 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
PROCESE SI STRUCTURI DE PRODUCTIE SI
CONCEPTIE IN INTREPRINDEREA INDUSTRIALA.PROIECTAREA STRUCTURII DE PRODUCTIE SI CONCEPTIE
PROCESUL DE PRODUCTIE IN FIRMA INDUSTRIALA
STRUCTURA DE PRODUCTIE SI CONCEPTIE A FIRMEI INDUSTRIALE
PROIECTAREA STRUCTURII DE PRODUCTIE SI CONCEPTIE
Obiectivul principal al oricarei firme industriale este producerea de bunuri materiale, prestarea de servicii si executarea de lucrari, urmare a desfasurarii procesului de productie.
Procesul de productie reprezinta totalitatea actiunilor constiente ale angajatilor indreptate asupra obiectelor muncii in vederea transformarii lor in bunuri materiale necesare societatii .
Procesul de munca reprezinta actiunea executantilor, desfasurata cu ajutorul uneltelor de munca asupra obiectelor muncii, in vederea transformarii acestora in bunuri materiale .
In anumite ramuri industriale, pe langa procesele de munca, procesele de productie necesita si existenta unor procese naturale, in cadrul carora obiectele muncii sunt supuse unor transformari fizice sau chimice sub actiunea factorilor naturali, fara implicarea partiala sau totala a proceselor de munca.
Procesul de productie, din punct de vedere al continutului tehnico-material, reprezinta ansamblul proceselor de munca si al proceselor naturale in interdependenta lor reciproca, ce conlucreaza la obtinerea produselor care constituie obiectivul activitatii firmei.
Procesul de productie este componenta de baza a oricarui sistem de productie. Daca productia este rezultatul procesului destinat transformarii unui set de elemente de intrare intr-un specific de elemente de iesire, atunci un sistem de productie poate fi caracterizat prin trei componente ale sale si anume :
intrari;
iesiri;
procesul de productie
In sistemul de productie intrarile sunt formate din factorii de productie structurati pe elemente, iesirile sunt reprezentate de produsele obtinute, iar procesul de productie este concretizat in totalitatea actiunilor constiente ale angajatilor, bazate pe folosirea si transformarea factorilor de productie, in produse ce reprezinta iesirile din sistem.
Procesele de productie, care se desfasoara in cadrul firmei industriale, se clasifica dupa mai multe criterii si anume :
Dupa implicarea lor in realizarea produsului finit, deosebim
- Procese de baza, definite ca fiind acele procese de productie care au ca scop transformarea diferitilor factori de productie in produse finite, care constituie obiectivul de baza al firmei. In aceasta categorie intra : procesele de filat si de tesut din industria textila, procesele de prelucrari mecanice si de montaj din constructiile de masini, etc. .La randul lor aceste procese se divid in :
procese de baza pregatitoare, in care se executa o serie de operatii ce au drept scop pregatirea diferitilor factori de productie, asigurarea pieselor ori a semifabricatelor necesare pentru prelucrarea propriu-zisa ( procesele de turnare si forjare din constructiile de masini, procesele de croit din confectii si pielarie, etc. );
procese de baza prelucratoare, care asigura efectuarea operatiilor de prelucrare propriu-zisa a factorilor de productie in vederea obtinerii produselor finite ( procesele de prelucrari mecanice, de tesut, de cusut, etc. );
procesele de finisare sau de montaj, care includ toate procesele care asigura obtinerea in forma finala a produselor ( procesul de asamblare, procesul de vopsit, procesul de calcat, etc. ).
- Procese auxiliare, definite ca fiind procesele de productie care prin desfasurarea lor conduc la realizarea unor produse sau lucrari ce nu constituie obiectivul de baza al firmei, dar care asigura si conditioneaza buna desfasurare a proceselor de baza ( procesele de obtinere a S.D.V.-urilor, procesele de obtinere a diferitelor forme de energie, de aer comprimat, etc. ).
