LIBERTATEA DE EXERCITARE A ACTIVITATII COMERCIALE

1. Principiul libertatii comertului

Potrivit prevederilor constitutionale, "Economia Romaniei este economie de piata", iar "Statul trebuie sa asigure: libertatea tuturor factorilor de productie; protectia concurentei loiale" .

Fara nici o indoiala, unul din drepturile esentiale ale fiintei umane este dreptul la munca[2]. Art. 23, pct. 1 din Declaratia universala a drepturilor omului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite in anul 1948, proclama ca orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a profesiei si a felului muncii, la conditii echitabile si satisfacatoare de prestare a acestei munci. In acelasi sens se pronunta si Constitutia Romaniei care in art. 38, pct. 1 dispune ca "Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei si a locului de munca sunt libere", iar in art. 49, pct. 1 prevede ca "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi retras numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor".

Accesul liber la profesiunea comerciala cunoaste anumite limite, prevazute de lege, care au un fundament diferit. Astfel, legea stabileste conditii speciale privind capacitatea persoanei fizice de a desfasura o activitate comerciala, unele incapacitati menite sa protejeze anumite persoane, punandu-le la adapost de consecintele grave ale activitatii comerciale, precum si anumite incompatibilitati, decaderi; interdictii si autorizatii pentru a putea desfasura o activitate comerciala.

Capacitatea necesara persoanei fizice
pentru a fi comerciant

Codul comercial si celelalte legi comerciale nu cuprind dispozitii speciale referitoare la capacitatea persoanei fizice de a face acte de comert izolate si in acest caz devin aplicabile prevederile Codului civil privind incheierea actelor juridice. Altfel spus, orice persoana care se bucura de capacitate de folosinta si capacitate de exercitiu depline poate savarsi acte de comert.

Capacitatea civila a comerciantului persoana fizica

In ceea ce priveste capacitatea de a fi comerciant, Codul comercial cuprinde unele dispozitii speciale care se refera la minor si femeia casatorita (art. 10-21). De mentionat ca art. 10-12 C. com. privind capacitatea minorului emancipat au fost abrogate prin art. V din Decretul nr. 185/1949[3], iar art. 15-16 C. com. privind incapacitatea femeii casatorite au fost abrogate prin Legea privitoare la ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate .

Dispozitiile Codului comercial privind capacitatea persoanei fizice de fi comerciant trebuie interpretate si aplicate avandu-se in vedere si dispozitiile privind capacitatea persoanei fizice de a incheia acte juridice cuprinse in Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice si juridice. In prezent, o persoana fizica are capacitatea de a fi comerciant daca are capacitate deplina de exercitiu. Astfel, potrivit art. 8 din Decretul nr. 31/1954 capacitatea deplina de exercitiu incepe de la data cand persoana devine majora, adica la implinirea varstei de 18 ani, ceea ce inseamna ca persoana fizica are capacitatea de a-si asuma obligatii, savarsind acte juridice.

3. Incapacitatile persoanei fizice de a fi comerciant

Potrivit dispozitiilor Codului comercial si ale Decretului nr. 31/1954 nu au capacitatea de a fi comercianti minorul si persoana pusa sub interdictie. Deoarece aceste categorii de persoane sunt lovite de incapacitate, ele nu pot dobandi calitatea de comerciant, chiar daca savarsesc fapte de comert in conditiile art. 7 C. com.

A. Minorul

Persoana care are conditia juridica de minor nu poate avea calitatea de comerciant. Masura de ocrotire luata de legiuitor este motivata prin faptul ca actele comerciale, spre deosebire de actele civile sunt mult mai complexe, cer multa prudenta, promptitudine in decizie si pot sa expuna in cel mai mare grad patrimoniul, onoarea si persoana minorului[5].

Dobandirea deplinei capacitati de exercitiu nu se poate confunda cu capacitatea juridica de dreptul muncii, adica deplina capacitate de a incheia un contract de munca la implinirea varstei de 16 ani[6]. In Dreptul muncii se prezuma ca persoana fizica are la varsta de 16 ani maturitatea fizica si psihica suficient de dezvoltata pentru a intra intr-un raport de munca.

