Produs, marfa, bun dezvoltat in temaului

I PRODUS, MARFA, BUN DEZVOLTAT IN TEMA PROIECTULUI

In aceasta categorie se incadreaza produsele utilizate pentru igiena corpului, fetei, a guri si dintilor, comercializandu-se: sapunul pentru toaleta, produsele pentru barbierit si produsele pentru ingrijirea gurii si a dintilor.

a) Sapun de toaleta. Sapunurile sunt saruri ale acizilor grasi superior ice se obtine prin saponificarea grasimilor sau prin neutralizarea acizilor grasi cu hidroxid de sodiu sau potasiu.

1)OBTINEREA.Principalele operatii implicate in fabricarea sapunului sunt:obtinerea sapunului de baza prin fierberea grasimilor cu hidroxid de sdiu,separarea sapunului format cu ajutorul clorurii de sodiu si racirea; taierea sub forma de taietei si uscarea acestora;incorporarea substantelor colorate,a parfumurilor,substantelor de supragresare(lanolina, vaselina), a substantelor medicinale (sulf, borax) in functie de reteta de fabricatie: malaxarea pentru uniformizarea si omogenizarea intima a amestecului; presarea, taierea si stantarea; ambalarea.

2) SORTIMENT . Sapunul de toaleta se produce in doua tipuri in functie de continutul in substante grase totale, si anume: tip standard (71%) si tip superioare (78%), iar in cadrul fiecarui tip de fabrica mai multe sortimente.

SAPUNURILE DE TOALETA-specialitati(fine si extrafine) contine adaosuri speciale de ulei de cocos, ulei de palmier, caseina, acid stearic, lanolina si altele, care le confera proprietatea de a forma o spuma abundenta chiar si in apa rece si dura, asigurand pielii fragezime si suplete. Sortimentul de sapun fin si extrafin se diferentiaza prin adaosuri speciale, substantele colorate, compozitiile de parfumare, forma si gramaj (de la 10-200gr).

Se mai comercializeaza sapun de toaleta pentru copii: ,, Nivea``.

,,Pitic`` ,,Irinel``, ,,Romanita`` si sapun medicinal, cu adaos de ingredienti farmaceutici(sulf, botax, gudron de fag, gudron de sulf ) folosit pentru spalat in anumite afectiuni ale epidemiei si pentru intretinerea ei.In acest sens se folosesc sapunurile ,,Sulf``, ,,Gudro``, ,,Borax``, ,,Ichitol``.

b) Produse de barbierit.Aceasta grupa cuprinde produse folosite inainte de barbierit si dupa barbierit.

1) Produse folosit inainte de barbierit

Rolul acestor produse este de a usura barbieritul avand un efect emolient, dezinfectant si de inuiere a barbii. In acest scop se comercializeaza:

Sapunul de ras care se obtine intr-un mod asemanator cu cel de toaleta avand un continut de substante grase totale de 60-70%.El se caracterizeaza printr-o alcalinitate libera foarte redusa. Se comercializeaza sapunul,, Palmier``, ,,Lavanda``, ,,Triumf``, ,,Tip S``.

Conditiile de calitate sun la fel ca la cele de toaleta.Se ambaleaza in hartie metalizata, hartie pergaminata, cutii de carton sau ambalaje din material plastic.

Creme de ras, produse de consistenta pastoasa, pe baza de sapun sau emulsii de tip ulei in apa cu diferite adaosuri de substante dezinfeetante, conservante, umectante, odorante etc. Se produc in trei tipuri: spumoasa-,,Adam``, ,,Dermin``, ,,Sah``, ,,Cordial``, ,,Elida``, ,,Calin``, ,,Palmier``, ,,Favorit``, ,,Triumf``, ,,Perla``, care se recomanda pentru tenurile grase si normale; nespumoasa-,,Extra``, ,,Nivea``, care se recomanda pentru tenurile uscate si creme de ras ambalate in sistem spray..

Se ambaleaza in tuburi de aluminiu sau falcon tip aerosoli.

Lotiunea prepras electric are o compozitie speciala, continand acid lactic si extract de musetel (onzulena) si se aplica cu 5-10 minute inainte de ras, cand dupa evaporare se poate incepe raderea cu aparatul electric.

Se produce in doua sortimente, ,,Calin``si ,,Herba``.

2) Produse folosite dupa barbierit

Rolul acestor produse este de a dezinfecta, inviora sau inmuia pielea. In acest scop se folosesc:

Lotiuni, care sunt solutii hidroalcoolice cu diferite adaosuri de acid boric, acid lactic, substante odorante etc. Se produc sortimentele ,,Calin``si ,,Tarr``.

Emulsii de creme, care au o actiune emolienta, anestezica, atenuand iritatiile si usturimile pielii, regeneratoare de decongestionanta. Se produc sortimentele ,,Adam``, ,,Calin``, ,,Bob``etc.

c) Produse pentru ingrijirea dintilor si a gurii. Aceste produse au rolul de a curati si a intretine stare igienica a dintilor si a gurii, totodata avand o actiune antiseptica, bactericida si curative in unele afectiuni ale dintilor. Produsele folosite in acest scop sunt urmatoarele:

Pasta de dinti. Este un produs de cosistenta pastoasa sau cremoasa, obtinut din carbonat de calciu incorporat intr-un format de sapun, glicerina si apa. In raport cu destinatia sa , ea mai poate contine substante antiseptice, de indulcire, odorante, colorante si pentru albirea dintilor.Sortimenutl cuprinde pasta de dinti spumoasa ,, Cristal'', ,, Super Cristal'', ,, Margaritar'' , ,,Perla'' , ,,Doina'' , ,,Menta'' , ,,Pell Amar'' , ,,Bi-Flor'' , ,,Primavara'' etc. si nespumoasa ,,Clorodont'' etc

Praful de dinti este un produs sub forma de pulberi albe sau colorate, alcatuit din amestecuri de carbonat de calciu, sapun, substante de aromatizaresi colorant. Se comercializata produsul ,, Prohigen'', pentru curatirea proteselor dentare.

