PROCEDURA REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI

PROCEDURA REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI

SECTIUNEA I

Descrierea procedurii

Precizari

Activitatea comerciala se intemeiaza pe anumite raporturi stabilite intre comercianti, de obicei raporturi contractuale. Desfasurarea normala a activitatii impune ca toti participantii ce si-au asumat obligatii sa si le execute in stricta conformitate cu contractele incheiate. Daca nu se procedeaza astfel, creditorul este pus in situatia de a fi lipsit de mijloacele necesare reluarii ciclului de productie. Aceasta cu atat mai mult cu cat toate lucrarile si activitatile efectuate de comercianti se realizeaza cu bani imprumutati.

Daca debitorul nu-si plateste datoriile, in raporturile civile, fiecare creditor procedeaza la vanzarea bunurilor debitorului pe cont propriu. Este posibil, in acest context ca unul dintre creditori sa fie platit integral pe cand altii nu reusesc sa incaseze nimic.

In raporturile comerciale legiuitorul a incercat sa gaseasca o formula procedurala prin care sa se imparta in mod egal patrimoniul comerciantului debitor intre toti creditorii sai. Fiecare dintre creditor trebuie sa primeasca ceva, sa aiba sansa sa-si achite propriile-i datorii si sa ramana in circuitul economic.

Separat de asta, este necesar sa fie protejati creditorii aflati in localitati indepartate care cu greu ar ajunge la timp pentru a obtine partea lor din patrimoniul debitorului aflat in incetare de plati.

Ca sa se asigure o reglare echitabila a acestor raporturi juridice s-a impus interventia statutului intr-o maniera diferita decat in simpla executare silita prin executor a bunurilor unui debitor, la cererea creditorului.

S-a conceput astfel o procedura mai complexa, celei prin care se executa singular si individual activele patrimoniale ale debitorului, executare ce poate duce pana la lichidarea tuturor acestor active. Se urmareste asigurarea unei securitati depline asupra modului de lichidare, in interesul si favoarea tuturor creditorilor, indiferent de originea creantei.

Este unanim admis din practica vietii economice, ca pentru creditori, atat timp cat debitorul sau exista, exista sanse sa recupereze ceva in contul creantelor. Odata cu disparitia debitorului ca entitate patrimoniala, speranta recuperarii dispare. In consecinta, inainte de a se ajunge la lichidarea patrimoniului debitorului, creditorii au interesul sa ofere debitorului sansa de a relua activitatea; sa-i faca anumite inlesniri; sa-i dea voie sa-si reorganizeze activitatea incat sa redevina functional si sa-si poata plati datoriile in continuare.

Din acest motiv, din toate timpurile viata economica libera a conceput si admis procedura falimentului; procedura ce are ca scop satisfacerea intereselor creditorilor. Pentru ca falimentul sa-si atinga scopul sau esential, (asigurarea unui tratament egal pentru toti creditorii) este necesar ca procedura sa fie judiciara (sub controlul unui judecator), sa fie unica (sa cuprinda intreg activul si pasivul falitului si sa se deruleze sub control unic, chiar daca comertul debitorului se efectueaza in locuri diferite), sa fie publica (toti cei interesati sa poata avea acces la dezbateri) si sa fie contradictorie (partile cu interese contrare, sa poata obtine, prezentarea punctelor lor de vedere contrare, arbitrajului cinstit si legal al judecatorului).

Fara indoiala acest sistem constituie o treapta superioara in evolutia morala si juridica a unui sistem economic, intrucat impune un mediu mai viguros si mai cinstit, adica acela in care se simte necesitatea de a pedepsi pe acei care fac datorii stiind ca nu le vor plati, pe aceia care fac cheltuieli excesive pe banii altora, pe aceia care platesc un creditor in paguba altora, care ascund o parte din activul lor in frauda creditorilor[1].

Reglementarea actuala

Intrucat reglementarea falimentului cuprinsa in Codul Comercial nu mai era de actualitate, s-a impus adoptarea unei noi reglementari, si anume Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare[2], aplicabila comerciantilor iar in ce priveste bancile, s-a adoptat Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bancilor, modificata si completata prin OUG nr. 186/1999 .

Legea nr. 64/1995 a fost modificata prin OG nr. 38/1996 si apoi prin OUG nr. 58/1997[4]; aceste modificari din urma au determinat si modificarea titlului legii in 'Legea privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului'.

Legea nr. 64/1995 a fost republicata, textele capatand o noua numerotare, in temeiul art. XI din Legea nr. 99/1999[5].

In forma sa republicata, legea a fost modificata si completata prin OUG nr. 38/2002[6], ordonanta aprobata si modificata prin Legea nr. 82/2003 ; apoi a fost modificata prin Legea nr.249/2005 si republicata in M.Of. nr.130/29.06.2005..

Legea nr. 64/1995 a adoptat o procedura complexa de salvare a comerciantului aflat in dificultate, prin reorganizare sau, in cazul unui esec, printr-o procedura de lichidare a patrimoniului debitorului - falimentul.

Normele legii speciale se completeaza, in masura compatibilitatii lor, cu dispozitiile Codului de procedura civila si ale Codului comercial (art. 128 din Legea nr. 64/1995)[8].

Conform prevederilor art. 1 din lege, procedura reorganizarii judiciare si a falimentului se aplica tuturor comerciantilor aflati in insolventa, adica in '. . . incapacitate vadita de plata a datoriilor . . . '.

Procedurile instituite de lege se suspenda fata de debitorii societatilor comerciale cu capital majoritar de stat pentru care Guvernul a instituit sau va institui proceduri speciale de supraveghere financiara pe perioada cat acestea se afla sub incidenta acestor proceduri.

Notiune. Caractere juridice.

Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului constituie un ansamblu de reguli reglementate de lege, ce urmaresc plata datoriilor debitorului aflat in incetare de plati, prin redresarea economico-financiara a debitorului sau executarea silita a bunurilor din patrimoniul acestuia.

Prin finalitatea sa procedura este unica.

Totusi, se prezinta cu doua componente.

Este unica pentru ca regulile sunt comune pentru fiecare din partile componente si urmareste aceeasi finalitate: plata datoriilor debitorului aflat in incetare de plati, reglarea raporturilor juridice cu creditorii; clarificarea situatiei juridice a debitorului falit; asigurarea sigurantei circuitului economic.

Elementele componente difera numai prin caile prin care se ajunge la finalitatea dorita. Exista doua componente pentru ca pot exista doua moduri de a atinge aceasta finalitate:

- cand debitorul reintra in circuitul normal al activitatii economice, prin reorganizare judiciara;

- cand debitorul nu mai poate reveni si, atunci este necesar ca el sa dispara din viata economica, protejandu-se, insa, pe cat este posibil, ceilalti comercianti; debitorul este in faliment.

De aici rezulta urmatoarele:

- cele doua componente se exclud reciproc privind situatii diferite;

- prioritara va fi procedura reorganizarii.

- optiunea pentru una sau alta din componente apartine creditorilor, ei fiind nemijlocit interesati sa aleaga variantele care ii satisfac in conditii optime.

Procedura are urmatoarele caractere:

- este judiciara - se desfasoara in fata instantei, sub controlul acesteia.

- este profesionala - se aplica numai comerciantilor.

- are un caracter de remediu sau, dupa caz, de executare silita.

- este colectiva, concursuala - priveste satisfacerea intereselor tuturor creditorilor debitorului falit.

- este generala si unitara - priveste toate activele patrimoniale ale debitorului, debitorul fiind supus unei singure proceduri la care participa toti creditorii.

SECTIUNEA II

Declansarea procedurilor

Conditiile aplicarii procedurii.

Aplicarea procedurii presupune indeplinirea a doua conditii:

- debitorul sa fie comerciant, persoana fizica, ori societate comerciala.

- debitorul sa fie in insolventa;

Debitorul sa fie comerciant.

a) persoana fizica dobandeste calitatea prin savarsirea unor acte de comert cu caracter profesional. Dovada calitatii de comerciant este o chestiune de fapt.