In literatura juridica a fost sustinut si un punct de vedere contrar, bazat pe ideea ca in prezent, tinerii, chiar de varste mai fragede, au alte cunostinte si sunt mai temeinic pregatiti pentru viata decat multi adulti din epoca trecuta si ca atare, s-ar impune o interventie a legiuitorului in acest sens . In acest scop se dau exemplu castigatorii olimpiadelor, atat pe plan intern cat si extern, sau chiar concursurile micilor sahisti. Alaturi de alti autori, consideram ca este mult mai apropiat de realitate rationamentul anterior. Faptul castigarii unei olimpiade nu poate duce la concluzia ca toti tinerii au un nivel de pregatire cel putin egal cu cel mentionat in acest exemplu. Acele situatii de exceptii nu ne indreptatesc sa credem ca un minor poate sa-si asigure riscurile unei profesii care, daca nu este condusa cu pricepere poate duce la faliment.

O situatie speciala o prezinta aceea a capacitatii femeii minore casatorite. Potrivit legii, femeia se poate casatori la implinirea varstei de 16 ani si cu dispensa, la implinirea varstei de 15 ani, si prin casatorie dobandeste capacitatea deplina de exercitiu (art. 8, alin. 3 din Decretul nr. 31/1954)[8]. Derogarea facuta de legiuitor de la regula generala instituita prin prevederile art. 8, alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 are ca scop de a asigura minorei egalitatea in raporturile patrimoniale cu sotul ei si pentru a fi reprezentanta legala a minorilor ce rezulta din casatorie. Prin urmare subscriem punctului de vedere potrivit caruia femeia minora casatorita nu poate avea capacitatea de a fi comerciant, pana la implinirea varstei de 18 ani .

Exista, legal, posibilitatea ca un minor sa devina comerciant cand, de exemplu, el mosteneste un fond de comert si se continua comertul in numele sau. Intr-adevar, conform art. 13 C. com. se poate continua comertul de catre ocrotitorul legal si cu incuviintarea instantei de judecata. Hotararea instantei de judecata trebuie sa fie publicata in Monitorul Oficial si inregistrata in Registrul Comertului (art. 21, lit. h din Legea nr. 26/1990).

Persoana imputernicita sa continue comertul in numele minorului poate savarsi toate actele necesare exercitarii comertului, fiind excluse, desigur, actele care ar contraveni scopului continuarii comertului (de exemplu, vanzarea fondului de comert). Deoarece comertul este continuat in numele minorului, acesta dobandeste calitatea de comerciant, iar nu parintele sau tutorele. Ca urmare, in cazul incetarii platilor, minorul va fi cel supus procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, dar sanctiunile pentru infractiunile savarsite in timpul procedurii se aplica reprezentantului, deoarece ele privesc persoana care a savarsit infractiunea.

Creditorii defunctului care ar dori sa se opuna la continuarea comertului de catre unul din parintii minorului sau de catre tutorele acestuia, intrucat nu au incredere in priceperea sau moralitatea lor in materie comerciala, nu au nici un mijloc direct de a impiedica aplicarea prevederilor art. 13 C. com. Acestia pot sa se prevaleze de prevederile art. 781 C. civ. potrivit caruia "pot cere, in orice caz si in contra oricarui creditor, separatia patrimoniului defunctului de acela al eredului".

B. Persoana pusa sub interdictie

Potrivit art. 14 C. com. interzisul nu poate fi comerciant si nici continua comertul. Interdictia judecatoreasca este o masura de ocrotire luata de instanta judecatoreasca fata de persoana fizica lipsita de discernamantul necesar pentru a se ingriji de interesele sale, din cauza alienatiei sau debilitatii mintale, constand in lipsirea de capacitate de exercitiu si instituirea tutelei. Conditiile de fond pentru punerea sub interdictie judecatoreasca rezulta din art. 142 C. fam.: "Cel care nu are discernamant pentru a se ingriji de interesele sale, din cauza alienatiei sau debilitatii mintale, va fi pus sub interdictie".

Atat doctrina[10], cat si jurisprudenta sunt concordante in a considera cu caracter limitativ conditiile prevazute de art. 142 C. fam.

In acest sens apar si ultimele reglementari in domeniul ce se regasesc in Legea nr. 300/2004.

Interzisul judecatoresc nu poate continua comertul inceput de el si nici cel inceput de altul si pe care l-a dobandit. Pentru aceasta, se va proceda la lichidarea fondului de comert, iar sumele rezultate, ca de altfel intreg patrimoniul interzisului judecatoresc, vor fi administrate de tutore . Raspunderea tutorelui urmeaza sa fie angajata in aceleasi conditii ca si in cazul cand administreaza patrimoniul minorului.