Apa de gura este o solutie hidroalcolica sau sub forma de sprayuri, care contin substante aromatizate, antiseptice, bactericide si dezodorizante. Are un efect inviorator si racoritor cu actiune bactericida si dezinfectanta. Se comercializeaza produsele:,,Clorofila'' , ,,Floral'' , ,,Menta'' , ,,Margaritar'' , ,, Siper Cristal'' spray, ,,Perla'' spray etc..

d) Produse cosmetice pentru ingrijirea fetei. Aceste produse au rolul de intretinerea si infrumusetare a fetei.. D in cadrul lor fac parte: crème cosmetice, Lotiuni, emulsii, pudre, farduri, masti cosmetice si produse cu actiune contra pistruilor si petelor.

1) Cremele cosmetice sunt produse cosmetice pentru intretinerea, protejarea, nutritia si reacidificarea pielii, fiind indicate tuturor tipurilor de tenure, dar in mod deosebit tenurilor uscate, pentru care sunt o necessitate.

Materii prime folosite in fabricarea produselor cosmetice - din toate cele 3 regnuri

mineral,vegetal,anima   

I.materii prime principale

1 excipienti: a) minerali: vaselina, parafina, uleiul de vaselina sau de parafina

b)animali: lanolina, cholesterol, galbenus de oua, ceara de albine, grasime de porg

c)ceara de palmieri, uleiuri vegetale

2 umectanti: glicoli, glicerina, sorbitol

3 substante active: a) biocatalizatori: vitamine, enzime, hormone

b) fosfatide- lecitina

c) complexe: pollen, lapte laptisor de matca, namoluri, uleiuri speciale

4 aminoacizii

II.materii prime auxiliare:

1 emulgatori: gelatina, cazeina, sapunuri alkaline

2 aglutinanti: pectina, amidon, deodoranti, coloranti , sloventi, substante odorante (uleiuri volatile)- naturale si sintectice

Gruparea materiilor prime are la baza principalele functii pe care le indeplinesc si anume: - excipienti :substante care consum celelalte substante, asigurand protectia si hranirea pielii

umecanti : substante folosite pentru a limita evaporarea apei

substante active: care contribuie la regenerarea pielii

emulgatori : substante care au rolul men-tina stabilitatea emulsiilor cosmetice   

aglutinanti : folositi in scopul obtinerii unor consistente vascoase

conservante : rol de conservare a produsului

deodoranti : previn sau indeparteaza mirosul provocat de transpiratie   

ordonati : substante care asigura un anumit miros

coloranti : substante care se introduc in produsele cosmetice destinate unor scopuri decorative

solventi : substante in care se dizolvadiferiti consti- tuenti si anumitor produse cosmetice

Sortiment Cremele cosmetice se pot clasifica dupa mai multe criterii, si anume: dupa procentul de grasime: uscate (1-15% ), semigrase (16-33% )si grase (peste 33% ); dupa destinatia: nutritive , de demachiat, contra ridurilor, antisolare, pentru masaj si cu actiune speciala (pentru albirea, antiacnee); dupa timpul folosirii: de zii si de noapte si dupa compozitie: cu lanolina cu vaselina, cu untura, cu stearati ci coldreme(cu ceara de albine)

c) Produse pentru ingrijirea corpului:produse deodorante si antisudoripare, produse antisolare si pentru bronzare, produse cosmetice pentru baie si produse cosmetice pentru epilare.

1) Produse deodorante si antisudoripare In anumite conditiide efort, temperature, boala devine abundenta transpiratia care in cadrul unor reactii de fermentatie capata un miros neplacut. Fenomenul poate fi combatut prin folosirea unor substante cu actiune antisudoripara sau substante deodorante.Aceste produse se prezinta sub forma de Lotiuni de spray, emulsii, sapun , crème si pudre.

Sortimentul este format din: deodorante, ambalate in sistem spray- ,,Adam'' , ,,Bob'' , ,,Cristal'' , ,,Eva'' , ,,Intim'' , ,,Farmec'' , ,, Faun'' , ,,Femina'' , ,,Perla'' , ,,zefir'' si sub forma de baton (stick) ,,Bob'' , ,,Cristal'' , ,,Perla'' , ,, Zefir''; produse antisudoripare sub forma de emulsie ,,April'' , ,,Bob'' , sub forma de crema ,,Perla''.

2) Produse antisolare si pentru bronzare. Soarele, la expunere corpului, poate produce asupra acestuia bronzarea pielii, dar si roseate, arsuri sau descumari ale pielii(eritem solar). Pentru combaterea acestor fenomene se folosesc: crèma antisolar ,, Antisol'' , ,,Litoral''; uleiuri ,, Ultra'' , ,,Bronzol''; emulsii si crème de plaja ,,Mamaia'' 6, 5 ,4 ( numerele arata continutul de substante active si ordinea utilizarii respective 6 in primele zile de plaja, apoi 5 si 4; gama de produse ,,Egreta'' (emulsie, crema ,ulei)

3) Produse cosmetice pentru baie Aceste produse au o actiune tonica si invioratoare pentru stimularea functiilor pielii. De asemenea, aqu rol in dedurizarea apei si in parfumarea corpului. Ele se prezinta sub forma de uleiuri, emulsii, tablete.

