PRODUCTIVITATEA MUNCII IN FIRMELE DE COMERT

"Comertul cu amanuntul este arta si stiinta de a vinde bunuri si servicii consumatorului final"individual sau de grup . Majoritatea definitiilor se refera la aceeasi idee de baza atunci cand definesc comertul cu amanuntul: vinderea de bunuri si servicii consumatorilor finali.

Multa vreme a existat ideea potrivit careia daca nu ai deprindere sau calificare intr-un domeniu anume, poti sa reusesti in comertul cu amanuntul, care, la urma urmei, nu este nici o stiinta si nici o arta, ci impartaseste simtul practic. Desi simtul practic este o insusire valoroasa pentru orice comerciant, el nu este suficient pentru a supravietui intr-o lume competitiva a comerciantilor. Philip Kotler sustinea ca obiectivul principal al comerciantilor este de a transforma un produs nediferentiat intr-o oferta diferentiata.

Succesul in comertul cu amanuntul presupune o actiune complexa ce combina aspectele creative ale artei cu cerintele rigide ale stiintei.

Marea provocare a comerciantilor cu amanuntul nu consta in a intra in acest domeniu - unui comerciant nu i se cere sa aiba o anumita educatie sau calificare, dar are nevoie de o licenta si de un capital de investitii initiale relativ mic in comparatie cu alte domenii de activitate - ci de a sti cum sa te mentii pe piata si de a asigura un echilibru intre formarea unui "fond de marfa" optim care sa intampine satisfacator nevoile consumatorilor vizati si "abilitatea planurilor administrative de a satisface nevoia firmelor de a opera efectiv si eficient" .

"Un comerciant este considerat comerciant cu amanuntul atunci cand desfacerile sale cu amanuntul depasesc 50% din vanzarile sale totale." 5)

Pentru desfasurarea activitatii comerciale, comerciantii utilizeaza un important factor de productie denumit resursele umane ale comertului. Avand in vedere caracterul personal al muncii in acest sector de activitate si influienta sa asupra modului de realizare a actelor de vanzare-cumparare, putem utiliza conceptul de personal comercial , fara a omite semnificatia muncii in comert ca factor de productie. Munca definita prin numarul, structura, capacitatea de munca si munca desfasurata de fiecare individ conform profesiunii sale poate fi exprimata calitativ si cantitativ prin indicatori economici la nivelul fiecarei unitati sau pe ansamblul comertului.

1.1. Caracteristicile procesului de munca in firmele comerciale

Munca desfasurata in comert are anumite particularitati datorita specificului activitatii de schimb ce presupune desfasurarea unor relatii economice intre ramurile si unitatile economice pe de o parte si acestea si populatie pe de alta parte, prin care acestia isi transmit reciproc valori (marfa - bani).

Putem distinge doua categorii de consumuri de munca in cadrul acestei ramuri a sectorului tertiar. Una dintre acestea este strans legata de comert, avand un caracter neproductiv datorita faptului ca nu adauga valoare noua la cea creata in productie si nu creaza noi valori de intrebuintare. Asemenea activitati propriu-zis comerciale cum sunt: aprovizionarea, stocare, vanzarea marfurilor, gestionarea banilor, negocierea comerciala si studierea cererii si ofertei sunt executate de personalul specific comertului si sunt creatoare de utilitati de loc si timp in comercializarea produselor. Un alt volum de munca se consuma cu activitati comerciale specifice altor ramuri economice fiind o continuare a acestora in sfera circulatiei marfurilor, avand un caracter productiv si contribuind la crearea de venit national, dar - ca si cealalta categorie - ele nu creeaza noi valori de intrebuintare, exceptand munca depusa de unii lucratori din sfera alimentatiei publice. Asemenea activitati precum: transportul marfurilor, sortarea, divizarea, ambalarea, finisarea s.a. sunt executate de personal nespecific comertului.