- Procese de servire, adica acele procese ce au ac scop executarea unor servicii care nu formeaza obiectul de baza al firmei, dar contribuie prin efectuarea lor la realizarea proceselor de baza si auxiliare ( procesele de transport intern, de depozitare, de intretinere si reparatii, etc. ).
Dupa modul de efectuare al acestora, se deosebesc
- Procese manuale, in care rolul principal revine executantului fara participarea masinilor si utilajelor ;
- Procese manual-mecanice, in care se combina activitatea executantului cu cea a masinilor si utilajelor ;
- Procese mecanice, care se bazeaza in principal pe folosirea masinilor si utilajelor in transformarea materiilor prime si materialelor ;
- Procese automate, cibernetizate si de aparatura, atunci cand executantul are rolul de a supraveghea si regla un complex de masini, aparate, instalatii si utilaje care prelucreaza materiile prime si materialele in vederea obtinerii produsului finit;
Dupa gradul de continuitate in desfasurarea lor exista
- Procese continue, care se deruleaza in orice perioada fara intrerupere, caracteristic fiind transformarea continua a materiilor prime in produse finite o data cu deplasarea materiilor prime si materialelor pe fluxul tehnologic ;
- Procese discontinue, care se desfasoara de regula pe schimburi , existand posibilitatea delimitarii rezultatelor fiecarui proces pe schimburi ;
- Procese ciclice sau periodice , acelea care se reiau dupa o anumita perioada de timp bine definita si au caracteristic faptul ca se desfasoara pe faze ;
- Procese sezoniere, vizeaza de regula activitatea de prelucrare a materiilor prime provenite din agricultura, desfasurandu-se numai intr-o anumita perioada de timp a anului.
Dupa continutul lor acestea pot fi
- Procese de productie care cuprind numai procese de munca ;
- Procese de productie care cuprind numai procese naturale ;
- Procese de productie mixta.
Indiferent de natura sa, desfasurarea oricarui proces de productie dintr-o firma este influentata de o serie de factori intre care enumeram :
A. Factori de productie de natura materiilor prime, care influenteaza atat continutul procesului de productie, cat si organizarea acestuia. Avand in vedere natura materiilor prime folosite se deosebesc :
procese extractive, care au ca obiect obtinerea materiilor prime din natura ;
procese prelucratoare, care au ca obiect realizarea de bunuri materiale din materiile prime furnizate de procesele extractive .
Natura concreta a materiilor prime folosite conduce la unele diferentieri in organizarea proceselor de productie in firmele extractive fata de cele prelucratoare. Felul materiilor prime folosite implica crearea unei retele de transport rutier, feroviar si de alta natura, adecvat cantitatii transportate, calitatii materiilor prime, posibilitatilor de incarcare-descarcare, etc. . In cazul firmelor in care rezulta foarte multe deseuri o problema importanta este aceea ridicata de colectarea acestora si valorificarea lor corespunzatoare. Acolo unde din prelucrarea materiilor prime se degaja mult praf si substante nocive, important este sa se proiecteze instalatii corespunzatoare pentru captarea si inlaturarea lor, pentru conditionarea permanenta a aerului.
B. Natura produsului finit fabricat , prin particularitatile fizico-chimice, prin reteta de fabricatie determina o anumita organizare a procesului de productie. Sub acest aspect, se deosebesc :
produse omogene, care au drept caracteristica principala proprietati identice in toate partile lor;
produse eterogene, care au caracter mult mai complex, proprietati diferite in raport cu partile lor componente, fapt ce va determina si rezolvarea unor probleme de organizare mai complexe.
Daca gradul de folosinta determina marimea seriilor de fabricatie a produselor, fapt ce implica adoptarea unui anumit tip de productie, legat direct de modul de organizare a procesului de productie, gradul de complexitate al produselor fabricate determina o anumita precizie in tehnologia de executie si implicit o anumita dimensionare in organizarea procesului de productie.