Sortimentul cuprinde: ,,Bob'' spumant, aromatizant si supraspumant: ,,Fvaorit'' sub forma de tablete si esenta de brad.

4) Produse pentru epilare Indepartarea parului de prisos se face cu ajutorul unor substante chimice care contin sulfuri metalice alkaline. Produsele se numesc depilatoare, fabricate sub forma de pudra, crème , pasta, solutie si solidificata (o masa ceroasa)

Sortimentul cuprinde: depilatorul,, Practic'' care se prezinta in stare solida, depilatoare sub forma de crema ,,Sanda'' , ,,Farmec''. Dupa depilare se recomanda folosirea lotiunii emoliente,, Sanda''.

d) Produse pentru ingrijirea mainilor si a unghiilor. Uscarea pielii, iritatiile si crapaturile pot fi evitate prin folosirea unor produse specifice ingrijirii mainilor.

Sortimentul lor cuprinde; solutii pe baza de alcooli si glicerina; crème pe baza de stereati ,,Catifelina'' , crème pe baza de glicerina,,Dermin'' ; emulsii de curatat ,, Darclee'' in doua variante , pentru piele normala ( culoare alba) si pentru piele uscate (culoare crem); pudre; paste de protectie, balsam pentru maini pe baza de grasimi minerale si vegetale.

Produsele pentru ingrijirea unghiilor se prezinta sub forma de: solutii si crème oentru inmuierea pielitelor; pudre si paste pentru lustruirea unghiilor; solutii pentru albirea pielii de sub unghii si lacuri pentru unghii. Lacurile pentru unghii pot fi transparente, sidefate si sub forma de paste care dau pelicule opace.

e) Produse pentru ingrijirea parului. Ingrijirea parului cu produse cosmetice are ca scop sa asigure curatirea pielii capului, sa mentina hranirea naturala si functionarea normala a a glandelor sebacee ale pielii.In acest sens se comercializeaza produse cum sunt: sampoane, lotiuni si brigantine, vopsele si fixaticve.

1) Sampoane. Contin, in principal, o substante detergeanta (sapun sau detergenti) la care se adauga lanolina, lecitina, oua; cazeina, extracte de plante etc. Se fabrica sampoane uscate (praf) , fluide si pastoasa (crème). In functie de natura parului, Sortimentul cuprinde : pentru toate tipurile de par ,,Miraj'' cu plante, ,,Miraj'' cu bere, ,,Pelox'' , ,,Faun'' cu urzici, ,,Bob'' , ,,Miraj'' , ,,Napoca'' , ,, Sanda'' cu lanolina; pebntru par gras ,,Adam'' , ,,Bob'' , ,,Eva'' , ,, Faun'' cu mesteacan, ,,Pel Amar'' , ,, Miraj'' ,, Sanda'' cu lapte etc. contra matretii ,,Bob extra'' , ,,Margareta'' , ,,Faun'' antipelicular; pentru copii ,, Irinel'' , ,,Mugurel''.

2) Lotiuni pentru par. Au rol ion hranirea, tonificarea si intarirea radacinii parului.

Sortimentul cuprinde urmatoarele lotiuni: ,,Calin'' , ci o actiune stimulatoare pentru cresterea parului; ,,dermapin'' , care impiedica incaruntirea si caderea parului; ,,Gerovital H3'', cu actiune in combaterea seboreei si caderii parului; ,,Miraj'', pentru ingrijirea parului degradat cu efect de usoara fixare.

3) Briantine. Sunt produse utilizate pentru a da parului suplete si stralucire.Ele pot fi lichide, crème si solide. Briantinele lichide pot fi grase, formate pe baza de uleiuri si alcoolice pe baza de amestecuri de ulei si alcool. Cele solide, cristalizate, au continut mare de veslina si ceara de albine Doina si Zefir.

4) Vopsele si sampoane colorate. Sunt produse destinate pentru colorarea parului, care se przinta in stare lichida sau cremoasa.

Sortimentul cuprinde : sapon colorant ,, Cromoplatin'' cu 15 nuante cu culoare; vopsea de par - crema ,, Cormoplatin'' cu 12 indicative de culoare; vopsea ,,Darclee'' cu 18 nuante de culoare si vopsea de par ,,Sanda'' cu 10 indicative de culoare.

%) Lacuri fixative. Sunt produse pentru mentinerea ondulatiilor parului, protectia contra umiditatii si pentru asigurarea unui luciu placut. Lacurile fixative sunt solutii apoase sau hidroalcoolice de polimeri sintetici care au un continut uleiuri ( cu efect de fixare) si plastifianti ( confera plasticitate peliculei ). Se comercializeaza produsele,, Sanda'' , ,,Famec'' , ,, Gazel'' , ,, Eva'' , ,, Femina'' etc.

CALITATEA PRODUSELOR DE IGIENA INTIMA

Caracteristici de calitate ale sapunului de toaleta. Caracteristicile organoletice ale sapunului de toaleta se refera la urmatoatele: forma: rotunda, ovala, paralelipipedica, figurine etc.trebuie sa fie bine definita; aspect: omogen, fara crapaturi sau solzi, suprafata neteda, uniform colorata, stantat vizibil; sapunul pentru ape dure este marmorat; consistenta: solida, nesfaramicioasa; culoarea: uniforma; miros: placut, conform adaosurilor si tipului.