Sunt necesare unele precizari cu privire la capacitatea de a fi comerciant a persoanei puse sub curatela.

Curatela capabilului este o masura de ocrotire luata in favoarea persoanei fizice cu capacitatea de exercitiu deplina, dar aflata in anumite situatii speciale[13]. Ea se confunda in cerinte cu curatela succesorala notariala, curatela mostenirii acceptata sub beneficiu de inventar sau curatela surdomutului . Potrivit art. 152 C. fam., curatela se poate institui: daca din cauza batranetii, a bolii sau a unei infirmitati fizice, o persoana, desi capabila, nu poate sa-si administreze bunurile sau sa-si apere interesele in conditii multumitoare si, din motive temeinice, nu-si poate numi un reprezentant; daca din cauza bolii sau din alte motive, o persoana, desi capabila, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, sa ia masurile necesare in cazuri a caror rezolvare nu sufera amanare; daca din cauza bolii sau din alte motive, parintele sau tutorele este impiedicat sa indeplineasca un anumit act in numele persoanei ce reprezinta sau a carei acte le incuviinteaza; daca persoana, fiind obligata sa lipseasca vreme indelungata de la domiciliu, nu a lasat un mandat general; daca o persoana a disparut fara a se avea stiri despre ea si nu a lasat un mandat general.

In cazurile in care se instituie curatela, se aplica regulile de la mandat. Autoritatea tutelara poate da instructiuni curatorului in locul celui reprezentat, in toate cazurile in care acesta din urma nu este in masura sa o faca (art. 155 C. fam.).

Instituirea curatelei nu aduce nici o atingere capacitatii celui pe care curatorul il reprezinta. Aceasta insemna ca strict juridic, persoana pusa sub curatela nu este lipsita de capacitatea de a fi comerciant. In realitate, acest lucru ar fi dificil de realizat, deoarece implica asistenta permanenta a curatorului, ceea ce nu este de natura sa satisfaca exigentele exercitarii profesiunii de comerciant.

In concordanta cu cele aratate, in cazul punerii sub curatela a unei persoane in conditiile art. 152 C. fam., ne apare, daca nu de lege lata, cel putin de lege ferenda, ca o incapacitate de a fi comerciant.

4. Incompatibilitati, decaderi, interdictii, autorizatii

A. Incompatibilitatile

Prin definitie, activitatea comerciala are un caracter speculativ, adica prin ea se urmareste realizarea unui profit. Acestui deziderat ii sunt subordonate toate activitatile unui comerciant. Aceasta face ca, activitatea comerciala sa nu poata fi exercitata de persoanele care au anumite functii sau exercita anumite profesiuni care privesc interesele generale ale societatii, intrucat exista o incompatibilitate de interese.

Scopul acestei incompatibilitati este asigurarea demnitatii si prestigiului functiei sau profesiei in cauza. In acest sens, Constitutia Romaniei prevede ca functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior (art. 125). Prevederi similare sunt cuprinse in art. 55 din Constitutie referitoare la Avocatul poporului, art. 132 care privesc functia de procuror si art. 144 privitoare la functia de judecator la Curtea Constitutionala.

Potrivit Legii nr. 161/2003, calitatea de deputat, senator, membru al guvernului, de ales local si functionar public este incompatibila cu calitatea de comerciant persoana fizica.

Prin Legea nr. 188/1999 se instituie o incompatibilitate pentru functionarii publici[15]. Potrivit legii, unul din principiile care stau la baza exercitarii functiei publice este "asigurarea prompta si eficienta, libera de prejudecati, coruptie, abuz de putere si presiuni politice a tuturor activitatilor efectuate de functionarii publici (art. 4, lit. a). Functionarii publici sunt datori sa-si indeplineasca cu profesionalism, loialitate, corectitudine si in mod constiincios indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea sa aduca prejudicii autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea. Calitatea de functionar public este incompatibila cu orice alta functie publica, cu exceptia calitatii de cadru didactic (art. 56 din Legea nr. 188/1999). In acest sens, legea prevede in mod explicit ca functionarii publici nu pot detine functii in regiile autonome, societatile comerciale ori in alte unitati cu caracter lucrativ. Acestia, nu pot exercita la societati comerciale cu capital privat activitati cu scop lucrativ care au legatura cu atributiile ce le revin din functiile publice pe care le detin si nu pot fi mandatari ai unor persoane in ceea ce priveste efectuarea unor acte in legatura cu functia pe care o indeplinesc (art. 57 din lege).