C. Tehnologia de fabricatie folosita, natura si continutul acesteia face ca o anumita tehnologie adoptata pentru fabricare produselor sa determine un anumit numar de operatii de un anumit fel, executate intr-o anumita succesiune, folosirea unor utilaje bine determinate pentru executarea lor si a unei forte de munca de o anumita structura, folosirea unor anume factori de productie, un anumit nivel de mecanizare si automatizare cu implicatii majore supra organizarii procesului de productie.
In conditiile actuale, pentru fiecare produs pot fi folosite mai multe tehnologii de executie, fiecare cu particularitati date asupra organizarii procesului de productie. Data fiind multitudinea tehnologiilor de fabricatie folosite pentru obtinerea produselor, o problema importanta este alegerea procesului optim de fabricatie sub aspect economic, dar care sa asigure livrarea la timp a produselor de calitate, la cost redus si cu cheltuieli de investitii minime .
A FIRMEI INDUSTRIALE
Structura de productie si conceptie a firmei reflecta in plan organizatoric locul de desfasurare a activitatii de productie, de control tehnic de calitate si de cercetare, concretizandu-se in anumite verigi structurale.
Prin definitie, structura de productie si conceptie reprezinta numarul si componenta unitatilor de productie, de control si de cercetare, marimea si amplasarea lor pe teritoriul firmei, modul de organizare interna a acestora pe subunitati si locuri de munca, inclusiv legaturile functionale care se stabilesc intre ele pe linia realizarii procesului de productie.
Structurile organizatorice aprobate prin statutul de functionare a firmelor industriale cuprind :
1. Sectiile de productie, definite ca fiind veriga de productie distincta din punct de vedere administrativ in cadrul careia se executa un produs ( ori o parte a lui ) sau se desfasoara un anumit stadiu al procesului de productie. Ele se constituie pentru activitati de productie, de montaj, service si alte activitati productive, avand in componenta lor un anumit numar de ateliere de productie sau de formatii de lucru. Orice sectie de productie isi desfasoara activitatea pe schimburi. Avand in vedere felul proceselor de productie care se desfasoara in cadrul sectiilor deosebim :
- Sectiile de baza, sunt unitatile de productie in cadrul carora se desfasoara procesele de productie de baza care au drept obiect de activitate transformarea factorilor materiali de productie in produse care constituie obiectul activitatii de baza a firmei. Aceste sectii pot fi organizate pe trei principii :
principiul tehnologic, conform caruia proiectarea amplasarii utilajelor si locurilor de munca este facuta ca sa asigure executarea unui stadiu sau a unei faze a procesului tehnologic ( sectia de turnatorie, de forja, de filatura, de tesatorie, etc. ). In raport cu felul proceselor de productie, care se executa, sectiile de productie organizate dupa principiul tehnologic pot fi : sectii de baza-pregatitoare, sectii prelucratoare si sectii de montaj sau de finisaj;
principiul obiectului de fabricatie consta in aceea ca sectiile sunt astfel organizate incat sa asigure in cadrul lor executarea completa a unui produs sau a unor parti a acestuia, in care scop se concentreaza aici toate operatiile tehnologice necesare. Astfel de sectii se mai numesc si sectii organizate dupa principiul ciclului inchis de fabricatie ( sectii pentru fabricarea congelatoarelor, a masinilor de spalat, etc. );
principiul mixt consta in aceea ca anumite sectii, de regula cele pregatitoare, se organizeaza dupa principiul tehnologic, iar alte sectii se organizeaza conform principiului obiectului de activitate ( sectia turnatorie, sectia pentru pluguri, etc. );
- Sectiile auxiliare reprezinta verigile de productie in cadrul carora se desfasoara procesele de productie auxiliare, care asigura prin efectuarea lor, anumite produse sau executarea anumitor lucrari ce nu constituie obiectivul de baza al activitatii firmei, dar care sunt absolut necesare bunei desfasurari a proceselor de baza ( sectia de S.D.V.-uri, sectia de reparatii, etc. ).
