PIETELE PRODUSELOR AGRICOLE

PIETELE PRODUSELOR AGRICOLE

Piata a aparut in urma cu multe secole, facand legatura intre productie si consum, in condiitiile in care celedoua sfere economice s-au diferentiat si separat, atat in timp, cat si in spatiu.

2.1. Notiunea de piata si semnificatia ei. Definirea pietelor produselor agricole.

Conceptul de piata a cunoscut de-a lungul timpului diverse modificari ale continutului, a sferei de cuprindere. Se poate spune ca, piata ca notiune generala are azi un continut mult mai complex, o sfera de cuprindere mai larga decat acum cateva deceni.

Referindu-ne la semnificatia economica, piata, in general, reprezinta locul sau spatialul in care, in urma confruntarii cererii cu oferta, sunt validate caracteristicile de calitate si competivitate ale produselor care fac obiectul schimburilor. In literatura de specialitate, pot fi intalniten umeroase abordari si interpretari ale notiuni de piata. Se poate desprinde urmatoarea ideie: piata este privita in primul rand ca un loc unde se desfasoara comert cu marfuri, aceasta piata fiind de fapt o piata a produselor agricole. In literatura de specialitate, pentru delimitarea pietii in functie deobiectul schimburilor economice se folosesc termenii: piata bunurilor destinate consumului intermediar, piata bunurilor destinate consumului final, piata produselor agricole etc.

Prin raportul de la intreg la parte, asa cum sustine academicianul I.P.Otiman piata agricola are importanta pentru agricultori atat ca piata a produselor agricole cit si ca piata a factorilor de productie sau piata de aprovizionare.

Uni definesc piata produselor agricole ca fiind locul unde se realizeaza o reuninune organizata in scopul vanzari si cumpararii de bunuri si marfuri agricole sau ca fiind locul in care producatorul agricol schimba produsele obtinute cu nivelul de utilitate pe care reuseste sa-l obtina.

Numeroase studii efectuate definesc piata produselor agricole ca fiind " locul unde producatori agricoli reusesc sa-si vanda recoltele obtinute si unde seintalnesc cu diferite tipuri de comercianti sau consumatori". Tot din punctul de vedere al acestor studi piata reprezinta si ansamblul de relatii ce se stabilesc intre multitudinea de operatori ai pietei.

Piata produselor agricole reprezinta spatiul unde are loc reuniunea, la un moment dat, a vanzarilor si a cumparatorilor de produse agricole in scopul realizarii de tranzactii comerciale.

Piata produselor reprezinta numeroase forme de manifestare printre care forme tranzitionale - pietele producatorilor agricoli - si forme moderne - pietele de gros, bursele de marfuri. Formele clasice presupun exclusiv intalnirea directa dintre producatori agricoli si cumparatori, iar formele moderne presupun intalnirea dintre mai multe tipuri de vanzatori directi ( printre care se regasesc si producatorii agricoli, dar nu exclusiv, existand si brokeri, comisionari, comercianti grosisti etc) si cumparatori.

Criteriile de structurare a pietelor produselor agricole trebuie sa porneasca in primul rand de la continutul definitiei.

. Dupa tipul de vanzare folosit, respectiv dupa natura tranzactiilor distingem:

1. piata producatorilor agricoli.

Acest tip de piata presupune ca vanzatorul -care este insusi producatorul agricol - sa comercializeze direct catre cumparatorul - care este insusi consumatorul - si sa obtina in totalitate pretul platit de acestia din urma.

Ca o consecinta a faptului ca vanzatorul-producator, in general are posibilitati relativ limitate de a transporta productia destinata pietei pe distante foarte mari, pietele producatorilor se afla in imediata apropiere a regiunilor de productie.

2. pietele degros.

Piata de gros este locul unde se realizeaza intalnirea dintre producatori, grosisti, prestatori de servicii si alti intermediari. Pietele de gros sunt pietele fizice care presupun tranzactii de volum mare, in partizi mari. Ele apar sub forma unor hale si depozite, platforme dotate cu sisteme moderne de pastrare si distributie, unde se concentreazaprodusele agricole care apoi urmeaza sa fie distribuite. Acest tip de piata este specifica pentru legume si fructe, dar si pentru alte tipuri de produse.

In practica, produsele agricole care se comercializeaza prin intermediul pietei de gros sunt supuse unui proces de concentrare. Ca vanzatori in pietele de gros intalnim atat producatori directi cat si comercianti grosisti sau reprezentanti ai producatorilor.

In cadrul acestei categorii, a pietelor de gros pe langa pietele de gros propriu-zise se evidentiaza alte doua tipuri de piete cu trasaturi specifice: pietele de gros cu licitatie si bursele de produse agricole.