Procedura nu se va aplica persoanelor ce nu au capacitatea pentru a fi comercianti, chiar daca savarsesc fapte de comert in chip profesional. Face exceptie minorul ce continua comertul antecesorului sau prin ocrotitorul sau legal.

Procedura se va aplica persoanelor fizice care desfasoara o activitate comerciala incalcand dispozitiile legale prin care se stabilesc incompatibilitati.

Calitatea de comerciant inceteaza in momentul in care persoana nu mai savarseste faptele de comert. Dovada acestei situatii juridice este tot o chestiune de fapt.

Se discuta in literatura care va fi soarta procedurii in cazul in care decesul comerciantului debitor a intervenit dupa ce procedura s-a declansat. Se opineaza ca procedura va continua deoarece nu exista nici un impediment legal care sa o opreasca. In acest caz succesorii comerciantului decedat vor avea toate drepturile si obligatiile ce rezulta din aplicarea procedurii, daca accepta mostenirea.

Meseriasii care pot fi considerati comercianti pot fi supusi procedurii.

b) societatile comerciale. Societatea comerciala dobandeste calitatea de comerciant in momentul inmatricularii si pierde calitatea prin dizolvare si lichidare. Societatea dizolvata, intrucat este persoana juridica, poate fi supusa procedurii falimentului.

Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului aplicata societatii in nume colectiv si societatii in comandita simpla nu se extinde asupra asociatilor, deoarece cel aflat in incetare de plati este societatea, nu asociatul. Societatea si asociatul sunt subiecti de drept distincti, cu individualitate juridica proprie.

c) alte persoane juridice.

Regiile autonome, cu toate ca sunt socotite comercianti nu intra sub incidenta procedurii instituite de legea 64/1995. Este foarte probabil ca acest sector economic sa fie supus unor reglementari speciale.

Organizatiile cooperatiste pot fi supuse procedurii, deoarece sunt comercianti si activitatea lor nu intra sub un regim juridic special. Exista si puncte de vedere contrare.

Insolventa comerciantului

Expresia este utilizata de lege (art. 1 alin. 2 din legea 64/1995). Ea desemneaza situatia in care comerciantii nu mai pot face fata datoriilor lor comerciale.

Aceasta situatie presupune imposibilitatea debitorului de a face fata datoriilor comerciale exigibile si absenta numerarului disponibil.

Neplata datoriilor la termen nu echivaleaza cu incetarea platii, insa reprezinta un element material care conditioneaza existenta incetarii platilor.

Legea fixeaza un plafon valoric al datoriilor debitorilor, avand in vedere, datoriile care timp de cel putin 30 de zile de la scadenta, nu au fost platite. Astfel:

- daca creanta izvoraste din raporturi de munca sau din raporturi obligationale civile, cuantumul ei trebuie sa fie mai mare de 6 salarii medii pe economie, calculate la data formularii cererii introductive;

- in celelalte cazuri, cuantumul creantei trebuie sa fie mai mare decat echivalentul in lei a 500 euro, calculat la data formularii cererii;

- in cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii mentionate, cuantumul total al creantelor trebuie sa fie superior valorii a 6 salarii medii pe economie, calculate la data depunerii cererii.

S-a pus problema daca procedura se va aplica si in cazul in care debitorul are o singura datorie neonorata. S-a opinat ca procedura reorganizarii si a falimentului este admisibila chiar daca exista o singura datorie neexecutata la termen[9].

Incetarea platilor mai este numita insolventa comerciala.

Insolventa comerciala este definita ca acea stare a patrimoniului debitorului care exprima neputinta acestuia de a plati datoriile comerciale scadente din cauza lipsei de lichiditati.

Insolventa comerciala se deosebeste de insolvabilitatea debitorului. Insolvabilitatea este o stare de dezechilibru financiar in care valoarea elementelor pasive este mai mare decat valoarea elementelor active. Este posibil ca o persoana solvabila sa intre in stare de insolventa comerciala, deoarece ii lipsesc sume de bani disponibile.

Incetarea platilor se deosebeste si de refuzul de plata al debitorului. Refuzul de plata se intemeiaza pe exceptii pe care debitorul le socoteste, cu buna-credinta, ca intemeiate. Nu este obligatoriu ca refuzul de plata sa fie intemeiat ca sa nu fie considerat incetare de plati. Instanta va aprecia daca refuzul debitorului de a plati se incadreaza ori nu in conceptul de buna-credinta.

Aplicarea procedurii este posibila numai daca incetarea platilor indeplineste conditiile prevazute de lege, dupa cum urmeaza:

- datoriile sa fie comerciale, adica obligatia rezulta dintr-un raport comercial ce deriva din savarsirea de fapte de comert. Datoriile civile nu justifica declansarea procedurii. Totusi creditorii, titulari de creante ce izvorasc dintr-un raport civil pot fi admisi la masa creditorilor.

- datoriile trebuie sa fie certe, lichide si exigibile.

In practica, incetarea platilor se manifesta prin neplata datoriilor sale, din lipsa de lichiditati. Incetarea platii poate sa rezulte si din marturisirea debitorului sau din alte fapte revelatorii (folosirea de catre debitor a unor mijloace ruinatoare sau frauduloase pentru ascunderea starii de incapacitate, disparitia debitorului, inchiderea magazinelor, etc).

Dovada starii de insolventa comerciala se face prin orice mijloc de proba.

Inceperea procedurii.

Conform art. 24 din lege, procedura incepe pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre debitorul insusi sau de catre un creditor, ori de catre camera de comert si industrie teritoriala. Deci, procedura este initiata printr-o cerere introductiva.

Cererea introductiva.

Se poate formula de catre debitor, de catre oricare dintre creditori si de catre camera de comert si industrie teritoriala. Procurorul si judecatorul nu sunt indreptatiti la a depune cererea introductiva chiar daca, in activitatea lor au constatat existenta unor situatii ce demonstreaza incetarea platilor.

a) cererea debitorului. Cand insasi debitorul constata ca nu-si mai poate onora datoriile comerciale ajunse la scadenta, se va putea adresa tribunalului pentru declansarea procedurii.

Cererea trebuie insotita de o declaratie prin care debitorul isi arata intentia de a-si reorganiza activitatea sau de a-si lichida patrimoniul. Tribunalul nu va primi cererea debitorului prin care solicita reorganizarea daca in ultimii cinci ani a mai facut o asemenea cerere sau a facut obiectul unei astfel de cereri introduse de creditori.

Cererea se semneaza de catre debitor, dar poate fi formulata si prin mandatar, cu mandat special.

Cererea va fi insotita de urmatoarele acte:

- bilantul si copii de pe registrele contabile curente;

- lista tuturor bunurilor debitorilor,

- lista creditorilor cu precizarea creantelor acestora,

- contul de profit si pierderi pentru anul anterior depunerii cererii,

- lista asociatilor cu raspundere nelimitata,

- declaratia prin care debitorul isi arata intentia de a-si reorganiza activitatea sau de a lichida patrimoniul.

Daca actele nu se depun cu cererea ele vor putea fi depuse ulterior in termen de 10 zile. Daca actele nu se depun in termen cererea va fi respinsa.

Cererea debitorului are valoarea juridica a unui act procesual declansator al procedurii. Separat de asta, cererea este privita ca o marturisire a debitorului cu privire la situatia in care se afla, aceea de a fi incercat plata datoriilor exigibile. Cererea nu are valoare de marturisire in sensul recunoasterii creantelor creditorului, pentru ca creditorii pot sa-si valorifice creantele in cadrul procedurii numai ca urmare a declararii si verificarii lor de catre instanta[10].

b) cererea creditorilor.

1. Orice creditor ce are o creanta certa, lichida si exigibila poate formula cererea in conditiile prevederilor art. 29. Prin cerere se solicita inceperea procedurii. Creditorul nu trebuie sa-si manifeste optiunea pe vreuna din componentele procedurii. Creditorul trebuie sa indice suma de bani datorata de debitor, natura creantei si temeiul juridic al acesteia.