Munca in comert, activitatile productive si neproductive in ansamblu, contribuie la realizarea produsului social si la ridicarea nivelului de trai a populatiei. Totodata, insa, se constata o tendinta de scadere a contributiei circulatiei marfurilor la crearea de venit national datorita preluarii de catre industrie a unor operatiuni nespecifice comertului (sortarea, debitarea, ambalarea, transportul). De asemenea numarul lucratorilor comerciali ce constituie forta motrice a intreprinderilor de productie este in crestere datorita relatiilor directe ale producatorilor cu comerciantii cu amanuntul sau consumatorii.

Specificacitatea muncii in comert este data de activitatea lucratorilor comerciali care sunt persoane specializate in actele de schimb de marfuri. Numarul lor este direct influientat de: evolutia volumului circulatiei marfurilor, sporirea masei de bunuri ce apar pe piata - bunuri cu modificari structurale ce determina o crestere a gradului de complexitate a activitatii comerciale - impactul progresului tehnologic asupra activitatii comerciale ce determina o atragere de forta de munca calificata si disponibila din ramurile productiei catre sectorul tertiar, pe de o parte, iar pe de alta parte determina o restrangere de personal comercial; cresterea nivelului exigentelor consumatorilor si noua orientare a competitivitatii inspre sfera serviciilor comerciale postvanzare. De altfel, in conditiile actuale se inregistreaza doua tendinte opuse in ceea ce priveste consumul de munca in comert; pe de o parte asocierea vanzarii propriu-zise cu o gama tot mai larga de servicii ce conduce la o crestere a consumului de munca in comert, iar pe de alta parte revolutia tehnico-stiintifica se manifesta tot mai pregnant favorizand reducerea consumului de munca din comert.

Ca urmare a progreselor realizate in ultimii ani in toate ramurile economiei s-au inregistrat modificari in structura populatiei active.

Tabel. 1 Ponderea populatiei ocupate in comert in totalul populatiei ocupate din Romania

Se observa din tabelul de mai sus o tendinta de crestere a populatiei ocupate in comert, in timp ce totalul populatiei ocupate a scazut. Astfel, populatia ocupata in comert a crescut in anul 2001 cu 3,61 % in timp ce totalul populatiei ocupate a scazut cu 0,77 %. Aceste mutatii cu caracter de tendinta, in sensul cresterii populatiei ocupate in comert se datoreaza sporirii masei de bunuri aduse pe piata, atragerii de catre acest sector de activitate a fortei de munca devenita disponibila pe masura promovarii progresului tehnic in ramurile de productie, cresterii complexitatii activitatii comerciale si a nivelului servirii comerciale.

Tabel. 2 Evolutia cifrei de afaceri si a numarului mediu de salariati in comertul interior al Romaniei

Fig .1 - Evolutia cifrei de afaceri si a numarului mediu de salariati in comertul interior al Romaniei

Se observa o tendinta de reducere a numarului mediu al salariatilor in comert si o crestere a vanzarilor de marfuri ceea ce inseamna o crestere a productivitatii muncii generale (tabelul 1). Cresterea din ultima perioada a numarului mediu de salariati in comert se explica prin complexitatea muncii si progresul tehnic realizat in acest sector de activitate. De asemenea in ultimul an s-a inregistrat si o crestere importanta a vanzarilor.

Dezvoltarea comertului a avut loc, pana nu demult, indeosebi pe seama factorului extensiv - cresterea numarului de personal- insa in momentul de fata o atentie deosebita se acorda eficientizarii muncii in comert. Productivitatea muncii in comert trebuie sa creasca fara sa afecteze buna servire a populatiei. Acest fapt este posibil prin implicarea progresului tehnic in aceasta ramura, dezvoltarea si modernizarea bazei tehnico-materiala, cresterea gradului de dotare a unitatilor, perfectionarea organizarii si conducerii activitatii si specializarea lucratorilor comerciali.

Corelatia dintre volumul vanzarilor si personalul comercial poate fi diferita de la o zona geografica la alta, de la o tara la alta si pe ramuri de comert in functie de complexitatea activitatii comerciale si de gradul de concentrare a comertului.

