INDUSTRIA TEXTILELOR SI A IMBRACAMINTEI

INDUSTRIA TEXTILELOR SI A IMBRACAMINTEI

1 Piata intenationala a T&C

1.1 Caracteristici si tendinte pe piata internationala a textilelor si imbracamintei

Piata mondiala a produselor textile si de confectii imbracaminte este o piata vasta si eterogena, care acopera o multitudine de produse de la fibrele si firele textile pana la textilele finite, tricotajele si confectiile.

Principalele caracteristici ale pietei mondiale a acestor produse sunt:

a. ramura care utilizeaza intensiv munca vie, in special in sectorul imbracamintei, costul fortei de munca influentand decisiv competitivitatea produselor;

b. existenta unei piete saturate, puternic concurentiale in tarile dezvoltate, in care coeficientul de elasticitate a cererii fata de venit este redus. Ca urmare, in aceste tari stimularea cererii se face prin multiplicarea prezentarii colectiei de produse noi, cat si prin modificarile in structura cererii pe varste si in stilul de viata al consumatorilor;

c. intensificarea procesului de globalizare a productiei si comertului, bazat pe diferentierea intre nivelul costurilor de productie, inclusiv al salariilor, in diverse tari. Acest proces a dus la dezvoltarea dinamica a acestor sectoare in tarile in curs de dezvoltare cu costuri mai reduse ale fortei de munca, inclusiv prin realizarea unei parti din capacitatile de productie din tarile industrializate in tarile in curs de dezvoltare si la afirmarea tot mai redutabila ca furnizori pe piata externa a tarilor din aceasta ultima grupa. Tarile industrializate si-au pastrat pozitiile de lideri pe aceasta piata in ceea ce priveste produsele cu valoare adaugata ridicata, articolele de moda, textilele tehnice.

d.textilele si imbracamintea au constituit timp de decenii singurele produse prelucrate al caror comert a fost reglementat pe plan international prin sistemul cotelor de import (Acordul Multifibre in perioada 1956-2000 si Acordul pentru Textile - OMC, care a fost in vigoare pana la finele anului 2004). Acest ultim acord a pregatit liberalizarea treptata a comertului cu aceste produse, eliminarea oricaror restrictii cantitative incepand cu 1 ianuarie 2005.

Piata mondiala a textilelor si imbracamintei a cunoscut in special in ultimele decenii modificari insemnate de dinamica, structura si localizare. In decursul ultimelor patru decenii comertul mondial cu aceste produse s-a majorat de peste 60 de ori, de la mai putin de 6 miliarde dolari in 1962 la 353 miliarde dolari in 200 Numai in perioada 1990-2002 volumul valoric al comertului mondial cu textile si imbracaminte s-a majorat cu peste 70%, semnalandu-se totusi o incetinire a ritmului de crestere fata de deceniile anterioare, datorita in parte reducerii preturilor ca urmare a cresterii concurentei, dar si perioadelor de recesiune economica, care au afectat in ultimii ani tarile industrializate (Anexa nr 1). Ca urmare a cresterii mai dinamice a comertului cu imbracaminte, volumul acestuia a depasit constant de la inceputul anilor '90 pe cel al comertului cu textile, astfel incat in prezent detine o cota parte de 57% din totalul comertului mondial cu textile si imbracaminte.

Desi schimburile comerciale cu textile si imbracaminte se realizeaza intre un numar foarte mare de tari, se constata o concentrare a livrarilor intr-un numar de tari relativ redus. Astfel, la nivelul anului 2002, 15 tari principale exportatoare detineau aproximativ 77% din exportul mondial de textile si aproape 90% din cel de imbracaminte. Pe planul importului, acelasi numar de tari detineau aproximativ 68% din importul mondial de textile, dar aproape 94% din cel de imbracaminte. [1]

Comparativ cu anul 1990 au avut loc schimbari importante in ierarhia principalelor tari exportatoare, respectiv importatoare. Astfel se confirma penetrarea tot mai accentuata pe piata ca furnizori de textile si imbracaminte a tarilor in curs de dezvoltare, in special a tarilor asiatice. In acest sens, este reprezentativ faptul ca intre principalele 15 tari exportatoare de produse textile 9 sunt tari in curs de dezvoltare, cu o pondere cumulata de 48% in exportul mondial, in domeniul imbracamintei 10 tari in curs de dezvoltare (din care 8 tari asiatice ) detin peste 46% din exportul mondial.Tarile industrializate (UE, SUA, Japonia) figureaza intre principalele 15 tari exportatoare, dar participarea lor la exportul mondial este in diminuare constanta. Principalii furnizori de textile sunt prezentati in Anexa nr 2, iar prinipalele piete de desfacere in Anexa nr 3.

Perioada 2005-2010 se caracterizeaza prin modificari radicale de natura institutionala pe piata mondiala a textilelor si imbracamintei. Piata mondiala a acestor produse va fi influentata decisiv de urmatorii factori:

liberalizarea completa a comertului cu textile-imbracaminte din 1 ianuarie 2005;

negocierile in cadrul rundei Doha sub egida Organizatiei Mondiale a Comertului;

extinderea Uniunii Europene din 2007;

progresul in completarea si definitivarea zonei de comert liber Pan-Euro-Mediteranean.

Ca raspuns la aceste provocari, sectorul T&C trece printr-un proces indelungat de restructurare, modernizare si evolutie tehnologica. Firmele isi imbunatatesc competitivitatea prin reducerea substantiala sau eliminarea productiei masive de produse simple si concentrarea pe o produse cu o mai mare valoare adaugata.

Eliminarea restrictiilor cantitative la importurile de textile-imbracaminte

La 1 ianuarie 2005 a incetat valabilitatea Acordului pentru Textile si Imbracaminte si implicit s-a produs o modificare radicala in comertul international, in sensul ca a avut loc liberalizarea completa a comertului, prin eliminarea oricaror restrictii cantitative. Supunerea comertului international cu textile si imbracaminte exclusiv regulilor economiei de piata a afectat exportul multor tari, al caror venit depindea in mare masura de exportul de imbracaminte. Tarile in curs de dezvoltare au trebuit sa faca fata unei concurente intense, iar intrarea sau metinerea pe piata modiala in conditiile unui volum de export neinsemnat a fost din ce in ce mai dificila..