2. Cererea trebuie adusa la cunostinta creditorului prin intermediul instantei. Cererea este comunicata camerei de comert si industrie teritoriala si se afiseaza la usa instantei.

3. Debitorul poate contesta cererea creditorilor in cinci zile de la primirea copiei. Este posibil ca instanta sa oblige pe creditorii ce au introdus cererea sa depuna o cautiune al carei cuantum poate fi de cel mult 30 % in valoarea creantelor lor. Cautiunea are rolul de a descuraja abuzurile creditorilor. Daca cererea creditorilor este admisa cautiunea se va restitui. Daca cererea este respinsa cautiunea poate fi folosita pentru acoperirea pagubelor creditorului. Dreptul la reparatie in favoarea debitorului exista numai in cazul abuzului sau a relei-credinte a debitorului.

Daca creditorii nu consemneaza cautiunea in cinci zile, cererea va fi respinsa.

4. Instanta va solutiona contestatia impotriva cererii creditorilor in conditiile legii. Adica:

- instanta va tine sedinta in 30 zile ce curge de la data inregistrarii contestatiei,

- la sedinta vor fi citati creditorii ce au introdus cererea, debitorul si camera de comert si industrie.

- instanta examineaza daca debitorul este sau nu in incetare de plati. De asemenea, verifica indeplinirea conditiilor generale pentru aplicarea procedurii, precum si conditiile speciale privind inceperea procedurii la cererea creditorilor.

- daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru inceperea procedurii, se va respinge contestatia. Daca aceste conditii legale nu sunt indeplinite se va admite contestatia si se va respinge cererea creditorilor.

- hotararea de respingere a cererii creditorilor se afiseaza la usa instantei. Prin respingere, cererea se socoteste a fi lipsita de orice efecte.

c) cererea camerei de comert si industrie teritoriala se introduce impotriva debitorului care, potrivit datelor de care dispune, se afla intr-o situatie notorie de incetare a platilor. Aceasta cerere urmeaza procedura specifica cererii introduse de catre creditori.

Data inceperii procedurii.

In cazul cererii debitorului data inceperii procedurii este data inregistrarii cererii la tribunal.

In cazul cererii creditorilor data inceperii procedurii este, dupa caz, data expirarii termenului pentru contestarea de catre debitor a cererii creditorilor (daca debitorul nu a facut contestatie), ori data respingerii contestatiei debitorului (daca debitorul a facut contestatie).

In cazul cererii camerei de comert, data inceperii este aceeasi ca si in cazul cererii creditorilor.

Efectele inceperii procedurii.

Inceperea procedurii are efecte cu privire la drepturile tertilor pentru valorificarea creantelor impotriva debitorilor.

Efectele se produc de la data inceperii procedurii.

Aceste efecte sunt:

1. Suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

2. Suspendarea cursului prescriptiei privind actiunile pentru realizarea creantelor impotriva debitorilor.

3. Interdictia constituirii unor garantii. Dupa inceperea procedurii nu se mai pot constitui garantii in favoarea vreunui creditor. Orice garantie constituita contrar acestei reguli este nula.

Continuarea procedurii.

Daca instanta respinge contestatia debitorului impotriva cererii introductive si la cererea debitorului, instanta va fi investita legal cu aplicarea procedurii.

Odata inceputa procedura, tribunalul trebuie sa ia anumite masuri prin care sa asigure continuarea ei in conditiile legii.

1. Desemnarea judecatorului sindic. Se realizeaza in cel mai scurt timp de la data inceperii procedurii.

2. Desemnarea administratorului se face in cadrul primei sedinte a adunarii creditorului sau ulterior, de catre creditorii care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor, sau poate fi desemnat de judecatorul sindic prin hotararea de deschidere a procedurii. Creditorii nemultumiti pot contesta aceasta decizie in termen de 5 zile, judecatorul sindic judecand toate contestatiile de urgenta si deodata, intr-o singura sedinta.

Daca hotararea adunarii creditorului nu este contestata, judecatorul sindic, printr-o incheiere, va desemna administratorul propus, dispunand totodata incetarea atributiilor administratorului desemnat prin hotararea de deschidere a procedurii.

Asadar, judecatorul sindic se numeste de catre instanta, iar desemnarea administratorului se face tot de catre instanta, pe baza deciziei creditorilor.

3. Notificarea continuarii procedurii catre creditori, debitor si camera de comert si industrie. Notificarea consemneaza ca sunt indeplinite cerintele legii privind desfasurarea procedurii si instiintarea privind convocarea primei sedinte a adunarii creditorilor.

4. Convocarea adunarii creditorilor. Prima sedinta a adunarii creditorilor va fi convocata la data, ora si locul indicat in notificare. Aceasta trebuie sa aiba loc in cel mult 10 zile de la expirarea termenului de 60 zile acordat creditorilor pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului. In functie de circumstante si pentru motive temeinice, judecatorul sindic va putea prelungii termenul de 60 zile cu maxim 60 de zile.

5. Depunerea actelor necesare continuarii procedurii.

Debitorul trebuie sa prezinte instantei toate actele necesare cunoasterii situatiei sale patrimoniale. Debitorul va furniza judecatorului sindic sau administratorului toate informatiile cu privire la activitatea si bunurile sale.

6. Prezentarea raportului privind situatia debitorului.

Judecatorul sindic sau, dupa caz, administratorul va trebui sa intocmeasca un raport ce-l va prezenta instantei in 60 zile de la desemnarea lor. Raportul se refera la cauzele si imprejurarile care au dus pe debitor in situatia de incetare a platilor, la natura obligatiilor neindeplinite si consemneaza intentia debitorului in sensul reorganizarii activitatii sau lichidarii patrimoniale. Raportul trebuie sa precizeze eventualele raspunderi pentru situatia creata.

SECTIUNEA III

Administrarea procedurii

Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului are un caracter judiciar. Ea se realizeaza de catre instanta si de alte organe, sub autoritatea instantei.

Organele care administreaza procedura sunt instanta judecatoreasca, judecatorul sindic, administratorul, lichidatorul, adunarea creditorilor si comitetul creditorilor.

Fiecare din aceste organe are atributiile stabilite prin lege.

Instanta judecatoreasca.

Legea nr.64/1995 consacra conceptia initiala a codului comercial dupa care in aplicarea procedurii colective rolul cel mai important revine instantei si nu creditorilor. Acest rol se infaptuieste de catre tribunal si de catre un magistrat desemnat, judecatorul sindic.

Instanta este competenta sa decida in toate problemele esentiale ale procedurii, atat din punct de vedere juridic cat si economic.

Competenta.

1. Competenta materiala pentru aplicarea procedurii apartine tribunalului, indiferent de valoarea creantelor creditorilor.

2. Competenta teritoriala privind aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, apartine tribunalului in jurisdictia caruia se afla sediul debitorului, care este inregistrat in registrul comertului (art. 6). In forma initiala a legii, criteriul pentru determinarea competentei teritoriale era 'sediul comercial principal al debitorului', in prezent legea operand pentru un criteriu unitar, sediul debitorului. Pentru a evita orice posibilitate de interpretare, legea indica faptul ca sediul social avut in vedere pentru determinarea competentei teritoriale a tribunalului, este cel cu care 'comerciantul figureaza in registrul comertului.'

3. Toate procedurile indicate de lege sunt de competenta exclusiva a tribunalului. Debitorul, creditorii ori camera de comert nu pot investi un alt tribunal prin cererea lor introductiva. Necompetenta teritoriala se poate invoca si din oficiu, de catre instanta.

Cand legea foloseste sintagma 'toate procedurile', se au in vedere toate actiunile care deriva din declansarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului. Tribunalul judeca toate actiunile ce-si au cauza si originea in procedura.

Atributiile tribunalului.