In ceea ce priveste personalul firmelor de comert aceasta se structureaza dupa obiectul activitatii desfasurate, astfel:

personal comercial, care la randul sau poate sa cuprinda:

personal de conducere: manageri de firma, sefi de magazin, de sectoare sau raioane;

operativ: vanzatori, supraveghetori, casieri;

auxiliar: sortatori, vitrinieri, receptioneri, ambalatori;

muncitori auxiliari.

personal de servire al unitatilor comerciale:

de servire gospodareasca: paznici, personal de serviciu;

de servire tehnica: mecanici, electricieni, liftieri;

personal administrativ: contabili si facturieri;

personal de productie: croitori, bucatari,preambalatori etc..

Dupa natura muncii prestate, personalul din comert se poate grupa in doua categorii si anume:

a)   personalul operativ - este ocupat direct in activitatile tehnice din magazine si depozite: sefi de unitati, magazioneri, vanzatori, casieri, bucatari, ospatari etc. Aceste functii detin ponderea cea mai mare in totalul personalului comercial.

b)  personalul tehnico-administrativ - efectueaza operatiuni ce revin aparatului de conducere, administrare si deservire a societatii comerciale. El este format din economisti, ingineri, juristi, merceologi, functionari, personal de servire etc., ale caror atributii si dependente ierarhice se stabilesc prin organigrama fiecarei societati comerciale.

Fig. 2. Structurarea personalului dupa natura muncii prestate

Recrutarea si pregatirea personalului se face astazi pentru profesiunile operative prin scoli profesionale sau cursuri de scurta durata la locul de munca, pentru profesiunile care cer pregatire medie prin licee economice, iar pentru specialistii cu studii superioare, prin facultatile cu profil de comert, relatii economice internationale, turism, management, marketing si altele.

Un element specific pentru munca in comert este natura marfurilor comercializate care adanceste diviziunea profesionala a muncii. Faptul ca comerciantul, prin munca sa, realizeaza produsele furnizate de mai multi producatori, impune personalului comercial cunoasterea caracteristicilor merceologice ale mai multor marfuri, a furnizorilor si a exigentelor clientelei, determinand aparitia mai multor profesii in unitatile comerciale: "magazioneri, vanzatori, casieri, bucatari, ospatari, patiseri, brutari, pizzari, portari-usieri, cofetari, agenti comerciali, reprezentanti, ingineri tehnici-comerciali etc ". Totodata in interiorul unitatilor comerciale diviziunea profesionala a muncii este mai restransa decat in alte domenii, lucratorii comerciali desfasurand activitati eterogene, fapt ce influenteaza productivitatea muncii lor.

O alta caracteristica a muncii in comert este ca "forta de vanzare" se afla in contact direct cu clientii actuali si potentiali. Existenta unei relatii sociale intre vanzator si cumparator impune o anumita particularitate in pregatirea lucratorilor comerciali care trebuie sa aiba insusiri psihice, morale si un nivel de cutura care sa-i permita adaptarea comportamentala la temperamentul si exigentele diferitelor categorii de clienti. 'Vanzatorul trebuie sa realizeze vanzarea in timp ce clientul se afla in magazin, altfel ar putea fi pierduta' . El trebuie sa aiba anumite aptitudini psihologice ce constau in dorinta si placerea acestora de a presta cu onestitate serviciile comerciale pentru solicitanti, de a asigura prosperitatea firmei si de a crea o clientela atasata acesteia. Nu putem vorbi de un profil unic al vanzatorului afirma Denis London. Desigur ca in conditiile implementarii formelor moderne de vanzare rolul personalului comercial in procesul de desfacere scade intr-o anumita masura, sarcinile lui indreptandu-se spre a "sesiza de la distanta" nevoile cumparatorilor si de a realiza o comunicare indirecta prin diverse mijloace. In acelasi timp personalul din comert trebuie sa dispuna de capacitatea si respectiv, de informatiile care sa-i ofere posibilitatea cunoasterii pietei si executarii fata de furnizori a unei influiente active in legatura cu cantitatea si varietatea marfurilor ce trebuie aduse pe piata pentru satisfacerea cerintelor consumatorilor si pentru realizarea unei activitati eficiente .