Modificarile produse pe piata internationala a textilelor incepand cu 1 ianuarie 2005 au constat in:

noi piete de desfacere in timp ce pe pietele SUA, UE si Japonia va avea loc intensificarea concurentei si posibil o incetinire a ritmului de crestere a importurilor lor, exista posibilitatea extinderii pe noi piete emergente din randul tarilor cu venituri mai ridicate din Asia de Sud-Est, precum si in randul populatiei cu venituri medii si superioare din unele tari in curs de dezvoltare;

disparitia unor tari furnizoare, deoarece are loc o redistribuire a cotelor de piata si productie;

constituirea unei retele de acorduri comerciale care au dezavantajat tarile in curs de dezvoltare si care presupun relatii stranse de comunicare intre furnizori si cumparatori;

cresterea accentuata a varietatii productiei, intrucat cotele anterioare impuneau producatorilor un anume mix de marketing;[2]

taxele anti-dumping si taxe anti-contrafacere; aplicarea masurilor anti-dumping va putea reduce beneficiile liberalizarii;

consumatori mult mai greu de satisfacut, sezoane din ce in ce mai scurte;

scadere considerabila a protectiei pietelor tarilor europene.

etichete ecologice. Producatorii de textile si imbracaminte din tarile in curs de dezvoltare se confrunta cu necesitatea de a se adapta la cerintele etichetelor ecologice.

reducerea preturilor. Dupa intrarea Chinei in OMC si cresterea spectaculoasa a exportului lor de textile si confectii, preturile pe piata SUA s-au redus.

Respectand previziunile expertilor din domeniu, China si India s-au numarat printre invingatorii incheierii fazei restrictive, intrucat au stabilit zone economice speciale de productie la costuri extrem de scazute, sunt aproape independente de importuri si, in ultimii ani, au facut progrese atat in dezvoltarea tehnologica, cat si in crearea unui intreg lant textil. Astfel, numai in prima luna a lui 2005, importurile de produse textile chinezesti au crescut cu 46%, fata de aceeasi perioada a anului trecut. Importurile chineze au adus Statelor Unite un deficit comercial de 80 de miliarde de dolari (65,4 mld. euro), mai mult decat dublul deficitului UE, de 37 de miliarde de dolari (30,25 mld. euro). Cotele de piata detinute inainte de 2005 de Pakistan, Indonezia, Thailanda, Coreea de Sud etc., au fost preluate de catre China. Aceasta explozie a importurilor de produse textile originare din China a determinat adoptarea de masuri de salvgardare prin incheierea acordului dintre China si UE din 10 iunie 2005. Cele doua parti au convenit un "control" strict al cresterii importurilor de textile pe piata comunitara pentru un numar de 10 categorii de produse textile: pulovere, pantaloni pentru barbati, bluze, tricouri, fuste, tesaturi de in, produse din bumbac, lenjerie de pat, textile pentru masa si bucatarie. Acordul semnat a fost valabil pana la sfarsitul lui 2007 si accepta o rata de crestere anuala a exporturilor chineze intre 8 si 12,5%. De cealalta parte a oceanului, departamentul de Comert de la Washington a lansat in paralel cu Bruxelles-ul o investigatie in vederea aplicarii unor cote temporare la importurile de tricouri, pantaloni si lenjerie intima din China. La inceputul lui 2008 sistemul de cote a fost inlocuit de o metodologie comuna de monitorizare a importurilor, urmand ca, in baza concluziilor acestor monitorizari, din 2009 sa fie incheiat un nou acord intre UE si China. Se va realiza astfel o mai buna supraveghere a licentelor de export ale companiilor chinezesti. Printre produsele ce vor fi monitorizate se numara: puloverele, tricourile, pantalonii barbatesti, sutienele, bluzele, rochiile, lenjeriile de pat si fibrele de lana

Potrivit analistilor pietei de profil, vechii producatori de textile, precum Taiwan, Hong Kong si Coreea de Sud, se profileaza catre nise de piata precum fibrele si tesaturile industriale sau cu aplicatii in medicina. Liberalizarea va afecta mai mult economiile Turciei si Romaniei, al caror sector textil nu se poate orienta catre produsele de inala tehnologie. Singura lor sansa de supravietuire este raspunsul prompt la cerintele pietei. Onorarea rapida a unor comenzi de serie mica poate deveni un avantaj competitiv in lupta cu gigantii asiatici.

1.3 Masuri de echilibrare a raporturilor de forte pe piata T&C

Totusi, problemele din industria textila si de confectii nu sunt cauzate doar de eliminarea restrictiilor cantitative. Exista si alti factori de importanta cel putin egala: preturile materiilor prime (in special pentru tarile in mare masura dependente de import); rata actuala de schimb a dolarului; urgenta identificarii unor noi zone de comert liber si de incheiere a unor acorduri de comert preferential; calitatea de membru OIM a Chinei. Toti acesti factori au o influenta enorma asupra deciziei investitorilor in legatura cu locurile de productie, asupra investitiilor guvernamentale in industria textila si de confectii si asupra conditiilor de munca din acest domeniu.