1. Atributii jurisdictionale:

- judeca toate contestatiile debitorilor impotriva cererilor introductive pentru inceperea procedurii;

- judeca cererile de a se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;

- judeca actiunile introduse de judecatorul sindic pentru anularea unor acte juridice cu caracter patrimonial anterioare cererii introductive;

- judeca toate contestatiile debitorului ori ale creditorilor impotriva masurilor luate de judecatorul sindic;

- judeca toate contestatiile impotriva hotararii judecatorului sindic de a se continua activitatea debitorului, in caz de reorganizare;

- solutioneaza obiectiile la rapoartele semestriale si la cel final al judecatorului sindic;

- da hotarare de inchidere a procedurii.

2. Atributii cu caracter administrativ:

- desemnarea judecatorului sindic si, dupa caz, a administratorului sau a lichidatorului;

- aproba desemnarea unor persoane care sa-l ajute pe judecatorul sindic la indeplinirea hotararilor sale;

Caile de atac impotriva hotararilor tribunalului.

Hotararile tribunalului sunt, in principiu, definitive si executorii.

In conditiile legii partea interesata poate ataca hotararile pe calea recursului, competenta fiind sa-l solutioneze, Curtea de Apel. Recursul se va judeca in termen de 30 zile de la inregistrarea dosarului la Curtea de Apel.

Judecatorul sindic.

1. Judecatorul sindic este un judecator desemnat din partea tribunalului de catre presedintele instantei. Judecatorul sindic indeplineste o functie publica si de interes general. El isi pastreaza calitatea de magistrat si nu este socotit un reprezentant al partilor. Actele sale sunt obligatorii pentru debitori si pentru creditori.

2. Judecatorul sindic poate fi inlocuit cu alt judecator ce este investit cu aceasta calitate in tot cursul procedurii, printr-o incheiere motivata, data in camera de consiliu.

3. Principalele atributii ale judecatorului sindic sunt urmatoarele:

- hotaraste deschiderea procedurii;

- solutioneaza contestatia debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor;

- desemneaza administratorului sau lichidatorului, stabileste atributiile acestora si exercita controlul asupra acestora;

- judeca cererea de a se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;

- judeca cererile administratorului/lichidatorului de a anula unele transferuri patrimoniale, anterioare deschiderii procedurii;

- solutioneaza contestatiile debitorului/creditorului, introduse impotriva masurilor luate de administrator/lichidator;

- confirma planul de reorganizare/lichidare, dupa votarea lui de catre creditori;

- in caz de reorganizare, hotaraste continuarea activitatii debitorului;

- solutioneaza obiectiilor aduse rapoartelor trimestriale sau la cel final ale administratorului/lichidatorului;

- autentifica actele juridice incheiate de lichidator, pentru a caror validitate este necesara forma autentica;

- hotaraste inchiderea procedurii.

4. Hotararile judecatorului sindic pot fi atacate la Curtea de Apel cu recurs, in conditiile legii.

5. Judecatorul sindic poate fi ajutat de specialisti. El ii propune pe specialisti, iar instanta poate sa-i aprobe.

6. Indatoririle judecatorului sindic inceteaza prin inlocuire sau la inchiderea procedurii.

a) inlocuirea se poate face prin incheierea motivata a tribunalului data in camera de consiliu;

b) inchiderea procedurii este decisa prin hotararea tribunalului. Cu aceasta ocazie, judecatorul sindic va fi descarcat de indatoriri si responsabilitati. Inchiderea procedurii descarca si pe specialistii ce au ajutat pe judecatorul sindic.

Adunarea creditorilor.

1. Este alcatuita din toti creditorii debitorului impotriva caruia au inceput procedura. Convocarea o face administratorul sau, dupa caz de lichidator daca legea si judecatorul sindic nu dispune altfel. Convocarea trebuie facuta si la cererea creditorilor, cu garantii sau chirografari, ce detin cel putin 30% din valoarea totala a creantelor asupra debitorului.

2. La sedinta pot participa pe langa creditori si doi reprezentanti ai salariatilor debitorului, precum si un grefier desemnat de judecatorul sindic.

Debitorul este obligat sa participe la sedinta (cu exceptia situatiei cand este scutit de judecatorul sindic). Sedintele sunt prezidate de judecatorul sindic. Hotararile se iau cu votul creditorilor ce detin majoritatea din valoarea totala a creantelor prezente.

3. Adunarea creditorilor are urmatoarele atributii:

- analizarea situatiei debitorului si a masurilor luate de judecatorul sindic;

- aprobarea planului de reorganizare;

- aprobarea vanzarii unor bunuri importante din patrimoniul debitorului.

Comitetul creditorilor.

1. Este un organ colectiv, distinct de adunarea creditorilor cu atributii operative in cadrul procedurii. Este format din 3-7 creditori, alesi prin majoritate simpla de adunare. Daca nu se realizeaza majoritatea ceruta de lege, comitetul este numit de judecatorul sindic.

2. Comitetul are urmatoarele atributii:

- acorda asistenta judecatorului sindic;

- solicita ridicarea dreptului debitorului de a conduce activitatea;

- exercita daca este autorizat de judecatorul sindic actiunile privind anularea unor acte juridice facute de debitor in frauda creditorilor;

Adunarea generala a asociatilor/actionarilor. Comitetul asociatilor/actionarilor

Adunarea generala a asociatilor/actionarilor poate fi convocata de catre administrator/lichidator sau la cererea asociatilor/actionarilor reprezentand cel putin 10% din capitalul social daca in actul constitutiv nu se prevede altfel, ori de cate ori va fi nevoie.

Potrivit legii, administratorul sau lichidatorul au obligatia sa-i notifice pe asociati/actionari despre urmatoarele:

- hotararea de deschidere a procedurii;

- propunerea de indeplinire a unor acte, operatiuni si plati care depasesc conditiile obisnuite de exercitare;

- solicitarea si hotararea de intrare in faliment;

- propunerea de vanzare in bloc sau de vanzare a imobilelor;

- raportul final si bilantul general intocmite de lichidator;

- hotararea de inchidere a procedurii.

Adunarea generala a asociatilor/actionarilor se intruneste valabil, in prezenta asociatilor/actionarilor care detin cel putin 1 din capitalul social, daca legea nu prevede altfel, iar deciziile se adopta cu votul asociatilor/actionarilor care reprezinta cel putin 1/3 din capitalul social al societatii.

Principalele atributii ale adunarii asociatilor/actionarilor sunt:

a) desemneaza comitetul asociatilor/actionarilor.

b) analizeaza situatia debitorului si rapoartele prezentate de comitetul asociatilor/actionarilor.

c) analizeaza masurile luate de administrator/lichidator si propune noi masuri.

Daca imprejurarile o impun, judecatorul sindic va numi prin hotararea de deschidere a procedurii, sau ulterior, un comitet format din 3-7 asociati/actionari care detin partile sociale/actiunile cele mai mari ca valoare.

Totodata, in cadrul primei sedinte a adunarii generale a asociatilor/actionarilor, acestia pot alege un comitet format din 3-7 asociati/actionari care se ofera voluntar, comitet care il va inlocui pe cel desemnat de judecatorul sindic.

Comitetul asociatilor/actionarilor poate indeplini urmatoarele atributii:

a) propune desemnarea unui administrator.

b) se consulta cu administratorul/lichidatorul cu privire la desfasurarea si administrarea procedurii.

c) examineaza actele savarsite de debitor, administrator sau lichidator, activitatea debitorului si posibilitatea de a-si continua activitatea.

d) acorda asistenta pentru elaborarea unui plan de reorganizare, informeaza si consiliaza pe asociati/actionari cu privire la continutul oricarui plan propus.

Administratorul.

1. Este numit in doctrina 'administrator judiciar', pentru a nu fi confundat cu administratorii societatii[11].

Aceasta calitate o poate avea orice persoana fizica sau juridica. Persoanele fizice desemnate in aceasta calitate trebuie sa fie contabili autorizati, experti contabili sau licentiati in economie sau drept, sau inginer cu cel putin cinci ani activitate practica.