Alaturi de aceasta raspundere morala, lucratorii din comert mai au si o raspundere gestionara directa fata de marfa ce o manipuleaza si o comercializeaza : in medie volumul anual al vanzarilor pe un lucrator comercial este de 134.674.480 mii lei in 2001.

Sub influenta progresului tehnic, indatorarile lucratorilor din comert sunt in fiecare zi mai complexe impunand o specializare a locurilor de munca in unitati (pentru desfasurarea functiilor de cercetare, analiza statistica, diferentiere a serviciilor comerciale) care solicita personal cu pregatire superioara, de specialitate. Munca in comert se desfasoara in colectivitati relativ mici (pe formatii de lucru in magazine sau raioane) a caror marime depinde de diviziunea muncii in cadrul sectorului sau raionului de marfuri si de norma de vanzare ce trebuie sa o realizeze un lucrator. Astfel in anul 2001 numarul mediu de salariati pe unitatea de comert era de circa 3.03 lucratori, in crestere fata de ceilalti ani.

Tabelul 3- Numarul mediu de salariati in comertul Romaniei

Fig.3 Evolutia numarului mediu al salariatilor si a intreprinderilor din comertul Romaniei

Munca in comert este de intensitate medie contactul cu clientii impunand un efort ortostatic si neuropsihic mai ridicat. Unele procese economice ce se desfasoara in comert pastreaza un caracter manual, fapt ce determina un consum de munca vie relativ mare in comparatie cu alte ramuri economice. Acest efort este totusi diminuat de variatia cererii in cursul unei perioade care conditioneaza dimensionarea si organizarea formatiilor de lucru in magazine sau in raioane.

In conditiile unui contact nemijlocit al vanzatorilor cu cumparatorii calificarea profesionala a personalului din comert capata un rol determinant in cresterea volumului desfacerilor si a nivelului de servire. Munca depusa de un lucrator comercial se dovedeste a fi recunoscuta si apreciata in masura in care solicitantii accepta marfa prezentata. Desigur ca rodnicia procesului de munca al unui comerciant depinde de abilitatile acestuia de prezentare a marfii, de rapiditatea optiunilor consumatorilor pentru marfa respectiva si de masura in care lucratorul comercial ii poate ajuta pe consumatori sa transforme intentiile de cumparare in decizii ferme.

1.2. Productivitatea muncii in comert­- concept si forme de exprimare

Productivitatea se defineste in general ca "raportul masurabil intre o productie data si mijloacele antrenate pentru obtinerea acelei productii" .In functie de mijloacele antrenate identificam - productivitatea capitalului, a investitiilor, a pamantului, a materiilor prime, a muncii.

Productivitatea muncii constituie una din formele principale de exprimare a eficientei economice, prin ea caracterizandu-se gradul de utilizare a resurselor de munca. Nivelul productivitatii muncii reflecta si gradul de dezvoltare si utilizare a activelor corporale si necorporale cat si a potentialului uman, eficienta activitatii economico-sociale in ansamblu, nivelul de dezvoltare a economiei la un moment dat.

Categoriile de productivitate a muncii si eficienta economica, au o esenta comuna, deoarece ambele exprima un raport intre rezultatul pozitiv obtinut si cheltuiala facuta. Mai mult decat atat, insasi productivitatea muncii se defineste ca fiind eficienta cu care se cheltuieste munca umana. De altfel, in practica economica, pentru aprecierea eficientei obtinute se apeleaza, in primul rand, la productivitatea muncii, al carei nivel si dinamica dau expresia nivelului acesteia.

