INSTRUMENTE DE POLITICA COMERCIALA DE NATURA TARIFARA (VAMALA)

Politica vamala este realizata cu ajutorul reglementarilor adoptate de stat care vizeaza intrarea sau iesirea in/din tara a marfurilor si care implica: controlul cu ocazia trecerii frontierei de stat a marfurilor mijloacelor de transport, indeplinirea formalitatilor vamale si plata taxelor vamale (sau impunerea vamala).

Instrumentele principale cu ajutorul carora se realizeaza politica vamala sunt: tarifele vamale, legile vamale, codurile vamale si regulamentele vamale.

In cadrul politicii vamale, impunerea vamala a jucat si continua sa joace rolul principal. Ea indeplineste trei functiuni:

a)      de natura fiscala (taxele vamale sunt sursa de venit la bugetul de stat);

b)      de natura protectionista (protejeaza economia nationala de concurenta straina);

c)      de negociere (statele pot negocia intr-un cadru bilateral sau multilateral concesii vamale - reciproce/nereciproce - care pot stimula schimburile comerciale).

1. Taxele vamale

Taxele vamale sunt impozite indirecte percepute de catre stat asupra marfurilor atunci cand acestea trec granitele vamale ale tarii respective.

Criterii de clasificare, dupa:

scopul impunerii: cu caracter fiscal si protectionist;

obiectul impunerii: de import, export, tranzit;

modul de percepere: ad-valorem, specifice, mixte;

modul de stabilire: autonome, conventionale, preferentiale, de retorsiune.

2. Tarife vamale

Tariful vamal este un catalog care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale, precum si taxa (taxele) vamala perceputa asupra fiecarui produs sau grupa de produse.

In 1983 la Bruxelles, sub egida Consiliului de Cooperare Vamala, a Conventiei privind sistemul armonizat de descriere si codificare a marfurilor, s-a adoptat un nou sistem de nomenclator unic la care sa participe toate statele lumii.

Caracteristicile principale ale sistemului sunt:

se bazeaza pe cele 2 nomenclatoare internationale (NCCV si CTCI);

clasificarea are la baza sistemul combinat al originii si gradul de prelucrare a marfurilor;

este flexibil (poate fi folosit ca atare sau luat ca baza);

prezinta avantaje esentiale.

Tarifele vamale, implicand impunerea vamala, sunt instrumente de politica comerciala admise de GATT, cu conditia sa nu fie prohibitive, cu ajutorul carora se protejeaza piata interna de concurenta straina, pe baza carora se pot negocia concesii tarifare sau se pot institui uneori masuri de discriminare in relatiile comerciale cu anumite state.

3. Teritoriul vamal

Teritoriul vamal este acel spatiu geografic in interiorul caruia este in vigoare (se aplica) un anumit regim vamal, o anumita legislatie vamala. De regula, teritoriul vamal al unui stat coincide cu teritoriul sau national.

Daca doua sau mai multe state convin sa formeze impreuna o uniune vamala, atunci teritoriul vamal insumeaza teritoriul statelor participante la aceasta uniune. Uniunile vamale sunt principala forma de extindere a teritoriului vamal si sunt de doua feluri:

perfecte (complete) - vizeaza toate produsele de schimb reciproce si cu tertii;

imperfecte (incomplete) - vizeaza doar o parte a produselor de schimb reciproc si cu tertii

O forma secundara de extindere a teritoriului vamal o constituie si zonele de liber schimb. In cazul lor, tarile participante la zona elimina (dintr-o data sau treptat) barierele tarifare si netarifare in relatiile comerciale reciproce (pentru toate produsele/numai pentru o parte din acestea), iar in relatiile cu tertii nu instituie o politica comerciala comuna, fiecare tara membra pastrandu-si independenta in materie de politica comerciala. Deci constituie o forma de extindere a teritoriului vamal numai in ce priveste schimburile comerciale reciproce, nu si cu tertii.

Crearea de uniuni vamale si zone de liber schimb este admisa de catre Acordul General pentru Tarife si Comert (art.24) ca o derogare de la clauza natiunii celei mai favorizate.

Restrangerea teritoriului vamal (excludere sau exceptare vamala) este exceptarea de la regimul vamal in vigoare a unei portiuni dintr-un stat national (un port, o parte dintr-un port sau alta zona comerciala sau industriala). In aceste zone nu se percep taxe vamale de import. Prin exceptarea de la regimul vamal in vigoare a acestor zone, teritoriul vamal al unui stat este mai mic decat teritoriul statului national, iar granitele vamale nu mai coincid cu cele ale statului.

Aceste zone exceptate de la regimul vamal in vigoare al unui stat poarta denumirea generica de zone libere. Pe plan international ele imbraca diferite denumiri, cum sunt, spre exemplu:

zone portuare scutite de impozite,

zone libere comerciale,

zone libere industriale de export,

zone economice speciale (R.P.Chineza),

zone libere de depozitare,

porturi libere (porturi franco) etc.

In aceeasi categorie intra si antrepozitele vamale.

Ca regula generala, marfurile straine introduse temporar in aceste zone sunt scutite de plata taxelor vamale pana la precizarea ulterioara a destinatiei lor, dar nu sunt scutite si de plata taxelor de antrepozitare. In interiorul acestor zone:

marfurile pot suferi anumite prelucrari, transformari, reconditionari, selectari, reambalari, masurari etc. in urma carora pot fi orientate spre piata interna (in teritoriul vamal), fiind in acest caz, supuse impunerii vamale,

pot iesi din teritoriul statului respectiv pe care il pot tranzita spre alte state, ramanand scutite de plata taxelor vamale de import (sau si tranzit),

pot fi introduse in procesul productiv in zona libera unde au fost depozitate temporar, ramanand scutite de plata taxelor vamale de import.

De regula, in aceste zone libere pot fi create intreprinderi comerciale de import si export, intreprinderi industriale in vederea transformarii produselor importate pentru a fi ulterior exportate (partial sau total), fara perceperea taxelor vamale sau impunerea de alte restrictii, dar cu respectarea legilor in vigoare in acele state. Dimensiunea zonelor libere obisnuite este de cateva zeci de hectare.

Cat priveste antrepozitele vamale, acestea sunt depozite in care pot fi depuse si pastrate marfuri importate (sau marfuri straine in tranzit) pe o perioada determinata de timp, fara a se plati taxe vamale de import, dar cu plata legala a taxelor de antrepozitare. Aceste produse pot intra in regimul normal al importurilor, fiind supuse impunerii vamale, sau pot tranzita teritoriul vamal al statului respectiv fara a fi supuse impunerii vamale.

Antrepozitele vamale pot fi plasate in centrele comerciale si industriale mai importante sau in zone care faciliteaza tranzitul marfurilor.

In concluzie, se poate spune ca, prin crearea de zone libere (inclusiv antrepozite vamale), statele urmaresc o serie de obiective, cum sunt:

promovarea si dezvoltarea regiunilor respective;

punerea in valoare a resurselor naturale interne si a fortei de munca disponibile;

atragerea de capital strain;

incurajarea tranzitului pe teritoriul tarii respective;

sporirea incasarilor la bugetul statului etc.

Incidente ale uniunilor vamale asupra schimburilor comerciale internationale

Crearea uniunilor vamale (si intr-o anumita masura a zonelor de liber schimb) provoaca anumite modificari ale fluxurilor comerciale ale tarilor participante la astfel de grupari economice determinate de faptul ca, prin masurile de politica comerciala promovate, sunt, in general, incurajate schimburile comerciale reciproce si descurajate (restranse    relativ) schimburile comerciale cu tertii .