2) Din punct de vedere calitativ, apa de gura trebuie sa fie limpede, fara particule de impuritati in suspensie sau depuneri de sedimente.

3)Din punct de vedere calitativ cremele de ras trebuie sa aiba o consistenta moale, omogena, onctuoasa; culoarea uniforma, alb-galbui sau verzuie; miros placut, specific adaosurilor folosite; la utilizare sa formeze spuma densa si persistenta (tipul spumos) si sa aiba actiune emolienta rapida.

.4) Din punct de vedere calitativ pasta de dinti trebuie sa aiba o consistenta moale, onctuoasa, omogena; gustul si Mirosul placute, racoritoare si persistente; un grad de alb corespunzator (nuanta galbena, indica un inceput de invechire), gustul si mirosul fad.

Din punct de vedere calitativ cremele cosmetice trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii de calitate : sa aiba o consistenta moale, onctuoasa si omogena; sa nu separe apa sau ulei; fara aglomerari sau cristale; culoarea sa fie uniforma; cu miros placut parfumat, fara miros de ranced sau alt miros strain, sa patrunda usor in piele, sa fie emoliente, iar cele uscate sa nu lase urme lucioase, grase sau lipicioase.

La cremele cosmetice se pot intalni urmatoarele defecte: consistenta modificata, separare de faza ulei-apa; aglomerari; culoare inchisa la suprafata pe o portiune mai mare de adancime; Miros de ranced

Verificarea calitatii se efectueaza atat la depozitele intreprinderilor comerciale cu ridicata cat si la cele cu amanuntul urmarindu-se:

-verificarea documentelor de livrare (factura, aviz de expeditie) si de certificare a calitatii (certificatul de calitate si buletinul de analiza) observand daca datele inscrise corespund cu cele prevazute in standard sau Norma tehnica. De asemenea, se observa daca exista prospectul produsului.

-verificarea ambalarii si marcarii observand daca ambalajul Este integru, bine inchis, curat si estetic, iar daca marcarea contine toate mentiunile necesare identificarii produsului si mai ales data fabricatiei si termenul de garantie pentru a stabili daca se incadreaza in limitele acestuia, stiindu-se ca nu se admit livrari decat la cel mault 30 de zile de la data fabricarii

-verificarea organoleptica urmareste: aspectul si consistenta, observand daca este moale si onctuoasa , daca prezinta separarea de ulei sau de apa ,sau aglomerari vizibile:culoarea, observand daca este uniforma pe toata suprafata, admintandu-se o nuanta de culoare mai inchisa; mirosul, observand daca are miros de ranced sau alt miros strain si daca este incorfomitate cu substantele odorante introduce; modul de actiune asupra pielii, observand daca are capacitate mare de intindere , daca lasa urme si daca patrunde usor in piele;

-verificarea de laborator presupune determinarea continutului in grasimi, umiditate continutul in substante active si pH-ul produsului

Din punct de vedere calitativ produsele deodorante si antisudoripare trebuie sa aiba efect bactericid si antisudorific, sa combata mirosul neplacut al transpiratiei, sa nu aiba efect irritant asupra pielii; sa nu pateze; sa nu atace tesuturile; sa prezinta cosistenta corespunzatoare tipului de produs , respective- sapun (solida) , lotiune (lichida) , crema (semifluida); sa fie omogen atat sub aspectul compozitiei cat si al culorii; ambalajul sa asigure protectia produsului si sa contina indicatii privind modul de folosire si efectul de utilizare.

Din punct de vedere calitativ produsele antisolare si pentru bronzat trebuie sa protejeze epiderma impotriva arsurilor, sa favorizeze bronzarea, sa nu produca degradarea sau asprirea pielii , sa aiba consistenta normala si omogenitate corespunzatoare, culoarea sa fie uniforma si mirosul placut.

Din punct de vedere calitativ lacurile de unghi trebuie sa fie lucioase; sa nu-si piarda luciul in contact cu apa si sapunul; sa fie inoffensive; sa fie sufficient de dure; fara a face unghiile rigide, sa se intinda usor cu pensula; sa aiba o viteza de uscare rapida (circa 2 minute) pelicula sa fie aderenta, lucioasa, rezistenta la apa, la alcool; sa nu-si modifice culoasrea la lumina si sa nu fie iritante sau nocive. Indepartarea lacului se face cu ,,Acetol''.

Din punct de vedere calitativ samponul trebuie: sa spumeze abundent si sa aiba puterea detergenta; sa fie produs neutru pentru a proteja epiderma capului; sa confere parului stralucire si suplete; omogen din punctul de vedere al consistentei si culorii, sa nu contina particule in suspensie sau nedizolvate,ambalajul sa fie accesibil si util pe tot parcursul intrebuintarii produsului.

Din punct de vedere calitativ, lotiunile trebuie sa aibaaspectul unor lichide limpezi, fara particule in suspensie sau depuneri de sedimente, transparente, culoarea uniforma, miros placut, specific compozitiei de parfumerie, bun efect de utilizare prin actiunea invioratoare , de dezinfectare si curatire, ambalajul trebuie sa fie protector, utilitar si estetic.

Din punct de vedere calitativ briantinele trebuie sa fie omogene,sa aiba o culoare placuta si uniforma, un miros specific compozitiei de parfumare si efect utilizare privind luciul, supletea si fixarea parului.