Intre eficienta economica si productivitatea muncii exista insa si deosebiri:

in primul rand, eficienta economica are o sfera de cuprindere mult mai larga decat prodoctivitatea muncii;

in al doilea rand, spre deosebire de productivitatea muncii, care se evalueaza cu deosebire in sfera productiei materiale, eficienta economica are aplicabilitate in toate domeniile de activitate;

in al treilea rand, eficienta caracterizeaza un ansamblu de efecte economice, sociale, culturale, politice, economice etc., imediate sau de perspectiva, materiale si nemateriale, masurabile si nemasurabile, in timp ce productivitatea muncii vizeaza numai rezultatele economice masurabile;

in al patrulea rand, sfera de cuprindere mai mare a eficientei economice se reflecta si in aceea ca atat la nivelul microeconomic cat si la nivel macroeconomic productivitatea muncii este doar una din formele principale de exprimare a eficientei.

"In activitatea comerciala notiunea de productivitate exprima efectul muncii vii cheltuite in scopul realizarii marfurilor."

In comert produsul creat este un serviciu marfar de mijlocire a schimbului de marfuri intre producator si consumator a carui realizare este preponderent indeplinita de factorul uman ce reprezinta coordonata esentiala a dimensiunii si mai ales a calitatii activitatii comerciale. Conexiunea complexa dintre variabilele potentialului uman si performantele intreprinderii este redata de figura 4.

Consumul de munca se desfasoara in timp, in spatii diferite si pentru comercializare diverselor bunuri sau servicii. Toate acestea duc la mai multe forme specifice de exprimare a productivitatii muncii. Astfel indicatorul productivitatea muncii se poate calcula: pe ansamblul comertului, pe sisteme comerciale, pe sectoare de comert (alimentar, nealimentar, alimentatie publica), pe verigi comerciale (cu ridicata, cu amanuntul).

In raport cu volumul activitatii si cu structura orgrnizatorica a firmelor de comert acest indicator se poate calcula pe total vanzari; pe produse; pe ansamblul firmei sau pe subunitati ale firmei(raioane,magazine, restaurante etc)

In functie de indicatorii folositi pentru exprimarea efortului, productivitatea muncii se poate calcula la nivel de : salariati - vanzarea medie pe salarati, personal operativ - vanzarea medie pe salariat operativ, vanzatori - vanzarea medie pe vanzator.

Din punct de vedere al timpului de munca in care se realizeaza vanzarile se poate calcula productivitatea muncii pe diverse unitti de timp: pe ore, zi, luna si an sub forma unor marimi medii cu grade diferite de reprezentativitate . Perioadele mai mari nu sunt reprezentative deoarece in comert exista o oscilatie mare a desfacerilor de marfuri de la o ora la alta, de la o zi la alta . Pentru determinarea eficientei muncii se are in vedere, atat pentru vanzari cat si pentru timpul de munca, aceeasi perioada de calcul si analiza.

Fig. 5. Forme specifice de exprimare a productivitatii muncii

Variatia pronuntata a cererii zilnice a populatiei, datorita obiceiurilor de cumparare si a influentei factorilor sezonieri si conjuncturali, face ca productivitatea muncii sa cunoasca oscilatii insemnate. Apare astfel o folosire incompleta sau, dimpotriva, o suprasolicitare a fortei de munca, cu consecinte asupra eficientei activitatii comerciale. Productivitatea muncii este diferita pe ramuri de comert, fiecare grupa de marfuri solicitand, prin proprietatile fizice, prin complexitatea sortimentala si formele de vanzare, consumuri de timp de munca diferite pentru comercializarea unei unitati valorice dintr-un produs. In buna parte, acest consum depinde si de felul in care sunt livrate si pregatite marfurile de catre furnizori, adica in dozaj, ambalaj, loturi care sa permita circulatia si vanzarea lor economicoasa. Diferentieri exista in nivelul productivitatii muncii si pe societatile comerciale sau magazinele cu profil asemanator, deoarece vanzarile fiecaruia sunt influentate atat de factori interni, cat si de factori externi. Gradul de dispersare a valorilor productivitatii muncii pe unitati de un anumit profil fata de media pe tipul respectiv semnifica modul diferit de gestiune a resurselor umane in unitati.

