele mai multe tari ale lumii, este un esec al lumii contemporane, al eforturilor depuse inclusiv de institutiile internationale specializate. Iar intr-o lume in care cei saraci si foarte saraci formeaza mai mult de trei sferturi din total, conflictele sunt inevitabile. Totodata multiplicarea crizelor financiare si economice produce mari efecte asupra vietii sociale si politice. Un alt aspect ce merita mentionat sunt conflictele inter-etnice si inter-confesionale (degenerand adesea in violente, razboaie civile), xenofobia si sovinismul. Terorismul devine brusc o amenintare globala. Daca globalismul anuleaza practic posibilitatea unui razboi intre marile puteri, terorismul, crima organizata si proliferarea armelor de distrugere in masa, extremismul etnic si religios stau la baza conflictelor armate. Crima organizata transfrontaliera este apreciata ca fenomen rezidual al procesului de globalizare .

Una din problemele majore ale globalizarii este reprezentata de protectia mediului. Economia globala in expansiune este la ora actuala structurata pe resurse neregenerabile si cu puternic impact asupra mediului inconjurator. Trebuie mentionat si impactul decisiv asupra culturilor si identitatilor nationale. Nu intotdeauna globalizarea implica un grad ridicat de comunicare sau de schimb intre diverse culturi. Deseori o cultura dominanta se impune asupra celorlalte, rezultatul fiind un process de omogenitate culturala.

1.4 Impctul globalizarii asupra agentilor economici

Pe fondul tuturor transformarilor care au caracterizat ultimele decenii si care sunt specifice globalizarii, marii actori ai scenei eonomice si-au realizat noi strategii de dezvltare care combina toata gama de activitati trnsfrontaliere: export si aprovizionare in/din exterior, investitii straine, aliante internationale,etc. Trasatura de baza a globalizarii rezida in faptul ca marfurile, serviciile, capitalul, munca si ideiile sunt transferate pe plan international prin intermediul firmelor. In acest context se observa o crestere a numarului de intreprinderi multinationale si se poate afirma ca procesul globalizarii economice este o rezultanta a intensificarii activitatii companiilor multinationale, dar si o cauza a afirmarii lor tot mai puternice. O data cu globalizarea pietelor, produsele, la randul lor, devin tot mai "globalizate'. Un produs finit reprezinta tot mai mult rezultatul combinarii unor inputuri materiale si servicii ale caror surse de provenienta sunt tot mai diversificate, fiind localizate in cele mai diferite colturi ale lumii.

Manifestarile cele mai evidente ale globalizarii sunt procesul internationalizarii firmelor si miscarea internationala a capitalului.[8] Forma cea mai recenta de interationalizare consta in aparitia retelelor de intreprinderi. Decat sa creeze filiale de productie controlate de un sistem puternic structurat si ierarhizat, devine mai convenabil sa incheie si sa dezvolte raporturi contractuale cu partenerii ce activeaza in interiorul tarii de implementare, de regula in state aflate in ascensiune industriala. Sistemul de partnership prezinta avantaje multiple pentru ca permite concomitent scaderea aportului de capital si a numarului de cadre expatriate, iar pe de alta parte gestionarea mai usoara a problemelor ce se ivesc in contextul local.

Intreprinderile interesate de fenomenul globalizarii sunt caracterizate printr-o structura elastica, dinamica si cu un continut tehnologic inalt, fie in ceea ce priveste productia, fie in distributia bunurilor. Totodata intr-o piata globala firmele nu mai pot luat decizii in mod fragmentar, adica tara cu tara asa cum traditional procedau companiile multinationale in trecutul nu prea indepartat. Sistemul pietelor interdependente le obliga sa adopte o strategie globala, o strategie integrata valabila pentru intreaga planeta. O strategie globala inseamna cresterea interdependentelor intre activitatile separate geografic ale filialelor si companiilor mama. Presupune optimizarea activitatilor locale ale fiecarei filiale cu satisfacerea conditiilor cererilor de pe piata vizata potrivit devizei « O companie trebuie sa gandeasca global, dar sa actioneze local« ². De exemplu pretul produselor dintr-o anumita tara nu poate creste prea mult peste pretul acelorasi produse din alta tara fara a atrage dupa sine reactia consumatorilor, care pot recurge la importuri.