In ceea ce priveste masurile ce se pot lua pentru echilibrarea situatiei, astfel incat si micii producatori din tarile in curs de dezvoltare sa supravietuiasca, raspunsurile oferite de catre organizatiile industriale mondiale sunt destul de limitate. Ele sustin diversificarea exporturilor, accederea la piete de calitate, abandonarea pietelor de masa, innoirea tehnologiei si a infrastructurii lor. Aceste obiective au fost enuntate in Sri Lanka si sunt deja implementate in China si India. Dar, daca toti vor urma aceeasi strategie, care vor fi consecintele pe termen lung? Foarte probabil, rezultatul va fi supraproductia la nivel mondial si scaderea preturilor, urmate de reducerea numarului locurilor de munca ca urmare a imbunatatirilor tehnologice. Dumping-ul social va deveni norma companiilor in eforturile lor de a compensa alte dezavantaje competitionale, cum ar fi dependenta mare fata de importuri . In mediul economic actual, foarte putini vor putea profita de pe urma unei asemenea strategii. Exista cateva propuneri de reforme ale sistemului mondial de comert. Din Bangladesh vine sugestia conform careia toate produsele din tarile cel mai putin dezvoltate ar trebui sa primeasca imediat acces nelimitat - de exemplu, fara taxe si restrictii cantitative - in tarile membre OIM. Avand in vedere faptul ca tarile industrializate stabilesc cele mai mari tarife pentru textile, acestea sunt propuneri utile pentru a proteja portiunea de piata a micilor furnizori. Lor le este teama ca alfel UE si SUA pot adopta asemenea masuri anti-dumping, ca reactie la exporturile crescande catre pietele din nord ale produselor ieftine din China. Totusi, aceste propuneri nu sunt suficiente pentru a rectifica dezechilibrul structural in cadrul comertului de textile si confectii. Accesul mai usor pe pietele tarilor industrializate poate pastra sau chiar mari exporturile multora dintre tarile in curs de dezvoltare, dar aceasta nu inseamna ca va aduce conditii de munca mai bune in acest tip de industrie. Aceasta deoarece, daca banii salvati ca rezultat al tarifelor scazute ar fi cheltuiti pe costuri de munca, ar avea de suferit 'competitivitatea'.

In loc de restructurarea completa a comertului si a lantului de productie sub criteriul numit 'competitivitate', o abordare mai promitatoare porneste de la factorul 'munca', acesta fiind punctul de plecare. Deoarece, cu si fara restrictii cantitative, conditiile de munca din industria textila si de confectii sunt la fel de proaste ca intotdeauna, in anumite locuri chiar scandaloase. Introducerea unor conditii de munca mai umane si salarii decente ar fi o contributie decisiva la dezvoltarea regionala a respectivelor tari de productie. Un prim pas in aceasta directie presupune o cooperare mai stransa intre Organizatia Internationala a Muncii (OIM) si Organizatia Mondiala a Comertului. Ca o masura concreta, companiile multinationale de haine, care profita cel mai mult de pe urma acestei situatii, trebuie sa stabileasca fonduri pentru cazuri de dificultati sociale si pentru programe de training pentru muncitori.

Schimbarile structurale din comertul cu textile si confectii incepand cu anul 2005 pot fi considerate o oportunitate de a identifica un nou cadru de reglementari pentru comert si munca.

1.4 Comertului UE cu textile-imbracaminte

Analiza pietei textilelor si a imbracamintei in Uniunea Europeana prezinta o importanta majora, atat prin pozitia pe care o detine in cadrul economiei sale globale, dar si pe piata mondiala, cat si prin volumul insemnat de schimburi intre UE si tara noastra. Uniunea Europeana se situeaza pe primul loc in exportul mondial de produse textile (aproximativ 1/3 din exportul mondial) si pe locul doi dupa China in cel de imbracaminte (8%). Totodata UE se situeaza pe primul loc in importul mondial de textile (11%) si pe locul doi dupa SUA in cel de imbracaminte (25%).[6]Uniunea Europeana are constant o balanta comerciala excedentara pentru produsele textile, dar deficitara in comertul cu imbracaminte, deficitul dublandu-se practic in perioada 1995-2005 (tabelul 4). Gradul de valorificare a productiei pe piata externa este destul de ridicat, fiind de cca. 23%. Comparativ cu industria prelucratoare pe ansamblu, piata externa are o mai mare importanta pentru ramura textila si de imbracaminte; totodata si gradul de penetrare a importului este semnificativ mai mare in aceasta ramura, fiind in medie de 44% per total UE, dar ajungand pana la 55% in sectorul imbracamintei in tari ca Germania, Franta si la 48% in Marea Britanie.

In 2005 industria textila europeana a inregistrat o scadere importanta ca urmare a extinderii exporturilor Chinei, scadere ce s-a observat in diminuarea numarului de angajati cu 6.9% , inchiderea a 6.1% societati de dimensiuni mici si mijlocii din setorul T&C si cresterea deficitului comercial cu 10.8%. In Anexa nr 5 sunt prezentati principalii indicatori ce descriu evolutia industriei textile in anul 2005.

Principalii parteneri comerciali ai UE in sectorul de textile-imbracaminte sunt tarile asiatice, tarile est-europene si tarile nord-africane, iar dintre tarile industrializate - SUA, Elvetia si in mai mica masura Japonia. Analiza principalelor 10 tari furnizoare de textile ai UE, carora le revenea in 2003 aproape 69% din valoarea totala a importului extracomunitar, confirma cresterea importului din tarile asiatice (cu precadere din China, care ocupa de altfel primul loc ca furnizor, cu o pondere de 13,6% in totalul importului extracomunitar al UE), Turcia (12,4%) si unele tari est europene, respectiv Cehia (5,5%) si Polonia (3,7%). Importul din SUA, Japonia si Elvetia este in scadere constanta in perioada 2000-2003. Pe planul exportului UE, principalele sale 10 piete de desfacere detineau in 2003 o cota parte cumulata de 58%, pe primele 3 locuri situandu-se SUA (10,0%), Polonia (8,1%) si Romania (7,9%) .

In sectorul imbracamintei se constata aceeasi tendinta de concentrare a schimburilor pe un numar relativ restrans de parteneri. La nivelul anului 2003, peste 64% din valoarea totala a exportului extracomunitar era detinut de 10 tari, din care pe primele patru locuri se situeaza Elvetia (15,3%), SUA (13,4%), Rusia (6,4%) si Romania (4,3%). In dinamica are loc o crestere insemnata a livrarilor UE catre China, Romania, Rusia si in mai mica masura spre Elvetia. In schimb, se constata o reducere a exportului spre SUA (care se situeaza in prezent pe locul 2). In sfera importului UE de imbracaminte, principalele 10 furnizoare detineau in 2003 o cota parte de peste 71%, pe primele 3 locuri, cu o prezenta crescanda pe piata UE se situeaza China (29,3% din totalul importului extracomunitar), Turcia (14,2%) si Romania (7,2%, comparativ cu 5,4% in 2000). Importul din aceste trei tari, precum si din India, Bangladesh si tarile nordice au cunoscut o tendinta constant ascendenta, in timp ce importul din Hong-Kong, Indonezia si Polonia s-a redus substantial.