- Sectiile de servire, sunt acele verigi structurale unde se executa procesele de servire, avand ca obiect prestarea unor servicii hotaratoare pentru buna desfasurare a proceselor de baza si auxiliare ( sectiile pentru obtinerea diferitelor forme de energie, de depozitare a materialelor, etc. ).
- Sectiile anexa sunt verigile structurale constituite la acele firme la care rezulta cantitati mari de deseuri, in scopul prelucrarii si valorificarii acestora (sectiile de slam de la combinatele chimice, etc. ).
Atelierele de productie sunt subunitati de sine statatoare ale firmei. Ele reprezinta acea veriga structurala delimitata si separata din punct de vedere teritorial, in cadrul careia se executa fie aceeasi activitate din punct de vedere tehnologic, fie anumite operatii impuse de fabricarea unor produse, subansamble sau piese identice sau de acelasi tip ( atelierul de freze, de strunguri, de masini de gaurit, etc. ). Atelierul se poate constitui pentru desfasurarea activitatilor de productie, montaj, service si alte activitati similare. Conditia de constituire este ca volumul de activitate sa necesite un anumit numar de executanti si de formatii de lucru si sa desfasoare activitatea pe schimburi. Pot exista si ateliere de proiectare, ca verigi structurale ale firmei, atunci cand volumul de activitate o cere.
3. Laboratoare de control, analize si cercetare, in cadrul carora se executa analize, probe si masuratori pentru determinarea calitatii materiilor prime, materialelor, subansamblelor, produselor sau a altor lucrari asemanatoare .
4. Sectorul de productie este o subunitate atelierului, delimitata sub raport teritorial, unde se executa un anumit tip de operatie tehnologica ( criteriul omogenitatii tehnologice ) sau o succesiune de operatii legate de fabricatia unei piese sau parti de produs ( criteriul obiectului de fabricat ) ( sectorul strungurilor automate, sectorul prelucrare bloc-motor ).
5. Locul de munca este veriga structurala de baza care desemneaza partea suprafetei de productie a unui atelier, sector sau sectie dotata cu utilaj si echipament tehnic corespunzator si destinata executarii anumitor operatii in vederea obtinerii productiei sau servirii procesului de productie.
Un loc de munca poate fi universal, atunci cand in cadrul lui se executa un tip de operatie la o mare varietate de produse, sau specializat cand se executa un fel de operatie la un fel de produs sau reper in mod repetat. La un loc de munca poate lucra un singur muncitor, mai multi muncitori sau un muncitor poate lucra la mai multe masini .
Functionarea in conditii eficiente a unei firme industriale necesita adoptarea tipului optim de structura de productie si de conceptie in raport cu particularitatile prezentate de fiecare firma.
Se deosebesc urmatoarele tipuri de structuri de productie si conceptie :
- structura de productie si conceptie de tip tehnologic, caracterizata prin aceea ca organizarea sectiilor de productie de baza se face dupa principiul tehnologic, fiind recomandabila firmelor cu productie individuala sau de serie mica. Are urmatoarele avantaje : permite o nomenclatura variata de produse, asigura folosirea rationala a masinilor si utilajelor printr-o incarcare completa, creeaza conditii pentru folosirea completa a fortei de munca. Exista si unele dezavantaje : necesita un volum sporit de transporturi interne, intreruperi mari in functionarea utilajelor, reducerea raspunderii pentru calitatea reperelor executate si nu permite organizarea productiei in flux (fig. 3.2 ). .