In mediul economic actual intreprinderile au de infruntat o concurenta acerba la scara planetara ceea ce face ca activitatea lor de marketing sa se desfasoare intr-un cadru global foarte dinamic, fapt ce determina revizuiri frecvente ale programelor de marketing. Capacitatea unei firme de a genera noi bunuri si servicii sau de a le imbunatati si a le desface cat mai curand pe piete dobandeste o importanta vitala pentru asigurarea competitivitatii ei, intrucat schimbarile tehnologice rapide scurteaza ciclurile de viata ale produselor. In acest sens inovarea se realizeaza prin Cercetare-Dezvoltare.

Era globalizarii inseamna emergenta economiei virtuale. Internetul face sa creasca semnificativ eficienta activitatilor intreprinderii actuale. Intreprinderea beneficiaza, pe de o parte, de sporirea productivitatii factorilor de productie utilizati, iar pe de alta parte, de scaderea costurilor de productie, mai ales datorita reducerii preturilor de achizitie ale echipamentelor si utilajelor necesare. Din acest motiv, intreprinderea face mari investitii, sustinand astfel un ritm ridicat de crestere economica.

Alte aspecte importante care definesc activitatea agentilor economici in conditiile globalizarii sunt si :

modificari substantiale in structurile productive marcate de un grad inalt de extindere la scara internationla a productiei (cresterea ponderii productiei transfrontaliere);

schimbari vizibile prin trecerea de la productia de masa cu linii rigide la cea flexibila, automatizata, cu roboti, capabila sa asigure atat cresterea productivitatii cat si o calitate superioara a produselor ;

intensificarea fluxului de investitii straine, mai ales a celor directe;

sistemul informational este proiectat intr-o viziune anticipativa[9] si ofera posibilitatea angajatilor de a avea acces la o bogata baza de date; 

- integrarea progreselor stiintei si tehnologiei ;

standarde inalte de pregatire profesionala a angajatilor; fara o masa critica de oameni bine calificati nu e posibil nici ca noile tehnologii sa fie dezvoltate ;

schimbarea diviziunii muncii pe verticala; deplasarea functiilor de coordonare si control spre nivelul cel mai de jos, mutarea planificarii si controlului mai proape de sectoarele comerciale, o deschidere mai mare a procesului de planifcare si inovare astfel incat sa fie influientat de muncitori ;

folosirea tehnologiilor  »curate », investitii pentru protectia mediul, dezvoltarea conceptului de responsabilitate sociala CSR ;

multiplicarea legaturilor si schimburilor atat cu furnizorii cat si cu consumatorii si accelerarea lor prin mijloace moderne (fax , telefon , internet) ;

cresterea gradului de intelectualizare a muncii ; continutul muncii s-a transformat pentru numeroase posturi, incluzand tot mai multe informatii si responsabilitati ;¹

conducerea colectiv-consultativa in locul celei autoritare, management de inalta clasa, echipe manageriale ;

scaderea numarului de nivele ierarhice, diminuarea distantelor dintre executie si conducere ;

calitatea devine obligatorie, iar aplicarea standardelor ISO constituie componente imperative pentru integrarea firmei in circulatia internationala a bunurilor ;

In concluzie, evolutia firmei moderne este marcata de amplificarea interdependentelor cu mediul in care actioneaza. In aceste conditii, managementul se afla in fata unor numeroase provocari legate de globalizarea afacerilor. Adaptarea firmelor la schimbarile rapide impuse de contextul globalizarii este un proces de instruire si inovare continua.