Functia nu este obligatorie. Atributiile sale sunt stabilite de judecatorul sindic prin incheiere. Administratorul devine un mandatar al judecatorului sindic.

2. Angajarea administratorului este hotararea de creditorii ce detin o majoritate de cel putin 50% din valoare totala a creantelor. Numirea se face de catre judecatorul sindic pe baza cererii si aprobarii creditorilor.

Administratorul poate fi desemnat si de judecatorul sindic prin hotararea de deschidere a procedurii.

Inainte de desemnarea sa, administratorul va face dovada ca este asigurat pentru raspunderea profesionala, prin subscrierea unei polite de asigurare valabile care sa acopere eventualele prejudicii cauzate in indeplinirea atributiilor sale. Riscul asigurat trebuie sa reprezinte consecinta activitatii administratorului in perioada exercitarii calitatii sale.

Sub sanctiunea revocarii din functie si a repararii prejudiciului, administratorului ii este interzis sa diminueze valoarea sumei asigurate.

3. Administratorul are urmatoarele atributii:

- examineaza activitatea debitorului si intocmeste un raport referitor la cauzele si imprejurarile care au generat starea de insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, precum si la sansele de reoganizare, raport care va fi prezentat judecatorului sindic in termen de 60 de zile de la desemnarea sa;

- intocmirea actelor care trebuie sa insoteasca cererea debitorului si pe care debitorul nu le-a indeplinit in termenele legale, verificarea, corectarea si completarea informatiilor cuprinse in actele intocmite de debitori;

- supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;

- conducerea activitatii debitorului;

- stabilirea datelor sedintelor adunarii creditorului;

- introducerea actiunilor de anulare a actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, a unor transferuri patrimoniale, operatiuni comerciale, susceptibile a prejudiciat drepturile creditorilor;

- aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor de conservare a acestora;

- mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;

- examinarea creantelor si formularea de obiectiuni;

- urmarirea incasarii creantelor referitoare la bunuri sau la sume de bani din averea debitorului, transferate inainte de deschiderea procedurii;

- incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale, toate acestea sub conditia confirmarii de catre judecatorul sindic;

- sesizarea judecatorului sindic in legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta;

- orice alte activitati stabilite de judecatorul sindic prin incheiere.

Atributiile administratorului pot fi modificate de catre judecatorul sindic, in toate cazurile impuse de asigurarea finalitatii procedurii.

In cazul trecerii la procedura falimentului, atributiile administratorului vor inceta in momentul in care judecatorul sindic il desemneaza pe lichidator si ii stabileste atributiile.

Lichidatorul.

1. Lichidatorul este numit in cazul in care se paseste in procedura falimentului. Poate fi lichidator orice persoana fizica sau juridica. Persoana ce va indeplini aceasta functie trebuie sa intruneasca conditiile cerute de lege pentru a fi administrator judiciar. Functia nu este obligatorie. Ea se impune in cazurile in care complexitatea patrimoniului debitorului necesita serviciile unui specialist.

Lichidatorul are pozitia juridica a unui mandatar. Atributiile sale sunt stabilite de lege si de judecatorul sindic.

2. Necesitatea numirii lichidatorului este apreciata de judecatorul sindic. Numirea o va face judecatorului sindic.

3. Lichidatorul efectueaza toate actele, operatiunile si procedurile dispuse de judecatorul sindic, in vederea lichidarii patrimoniului debitorului. Actele incheiate de lichidator pentru validitatea carora este necesara forma autentica, vor fi autentificate prin incheiere de autentificare de catre judecatorul sindic.

SECTIUNEA IV

Planul de reorganizare. Reorganizarea

Precizari.

Legea 64/1995 a inlaturat institutiile moratoriului si concor­datului. Totusi, prevederile acestei legi nu se abat de la principiul potrivit caruia este in interesul creditorilor ca debitorul sa existe.

Din acest motiv, noua reglementare prevede institutia reorganizarii, operatie ce se infaptuieste pe baza unui plan propus de cei interesati si care are drept finalitate reintroducerea debitorului in circuitul economic normal.

Elaborarea si continutul planului.

1. Sunt in drept de a propune un plan de revigorare a debitorului, debitorul insusi, reprezentantul asociatiilor creditorilor societatii intrate in procedura, administratorul, comitetul de creditare.

Daca debitorul doreste propunerea unui plan, el trebuie sa faca o declaratie in acest sens in cererea introductiva. Debitorul, persoana fizica, nu poate propune planul daca a fost in ultimii cinci ani debitor intr-o procedura instituita de legea 64/1995, sau a fost condamnat pentru anumite infractiuni.

Este posibil sa se propuna mai multe planuri.

2. Planul poate prevedea reorganizarea si continuarea activitatii debitorului, sau lichidarea patrimoniului. Exista deci, planuri de reorganizare si planuri de lichidare.

3. Cuprinsul planului.

Planul contine elemente de diferentiere, in functie de obiectul planului de reorganizare.

Planul va indica perspectivele de redresare in raport cu posibilitatile si specificul activitatii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile     si cu cererea pietei fata de oferta debitorului; va cuprinde masuri concordante cu interesele creditorilor si ale asociatiilor, precum si cu ordinea publica, inclusiv in ce priveste modalitatea de selectie, desemnare si inlocuire a administratorilor si directorilor.

Planul va indica modalitatea si termenele la care se face lichidarea totala sau partiala a pasivului pentru fiecare creditor inscris in tabloul final de creanta.

Planul va mentiona:

- categoriile de creante care nu sunt defavorizate;

- tratamentul categoriilor de creante defavorizate;

- daca si in ce masura debitorul, asociatii din societatile in nume colectiv si asociatii comanditati din societatile in comandita vor fi descarcati de raspundere;

- ce despagubiri urmeaza a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creante, in comparatie cu valoarea estimativa ce ar putea fi primita prin distribuire in caz de faliment.

Planul va specifica masurile adecvate pentru punerea sa in aplicare.

Planul va putea sa defavorizeze orice categorie de creante; sa mentina sau sa denunte orice contract la care debitorul este parte; sa realizeze orice tranzactie cu privire la creantele debitorului fata de terti; sa prevada vanzarea totala sau partiala a bunurilor si distribuirea sumelor de bani; sa modifice drepturile titularilor de creanta garantate sau chirografare.

Se socoteste ca o creanta este defavorizata de plan, pentru orice categorie de creanta daca planul prevede o modificare fie a creantei, fie a conditiilor de realizare a acesteia.

4. Aprobarea planului de reorganizare

Dupa elaborarea sa, planul de reorganizare trebuie sa parcurga formalitatile indicate de lege, si anume:

a) Depunerea planului

Planul trebuie depus la tribunal unde se inregistreaza si la oficiul registrului comertului si de asemenea se comunica debitorului, administratorului comitetului creditorilor, comitetului asociatilor/actionarilor.

b) Admiterea planului

In termen de 20 zile de la depunerea planului, judecatorul sindic ii va convoca pe cei care au propus planul si pe cei carora li s-a comunicat. Dupa audierea acestora, judecatorul sindic va aproba sau va respinge planul propus.

Pentru a lua o hotarare corecta, judecatorul sindic poate apela la parerea unui expert.

Planul va fi aprobat daca este propus de persoanele indreptatite, cuprinde informatiile cerute si ofera solutii realizabile.

c) Publicitatea planului

In termen de 48 ore de la admiterea planului, judecatorul sindic va dispune publicarea unui anunt referitor la planul propus in Monitorul Oficial Partea a IV-a si in doua ziare de larga circulatie care va cuprinde:

persoana care a propus planul;

data cand se va vota;

data de confirmare a planului;

precizarea ca este valabil votul exprimat prin scrisoare legalizata, inregistrata la tribunal cu cel putin 5 zile inainte de data fixata pentru exprimarea votului.

d) Acceptarea planului

Judecatorul sindic, la inceputul sedintei convocate pentru votarea planului, ii va informa pe participanti despre voturile valabile primite in scris.