Alegerea uneia sau alteia din formele de exprimare si de calcul a productivitatii muncii in comert depinde de obiectivele analizei ce se intreprinde.

1.3. Normarea muncii − mijloc de folosire rationala a resurselor de munca in firmele de comert

Normele de munca constituie un factor mobilizator de crestere a productivitatii muncii in masura in care sunt stabilite in mod stiintific, rational si corespunzator conditiilor de munca specifice fiecarei unitati.

"Norma de munca reprezinta obligatiile de munca ce se stabilesc unei persoane sau formatii de personal, pentru desfasurarea unei activitati, in conditii de dotare tehnica si oranizarea muncii, personal care poseda cunostinte necesare si care lucreaza cu o intensitate normala a muncii."

"Norma de munca permite stabilirea pentru fiecare lucrator sau colectiv de lucratori a unor sarcini de munca corespunzator posibilitatilor reale de indeplinire a lor, asigurand in acelasi timp mobilizarea tuturor rezervelor pentru ridicarea nivelului calitativ al muncii."

Efectul normarii muncii trebuie sa se concentreze in stabilirea unor formatii rationale de personal care sa permita realizarea unui volum sporit al desfacerilor cu cheltuieli de timp cat mai mici.

In comert stabilirea normelor de munca constituie un mod de previzionare a volumului vanzarilor ce trebuie realizat de un vanzator sau o formatie de vanzatori intr-o anumita perioada de timp; un mod de stabilire a necesarului de personal diferentiat pe profesii si grade de calificare; un mod de stabilire a veniturilor salariale efective, de previzionare a fondului de salarii si de asigurare a calitatii servirii cumparatorilor.

"Normele de munca se exprima, in functie de caracteristicile procesului de productie sau alte activitati ce se normeaza, sub forma de norme de timp, norme de productie, norme de personal, sfera de atributii sau sub alte forme coerspunzatoare specificului fiecarei activitati."

In comert exista mai multe criterii de clasificare a normelor de munca:

Dupa forma de exprimare normele de exprimare se impart in:

a.      Norme de vanzare - exprimate prin vanzari/om-ora, vanzari/om-zi sau vanzari/om-an de activitate

b.      Norme de timp - stabilesc timpul maxim admis pentru indeplinirea unor sarcini de un lucrator sau colectiv de lucratori

c.      Norme de personal - stabilesc necesarul optim de personal pentru indeplinirea unor activitati ;

d.      Norme de sfera de atributii - stabilesc atributiile unei persoane sau a unei formatii de personal care lucreaza la intretinere , paza etc

e.      Norme de servire - stabilesc numarul de locuri de servire pentru ospari sau alti lucratori care au o zona de servire

Dupa variabilitatea lor in timp normele vanzatorului pot fi:

a.      Norme anuale ;

b.      Norme sezoniere;

Normele de munca cu variabilitate anuala se stabilesc pentru comercialezarea marfurilor care au o vanzare relativ constanta in timpul anului. Normele sezoniere se stabilesc pentru marfurile sezoniere si sunt valabile pentru perioada respectiva. Ele se pun in acord cu noile conditii de desfasurare a muncii si noile conditii de comercializare a marfurilor respective.

Normele de munca mai pot fi, in functie de modul de organizare a muncii, individuale sau colective. Normele individuale sunt utilizate cand evidenta vanzarilor se face pe fiecare persoana, iar cele colective atunci cand analiza vanzarilor se face la nivel de formatii de personal (pe raioane,magazine).

In functie de sfera lor de cuprindere normele de munca pot fi : complete sau partiale. Normele de munca partiale se utilizeaza in cazul in care personalul de conducere din unitatile comerciale mici care participa partial la activitatea de vanzare a marfurilor si a caror remunerare se face si functie de gradul de realizare a vanzarilor programate. Normele complete se utilizeaza pentru lucratorii comerciali a caror sarcini sunt stabilite cu un singur tip de norma de munca.