Din punct de vedere calitativ vopselele si sampoanele colorate trebuie sa aiba culoarea sau nuanta inchisa pe ambalaje, care sa corespunda cu continutul si numarul de cartela de culori, consistenta, crema sau lichid omogen in functie de tip, culoare uniforma, sa nu prezinte particule in suspensie si sediment la cele lichide si sa aiba un efect inofensiv asupra parului si epidermei.

Din punct de vedere calitativ lacurile fixative trebuie sa aiba solutie omogena; mirosul placut parfumat; bune efect de utilizare privind fixarea ondulatiilor si mentinerea lor, luciu si supletea parului; sa se poata indeparta usor prin pieptanare; buna functionalitate a ambalajelor tip spray sau a flacoanelor prin pulverizarea la apasare scurta

II IMPORTANTA PRODUSELOR, CLASIFICARE , CARACTERISTICI PRINCIPATELOR PROPRIETATI , CARACTERISTICI DE CALITATE

IMPORTANTA PRODUSELOR DE IGIENA INTIMA

Cunoasterea tuturor proprietatilor produselor de igiena intima este importanta din mai multe puncte de vedere.

In primul rand se asigura satisfacerea cerintelor clientilor , oferindu-le produsele corespunzatoare trebuintelor, produsele cerute de piata, se asigura respectarea drepturilor consumatorilor, deci protectia consumatorilor, oferindu-le acestora toate informatiilor despre produsele de igiena intima prezentate la vanzare.

De asemenea, producatorii si comerciantii trebuie sa cunoasca progresele inregistrate in domeniul stiintei, reflectate in proprietatile produselor de igiena intima, pentru a putea contribui la aromanizarea relatiilor om-tehnica prin informarea si educarea permanenta a consumatorilor asupra produselor de igiena intima si proprietatile acestora. Se asigura astfel dreptul fundamental al consumatorilor, si anume dreptul la informare.

Pe de alta parte, comerciantii trebuie sa coopereze in permanenta cu producatorii de produse de igiena intima pentru imbunatatirea calitatii produselor prin caracteristici de calitate superioare, pentru innoiera si diversificarea gamei de produse de igiena intima.

Toate acestea presupun nu numai cunoasterea proprietatilor produselor de igiena intima, ci si perceperea caracterului dinamic si complexe al calitatii.

Se poate spune ca specialistul in comert este o punte de legatura intre producator si consummator.El ofera, pe de o parte, informatii pretioase consumatorilor despre proprietatile produselor de igiena intima, despre ultimele progrese inregistrate in domeniul tehnicii, iar pe de alta parte, colaboreaza cu producatorii, transmitandu-le acestora informatii despre exigentele crescande ale consumatorilor, despre caracteristicile cererii de produse de igiena intima.

Din alt punct de vedere, cunoastera proprietatilor produselor de igiena intima poate oferi avantaje serioase in lupta concurentiala. Evident ca acel comerciant care ofera produse noi, diversificate, care inglobeaza ultimele progrese inregistrate in domeniul stiintei si tehnicii, va castiga pozitii importante de piata.

CLASIFICAREA

Caracteristicile organoletice ale sapunului de toaleta se refera la urmatoatele: forma: rotunda, ovala, paralelipipedica, figurine etc.trebuie sa fie bine definita; aspect: omogen, fara crapaturi sau solzi, suprafata neteda, uniform colorata, stantat vizibil; sapunul pentru ape dure este marmorat; consistenta: solida, nesfaramicioasa; culoarea: uniforma; miros: placut, conform

Examenul organoleptic

Aspectul se examineaza visual urmarindu-se starea suprafetei si a muchiilor, observandu-se: daca suprafata este neteda, fara crapaturi si asperitati, daca prezinta picaturi de apa cu grasime exsudata; daca forma are un aspect ingrijit, cu muchii intacte si fara bavuri. Se observa apoi calitatea stantarii si inscriptiilor aplicate, respective daca sunt vizibile si corecte. Se examineaza si sectiunea vazand daca este omogena, daca este grisata sau daca are aspect mat si pete.

Consecinta- se determina prin pipaire si apasare normala a suprafetei observand daca este moale sau daca are tendita de sfaramare.

Mirosul- se constata examinand sapunul ca ataresi apoi portiunile taiate inainte si dupa faramitare intre degete. Se observa daca este placut, specific sortimentului si conform adaosurilor.

Culoarea- se examineaza visual si se compara cu monstra etalon. Ea este un indice de calitate important in ceea ce priveste estetica produsului, dand indicatii si asupra materiei prime folosite, asa , de exemplu, gradul de alb si coloritul pastelat(roz,galben, vernil) al sapunului indica obtinerea luidin materii prime de calitatea superioare, precum si finetea executiei operatiilor tehnologice. Coloritul intens, strident, presupune utilizarea unei cantitati mari de coloranti care are efect negative asupra epidermei, inasprind-o.Inchiderea culorii sau pastrarea sapunului constituie indici ai alterarii, acesta putand fi urmarea

Caracteristicile fizico - chimice se refera la :

-continutul in substante grase totale : 78%

-masa: stabilitatea la omologarea de 100g, 130g si 150g admitandu-se abatere de 3%

-umiditatea: 14%

- alcalinitatea libera: maxim 0,07%

La utilizare sapunul trebuie sa spumeze atat in apa calda cat si in apa rece, fara a se inmuia in cursul intrebuintarii si fara sa devina cleioz sau sa prezinte crapaturi.

