PRESCRIPTIA IN DREPTUL COMERCIAL

PRESCRIPTIA IN DREPTUL COMERCIAL

1. Sistemul reglementarii in materie de prescriptie.

Regulile prescriptiei extinctive in dreptul comercial sunt stabilite in codul comercial si Decretul nr. 167/1958. Acest ultim act normativ constituie dreptul comun in materie.

a) Codul comercial nu mai este de actualitate in totalitate. El cuprinde prevederi privitoare la termenele de prescriptie (termenul general, unele termene speciale, inceperea prescriptiei extinctive pentru anumite activitati comerciale, suspendarea si intreruperea prescriptiei).

Observam ca termenele de prescriptie din codul comercial sunt mai scurte decat cele prevazute in codul civil, cod abrogat, in prezent cu referire la textele legate de prescriptie.

Mai mult, toate prevederile codului comercial privitoare la prescriptie trebuiesc interpretate in lumina Decretului nr. 167/1958[1].

Totodata codul comercial determina sfera aplicarii dispozitiilor care reglementeaza prescriptia in raporturile comerciale. Astfel:

- dispozitiile codului comercial in legatura cu prescriptia se aplica tuturor actiunilor ce rezulta din acte de comert, inclusiv din actele juridice mixte. In acest ultim caz se face aplicarea dispozitiilor art. 56 Cod com. care prevede ca daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi, in privinta acestui act, legii comerciale.

- de asemenea, aceste norme se aplica tuturor actiunilor care au ca izvor fapte juridice conexe actelor juridice comerciale (imbogatirea fara justa cauza, gestiunea de afaceri, plata nedatorata, fapte ilicite).

b) Decretul nr. 167/1958 cuprinde dreptul comun in materie de prescriptie. El are aplicare in materia actiunilor comerciale dar, tinand seama de urmatoarele reguli:

- codul comercial in materie de prescriptie este lege speciala;

- legea generala fiind ulterioara legii speciale, de la data intrarii in vigoare a Decretului nr. 167/1958, au fost abrogate toate dispozitiile din codul comercial contrare decretului.

- unele din dispozitiile Decretului nr. 167/1958 sunt cazute in desuetudine, daca se refera la relatii juridice cu privire la activitati economice specifice statului socialist. Nu vor mai fi de actualitate prevederile acestui decret cu referire la actiunile si raporturile juridice ale organizatiilor socialiste.

Nu este acceptata ideea ca notiunea de organizatie socialista poate fi inlocuita cu cea de persoana juridica[2].

De aici rezulta unele consecinte:

1. Termenul general de prescriptie pentru drepturile de creanta este de 3 ani indiferent de subiectii raportului juridic.

2. Pentru situatiile avute in vedere de art. 4 din decret, se aplica termenele speciale de prescriptie daca vreo lege prevede asemenea termene, sau daca nu, termenul general[3].

3. In cazul prevazut de art. 4 lit. e din decret, termenele de prescriptie aplicabile sunt cele prevazute de art. 956 Cod com. (5).

c) Exista si alte legi care cuprind dispozitii referitoare la prescriptie: Legea nr. 31/1990 (art. 48); Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale (art. 12); etc.

Termenele de prescriptie.

Din interpretarea normelor ce alcatuiesc sistemul reglementarii in materie de prescriptie deducem urmatoarele:

- termenul general de prescriptie, atat in materie civila cat si in materie comerciala este de 3 ani deoarece Decretul nr. 167/1958 a abrogat dispozitiile codului comercial in domeniu. Nu este normal sa acceptam ca dreptul comercial, preocupat de celeritatea operatiunilor, primeste un termen de prescriptie general al creantelor mai mare (10 ani), decat termenul general de prescriptie recunoscut de dreptul civil.

- sunt de actualitate unele termene speciale de prescriptie prevazute de codul comercial. Astfel:

1. Art. 952 Cod com. indica un termen de prescriptie de 2 ani pentru actiunile mijlocitorilor pentru plata drepturilor lor.

2. Art. 956 Cod com. indica termen de prescriptie privind actiunile carausului intemeiate pe contractul de transport: 6 luni, daca expedierea a fost facuta in Europa; 1 an, daca expedierea a fost facuta in tari din afara continentului european.

3. Art. 954 Cod com. face trimitere la termenul de 1 an pentru plata contrastaliilor bazate pe contracte de navlosire.

4. Termenul de prescriptie prev. de art. 949 Cod com. este inlocuit cu termenul general de 3 ani (actiuni ce rezulta din contracte de societate, din cambie si din cec).

- legea nr.31/1990 prevede:

1. Termenul de 6 luni pentru actiunile in daune ale fondatorilor contra societatii.

2. Termenul de 3 ani pentru actiunile in restituirea dividentelor fictive.

- legea nr.11/1991 prevede un termen de 1 an pentru actiunea in daune, pentru prejudicii cauzate prin fapte de concurenta neloiala.[4]

Cursul prescriptiei.

Inceputul prescriptiei.

Conform art. 7 din D. 157/1958 prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune. Aceasta regula este valabila si in materie comerciala.

Cand legea stabileste termene speciale de prescriptie, uneori se indica si alte momente pentru inceperea prescriptiei. Astfel:

- in actiunile derivate din contractul de societate prescriptia curge din ziua cand obligatia a ajuns la termen sau din ziua indeplinirii formalitatilor prevazute de lege (art. 949 Cod com.);

- in cazul actiunilor ce rezulta din cambie sau cec, prescriptia curge din ziua scadentei sau din ultima zi a termenului prevazut de lege.

- pentru actiunile intermediarilor prescriptia curge din ziua terminarii afacerii (art. 952 Cod com. )

- pentru actiunile contra carausului prescriptia curge dupa cum urmeaza:

1. in cazul pierderii totale a bunurilor, de la data cand bunurile trebuiau sa ajunga la destinatie.

2. in cazul pierderi partiale, avarierii bunurilor sau intarzierii, din ziua primirii bunurilor de catre destinatar (art. 956 Cod com).

- pentru actiunile in daune a fondatorilor contra societatii, termenul curge de la data adunarii generale a actionarilor care a hotarat dizolvarea anticipata, iar pentru actiunile pentru recuperarea dividentelor platite necuvenit de la data distribuirii dividentelor.

- pentru actiunile in daune pentru concurenta neloiala, termenul curge de la data la care pagubitul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca prejudiciul si pe cel care l-a cauzat, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data savarsirii faptei.[5]

Suspendarea prescriptiei

In materie comerciala prescriptia se suspenda in conditiile prev. de art. 11- 15 din Decretul nr. 167/1958. Deci, prevederile art. 946 Cod com. se socotesc abrogate.

Intreruperea prescriptiei

In acest domeniu sunt incidente prev. art. 16 - 17 din Decretul nr. 167/1958.

Raman valabile dispozitiile art. 946 al. 3 Cod com. care prevad ca in obligatiile cambiale actele intreruptive de prescriptie facute contra unuia din obligati nu produc nici un efect fata de ceilalti coobligati.

Repunerea in termen

Normele de drept comun in vigoare cu privire la repunerea in termen nu disting intre actiuni civile sau comerciale. Deci, deducem ca prevederile legate de repunerea in termen sunt aplicabile si actiunilor comerciale.