Din dispozitiile citate rezulta, ca atata timp cat o persoana este numita intr-o functie publica, ea nu poate avea calitatea de comerciant. Prin savarsirea faptelor de comert se nasc raporturi juridice care sunt carmuite de legile comerciale, fara ca prin aceasta functionarul public sa devina comerciant. Pentru protejarea prestigiului functiei, legea stabileste expres actele juridice care ii sunt interzise[16]. In virtutea acelorasi considerente nu pot exercita profesiunea de comerciant ofiterii si diplomatii.

In mod traditional, exista incompatibilitate si in privinta celor care exercita profesiuni liberale (avocatii, notarii publici, medicii, arhitectii etc.)[18].

Incompatibilitati privind exercitarea activitatii comerciale de catre persoanele fizice ce ocupa anumite functii sau demnitati de interes public

Aceste incompatibilitati sunt instituite prin lege si opereaza numai atata timp cat per­soanele in cauza ocupa functiile considerate incompatibile cu calitatea de comerciant.

Din insasi Constitutia Romaniei rezulta ca persoanele care indeplinesc functiile de judecator si procuror la nivelul instantelor sau parchetelor de orice grad precum si judecatorii Curtii Constitutionale nu pot exercita profesiunea de comerciant. Astfel, art. 124 alin. 2 din Constitutie referitor la statutul judecatorilor, art. 131 alin. 2 privind statutul procurorilor si art. 142 in privinta judecatorilor Curtii Constitutionale, mentioneaza in mod expres ca functiile respective sunt incompatibile cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior.

In privinta functionarilor publici Legea nr. 188/1999 stabileste anumite incompatibilitati[19]. Astfel, persoanele fizice care au aceasta calitate de functionar nu pot detine functii in regiile autonome, societatile comerciale sau in alte unitati economice cu scop lucrativ (art. 56 din lege).

De asemenea potrivit art. 57 din aceeasi lege, functionarii publici nu au dreptul sa desfasoare activitati cu scop lucrativ ce au legatura cu functiile pe care le detin la nici o societate comerciala cu capital privat si nici sa fie mandatari ai unor persoane care desfasoara activitati ce au tangenta cu functia publica pe care o indeplinesc.

Incompatibilitatea functionarilor publici cu calitatea de comerciant ­rezulta din caracterul lucrativ (aducator de profit) al activitatii extraprofesionale pentru care legea speciala instituie interdictiile mentionate.

Acelasi rationament si argumentare juridica se aplica in cazul incompatibilitatii ofiterilor si diplomatilor cu calitatea de comerciant[20].

Incompatibilitati privind exercitarea activitatii comerciale de catre persoanele fizice ce desfasoara profesii liberale

Aceste incompatibilitati de a fi comerciant au in vedere profesiile liberale (avocatii, notarii publici, medicii, arhitectii si altele) care nu urmaresc scopuri profitabile. Ele au fost instituite in mod traditional insa reglementarile legale actuale privind regimul juridic al acestor profesii nu sunt atat de categorice si transante ca in cazul demnitatilor si functiilor publice avand un caracter nuantat de la caz la caz.

In cazul avocatilor art. 12 lit. c din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat[21] se mentioneaza ca aceasta profesie este incompatibila cu ,,exercitarea nemijlocita de fapte materiale de comert". Din aceasta formulare care se abate de la caracterul traditional al profesiei de avocat rezulta ca avocatul ar putea desfasura activitati comerciale prin intermediari fara a participa direct la savarsirea unor acte si fapte de comert.

In cazul notarilor publici incompatibilitatea acestei profesii liberale cu calitatea de comerciant rezulta, in mod clar si fara exceptii. Art. 35 lit. b din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale[23] mentioneaza ca profesia de notar public este incompatibila cu ,,desfasurarea unor activitati comerciale, direct sau prin persoane interpuse".

In cazul exercitarii profesiei de medic Legea nr. 74/1995 privind exercitarea profesiunii de medic si functionarea Colegiului Medicilor din Romania[24] este instituita incompatibilitatea numai pentru exercitarea comertului cu produse farmaceutice (art. 7 lit. a din lege).

Rezulta ca medicul poate desfasura in afara profesiei sale liberale si o activitate comerciala cu exceptia comertului cu produse farmaceutice.

Sanctionarea incalcarii incompatibilitatilor instituite de lege

Ratiunile pentru care au fost instituite aceste incompatibilitati sunt menite sa protejeze autoritatea si prestigiul unor functii si demnitati publice ori registrul juridic al unor profesii liberale.