Pietele de gros cu licitatie reprezinta forme moderne ale pietei produselor agricole care realizeaza tranzactionarea unor cantitati mari de produse agricole intr-o perioada de timp redusa. Ele sunt dotate cu depozite frigorifice pentru pastrarea in bune conditii a produselor agricole, precum si cu un sistem computerizat de realizare a tranzactiilor, dar care totusi pastreaza caracterul fizic al pietei.

Licitatiile sunt preocupate ca reprezentand vanzarea produselor agricole cu marfa prezenta in momentul tranzactiei, cu un singur ofertant si mai multi potentiali cumparatori, cu preturi variabile crescatoare sau descrescatoare. Licitatiile pot porni de la un pret minim dat si cel care ofera ultimul pret (maxim) este declarat cumparatorul lotului scos la tranzactionare. Unele licitatii pornesc de la un pret maxim si coboara catre pretul de tranzactionare. Este cazul celebrelor licitatii "olandeze" (veilingen) ce poseda un sistem extrem de eficient pentru produsele foarte perisabile precum legumele, fructele, florile etc.

Bursele de produse agricole sunt forme evaloate ale pietei produselor agricole, costituind locul unde se intalnesc reprezentanti vanzatorilor si cumparatorilor de produse agricole si unde se negociaza clauzele contractelor: pret, calitate termen de livrare. Ele sunt specifice produselor agricole neperisabile si standardizabile.

Exista doua diferente esentiale intre bursele si licitatii.In primul rand produsele agricole vandute prin licitatii sunt prezente fizic in momentul tranzactiei in intreaga lor cantitate in timp ce in cazul bursei acest lucru nu se intampla, produsele agricole fiind prezente doar sub forma unor mostre.Aceasta face ca la bursa se tranzactioneza produse agricole nepersiabile in timp ce licitatiile se organizeaza, in principal pentru produsele agricole perisabile (legume, fructe).

Celelalte criterii de clasificare pot fi urmarite in tabelul urmator:

2.2. Locul si rolul pietelor produselor agricole in cadrul comertului cu produse agricole.

Filiera de produs incepe de la "poarta" producatorului agricol si se incheie la consumator, cand produsul, prelucrat sau nu, se afla la dispozitia acestuia.Pe acest traseu, produsele agricole sunt transportate, transformate, conditionate, pastrate si prezentate spere vanzarea consumatorilor. Tote activitatiile mentionate, si multe altele, alcatuiesc domeniul distributiei produselor agricole, care seconfunta cu multe dificultati si este mult mai complex decat sfera distributiei produselor industriale.

Avand in vedere principalele caracteristici ale productiei agricole, circuitele de distributie pot fi:

.circuite directe, prin care producatorul vinde produsele sale consumatorilor pe pietele produselor agricole, fara intermediari;

.circuite integrate, care presupun existenta unui singur intermediar intre producatorul agricol si consumator;

.circuite scurte sau semiintegrate, care presupun existenta a doi intermediari intre producatorul agricol si consumator;

. circuite lungi, care presupun existenta a cel putin trei intermediari;

.circuite cu o diversitate a canalelor de distributie, intre care unele sunt considerate principale.

Grafic, aceste circuite sau canale de distributie sun reprezentate in figura 2.1.

Importanta pietei produselor agricole poate fi evidentiata prin prisma fluxului de produse agricole la nivel national in functie de destinatia lor.

Figura nr.2.1- Fluxul produselor agricole

In anul 2005 productia agricola totala a Romaniei a reprezentat 46.267.650 tone care a fost repartizata astfel:

26.217.400 tone,adica 56,78% din productia totala a reprezentat consumul intern alimentar,cantitati destinate consumului uman fie in stare proaspata fie procesate;

15.681.610 tone,repeyentand 38,89% din totalul productiei au fost destinate autoconsumului vegetal sau animalier;

1.483.460 tone au fost destinate exportului,adica 3,2% din totalul productiei.Din totalul exporturilor,47,3% au reprezentat plantele oleaginoase, iar 11,8% fructele.

10.561.710 tone au reprezentat un consum nealimentar intern.

Evolutia pietelor produselor agricole

Analiza cuprinde cele mai importante tari si regiuni care au fost intr-adevar un punct de reper pentru evolutia pietelor produselor agricole,regiuni in care targurile si pietele permanente au cunoscut o adevarata inflorire in perioada analizata si anume Germania,Anglia si Franta.