Uneori , sapunul de toaleta prezinta o serie de defecte provenite fie de la folosirea unei materii prime necorespunzatoare fie de la nerespectarea parametrilor procesului tehnologic, dintre care mentionam:

-griparea : sapunul prezinta o structura grauntoasa la utilizare, la spalare creeaza senzatia de nisipos

-consistenta insuficienta , sapunul fiind moale, sau are o consistenta sfaramicioasa

- solzi si aspect mat

- lipsa de plasticitate , avand tendita de crapare si clivaj

- aparitia picaturilor de apa la suprafata in timpul depozitarii, datorita continutului prea mare in apa

-pete, cu rezultat al rancezirii, al decolorarii

- pierderea sau modificarea parfumului

Examenul fizico-chimic

Aceasta presupune determinarea caracteristicilor fizico- chimice: continutul in substante grase totale, masa, alcalinitatea libera si umiditatea.

Irii sau existentei puritatilor in grasime.

CARACTERISTICILE PRINCIPALELOR PROPRIETATI

Proprietatile organoleptice ale produselor de igiena intima se stabilesc cu ajutorul celor cinci simturi (miros, auz, vaz, simtul tactil etc.) reprezentand deci expresia reactiei senzoriale an omului fata de Caracteristicile produselor de igiena intima.

Ele se mai numesc si proprietati pshio- senozriale, deoarece factorul psihic are o mare importanta in determinarea lor.

Proprietatile organoleptice au o pondere foare mare in stabilirea calitatii produselor de igiena intima, determinand reactia consumatorului fata de alimente, deci acceptarea sau respingerea acestora.

Spre deosebire de proprietatile masurabile direct, cu instrumente si aparate de laborator, si care au deci un character obiectiv, proprietatile organoleptice au un character subiectiv, determinat de urmatorii factori: acurtarea simturilor persoanei care determina aceste proprietati, Conditiile de mediu din spatial de evaluare, fondul informational-cultural al indivizilor.

CARACTERISTICILE DE CALITATE

Proprietatile produselor de igiena intima determina calitatea acestora, asigurandu-se astfel satisfacerea cerintelor clientilor.

Progresele inregistrate in domeniul stiintei si tehnicii se reflecta in proprietatile produselor; armonzarea relatiei om-tehnica realizandu-se prin informarea si educarea consumatorulor.

Proprietatile produselor de igiena intima se clasifica dupa mai multe criterii, astfel:

-dupa natura proprietatilor:-argonoleptice

-fizice

-chimice

-macrobiologice

-ecologice

-dupa ponderea in stabilirea calitatii:-critice(majore)

-importante si minore

-dupa modul de exprimare a nivelului proprietatii: -exprimabile notional(prin cuvinte)

-exprimabile cifric(in cifre absolute si relative)

Proprietatile arganoleptice Reprezinta expresia reactiei senzoriale a omului fata de produsul de igiena intima. Se mai numesc proprietati pshio-senzoirale.

Proprietatile fizice sunt: starea de agregare, structura, masa (cu diferite forme de exprimare, porozitatea si compactitatea,umiditatea, permeabilitatea si impermeabilitatea)

Proprietatile chimice sunt: compozitie chimica,stabilirea fata de actiunea agentilor chimici

Caracteristicile de calitate ale produselor sunt proprietatile cele mai importante ale acestora.

Caracteristicile pshio-senzoriale sunt:organoleptice si estetice

Caracteristicile de calitate sunt acele proprietati ale produsele cu ajutorul carora se evalueaza la un momet dat gradul de satisfacere a nevoilor clientilor.

Caracteristicile sunt cele mai importante proprietati, selectionate dupa contributia lor la stabilirea gradului de utilitate a produsului; sunt proprietati remarcabile ale unui bun,care definesc sufficient bunul respective.

III PASTRAREA SI DEPOZITAREA PRODUSELOR,IMPORTANTA PASTRARI SI DEPOZITARII MARFII

Pastrarea este unul dintre factorii care influenteaza calitatea marfurilor in sfera circulatiei acestora.

Calitatea produselor in timpul pastrarii poate fi influentata pozitiv(imbunatatirea caracteristicilor de calitate), dar mai ales negative, in cazurile in care nu care nu se respecta conditiile de pastrare-depozitare prevazuta de standarde.

De aceea trebuie sa se asigure conditii de pastrare optime pentru prevenirea degradarii calitative, alterarii produselor, impurificarii cu substante straine, contaminarii cu microorganisme.

Pastrarea produselor de igiena intima se face in spatii de depozitare mobile(mijloace de transport) si fixe(depozitele propriu-zise),special amenajate, pe perioade diferite de timp, in funtie de cerintele pietei.

Pastrarea produselor constituie una dintre etapele circuitlui ethnic al produselor, cu rol important in mentinerea caracteristicilor de calitate ale produselor si chiar imbunatatirea acestora, sub influenta factorilor interni si externi care influenteaza

Pastrarea in conditii optime a produselor presupune in primul rand controlul si dirijarea permanenta a parametrilor atmosferici (temperature, umiditatea relative a aerului , circulatia aerului, compozitie aerului) conform cu prevederile standardelor, stabilite in functie de particularitatile produsele de igiena intima.

In cazul nerespecatrii conditiilor de pastrare-depozitare, pot sa apara modificari negative ale caracteristicilor(deprecierea calitatii)   

Sapunul de toaleta se depoziteaza in incaperi uscate, racoroase, ferite de razele solare si de sursele caldura. Pastrarea se face la o temperature cuprinsa intre -5 grade C pana la 25 grade C si la o umiditate relative a aerului de 80%. Inaltimea stivelor la depozitare nu trebuie sa depaseasca 1,5m . Manipularea trebuie sa se faca cu grija evitandu-se deplasarile bruste si loviturile.