Votul de acceptare se realizeaza separat pe categorii de creante si anume:

- creditorii titulari de creante garantate;

- creditorii bugetari;

- creditorii chirografari;

Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creditori daca titularii majoritatii creantelor din acea categorie voteaza in favoarea planului. Creditorii care, direct sau indirect, controleaza, sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul, in sensul legislatiei pietei de capital, pot participa la sedinta, dar pot vota cu privire la plan doar in cazul in care acestora le acorda mai putin decat ar primi in cazul falimentului.

Nu vor fi incluse in cvorum si nu vor participa la votul asupra planului propus de debitorul persoana fizica, creantele al caror titular este sot, ruda sau afin, pana la gradul al 4-lea cu debitorul. Fiecare creanta beneficiaza de un drept de vot pe care titularul acesteia il exercita in categoria de creante din care face parte creanta respectiva.

Separat de asta, creantele unor categorii de persoane vor fi socotite categorii distincte de creante si vor participa la vot daca titularii acestora sunt indreptatiti sa voteze. Au acest regim titularii fiecarei categorii de creante subordonate[12] si membrii, asociatii si actionarii pentru drepturile reziduale derivand din calitatea lor.

Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creante daca in categoria respectiva planul este acceptat in urmatoarele conditii cumulative:

- de catre o majoritate de doua treimi din valoarea creantelor din acea categorie;

- de catre cel putin jumatate din numarul titularilor de creanta din categoria respectiva.

Daca planul prevede ca o anumita categorie de creante nu va primi nimic, se considera ca acestea au respins planul si prin urmare nu este necesara votarea planului de catre categoria respectiva.

e) Confirmarea planului

Judecatorul sindic va confirma un singur plan de reorganizare, care va trebui sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- cel putin doua dintre categoriile de creante mentionate de art. 99 alin. 2 accepta sau sunt socotite ca accepta planul, cu conditia ca cel putin una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul.

- in situatia in care exista doar doua categorii de creditori planul este acceptat de creditorii care detin doua treimi din valoarea masei credale.

- daca exista o singura categorie de creditori, planul este acceptat de creditorii ce detin 75 din valoarea masei credale.

Prin confirmarea unui plan, se exclude posibilitatea propunerii, admiterii, votarii sau confirmarii oricarui alt plan.

Daca nici un plan nu este confirmat in termenul legal, judecatorul sindic va dispune inceperea de indata a procedurii falimentului.

Reorganizarea

Planul de reorganizare, odata confirmat, trebuie pus in aplicare, in vederea redresarii activitatii debitorului si platii creantelor creditorilor.

Punerea in aplicarea planului presupune reorganizarea activitatii debitorului, conform planului si punerea in practica a masurilor organizatorice, economice, financiare, juridice menite sa redreseze activitatea creantelor si implicit sa asigure resursele necesare achitarii creantelor creditorilor. In acest sens, legea prevede ca, debitorul este obligat sa indeplineasca, fara intarziere, schimbarile de structura, prevazute de plan.

Dupa confirmarea planului de reorganizare, debitorul, singur sub supravegherea administratorului, va exercita in continuare dreptul de administrare.

In cazul reorganizarii unei societati comerciale sau organizatii cooperatiste, conducerea o vor exercita reprezentantii legali ai acestora, singuri sau sub supravegherea administratorului. Asociatii si actionarii ca raspundere limitata nu au dreptul sa intervina in conducerea activitatii sau in administrarea averii societatii, decat in cazurile expres si limitat prevazute de lege sau planul de reorganizare.

Pe perioada derularii planului de reorganizare, debitorul sau administratorul vor prezenta judecatorului sindic rapoarte trimestriale asupra situatiei financiare a debitorului, rapoarte care vor fi inregistrate la grefa tribunalului. Creditorii vor fi notificati despre aceste rapoarte pe care le vor putea consulta oricand.

In cazul in care planul de reorganizare nu se realizeaza sau prin derularea lui se aduc pierderi averii debitorului, judecatorul sindic, din initiativa sa sau la cererea administratorului sau creditorului, va dispune, prin incheiere, intrarea debitorului in faliment.

SECTIUNEA V

Procedura falimentului

1. Notiuni generale. Cazuri de aplicare a procedurii falimentului.

Procedura falimentului se aplica in cazurile prevazute de lege si are drept scop transformarea in bani a bunurilor din patrimoniul debitorului in vederea satisfacerii creantelor creditorilor.

Procedura falimentului reprezinta un ansamblu de acte juridice si operatiuni care se refera la:

- hotararea de intrare in faliment;

- stabilirea activului patrimoniului debitorului;

- lichidarea bunurilor din patrimoniul debitorului;

- distribuirea sumelor de bani;

- inchiderea procedurii falimentului.

Cazurile in care judecatorul sindic poate decide aplicarea procedurii falimentului sunt strict prevazute de lege, (art. 77) si anume:

a) debitorul si-a declarat intentia de a intra in faliment, ori nu si-a declarat intentia de reorganizare si nici unul dintre celelalte subiecte indreptatite nu a propus un plan de reorganizare sau nici unul din planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat.

b) debitorul si-a declarat intentia de reorganizare dar nu a propus un plan de reorganizare sau planul propus nu a fost acceptat si confirmat si nici unul dintre subiectele indreptatite nu a propus un plan sau planul propus nu a fost acceptat si confirmat.

c) obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate nu sunt indeplinite, in conditiile prevazute de plan, sau activitatea desfasurata conform planului aduce pierderi averii debitorului.

2. Hotararea de intrare in faliment

Intrarea debitorului in procedura falimentului este hotarata de catre judecatorul sindic prin incheiere.

Potrivit art. 106 alin. (2), prin incheierea prin care se dispune intrarea in faliment, judecatorul sindic va pronunta dizolvarea societatii si va dispune:

a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului.

b) desemnarea unui lichidator, stabilirea atributiilor si remuneratiei acestuia.

c) termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator la lichidator, impreuna cu lista actelor si operatiunilor efectuate dupa deschiderea procedurii.

d) intocmirea si predarea catre lichidator a unei liste cu creditorii si creantele acestora la data intrarii in faliment, cu indicarea celor nascute dupa deschiderea procedurii.

e) notificarea intrarii in faliment.

Lichidatorul, in temeiul inchiderii judecatorului sindic prin care s-a hotarat intrarea in faliment, va trimite tuturor creditorilor, debitorului si oficiului registrului o notificare in care se mentioneaza:

a) termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului, nascute dupa declararea procedurii - 45 zile de la data intrarii in faliment;

b) termenul de verificare a creantelor nascute dupa declansarea procedurii, de intocmire, afisare si verificare a tabelului preliminar;

c) termenul de depunere a contestatiilor la tribunal - cel putin cu 10 zile inainte de data stabilita pentru definitivarea tabelului suplimentar;

d) termenul de definitivare a tabelului suplimentar si de definitivare a tabelului definitiv consolidat, care nu va depasi 30 zile de la expirarea termenului de verificare a creantelor nascute dupa declansarea procedurii.

Deci efectele hotararii de incepere a procedurii falimentului sunt urmatoarele:

1. Desesizarea debitorului.

Pe data inceperii procedurii, debitorul este desesizat de bunurile sale. El pierde dreptul de a administra si de a dispune de bunurile din patrimoniul sau.

Acest efect nu se produce in cazul in care procedura s-a deschis la cererea debitorului si acesta, prin cererea introductiva si-a manifestat dorinta de a-si reorganiza activitatea.

Odata cu desesizarea dreptul de administrare trece asupra judecatorului sindic sau administratorului, ca imputernicit al judecatorului sindic.

2. Dizolvarea societatii comerciale.

3. Pierderea beneficiului termenului pentru datoriile ce le are debitorul. Datoriile primesc o scadenta obligatorie anticipata. In acest mod toti creditorii primesc o pozitie egala si se poate realiza procedura lichidarii colective.

Masuri prealabile lichidarii

Pentru a se putea lichida averea debitorului este necesara luarea unor masuri:

stabilirea averii debitorului;

intocmirea listei bunurilor;

sigilarea bunurilor;

inventarierea si conservarea bunurilor.