1.5 Productia si comercializarea textilelor in sistem lohn

Accentuarea concurentei pe piata UE a condus in ultimele doua decenii la dezvoltarea fenomenului delocalizarii productiei dinspre tarile industrializate, in special din SUA si UE, atat prin transferul direct a unei parti din capacitatile lor de productie pentru textile (fire, tesaturi) in tarile in curs de dezvoltare cu costuri mai reduse ale fortei de munca, cat si prin operatiuni de prelucrare pasiva, cunoscute si sub denumirea de lohn. Analiza in contextul globalizarii a productiei in sistem lohn, trebuie sa plece de la concretizarea sferei de cuprindere a operatiunilor de outsourcing. Acestea presupun scurtarea perioadei de timp pentru lansarea unui nou produs, optimizarea costurilor de productie, exploatarea rapida a resurselor necesare, accesul la forta de munca specializata

Lohn-ul reprezinta un tip de contract international, practicat pe scara larga in tarile cu forta de munca ieftina, prin care un producator se obliga sa execute un produs la comanda unui beneficiar, in schimbul unei remuneratii. In cadrul operatiunilor de lohn, firma importatoare transmite de regula toate materialele textile necesare (tesaturi, tricot metraj), designul, documentatia tehnica, accesoriile pentru imbracaminte, iar producatorul din tara partenera contribuie adesea numai cu manopera la realizarea confectiilor sau tricotajelor. Tranzactiile in lohn (OPT) au reprezentat un factor major in productia de imbracaminte, intrucat in anul 2002 peste 60% din productia firmelor UE se realiza in regim lohn (OPT).[8]

Principalii factori care au contribuit la extinderea productiei in sistem lohn sunt: [9]

a.      Costul mult mai redus al fortei de munca in tarile in curs de dezvoltare si in tarile est-europene. Potrivit datelor Euratex in industria T&C cheltuielile cu munca vie se cifrau in Romania la 1,15 dolari/ora, in Polonia - 2,97 dolari/ora, Ungaria - 2,85 dolari/ora, China - 0,48 dolari/ora, Turcia - 2,08 dolari/ora. In acelasi an, indicatorul era de 18,05 dolari/ora in Germania, Italia 11,5 dolari/ora, Marea Britanie 10.9 dolari/ora, SUA 11,5 dolari/ora;

b.     Cheltuielile mai reduse de transport, prin angajarea de astfel de operatiuni de preferinta cu tari apropiate geografic de tara importatoare. Acest factor a contribuit la extinderea contractelor in lohn ale UE, indeosebi cu tarile est-europene si cele mediteraneene, iar ale SUA cu Mexicul si unele tari din America Centrala;

c.      Raspunsul rapid si flexibilitatea mare in realizarea produselor finite bazate pe proximitatea geografica fata de piata de desfacere, dar si pe capacitatea firmei executante de a raspunde la fluctuatiile cererii si ale modei;

d.     Transmiterea know-how-ului prin investitii facute de tara beneficiara (de imbracaminte) in masini, utilaje si tehnologii moderne.

Pentru tarile producatoare care realizeaza astfel de contracte in lohn, inclusiv pentru Romania, acest sistem s-a dovedit a fi benefic pe termen mediu, permitand functionarea la intreaga capacitate a fabricilor de confectii si tricotaje, dotarea cu utilaje si tehnologii moderne si asigurarea accesului crescand al producatorilor pe pietele vest-europene. Pe termen lung, lohnul implica insa dezavantaje precum: incasarile din export sunt mult mai mici decat in cazul fabricarii in totalitate a produsului finit, precum si diminuarea posibilitatilor de promovare a confectiilor sub marca proprie, respectiv pierderea identitatii firmei. Dupa anul 1990, operatiunile in regim lohn s-au extins substantial in prima parte a anilor '90 de firmele germane, belgiene si franceze, iar ulterior de firmele italiene, engleze si grecesti. Acest gen de tranzactii este practicat in ultimul timp si de firmele spaniole.

1.6 Factori de competitivitate pe piata textilelor si imbracamintei in UE

Accentuarea concurentei pe piata internationala a textilelor si imbracamintei impune producatorilor sa-si axeze structura ofertei pe un set de elemente care sa le asigure cresterea competitivitatii. Intr-un studiu realizat de Institutul Francez al Modei sunt analizate pe exemplul celor zece tari principale furnizoare de textile-imbracaminte ale Uniunii Europene, patru mari categorii de factori care contribuie la cresterea competitivitatii acestor produse pe piata internationala, si anume :

factori legati de munca vie, respectiv: costul muncii vii cu luarea in calcul a productivitatii si a cheltuielilor de regie, disponibilul de forta de munca si calificarea acesteia, calitatea managementului, know-how-ul in diferite subsectoare ale acestei ramuri industriale (Anexa nr 6). Sub raportul factorilor legati de munca vie China este cea mai competitiva, Romania situandu-se la un nivel similar cu Turcia, India si Bulgaria. Trebuie avut totusi in vedere ca, in cazul ultimelor patru tari inscrise in tabel, exactitatea comparatiilor este diminuata de faptul ca ele realizeaza in mare parte export in regim de lohn.

factori industriali ca: disponibilitatile interne de materii prime, dotarea cu masini si utilaje eficiente (Anexa nr 7). Cele mai competitive tari sub acest aspect sunt Tunisia, China si Coreea de Sud. Existenta materiilor prime interne este un factor cheie de competitivitate sub raportul preturilor si tinde sa devina tot mai important pentru clientii beneficiari.

factori economici generali ca: accesul la sursele de finantare, disponibilitatile de energie ieftina, cheltuielile pentru efectuarea tranzactiei in sens larg, incluzand coruptia, dificultati in derularea procedurilor de import/export, ineficienta birocratica, starea transportului si infrastructurii in interiorul tarii (Anexa nr 8). Eficienta economica a unei tari este fara indoiala un factor cheie in orice afacere si influenteaza direct orice tranzactie. Sub acest aspect India, Pakistan, Bangladesh si intr-o mai mica masura Marocul sunt potrivit acestui studiu tari ineficiente competitiv, in timp ce China si Turcia beneficiaza de un climat favorabil de afaceri. De asemenea, Coreea de Sud dispune de o infrastructura eficienta, dar acest indicator este negativ influentat de competitivitatea redusa ca pret.