Din aceste motive doctrina dreptului comercial este in mod unanim de parere ca sanctiunile pentru incalcarea incompatibilitatilor cu exercitarea calitatii de comerciant nu sunt de natura comerciala. Ele nu pot fi decat profesionale sau disciplinare[25].

O persoana fizica care nu respecta dispozitiile legale privind incompatibilitatea si exercita activitati comerciale cu caracter profesional este sanctionata fie cu destituirea din functia pe care o detine ori, dupa caz, cu excluderea din organizatia profesionala din care face parte. Apreciem ca in afara de aceste masuri pot fi stabilite si alte sanctiuni disciplinare sau profesionale prin lege sau actele normative care reglementeaza statutul juridic al functiilor, respectiv al profesiilor considerate incompatibile cu calitatea de comerciant.

In privinta actelor comerciale incheiate, daca prin lege nu sunt declarate nule ele raman valabile. Daca persoana fizica, supusa incompatibilitatii, prin incalcarea legii savarseste fapte de comert ca o profesiune si in nume propriu (cu indeplinirea celor trei conditii) ea devine comerciant fiind supusa tuturor obligatiilor si reglementarilor comerciantilor, inclusiv procedurii falimentului.

In cazul unor manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice din care face parte, functionarul public savarseste o abatere disciplinara, care atrage dupa sine sanctionarea disciplinara a acestuia. Atunci cand fapta functionarului public il face incompatibil cu functia pe care o detine sau este de natura sa compromita increderea de care trebuie sa beneficieze in exercitarea acestei functii, se va dispune destituirea din functie.

B. Decaderile din calitatea de comerciant

Necesitatea asigurarii legalitatii si moralitatii activitatii comerciale, precum si a protejarii demnitatii profesiunii de comerciant au impus ca, in cazul savar­­sirii unor fapte grave, comerciantii sa fie decazuti din dreptul de a exercita o pro­­fesiune. Prin Legea nr. 12/1990 (modificata prin Legea nr. 42/1991) privind pro­tejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite s-au prevazut fap­tele care constituie astfel de activitati comerciale, precum si sanctiunile aplicabile[26].

Sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita o profesiune comerciala constituie o decadere din drepturile unei persoane si, ca atare, ea nu poate interveni decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege. Legea nr. 12/1990 nu prevede insa o astfel de sanctiune, desi stabileste sanctiuni penale pentru anumite fapte ilicite savarsite de comerciant (art. 1 din lege). Art. 5, alin. 2 din lege se margineste sa dispuna ca hotararile de condamnare penala privind pe comercianti se comunica la Registrul Comertului, in vederea efectuarii de mentiuni privind condamnarea comerciantului, iar art. 21, lit. g din lege prevede ca in Registrul Comertului trebuie sa se inregistreze mentiunile referitoare la "hotararea de condamnare a comerciantului pentru fapte penale care il fac nedemn de a exercita aceasta profesie".

Literatura juridica remarca faptul ca nedemnitatea de a exercita profesiunea de comerciant nu poate rezulta din simplul fapt al aplicarii unei sanctiuni penale, fiind necesar ca hotararea penala sa prevada explicit sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita o profesie comerciala. Instanta judecatoreasca, ar putea dispune sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita profesia comerciala ca o pedeapsa complementara, in conditiile Dreptului penal[27].

Trebuie subliniat ca, sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita profesiunea de comerciant constituie o limitare a drepturilor unei persoane si ea nu poate interveni decat in cazurile si conditiile prevazute de lege (art. 49 din Constitutia Romaniei). Ca urmare, opinam pentru ideea ca, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari judecatoresti de condamnare, se impune obligatia de transmitere a unui exemplar din acesta la Oficiul Registrului Comertului. Instanta de judecata ar trebui ca in cazurile prevazute de legea penala sa dispuna totodata si decaderea din dreptul de a mai putea avea calitatea de administrator sau asociat in cadrul unei societati comerciale.

C. Interdictia de a fi comerciant

In anumite cazuri, exercitarea activitatii comerciale este supusa unor interdictii. Astfel, pentru ocrotirea unor interese generale ale societatii (de ordin economic, social sau moral) s-a statuat prin lege ca anumite activitati economice nu pot fi exercitate pe baza liberei initiative. Orice incalcare a legii privind organizarea si desfasurarea activitatilor economice pe baza liberei initiative se sanctioneaza potrivit legii nr. 12/1990.