Fig. 3.2 Structura de productie si de conceptie tehnologica
- structura de productie si conceptie de tip pe produs, care se caracterizeaza prin faptul ca organizarea sectiilor de productie se face dupa principiul obiectului de fabricat, fiecare sectie asigura fabricarea unui produs sau a unor parti ale acestuia. Se recomanda pentru productia de masa sau de serie mare. Aceasta structura are avantaje cum ar fi : permite organizarea productiei in flux si specializarea continua a productiei, face posibila introducerea tehnicii noi asigura specializarea executantilor si determina ridicarea calificarii acestora, furnizeaza cresterea productivitatii muncii, reduce volumul de transport si asigura continuitatea productiei. Are urmatoarele dezavantaje : flexibilitate redusa in schimbarea structurii sortimentului productiei, determina folosirea incompleta a utilajelor. Este eficienta numai in conditiile productiei de masa sau de serie mare ( fig.3.3 ).
Fig. 3.3 Structura de productie si de conceptie pe produs .
- structura de productie si conceptie de tip mixt asigura organizarea unei parti a firmei dupa principiul tehnologic, iar cealalta parte dupa principiul pe obiect. Acest tip de structura are avantajele urmatoare : fabricarea unei nomenclaturi variate de produse, asigura flexibilitatea sporita a productiei, creeaza conditii pentru specializarea unor sectii, permite introducerea unei tehnologii noi. Ca dezavantaje mentionam : volumul mare a transporturilor interne, existenta unor intreruperi in fabricatia produselor, aparitia unor dereglari dese in functionarea utilajelor, etc. ( fig. 3.4 ) .
Fig. 3.4 Structura de productie si de conceptie mixta
Structura de productie si conceptie a firmei industriale este influentata de o serie de factori intre care enumeram :
volumul productiei fabricate, care influenteaza direct structura de productie si de conceptie, determinand numarul, felul si marimea unitatilor de productie. Astfel la firmele mari se pot crea mai multe sectii de acelasi fel, care sa lucreze in paralel in timp ce la firmele mici pot fi concentrate stadii diferite ale procesului tehnologic in cadrul aceleasi sectii de productie;
gradul de integrare si nivelul de specializare si de cooperare a firmei determina o anumita structura de productie si conceptie. Astfel, o firma complet integrata va avea un anume numar de feluri de sectii de productie mai mare decat in cazul unei firme cu grad de integrare mai redus. Reducerea gradului de integrare se face in conditiile adancirii gradului de specializare si de cooperare a firmelor. In acest fel nu apar in structura de productie si de conceptie sectiile de productie pentru anumite stadii ale procesului tehnologic, creandu-se in schimb sectii de productie specializate care-si procura semifabricatele necesare prin cooperare de la alte firme specializate in producerea semifabricatelor respective;
felul produselor fabricate si natura tehnologiei folosite determina o anumita structura de productie si de conceptie diferentiata pe ramuri si subramuri de activitate;
locul de amplasare a firmei exercita o mare influenta asupra structurii de productie si conceptie a firmei. Daca firma este amplasata in afara centrelor populate vor trebui precizate in structura firmei unitatile de servire social-culturala cu caracter complex, lucru aproape de neconceput atunci cand amplasarea firmei se face in zone populate .
PROIECTAREA STRUCTURII DE PRODUCTIE SI CONCEPTIE
3.1 Elemente privind proiectarea structurii de productie si conceptie a intreprinderii industriale
Proiectarea unei structuri rationale de productie si conceptie este un proces complex, care necesita elaborarea mai multor variante posibile dintre care se alege varianta optima. Ea necesita cunoasterea tipurilor de structuri posibile de folosit cu avantajele si dezavantajele lor.