factori comerciali sau de "service" ca: siguranta respectarii termenelor de livrare, calitatea produselor, respectarea specificatiilor cerute de client, flexibilitatea si raspunsul rapid la comenzi, designul si creatiile proprii de moda, proximitatea geografica fata de client, proximitatea culturala si de limba (Anexa nr 9);

O imagine globala a pozitionarii elementelor de competitivitate ca furnizori de textile-imbracaminte pe piata internationala releva ca tari competitive China, India si Turcia, cu mentiunea ca, dintre toate, China se detaseaza ca fiind cea mai competitiva pentru produsele din segmentul de piata la care pretul este criteriul prioritar. Turcia, de asemenea este bine pozitionata pe pietele in care flexibilitatea si raspunsul rapid in executarea comenzilor conteaza, respectiv pe segmentele de piata pentru articole de moda si de marca. Romania se situeaza la un nivel mediu de competitivitate, fiind dezavantajata sub raportul disponibilitatilor de materii prime din productie proprie si al gradului de dotare tehnica si tehnologica in filaturi, tesatorii si sectiile de finisaj.

2 Industria T&C pe plan national

Industria textila este un sector important in cadrul economiei nationale in primul rand pentru ca este un sector care are cel mai mare aport la rezerva valutara a Romaniei. De asemenea, se constata ca aceasta ramura atrage si angajeaza in principal forta de munca feminina, ori se stie ca rata somajului este mai mare in randul femeilor.

1 Evolutia si rolul industriei usoare in economia nationala

Dupa anul 1989, industria textila a cunoscut mai multe etape de dezvoltare dar si de stagnare, datorita conjuncturilor in care s-a aflat tara noastra. Evolutia industriei textile, in perioada decembrie 1989 - 1 ianuarie 2004 (Anexa nr10 si Anexa nr 11) este evidentiata de catre specialistii din domeniu prin urmatoarele aspecte:[10]

Scaderea grupei de produse textile de la 52,00% la 15,20% poate fi explicata prin importurile masive de diverse produse din Turcia si China. Cele doua tari au "invadat" piata romaneasca cu o varietate foarte mare de produse, la preturi acceptabile, insa nu foarte bune din punct de vedere calitativ.

Dezvoltarea industriei textile de confectii - imbracaminte (de la 28% la 62,5%) s-a datorat aplicarii sistemu-lui "lohn", firmele romanesti producand sub marca unor firme cu identitate proprie. Cu alte cuvinte, Romania nu are in prezent o piata de desfacere asigurata pe plan european sau mondial.

Evolutia volumului productiei in sectorul industriei textile in perioada 1989-2004 a

inregistrat o crestere neasteptata, care are la baza pe de o parte, productia industriala iar, pe de

alta parte, volumul materiilor prime existente prin sistemul lohn (Anexa nr 12).

Gradul foarte mare de flexibilitate inregistrat demonstreaza posibilitatea de adaptare cu usurinta la cerintele diverselor categorii ale populatiei (tinandu-se cont de tendintele modei), atat pe plan intern, cat si pe plan extern. Viabilitatea acestui sector al economiei este pusa in evidenta prin volumul destul de mare al exporturilor inregistrate (de la 26,60% la 84,00%). Romania are relatii contractuale si parteneriale cu peste 150 de tari ale lumii iar, ponderea cea mai mare este ocupata de catre tarile Uniunii Europene.

Efectuarea de modernizari, retehnologizari in acest domeniu au atras atentia investitorilor interni si externi. Acest sector detine forta de munca bine instruita in domenii precum: design, tesatorie, filatura, etc

Cresterea productivitatii muncii isi face aparitia odata cu scaderea numarului de personal aproape la jumatate (de la 802 mii persoane in 1989 la 453 mii persoane in 2004- Anexa nr 12). Ca urmare a restructurarilor efectuate in cadrul industriei textile, au aparut noi departamente si servicii functionale a caror existenta a fost suprimata in trecut.

Asadar se observa o dezvoltare inegala a celor doua ramuri, productia textila fiind in scadere neta dupa 1989 pana in anul 1996, dupa care are loc o crestere lenta fara a se putea reveni la nivelul anului 1989 (Anexa nr 14). Scaderea volumului productiei de textile s-a datorat unor multiple cauze: diminuarea cererilor populatiei, declinul altor ramuri consumatoare de produse textile, reducerea productiei interne a unor materii prime textile (in special fibre chimice, in si canepa), reprofilarea dupa privatizare a unor fabrici textile pe producerea altor produse, ingustarea posibilitatilor de desfacere a tesaturilor, ca urmare a pierderii pietei CAER.

O alta caracteristica majora o constituie gradul ridicat de privatizare, intreprinderile producatoare de confectii si tricotaje fiind practic aproape in totalitate in proprietate privata (99,8%), iar in sectorul textile gradul de privatizare este de 83%, existand inca 30 firme proprietate de stat, cu pondere in productia de fire si tesaturi. Gradul ridicat de privatizare al industriei de imbracaminte a contribuit la atragerea masiva a capitalului strain si s-a reflectat in cresterea investitiilor pentru modernizare si reinnoire tehnologica a capacitatilor de productie in intreprinderile respective. La finele anului 2002 acest indicator era de peste 85%, iar gradul de utilizare a capacitatilor de productie a fost constant ridicat in ultimii ani (peste 95%), neexistand capacitati excedentare. In schimb, in sectorul textil gradul de utilizare a capacitatilor de productie este scazut (filaturi 48%, tesaturi 38%, tricotaje 46%), cu exceptia productiei de ciorapi (85%); la fel si gradul de reinnoire si modernizare a capacitatilor de productie, care este de 27% in filaturi, 36% in tesatorii si sectiile de finisare si de 62% in productia de tricotaje si ciorapi. Nivelul redus al acestor indicatori se explica prin existenta inca in aceasta subramura a unor capacitati de productie mari, cu flexibilitate si capacitati de adaptare redusa la cerintele pietei, dispunand de insuficiente fonduri de investitii si de capital, precum si prin ponderea destul de ridicata a utilajelor si tehnologiilor neperformante in filaturi, tesatorii si sectiile de finisare, prin consumurile mari de materii prime si energetice, toate acestea ducand in final la competitivitatea scazuta ca pret si calitate a produselor textile,in special pe piata externa.