Art. 281 din Legea nr. 31/1990 prevede ca "activitatile care nu pot face obiectul unei societati comerciale se stabilesc prin hotarare a Guvernului". Prin Hotararea Guvernului nr. 1323/1990 au fost stabilite astfel de activitati, printre care: activitatile care constituie, in conditiile stabilite de lege, monopol de stat sau activitati care sunt considerate infractiuni (ex.: fabricarea sau comercializarea de droguri sau narcotice in alt scop decat de medicament).

Incalcarea dispozitiilor legale mentionate atrage dupa sine nulitatea contractului de societate, o nulitate absoluta, deoarece este vorba de dispozitii cu caracter imperativ ale legii.

D. Autorizatiile

Desfasurarea de catre persoanele fizice, in mod independent ori in formele asociative prevazute de Legea nr. 300/2004, a unor activitati comerciale, permise liberei initiative private, este conditionata de existenta unor autorizatii administrative eliberate de organele administratiei publice si anume primariile judetene sau a municipiului Bucuresti. Ca urmare a prevederilor art. 284, alin. 1 din Legea nr. 31/1990, potrivit carora intreprinderile mici si asociatiile cu scop lucrativ, persoane juridice, infiintate in baza Decretului-lege nr. 54/1990[28] si reorganizate pana la data de 17 septembrie 1991 intr-una din formele de societate comerciala prevazute de Legea societatilor comerciale, se emit in continuare autorizatii numai pentru activitatile comerciale desfasurate, in mod independent, de persoane fizice sau asociatii familiale . Potrivit art. 284, alin. 2 din aceeasi lege, persoanele fizice si asociatiile familiale sunt succesoare de drept ale intreprinderilor mici sau ale asociatiilor cu scop lucrativ din care provin.

Pentru eliberarea autorizatiei, persoana fizica trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ conditiile prevazute in art. 5 din Legea nr. 300/2004.

Eliberarea autorizatiei pentru persoanele fizice se face pe baza atestarii capacitatii profesionale de catre organele stabilite de lege si cu acordul organizatiei profesionale specifice activitatii pentru care cere autorizatia[30]. Incalcarea prevederilor autorizatiei administrative sau a prevederilor legale privind desfasurarea activitatii comerciale poate atrage, in conditiile legii, suspendarea sau dupa caz, retragerea autorizatiei.

Referitor la societatile comerciale, Hotararea Guvernului nr. 1323/1990, asa cum s-a aratat, stabileste anumite activitati care pot face obiectul de activitate al acestora, numai cu avizul organelor competente si anume: fabricarea, utilizarea sau comercializarea de echipamente care folosesc spectrul de frecvente radiotehnice si fabricarea sau comercializarea de aparatura utilizata in activitatea de interceptare de convorbiri telefonice si codificare. In acelasi sens, art. 3 din Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat , stabileste ca "Exploatarea activitatilor constituind monopol de stat se face de catre agentii economici cu capital de stat si privat, inclusiv de catre producatorii individuali, dupa caz, pe baza de licente eliberate de Ministerul Finantelor, cu avizul ministerului de resort sau al Bancii Nationale a Romaniei in cazul metalelor si al pietrelor pretioase".

Dispozitiilor actului normativ mentionat li se adauga prevederile altor acte normative cu caracter specific.

Nerespectarea cerintelor legale privind avizul organelor competente are drept consecinta nulitatea actului constitutiv al societatii.

Prin Legea nr. 31/1990 sunt instituite si unele restrictii speciale privind exercitarea activitatii comerciale, pentru cei care savarsesc acte de comert pentru altul ori au calitatea de asociat intr-o societate comerciala. Potrivit art. 397 C. com., prepusul nu poate, fara invoirea expresa a patronului, sa exercite comert pe cont propriu, in aceeasi ramura de comert in care isi indeplineste insarcinare. De asemenea, asociatii din societatea in comandita simpla, nu pot lua parte, ca asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati comerciale sau avand acelasi obiect, nici sa faca operatiuni in contul lor sau al altora, in acelasi fel de comert sau intr-unul asemanator, fara consimtamantul celorlalti asociati (art. 82 din Legea nr. 31/1990).

Lipsa consimtamantului cerut de lege nu afecteaza valabilitatea actelor comerciale savarsite cu incalcarea legii, insa, asociatul si, respectiv prepusul datoreaza despagubiri.