Produsele cosmetice se depoziteaza in incaperi uscate, aerisite la temperature de 10-15 grade C, pe rafturi sau platforme, ferrite de razele soarelui si la o distanta de 1,5-2 metri de orice sursa de caldura. Periodic, respective la 30 de zile, produsele depozitate li se face examinarea organoleptica a aspectului, culorii, mirosului si in cazul in care se observa unele modificari in Caracteristicile calitative sau cand termenul de garantie a fost de pasit, se vor lua probe si se vor trimite laboratoarelor de specialitate pentru analize. Termenul de garantie este inte 6 si 12 luni, in functie de natura produsului.

IV AMBALAREA PRODUSELOR

Definirea ambalajului si a operatiilor de ambalare

Ambalajul este un sistem fizico-chimic complex, cu functii multiple, care asigura mentinerea sau, in unele cazuri, ameliorarea calitatii produsului caruia ii este destinat. Ambalajul favorizeaza identificarea produsului, inlesnind atragerea de cumparatori potentiali, pe care ii invata cum sa foloseasca, sa pastreze produsul si cum sa apere mediul inconjurator de poluarea produsa de ambalajele uzate sau de componentii de descompunere ai acestora.

Din punct de vedere comercial, ambalajul permite asigurarea in cele mai bune conditii a manevrarii, conservarii, depozitarii si transportului produselor. In "Petit Robert" (1989), ambalajul este un "invelis din materiale si forme diferite in care se ambaleaza un produs pentru transport sau vanzare".

Institutul Francez al Ambalajului si Ambalarii propune urmatoarele definitii in "Petit glossaire de l'emballage":

ambalajul este obiectul destinat sa inveleasca sau sa contina temporar un produs sau un ansamblu de produse pe parcursul manevrarii, transportului, depozitarii sau prezentarii, in vederea protejarii acestora sau facilitarii acestor operatii;

ambalarea reprezinta oparatia de obtinere a "primului invelis aflat in contact direct cu produsul".

Institutul din Marea Britanie furnizeaza trei directii in definirea ambalarii (Fratila R., 2001):

sistem coordonat de pregatire a marfurilor pentru transport, distributie, vanzare cu amanuntul si consum;

cale de asigurare a distributiei la consumatorul final, in conditii optime si cu costuri minime;

functie tehnico-economica, care urmareste minimizarea costurilor la livrare.

In Romania, conform STAS 5845/1-1986, ambalajul reprezinta un "mijloc" (sau ansamblu de mijloace) destinat sa inveleasca un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protectia temporara, din punct de vedere fizic, chimic, mecanic si biologic in scopul mentinerii calitatii si integritatii acestora, in decursul manipularii, transportului, depozitarii si desfacerii pana la consumator sau pana la expirarea termenului de garantie.

Tot in conformitate cu standardul amintit, ambalarea este definita ca fiind "operatie, procedeu sau metoda, prin care se asigura cu ajutorul ambalajului, protectie temporara a produsului".

In contextul ambalarii se folosesc o serie de termeni, dintre care amintim materialul de ambalare, materialul de ambalaj, mediu de ambalare, produs de ambalat, preambalare, accesorii, materiale si operatii auxiliare ambalarii etc.

Semnificatia si corelatiile terminologiei privind ambalarea marfurilor, precum si succesiunea fazelor premergatoare ambalarii unui produs, sunt redate schematic in Figura II.1. reprezentand fazele ambalarii si terminologia folosita.

Preambalarea este operatia de ambalare a unui produs individual, in absenta cumparatorului, iar cantitatea de produs introdusa in ambalaj este prestabilita si nu poate fi shimbata decat prin deschiderea sau modificarea ambalajului.

Exista instructiuni de metodologie legala referitoare la prembalarea unor produse in functie de masa sau volum. Produsele care indeplinesc conditiile prevazute de lege vor fi insciptionate cu litera e, de inaltimea a cel putin 3 mm, plasata in acelasi loc cu masa si volumul nominal. Este interzisa tiparirea pe ambalaj a erorilor tolerate.

Valorile cantitatilor nominale sunt impuse prin lege, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei pentru fiecare categorie de produse.

Este interzisa, prin lege, producerea, importarea si comercializarea de ambalaje inselatoare.

Preambalajul inselator este preambalatul care creaza impresia ca are o cantitate mai mare decat cantitatea nominala. Se considera preambalat inselator daca peste 30% din volumul ambalajului nu este ocupat cu produs sau in cazul in care in pachet exista produs cu mai putin de 15% decat cantitatile prevazute de lege.

Toate preambalatele fabricate conform instructiunilor trebuie sa poarte urmatoarele inscriptii lizibile, care sa nu poata fi sterse:

cantitatea nominala;

o marca sau o inscriptie care sa permita identificarea ambalatorului sau a importatorului de preambalare;

marca e, de cel putin 3mm, situata in acelati camp vizual cu cantitatea nominala. Aplicarea acestei marci garanteaza ca preambalatul indeplineste cerintele prevazute de instructiuni.

verificarea preambalatelor se face prin esantionare in doua etape:

o       verificarea continutului real al fiecarui preambalat din esantion;

o       verificarea mediei continutului real al preambalatului din fiecare esantion.

pentru fiecare din aceste verificari exista doua planuri de esantionare;

un plan pentru verificarea nedestructiva, care nu implica deschiderea ambalajului;

alt plan pentru verificarea distructiva, care implica deschiderea ambalajului.