O modificare de structura importanta este si cea a destinatiei productiei realizate (Anexa nr 15). Daca in anul 1989, 73% din totalul productiei era destinat pietei interne, in prezent numai aproximativ 19,3% din totalul productiei se desface pe piata interna. Aceasta modificare substantiala se explica prin orientarea cu prioritate a productiei de imbracaminte spre piata externa, in cadrul contractelor de lohn (multe fabrici lucrand confectii in lohn in proportie de 80-90%), dar si prin scaderea consumului populatiei ca urmare a erodarii puterii de cumparare a populatiei. Astfel, in anul 2001 consumul mediu de tesaturi/locuitor era echivalent cu numai 1/3 din nivelul anului 1989, iar cel de tricotaje numai 12% din consumul mediu inregistrat in 1989.

Incepand cu anul 2005 industria romaneasca de T&C a intart intr-un declin continuu care se reflecta in dinamica negativa inregistrata in ultimii ani de principalilii indicatori specifici industriei usoare. Astfel, in 2007, productia industriala de textile din Romania a ajuns la valoarea de 9,38 miliarde lei, in scadere cu circa 12% fata de 2006, dupa ce in 2006 scazuse cu 13.1% fata de 2005 si isi va mentine acelasi ritm descendent in 2008, cand va inregistra o reducere cu 10-15%. Anexa nr 16 ilustreaza evolutia productiei realizate in industria usoara.

De asemenea, exportul a scazut in 2007 cu 4%, avand o scadere mai accentuata pe segmentul productiei de imbracaminte de 9%. Exporturile catre tarile UE a reprezentat 61,7% din total (in crestere cu 16,3% fata de 2005) si a fost concentrat in proportie de 90% in 6 tari: Italia, Franta, Germania, Polonia, Marea Britanie si Belgia. Din totalul exporturilor realizate in Romania in anul 2006 (2850,5 mil Euro), un procent de 16,1% a fost realizat cu materii textile si articole din acestea.

In 2006 importul total de materii textile si articole din acestea a fost de 3.385,1 mil euro, in crestere cu 1,6% fata de 2005.Cresteri s-au inregistrat doar in cazul firelor si tesaturilor tip matase (15,1%), tricotajelor(4,88%) si firelor tip lana (23,51%). Valoarea importurilor din tari UE a reprezentat aproximativ 62,6% din total (in crestere cu 25,9% fata de 2005). Importurile au provenit in proportie de 85% din urmatoarele tari: Italia, Franta, Germania, China,Turcia, Marea Britanie si Israel.

Productivitatea muncii pentru produsele textile a scazut cu 10,7% , iar pentru articolele de imbracaminte cu 2,6%. Aceasta evolutie poate fi pusa pe seama uzurii fizice si morale avansate a utilajelor care se afla in functiune in Romania, dar si a investitiilor mici realizate in industria de prelucrare primara si industria de confectii.

Comparativ cu anul 2006, numarul muncitorilor din industria romaneasca a textilelor a scazut anul trecut cu 50.000, ceea ce reprezinta 12,72%, iar criza fortei de munca din domeniu se va mentine si in 2008. Numarul de salariati este in continua scadere de la 393.000 de oameni, in 2006( aproximativ 6,7% din efectivul salariatiilor din economie), am ajuns la 347.000 de oameni, in 2007. Cauza este dubla: pe de o parte inchiderea de microintreprinderi, pe de alta parte plecarea unor oameni din tara pe fondul unor salarii mici. Salariul de 800 de lei (circa 220 de euro) pentru confectioneri, este estimat sa creasca cu cel mult 10% in 2008.[13] Graficul din Anexa nr 17 ilstreaza evolutia numarului de angajati din industria usoara.

In ceea ce priveste numarul de societati comerciale ce activeaza in sectorul T&C, la finele anului 2004 existau 7447 firme, preponderent intreprinderi mici si micro (84% in subramura textila si de aproape 80% in cea a articolelor de imbracaminte-Anexa nr 13), iar in 2006 au fost inregistrate circa 6000 firme Odata cu aderarea la UE aproximativ 40% din numarul microintreprinderilor existente in sectorul T&C s-au inchis pentru ca nu functionau in conformitate cu regulile impuse de UE..

In ceea ce priveste investitiile in utilaje noi si second hand pentru industria textila, acestea s-au situat la o valoare de 211.704 mii euro, in scadere cu aproximativ 4,6% fata de anul 2005. Cea mai mare crestere a fost inregistrata la importurile de masini de tesut si anume 47,7%, iar accesoriile pentru masini si utilaje si-au mentinut in continuare trendul ascendent, ceea ce arata faptul ca utilajele in functiune se afla in grad avansat de uzura dar si ca o parte importanta a masinilor aduse in tara au fost second -hand. Scaderi ale importurilor s-au realizat pentru urma-toarele sectoare :

Masini de filat : -23,8%;

Masini de finisat : -8,1%;

Masini de tricotat: -3,6%;

Principalele tari din care au fost achizitionate utilajele sunt: Italia, Germania, Turcia si Japonia. 74,6% din importuri s-au realizat din tari ale UE.

Pe de alta parte, sectoarele cunoscute sub denumirea de "industrie primara" au cunoscut un regres puternic in Romania. Practic din cele peste 300 de firme care erau inainte de 1989 au ramas profitabile cel mult 30-40.Totodata in 1989 doar 25% din materia prima provenea din import, in prezent cea mai mare parte a tesaturilor si firelor utilizate in procesul de productie se importa (in proportie de 80%) din tarile Uniunii Europene, din China, Coreea sau India. Fara sustinerea locala a productiei de materii prime (in, canepa, bumbac, lana sau tesaturi din aceste materiale), textilistii si confectionerii sunt nevoiti sa se aprovizioneze cu stofe din import, si in scurt timp industria de textile si incaltaminte - va ajunge sa ingroase randurile generatorilor de deficit comercial..