Concluziile ce rezulta din relatarile cronicarilor arata ca,la inceputul epocii moderne ,reteaua de targuri mostenite din Evul Mediu s-a intensificat atat sub aspect cronologic cat si geografic,atat calitativ cat si cantitativ:

a. din punct de vedere cronologic, cea mai mare parte a oraselor au inceput sa introduca in calendar zile de piata suplimentare, fata de cele existente pana atunci;

b. din punct de vedere geografic, in orasele care aveau infrastructura necesara au inceput sa apara noi targuri aflate la distante relativ mici 10-15 km unele fata de altele;

c.      din punct de vedere calitativ, sistemul de targuri a capatat aspect rural prin aparitia unui numar mare de piete in mediul rural, unele dintre ele specializandu-se pe comertul cu animale;

d. cresterea cantitativa se datoreaza unei cereri din ce in ce mai mari, datorita cresterii populatiei, si unei oferte din ce in ce mai bogate, dublate de prezenta din ce in ce mai importanta a comerciantilor si de inmultirea targurilor periodice, pe fondul cresterii schimburilor pe zone geografice tot mai mari.

Adaptarea targurilor la noile cerinte economice se face mai usor,insa ele incep sa-si piarda locul important pe care il aveau in comertul interior.

Pietele permanente insa au avut un comportament diferit de cel al targurilor. Tranzactiile comerciale se efectuau in preziua pietei, dar ele se polarizau catre doua sectoare diferite:comertul de detail si tranzactiile minore, pe de o parte si comertul en gros,pe de alta parte.Acesta din urma s-a efectuat prin negocieri desfasurate in locuri private si in holurile unor hanuri, departe de locul public al pietei.Pietele de la sfarsitul secolului 18 evolueaza catre o noua forma: marile piete de detail din orasele in expansiune.

In Romania,in evul mediu,organizatiile statale si cele sociale erau depasite de puterea Bisericii, singura care putea garanta orice reuniune pasnica fara plata vreunui bir.Cu ocazia praznicelor, credinciosii se intalneau periodic in pelerinaj la locasurile sfinte .

Printre cele mai importante concluzii care se pot desprinde se numara:

* La inceput, targurile erau preponderent agricole, urmand ca incet-incet produsele agricole sa se amestece cu produsele neagricole. A urmat un proces de specializare rezultand targuri numai cu produse agricole si targuri numai cu produse neagricole.

*Atat pietele permanente cat si targurile erau puternic legate de sarbatorile religioase si aveau aspectul unui balci.

In perioada actuala, la nivelul Uniunii Europene organizarea pietelor produselor agricole consta intr-un set de reguli stabilite prin intermediul deciziilor Comunitatii care sa reglementeze atat producerea cat si comercializarea produselor in toate statele membre. Pe masura ce Politica Agricola Comuna (PAC) a fost implementata, reglementarile nationale privitoare la piata produselor agricole au fost pe rand inlocuite.

Organizarea comuna a pietelor produselor agricole se refera la stabilirea unor masuri care viseaza atat reglementari generale cat si diferitele categorii de produse agricole.

2.4. Caracteristici manageriale ale functionarii pietelor produselor agricole

Consideram ca, conducerea cu succes si organizarea eficienta a pietei produselor agricole se refera la urmatoarele aspecte:

1. Controlul adecvat asupra activelor pietei.

2. Autoritatea si puterea necesara in managementul pietei.

3. Contractele cu utilizatorii pietei.

4. Asigurarea concordantei (conformitatii) dintre regulile pietei,contractele si acordurile incheiate la nivelul pietei.

5. Asigurarea viabilitatii si sustenabilitatii economice a unei piete.

6. Eficienta operationala si manageriala care trebuie sa asigure o aprovizionare regulata cu produse agricole proaspete in cantitatile si calitatea ceruta;transparenta preturilor stabilite prin competitie libera intre producatori; implementarea unor standarde si niveluri de calitate, acolo unde este necesar.

7. Asigurarea unei structuri manageriale eficiente si a unui personal pregatit si disciplinat.

Din punctul de vedere managerial cele doua tipuri de piete prezinta trasaturi diferite, iar problemele sunt abordate la intensificati diferite.

Dintre toate problemele cu care se confrunta pietelor produselor agricole,cele mai semnificative sunt:

*problema structurii de conducere si a sistemului decizional,insa importanta acesteia este diferita in cazul celor doua piete intrucat piata de gros este o structura mult mai complexa;

*problemele de management operational, care se regasesc in cazul ambelor piete, insa sunt la un alt nivel mult mai ridicat in cazul pietelor de gros,cum ar fi de exemplu problema gestionarii si dirijarii fluxului produselor agricole,organizarea spatiilor pentru parcari etc.;

*organizarea si gestionarea spatiilor de depozitare,a spatiilor de deservire si a utilitatiilor (depozite frigorifice,camere de conditionare etc.) sunt probleme importante pentru ambele tipuri de piete, dar din nou la un nivel mult mai ridicat in cazul pietelor de gros;

*asigurarea unui sistem informatic necesar pentru tranyactionarea produselor agricole, ceea ce nu se intalneste in cazul pietelor cu amanuntul;

*intocmirea regulamentelor de functionare,a procedurilor de inchiriere

de alocare a spatiului etc. sunt probleme la fel de importante pentru cele doua forme ale pietei produselor agricole.