In sensul Legii nr.64/1995, averea debitorului reprezinta totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale, inclusiv cele dobandite in cursul procedurii, care pot face obiectul executarii silite, in conditiile Codului de procedura civila.

Lista bunurilor din averea debitorului care urmeaza a fi lichidate se intocmeste conform legii, si se depune odata cu cererea introductiva, in termen de 10 zile de la deschiderea procedurii. judecatorul sindic poate angaja un expert contabil care sa intocmeasca aceasta lista, pe baza documentelor contabile ale debitorului.

Sigilarea bunurilor este o masura de asigurare dispusa de judecatorul sindic si adusa la indeplinirea de catre lichidator.

Potrivit legii, se vor sigila: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta comerciala, arhiva, contractele, dispozitivele de stocare si prelucrarea informatiilor, etc.

Nu se vor aplica sigilii pe bunurile deteriorabile, care necesita valorificare rapida pentru a nu-si pierde din valoare, registrele de contabilitate, cambiile; titlurile de valoare cu scadente sau care urmeaza a fi scadente in scurt timp, actiunile sau alte titluri de participare, care vor fi luate de lichidator pentru a fi incasate sau pentru conservarea drepturilor pe care le confera.

Inventarierea bunurilor din averea debitorului trebuie facuta in cel mai scurt timp; ea va cuprinde descrierea tuturor bunurilor, cu indicarea valorii aproximative la data intocmirii inventarului. Inventarul va fi semnat de lichidator si debitor si, eventual, expert. Odata cu inventarierea, bunurile debitorului trec in detentia lichidatorului, acesta devenind depozitarul judiciar, calitate in care are obligatia sa ia masurile de paza si pastrare a bunurilor si de conservare a acestora.

Masurile de conservare vizeaza atat conservarea substantei bunurilor cat si a drepturilor privind bunurile in cauza.

Masurile de conservare a drepturilor se refera la exercitarea actiunilor sau indeplinirea formalitatilor menite sa protejeze aceste drepturi (intreruperea prescriptiei; inscrierea unui aviz in A. E. G. R. M. - Arhiva Electronica a Garantiilor Reale Mobiliare).

Regimul juridic al actelor anterioare procedurii.

Este posibil ca sub presiunea situatiei sale economice debitorul sa fi facut acte juridice prin care sa pagubeasca sau sa fraudeze pe unii sau pe toti creditorii.

Asupra acestor acte planeaza suspiciunea ca sunt facute fraudulos.

Perioada ce precede inceperea procedurii falimentului este numita perioada suspecta[13]. Intinderea ei difera in functie de natura actelor juridice facute si se raporteaza la data cererii introductive sau la data inceperii procedurii, dupa caz.

Orice act fraudulos pe care debitorul l-a facut in paguba creditorului in cei trei ani anteriori inregistrarii cererii introductive poate fi anulat la cererea judecatorului sindic. Actiunea in anulare poate fi introdusa de judecatorul sindic in termen de un an de la data inceperii procedurii (data expirarii termenului pentru contestare de catre debitor a cererii creditorilor, ori data respingerii contestatiei debitorului contra acestei cereri). Deci, perioada suspecta se raporteaza la data declansarii procedurii generale instituite prin legea 64/1995.

Daca judecatorul sindic refuza promovarea actiunii in anulare, tribunalul poate autoriza sa exercite aceasta actiune comitetul creditorilor sau administratorul.

Regimul actelor juridice privind constituirea sau transmiterea unor drepturi patrimoniale.

Se presupune ca sunt frauduloase urmatoarele acte:

- actele de transmitere cu titlu gratuit efectuate in cei trei ani anteriori inregistrarii cererii introductive.

- operatiunile comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit prestatia primita de la terti.

- actele incheiate cu intentia de a se sustrage bunuri de la urmarirea creditorilor sau de a leza in orice alt fel drepturile creditorilor.

- actele prin care se transmite un drept de proprietate catre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau in folosul acestuia, efectuate in cele 120 zile anterioare inregistrarii cererii introductive si care au ca urmare cresterea sumei pe care creditorul o poate pretinde in caz de faliment.

- actele juridice de constituire a unor garantii reale pentru o creanta chirografara facuta in 120 zile anterioare cererii introductive.

- actele incheiate cu un asociat comanditat sau asociat care retine cel putin 20 % din capitalul societatii, cand debitorul este societate in comandita sau societate nume colectiv.

- actele incheiate cu un actionar ce detine cel putin 20 % din actiunile debitorului, daca debitorul este societate pe actiuni.

- actele juridice incheiate cu un administrator, director sau membru al organelor de supraveghere ale unei societati pe actiuni.

- actele juridice facute cu orice alta persoana fizica sau juridica care are o pozitie dominanta asupra debitorului sau activitatii sale.

- actele facute cu un coindivizar asupra unui bun.

Efect al anularii actelor juridice se restituie prestatiile in favoarea patrimoniului debitorului, prestatii ce intregesc masa activa.

Regimul contractelor in curs de executare.

Judecatorul sindic trebuie sa se preocupe, sa asigure cresterea la maximum a patrimoniului debitorului. El trebuie sa faca o apreciere a contractelor si a efectelor lor.

El, va putea mentine contractele sau le poate rezilia. Optiunea sa priveste toate contractele in curs inclusiv cele pe termen lung.

Judecatorul sindic va raspunde in 30 zile notificarii cocontrac­tantului prin care i se cere sa opteze pentru mentinerea ori rezilierea contractului. In lipsa unui raspuns, contractul este considerat reziliat.

In caz de reziliere, cocontractantul are actiune in despagubire contra debitorului.

Legea 64/1995 reglementeaza expres situatia unor contracte aflate in curs de executare: contractul cu termen esential de executare, contractul cu executare succesiva, contractul de vanzare-cumparare a bunurilor mobile si imobile, contractul de vanzare-cumparare de bunuri prin bursa, contractul de locatiune a imobilului, contractul de comision si consignatie, contractul de prestari servicii specializate, contractul de furnitura

Lichidarea averii debitorului

Lichidarea bunurilor debitorului se face de catre lichidator, sub controlul judecatorului sindic, si trebuie sa inceapa imediat ce se afiseaza tabelul definitiv consolidat al creantelor.

Bunurile pot fi vandute in bloc sau individual, prin negociere directa sau la licitatie.

Vanzarea in bloc are loc in baza unui raport intocmit de lichidator si prezentat judecatorului sindic, ce va convoca, in termen de 30 zile adunarea creditorilor.

Vanzarea in bloc a bunurilor si a creantelor debitorului se va realiza conform regulilor speciale instituite de lege, si anume daca adunarea creditorilor aproba raportul cu unanimitatea voturilor titularilor creantelor garantate cu bunuri ce fac parte din ansamblu, si cu o majoritate simpla a titularilor creantelor chirografare.

Vanzarea directa a bunurilor imobile

Bunurile imobile din averea debitorului pot fi vandute prin negociere directa, pe baza propunerii lichidatorului, aprobata de judecatorul sindic.

Primind propunerea lichidatorului, judecatorul sindic o va notifica debitorului si creditorilor cu garantii reale asupra bunului, si ii va convoca intr-o sedinta in termen de 30 de zile de la primirea cererii. Totodata, vor fi informati cei notificati despre posibilitatea depunerii de contestatii motivate, cu cel putin 5 zile inainte de data sedintei.

In cadrul sedintei convocate, judecatorul sindic se va pronunta prin incheiere, atat asupra contestatiilor depuse cat si asupra propunerii lichidatorului, incheiere ce va fi afisata la imobil si va fi publicata in ziare locale de larga difuzare.

Vanzarea valorilor mobiliare

Daca in averea debitorului exista si valori mobiliare (actiuni, obligatiuni sau alte instrumente financiare) acestea vor fi vandute in conditiile normelor ce reglementeaza regimul valorilor mobiliare[14].