Structura de productie si conceptie este expresia concreta, in plan organizatoric, a modului de desfasurare a procesului de productie din firma. Se impune ca prin proiectare sa se adopte solutii pentru :
stabilirea gradului de integrare a viitoarei firme; adoptarea unei decizii referitoare la aceasta problema se face tinand cont de cerintele adancirii procesului de specializare si de cooperare, care impune o reducere in limitele rationale a gradului de integrare a productiei. Odata stabilit gradul de integrare a firmei si cunoscandu-se nomenclatura produselor de fabricat si cantitatea de executat din fiecare produs, se va adopta tipul de structura de productie si de conceptie cel mai potrivit conditiilor de fabricatie date ;
precizarea gradului de marime a firmei si a numarului de subunitati si unitati ale acesteia; odata dimensionate sectiile de productie se determina necesarul de personal pentru fiecare in parte, iar apoi se precizeaza sectiile, atelierele, sectoarele, liniile de productie in flux si celelalte elemente de baza;
asigurarea proportionalitatii necesare intre capacitatile sectiilor de productie ale firmei; in desfasurarea procesului tehnologic, intre diferitele sectii de productie se stabilesc legaturi functionale de productie. Asigurarea continuitatii si ritmicitatii desfasurarii productiei necesita o astfel de dimensionare a capacitatii diferitelor sectii de productie astfel incat sa se asigure continuitatea procesului de productie pe baza proportionalitatii necesare intre diferitele capacitati, cu eliminarea totala a excedentelor sau deficitelor de capacitate de productie;
realizarea unui raport optim intre sectiile de productie de baza auxiliare si de servire; proiectarea numarului, felului si marimii sectiilor auxiliare si de deservire, comparativ cu cele de baza, trebuie sa tina seama intre altele si de posibilitatea extinderii cooperarii firmei cu alte firme pe linia asigurarii cu energie, aer comprimat, S.D.V.-uri, utilitati, inclusiv de posibilitatea reducerii volumului unor astfel de activitati prim mecanizare si automatizare, etc.
Pentru studiul si analiza structurilor de productie si conceptie a firmei se foloseste un sistem de indicatori format din :
ponderea verigilor organizate dupa principiul tehnologic si principiul pe obiect in totalul verigilor de productie de baza;
ponderea sectiilor auxiliare si anexe in totalul sectiilor de productie;
proportia intre diferitele sectii de productie referitor la numarul de utilaje si marimea suprafetelor de productie;
marimea verigilor de productie sub aspectul capacitatilor de productie a utilajelor, volumului de productie fabricat, numarul de muncitori.
Aprecierea gradului de rationalitate a unor structuri de productie si conceptie trebuie facuta pornind de la cerintele ce se impun unei structuri moderne, adica ponderea verigilor de productie organizate dupa principiul pe obiect sa fie preponderenta si ponderea verigilor de productie auxiliare si de deservire si gradul lor de marime sa reflecte in mod obiectiv adancirea procesului de cooperare intre sectiile din cadrul firmei.
Asigurarea unei structuri de productie si conceptie rationale se realizeaza in primul rand prin proiectarea firmei si in al doilea rand in decursul functionarii acesteia, prin luarea unor masuri operative de perfectionare in raport cu modificarile care survin in firma pe linia nomenclaturii produselor de fabricat, a tehnologiilor de executie sau in organizarea productiei si a muncii.
Structura de productie si conceptie a firmei poate fi perfectionata prin :
cresterea ponderii verigilor de productie specializate, organizate dupa principiul obiectului de fabricat;
asigurarea adancirii specializarii productiei si extinderea cooperarii;
cresterea ponderii volumului de produse sau lucrari executate de verigile de productie de baza;
optimizarea gradului de marime a verigilor de productie si asigurarea proportionalitatii dintre capacitatile lor de productie;
sistematizarea firmei in sensul unei zonari teritoriale corespunzatoare.
Realizarea oricarui proiect de perfectionare a structurii de productie si conceptie se face parcurgand mai multe faze :
conceperea temei proiectului;
elaborarea propriu-zisa a proiectului;
verificarea fezabilitatii proiectului;
lansarea operatiilor impuse de respectivul proiect;
implementarea proiectului;
aprecierea eficientei respectivului proiect.