In randul exportatorilor de confectii pentru UE am cazut pe locul 7, iar previziunile pentru anul 2010 sunt pesimiste: exportului de confecti va scaea de la circa 5,6 miliarde de euro, in 2007, la circa 4 miliarde de euro. Si numarul angajatilor se va reduce pana la aproximativ 200.000 persoane, situatie in care se va apela la angajari de forta de munca din Asia sau la recrutari din mediul rural.

2 Cauze ale declinului industriei T&C si solutii pentru depasirea crizei

In ultimii ani industria de textile-imbracaminte din Romania trece printr-o perioada de criza si de declin continuu confruntandu-se cu urmatoarele probleme:

liberalizarea totala a importurilor din Asia si mai cu seama din China. Pentru Romania, aceasta masura a reprezentat o dubla lovitura. In primul rand, piata interna, deja sufocata de marfurile chinezesti, va fi aproape imposibil de recucerit dupa aceasta eliminare a cotelor de import. In al doilea rand, exportatorilor romani, le va fi din ce in ce mai greu sa-si pastreze piata de desfacere traditionala din Uniunea Europeana a carei pondere este de cca. 85% din exporturile de textile.

aprecierea leului in raport cu euro, ce are ca efect imediat scaderea veniturilor realizate din exporturi;

presiunea sindicatelor pentru cresterea salariilor a adus mari pierderi intrucat in industria textila costul cu forta de munca detine ponderea cea mai mare in totalul costului de fabricatie;

cresterea pretului la utilitati "a marit cu 30 % costurile de productie"

aderarea Romaniei la Uniunea Europeana prin creearea premiselor pentru deschiderea pietelor de confectii textile si transferarea contractelor de lohn catre acele tari cu costuri mai mici ale fortei de munca, ar putea duce la inchiderea unui numar foarte mare de firme de confectii din tara noastra. Peste 84% din firmele care activeaza in industria confectiilor lucreaza in lohn. Majoritatea acestor firme sunt microintreprinderi, cu cativa salariati si depind de multe ori de un singur client.

absenta tesatoriilor, filaturilor si a topitoriilor, agentii economici fiind nevoiti sa importe materia prima necesara desfasurarii activitatii;

conditia obligatorie a retururilor, producatori se trezesc la sfarsit de sezon cu o cantitate de marfa returnata, in conditii deplorabile.

Calea de actiune pentru depasirea crizei ar fi recastigarea pietei autohtone, care este, in acest moment acoperita de importuri in proportie de 85%. Dar asta implica doi factori, dintre care unul singur tine de politica propriu-zisa a firmelor romanesti, si anume reorientarea productiei spre spatiul intern, renuntarea la sistemul de productie in "lohn" si lansarea unor produse originale romanesti, realizate sub marca proprie. Al doilea factor este incontrolabil si tine de politica vamilor: trebuie intensificate controalele care sa stopeze atat importurile ilegale, subevaluate, cat si marfurile care nu respecta standardele de calitate (ISO sau Ecotex), standarde pe care marfurile romanesti trebuie sa le indeplineasca. In conditiile actuale, este clar ca marfurile chinezesti nu vor putea fi scoase prea usor de pe piata interna.

Totodata statul trebuie sa sustina producatorii, sa incurajeze exportul si sa atraga investitori in acest domeniu care inainte de 1989 a reprezentat o ramura importanta a economiei. Pentru aceasta este necesara introducerea unor parghii fiscale precum : scutiri de impozit pe profitul reinvestit, salariul minim pe economie neimpozitat O tara care nu este suficient de tehnologizata, care isi bazeaza doar 11 % din productie pe tehnologie inalta (in 2006)[17], care are productivitati de peste zece ori mai mici decat piata spre care merge, trebuie sa incurajeze investitia.

Se impune adoptata unei noi strategii de marketing care sa tina permanent sub presiune clientii externi si sa aduca in prim-plan brandurile romanesti pe tot parcursul anului, intrucat exista 3-4 luni pe an in care exportul de produse textile stagneaza. In acest context piata electronica este un instrument din ce in ce mai important intrucat este dotata cu mecanisme de contact al firmelor membre si cu sisteme de colectare a informatiilor despre client care sunt redistribuite catre membrii pietei electronice. Tinerea permanenta sub presiune a clientilor elimina perioadele de stagnare a vanzarilor si da posibilitatea unei firme sa-si contracteze colectia inaintea lansarii ei in productie de serie. In Romania piata electronica RomTextiles a reusit sa castige credibilitate internationala.[18]

Dezvoltarea afacerilor in sistem lohn, din ultimii ani, a oferit industriei textile o serie de puncte tari care trebuie acum exploatate intr-o noua etapa de dezvoltare a acestui sector: realizarea si promovarea colectiilor proprii. Fabricile romanesti nu mai trebuie sa-si convinga clientii de calitatea produselor care le ofera, acest lucru este deja cunoscut pe piata occidentala, ceea ce constituie un avantaj major in fata concurentei asiatice. Nu trebuie neglijat nici avantajul geografic al Romaniei care face posibila livrarea rapida a produselor in orice tara europeana Prin pozitionarea in UE , Romania are sansa de a se dezvolta si ca centru logistic pentru industria T&C a Estului Europei.[19] Aceasta zona care include Bulgaria si Ungaria, ramane in continuare un areal important de productie pentru piata europeana, atat pentru confectii cat si pentru textile sau piata automotive.

Putem concluziona astfel ca, tara noastra se poate sprijini in continuare pe sectorul industriei textile, iar principala directie de dezvoltare ar consta in cautarea si sustinerea unor noi piete de desfacere.

3 Beneficiile si riscurile comertului in regim lohn

Textilele, confectiile, ca si incaltamintea figureaza printre produsele fabricate pe scara larga in Romania in regim lohn. Romania realizeaza productie in regim lohn in special cu firme din Italia, Germania, Franta si Anglia si in mai mica masura cu Belgia. Luand in considerare mutatiile de pe piata mondiala a textilelor, industria textila romaneasca va fi sustinuta in viitor doar de lohnul de lux, pentru ca in timp a disparut competitivitatea data de forta de munca ieftina si inalt calificata.