Sumele obtinute din vanzarea bunurilor sunt destinate a fi distribuite creditorilor. Ele se depun in banca, unde sunt pastrate pana la distribuire. Recipisele privind aceste depuneri sunt predate judecatorului sindic.

Satisfacerea creantelor garantate

Titularii de creante cu garantii reale (ipoteca, gaj, drept de retentie sau alte garantii reale) vor fi satisfacuti cu prioritate din suma de bani obtinuta prin vanzarea bunului care a facut obiectul garantiei reale.

Ordinea de distribuire a sumelor de bani obtinute din vanzarea bunurilor va fi urmatoarea (art. 120):

taxele, timbrele si cheltuielile procedurii

retributiile persoanelor angajate in desfasurarea procedurii

satisfacerea creantelor creditorilor garantati - capital, dobanzi, majorari si penalitati, alte cheltuieli

Daca suma rezultata din vanzarea bunului nu acopera creanta garantata, pentru diferenta, creditorul va avea o creanta chirografara care va veni in concurs cu celelalte creante.

De asemenea, potrivit legii, un creditor cu o creanta garantata cu o garantie reala, este indreptatit sa participe la orice distribuire de sume, chiar inaintea vanzarii bunului luat in garantie.

Distribuirea sumelor de bani rezultate in urma lichidarii

In urma lichidarii averii debitorului, lichidatorul va intocmi un raport al operatiunilor efectuate si un plan de distribuire a sumelor de bani intre creditori, ambele fiind prezentate judecatorului sindic, in termen de 3 luni de la deschiderea procedurii de lichidare. Daca procedura lichidarii dureaza in timp, fiind de amploare, raportul operatiunilor si planul de distribuire vor fi prezentate periodic, la intervale de 3 luni.

In cadrul procedurii falimentului, ordinea de plata a creditorilor va fi urmatoarea (art. 122):

taxele, timbrele si cheltuielile procedurii;

retributiile persoanelor angajate in desfasurarea procedurii;

creditele bancare cu dobanzile si cheltuielile aferente;

creantele izvorate din raporturi de munca e cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;

creantele bugetare;

creantele garantate cu garantii reale, in conditiile art. 106 alin (3).

creantele izvorate din obligatii de intretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;

sumele necesare pentru intretinerea debitorului si a familiei sale;

creantele reprezentand credite bancare, cu cheltuielile si dobanzile aferente, cele rezultate din livrari de produse, prestari servicii, chirii si alte lucrari;

alte creante chirografare;

creantele subordonate, astfel:

a) creditele acordate debitorului de un asociat sau actionar detinand cel putin 10% din capitalul social

b) creante izvorate din acte cu titlu gratuit

creantele asociatilor sau actionarilor persoanei juridice debitoare rezultand din dreptul rezidual al calitatii lor, conform prevederilor legale si statutare.

SECTIUNEA VI

Inchiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului

Cazurile de inchidere a procedurii.

1. Indeplinirea planului de reorganizare.

2. Insuficienta bunurilor debitorului pentru acoperirea cheltuielilor administrative ale procedurii. Daca se constata ca patrimoniul debitorului nu are bunuri suficiente pentru a acoperi cheltuielile procedurii si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele, procedura se incheie.

3. Satisfacerea creantei creditorilor. Chiar inainte ca bunurile debitorului sa fie lichidate in intregime, daca drepturile creditorilor au fost acoperite prin distribuirile facute, procedura nu poate continua.

4. Procedura se inchide daca dupa expirarea termenului pentru inregistrarea cererilor privind creantele, judecatorul sindic a constatat ca nici un creditor nu a inregistrat vreo cerere.

Hotararea de inchidere a procedurii.

1. Hotararea se pronunta de tribunal la cererea judecatorului sindic.

2. Orice creditor este indreptatit sa formuleze obiectii la cererea judecatorului sindic de a se da o hotarare de inchidere a procedurii.

3. Sedinta tribunalului se tine la cel mult 30 zile dupa notificarea cererii facuta tuturor creditorilor, debitorului si camerei de comert. Obiectiile celor interesati sunt examinate odata cu solutionarea cererii.

Cheltuielile procedurii.

Principiul este ca toate cheltuielile pe care le implica procedura se suporta din averea debitorului.

Pentru efectuarea platilor se deschide un cont la societatea bancara.

Platile se fac pe baza dispozitiilor emise de debitor sau de judecatorul sindic in cursul procedurii reorganizarii judiciare si de judecatorul sindic in cazul procedurii falimentului[15].

Consecintele inchiderii procedurii.

1. Descarcarea judecatorului sindic de indatoriri si respon­sabilitati. Odata cu descarcarea judecatorului sindic opereaza descarcarea si in ce priveste persoanele desemnate sa-l ajute.

2. Descarcarea debitorului de obligatiile anterioare inceperii procedurii.

Debitorul va fi descarcat de obligatiile ce le avea inainte de inregistrarea cererii introductive sau de expirare a termenului de a contesta cererea creditorilor sau inainte de respingerea contestatiei sale impotriva cererii creditorilor. Opereaza o iertare legala a debitorului pentru obligatiile sale.

Descarcarea nu se produce fata de debitorul care, in ultimii cinci ani a fost supus aceleiasi proceduri si a beneficiat de descarcare de raspundere. Fata de acest debitor fiecare creditor isi va pastra dreptul la plata restului creantelor sale dupa regulile dreptului comun.

SECTIUNEA VII

Raspunderea pentru incetarea platilor si pentru aplicarea procedurii

Precizari.

Legea nr.64/1995 si Legea nr.31/1990 reglementeaza raspunderi pentru cazurile in care, prin faptele lor unele persoane au dus la incetarea platilor sau au savarsit fapte penale.

Raspunderea se angajeaza numai fata de persoanele si in conditiile indicate de lege.

Raspunderea patrimoniala.

1. Instanta poate dispune ca o parte din pasivul societatilor pe actiuni sau al societatii cu raspundere limitata, sa fie suportat de cei cu functii de conducere (administratori, directori, cenzori), care au contribuit la aducerea societatii in situatie de incetare de plati.

2. Raspunderea patrimoniala va consta in suportarea de catre persoanele indicate a unei parti din pasivul societatii.

3. Sunt raspunzatoare persoanele cu functii de conducere daca au savarsit urmatoarele fapte:

- au folosit bunurile sau creditele societatii in folosul propriu sau in cel al unei alte societati.

- au facut acte de comert in interes personal sub acoperirea societatii.

- au dispus in interes personal continuarea unei activitati ce ducea in mod vadit societatea la incetare de plati.

- au tinut contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente sau, nu au tinut contabilitatea conform normelor.

- au deturnat sau au ascuns o parte din activul societatii, ori au marit fictiv pasivul acesteia.

- au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura societatii fonduri in scopul intarzierii incetarii platilor.

- in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor in paguba altuia.

4. Tribunalul din oficiu sau la cererea judecatorului sindic va stabili partea din pasivul societatii ce trebuie suportata de persoanele cu functii de conducere.

Instanta poate dispune masuri asiguratorii.

Hotararea prin care se constata raspunderea si obligatia de raspundere se executa silit conform dreptului comun.

5. Sumele obtinute prin stabilirea acestei raspunderi completeaza, dupa caz, fondurile necesare continuarii activitatii (in caz de reorganizare) sau, fondurile destinate pentru acoperirea creantelor creditorilor (in caz de faliment).

Raspunderea penala.

1. Este angajata daca vreuna din persoanele care au hotarat in ce priveste patrimoniul debitorului sau care au derulat proceduri vizand functionarea societatii au comis vreo infractiune.

2. Legea nr.31/1990 reglementeaza in dispozitiile art.271-281 un intreg sistem sanctionator penal pentru diferite fapte care pun in pericol functionarea normala a societatilor comerciale sau prin care se produc pagube asociatiilor, partenerilor sau tertilor prin utilizarea frauduloasa a mecanismelor ce le dezvolta o societate comerciala in sistemul economic.