Eficienta activitatii de perfectionare a structurii de productie si conceptie a firmei se apreciaza printr-un complex de indicatori intre care enumeram :
volumul, continutul si directia transporturilor interne;
numarul, felul si locul de amplasare a depozitelor;
numarul de angajati din administratie si aparatul functional;
durata medie a ciclului de fabricatie;
gradul de continuitate a fluxului tehnologic de materiale si de angajati.
Perfectionarile aduse in timp structurii de productie si conceptie trebuie sa se reflecte in imbunatatirea acestor indicatori de apreciere a eficientei masurilor luate .
3.2 Optimizarea structurilor prin programare matematica
Necesitatea si posibilitatile aplicarii cercetarilor operationale, si in mod special a aplicarii programarii liniare in proiectarea structurilor organizatorice, pot fi variate. In continuare se prezinta un exemplu referitor la optimizarea structurii de productie si conceptie privind armonizarea personalului pe verigile intreprinderii industriale.
O intreprindere industriala are o structura prezentata ca in fig.3.5.Totalul personalului firmei numara 80 de angajati.
Folosim urmatoarele notatii:
C1 - compartimentele subordonate managerului economic;
C2 - compartimentele subordonate managerului comercial;
C3 - compartimentele subordonate managerului tehnic si de
productie
Principalii indicatori economici sunt prezentati in tabelul de mai jos :
Tabelul 3.1
|
Compartimente Indicatori economici |
C1 |
C2 |
C3 |
|
Venitul net adus de un salariat ( $/luna) | |||
|
Salariul mediu al unui salariat ( $/luna) | |||
|
Numar personal |
Se cere sa se efectueze o restructurare optima a firmei prin programare liniara in conditiile urmatoarelor restrictii :
structura organizatorica se completeaza cu un plus de personal de pana la 20 persoane;
in compartimentele C2 nu pot lucra mai mult de 10 persoane ;
personalul adaugat la compartimentele C1 sa reprezinte cel mult 1/5 din cele de la compartimentele C3 .
Rezolvarea problemei date presupune urmatoarele:
Notam cu :
X1 - nr. persoane repartizate in compartimentele C1 ;
X2 - nr. persoane repartizate in compartimentele C2 ;
X3 - nr. persoane repartizate in compartimentele C3.
Modelul matematic este urmatorul :
[max]f = ( 300-150 )X1 + ( 250-120 )X2 + ( 200-100)X3 = 150X1 + 130X2 + 100X3
X1 + X2 + X3 ≤ 20
X2 + 8 ≤ 10
X1 ≤ 1/5X3
X1 ≥ 0 , X2 ≥ 0 , X3 ≥ 0
Modelul matematic devine :
[max]f = 150X1 + 130X2 + 100X3
X1 + X2 + X3 ≤ 20
X2 ≤ 2
X1 -1/5X3 ≤ 0
X1 ≥ 0 , X2 ≥ 0 , X3 ≥ 0
Aducem modelul matematic la forma standard de lucru, introducand variabilele de compensare y , y y
[max]f = 150X1 + 130X2 + 100X3 + 0∙ y y y
X1 + X2 + X3 + y
X2 + y = 2
X1 -1/5X3 + y
X1 ≥ 0 , X2 ≥ 0 , X3 ≥ 0
y y y
Tabelul simplex se prezinta astfel:
Tabelul 3.2
|
CB |
B |
XB | |||||||
|
a1 |
a2 |
a3 |
y |
y |
y | ||||
|
y y y | |||||||||
|
∆j | |||||||||
|
y y a1 | |||||||||
|
∆j | |||||||||
|
y a2 a1 | |||||||||
|
∆j | |||||||||
|
a3 a2 a1 |
| ||||||||
|
∆j |
Cele 20 de persoane vor fi repartizate astfel :
C1 = 3 persoane ;
C2 = 2 persoane ;
C3 = 15 persoane ;
Profitul maxim = 2210 $
Fig.3.5 Organigrama intreprinderii industriale
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