Principalii factori care au condus la dezvoltarea comertului in regim lohn au fost: [20]

destramarea URSS si a CAER-ului a dus la prabusirea exportului romanesc pe aceasta piata vasta (careia ii revenea in 1989 aproximativ 42% din exportul romanesc de textile si peste 46% din cel de imbracaminte); in prezent tarile care constituie CSI absorb mai putin de 1% din totalul exportului romanesc de textile si aproximativ 1,8% din cel de imbracaminte;

declinul accentuat, dupa 1990, al industriei textile, generat in principal de lipsa capitalului necesar productiei si dotarii cu utilaje performante, precum si de lichidarea unor intreprinderi prelucratoare de tesaturi sau schimbarea profilului sortimental al unor societati prin privatizare;

nivelul mai redus al costului fortei de munca, mai mic decat in alte tari din Europa Centrala si de Est (cu exceptia Bulgariei);

proximitatea geografica fata de piata UE;

traditia indelungata in productia de textile - confectii;

o forta de munca bine pregatita, in masura sa asigure calitatea productiei la nivelul cerut de firmele vest-europene;

reorientarea dupa 1996 a firmelor occidentale spre Romania, din cauza situatiei conflictuale din Iugoslavia, care pana la acea data era principalul producator de imbracaminte in lohn pentru UE.

In acest context, lohnul in sectorul industriei usoare a constituit solutia optima si chiar un factor benefic pe termen scurt si mediu, asigurand transferul de tehnologie, cresterea nivelului de calificare a fortei de munca si a capacitatii manageriale, a competitivitatii, conectarea la standardele de calitate si control internationale, contributia aportului valutar rezultat la diminuarea deficitului comercial si de cont curent. Locurile de munca create prin implementarea sistemului de lohn insa, sunt deosebit de precare, fiind supuse, in orice moment, riscului de a fi transferate intr-o alta tara, in care costurile cu forta de munca sunt inferioare. Pe termen lung este insa oportuna reorientarea treptata a productiei, fiind mai rentabila realizarea exportului direct in intregime din productie proprie. Aceasta cerinta se impune si ca urmare a mutatiilor de pe piata mondiala a textilelor dupa 1 ianuarie 2005, dar si datorita tendintei firmelor vest-europene de a se orienta spre tari cu costuri ale fortei de munca chiar mai reduse decat in Romania, respectiv spre Bulgaria, Moldova, Ucraina si chiar unele tari din Asia Centrala.

Eliminarea totala a lohn-ului nu este posibila intr-un interval relativ scurt deoarece pentru dezvoltarea exportului integral sunt necesare:

modernizarea capacitatilor de productie din sectoarele primare (filaturi, tesatorii)

stimularea activitatii de design in fabricile de tricotaje si confectii, introducerea sistemelor computerizate in optimizarea operatiunilor de croire si design;

atragerea capitalului strain si initierea unor reglementari stimulative pentru investitori sau a fondurilor nerambursabile de la organisme internationale;

diversificarea exporturilor si cresterea competitivitatii acestora;

respectarea normelor impuse de UE;

Pentru reducerea lohn-ului in tesatorii una dintre masuri ar fi introducerea pe lista produselor agricole care beneficiaza de subventii, a lanii, inului, canepii si pielii. Conditia principala pentru a mentine pozitia de furnizor major pe piata externa este cea a cresterii competitivitatii produselor oferite la export prin cresterea productivitatii, care va duce la reducerea costurilor de productie si implicit la preturi de export mai competitive.

4 Analiza SWOT a industriei T&C din Romania

5 Previziuni si tendinte ale evolutiei industriei T&C din Romania

Strategia de dezvoltare a industriei usoare din Romania urmareste maximizarea competitivitatii si valorii adaugate nationale si implica o indepartare gradata de sistemul lohn concomitent cu dezvoltarea functiunilor de design si marketing. Se doreste de asemenea, intarirea si incurajarea legaturilor intre producatorul articolului final si producatorii romani de materii prime. Intre principalele tendinte anticipate de experti pentru evolutia aceastei ramuri industriale amintim:

incheierea epocii productiei de masa pentru produsele textile si trecerea spre produse cu o valoare adaugata mare, personalizarea , cresterea importantei acordate logisticii si distributiei ;

relocarea operatiunilor din Romania dincolo de Prut. Salariul mediu este de 85 de euro, de cel putin trei ori mai mic fata de cel din Romania - 307 euro in aprilie 2007, sistemul de impozitare avantajos pentru investitor. "Este o cota unica de impozitare a profitului de 15% si o cota zero a dividendelor pentru profitul reinvestit"[22];

importul de muncitori din China, India, Pakistan, Republica Moldova, Turcia, Kenya si Bangladesh pentru a face fata crizei de forta de munca cu care se confrunta industria T&C;

alocarea a aproximativ 0,2% din PIB pentru dezvoltarea industriei usoare primare

cresterea concentrarii pe pietele nisa, cum ar fi cele ale tarilor fostei Uniuni Sovietice, in care industria romaneasca a ocupat odata pozitie de lider, consolidand in acelasi timp pietele traditionale din EU ( in special pentru exportul de imbracaminte feminina si masculina) .

sustinerea procesului de armonizare a standardelor calitative cu cele ale UE si acreditarea etichetarilor eco-tex ;

trecere de la fibre, filamente si tesaturi de larg consum la produse specializate din procese flexibile high-tech;

sinteza de noi fibre naturale extrase din plante sau animale, crearea de fibre reciclabile sau biodegradabile si diminuarea astfel a deseurilor rezultate din tratamentele chimice;

tratarea fibrelor prin incorporarea de microparticule cu functii specifice, adaugarea de enzime, stratificarea pentru a obtine efecte de culoare si lumina;

dezvoltarea textilelor «inteligente« .Produsele inteligente sunt o combinatie intre tehnologia textila avansata si tehnologia informaticii si electronicii si isi extind functionalitatea prin informarea, protejarea si relaxarea purtatorului (izolare termica reglabila, monitorizare in timp real a purtatorului, capacitate de a-si schimba culoarea, respingere raze ultarviolete, redare fisiere MP3,etc)