Din motive economice, verificarea distuctiva este limitata la minimum necesar.

Un lot este constituit din preambalate cu aceeasi cantitate nominala, aceeasi sarja de productie, ambalat in acelasi loc.

2. CLASIFICAREA AMBALAJELOR

In ultimele decenii ambalajele s-au diversificat mult, atat din punct de vedere al materialelor din care acestea sunt facute, cat si din punct de vedere functional.

Ambalajele se clasifica in functie de mai multe criterii, care sunt utilizate frecvent in practica:

- dupa materialul folosit in confectionarea ambalajelor:

ambalaje din hartie si carton;

ambalaje din sticla;

ambalaje din metal;

ambalaje din materiale plastice;

ambalaje din lemn, inlocuitori din lemn si impletituri;

ambalaje din materiale textile;

ambalaje din materiale complexe.

- dupa sistemul de confectionare:

ambalaje fixe;

ambalaje demontabile;

ambalaje pliabile.

- dupa tip:

plicuri;

pungi;

plase;

lazi;

cutii;

flacoane;

borcane etc.

- dupa domeniul de utilizare:

ambalaje de transport;

ambalaje de desfacere si prezentare.

- dupa specificul produsului ambalat:

ambalaje pentru produse alimentare;

ambalaje pentru produse nealimentare;

ambalaje pentru produse periculoase;

ambalaje individuale;

ambalaje colective.

Rolul si functiile ambalajului folosit

Importanta ambalajului este evidentiata de principiile pe care acesta trebuie sa le indeplineasca pe parcursul circuitului strabatut de produs intre furnizor (producator) - distribuitor - reteaua comerciala en detail - consumator final. Ambalajul poate avea o importanta minora, cum este in cazul materialelor de constructii sau o importanta majora, cum este in cazul produselor alimentare, farmaceutice, cosmetice, etc.

Ambalarea trebuie analizata sub doua aspecte:

- fizic - ca protectie a produsului;

- psihologic - ca instrument promotional.

In ultimii ani, siguranta produsului dar si a consumatorilor a devenit o functie foarte importanta a ambalajului. Exista produse care se deschid greu, purtand mentiunea: "A nu se lasa la indemana copiilor!". Dupa anii '80, cand a existat teama fata de produsele periculoase la care se putea ajunge usor, majoritatea producatorilor de medicamente si alimente au inceput sa ambaleze produsele in cutii greu de deschis. (Kotler P., 1998)

Intr-o economie de piata, cu o concurenta acerba, ambalajele sunt elemente de promovare a produselor prin grafica si eticheta. Se considera azi ca imaginea este limbajul universal, inteles de locuitorii din orice parte a planetei.

Calitatea produselor este influentata de calitatea ambalajului. Un ambalaj necorespunzator poate conduce la deprecierea produsului.

Un ambalaj ideal trebuie sa indeplineasca mai multe cerinte, reprezentate grafic in Figura II.2 (Fratila R. 2001):

sa protejeze produsul;

sa prezinte caracteristicile tehnice care sa favorizeze operatiile de circulatie tehnica;

sa fie usor, comod si totodata prin modul in care este conceput sa fie usor de recunoscut;

sa atraga atentia cumparatorului in mod spontan;

sa sugereze o idee precisa despre produs;

sa prezinte calitatile produsului.

Functiile ambalajelor sunt in legatura cu produsele ce se ambaleaza, metodele de ambalare si transport, de locul de depozitare etc.

Conservarea si protectia proprietatilor produselor insa, este considerata functia de baza a unui ambalaj si se refera la mentinerea in parametrii calitativi initiali a produsului ambalat.

Principalele functii ale ambalajelor sunt:

a.      functia de protectie;

b.      functia de rationalizare;

c.       functia de reclama si promovare a vanzarilor (funtia de marketing).

a)Functia de protectie

Ambalajul trebuie sa asigure pastrarea tuturor parametrilor calitativi ai produselor. Pe timpul transportului, manipularii, depozitarii produselor sunt supuse unor serii de solicitari mecanice (tractiune, frecare, lovituri, caderi, trepidatii, vibratii etc.). In aceste conditii ambalajele trebuie sa fie capabile sa preia aceste solicitari, protejand produsul.

Functia de protectie se rezuma a trei aspecte particulare dupa cum urmeaza (Fratila R 2001):

protejarea produsului de actiunea unor factori interni si externi;

protejarea mediului inconjurator impotriva caracterului toxic al unor produse;

pastrarea intacta a calitatii marfii la contactul direct produs ambalaj (evitarea influentarii negative de catre ambalaj a calitatii produsului).

Factorii de mediu (temperatura, radiatiile infraosii si ultraviolete, socurile mecanice, particulele de praf, microorganismele, insectele, rozatoarele, diverse gaze, umiditatea relativa a aerului) pot actiona direct asupra produselor ambalate si/sau indirect, prin facilitarea actiunii unor factori interni (Biro A., 1998)

Factorii interni (compozitia chimica a produselor, aciditatea, microorganismele) actioneaza atat asupra produselor, cat si asupra ambalajelor sau a mediului inconjurator prin reactii chimice, biochimice sau electrochimice (Biro A., 1998).

La alegerea materialului din care este confectionat ambalajul se tine seama de:

natura produsului care urmeaza sa fie ambalat (stare de agregare, proprietati fizico-chimice, biologice);

chimismul propriu (alegerea unor materiale pentru ambalare care sa fie inerte chimic fata de produs si mediu);

tehnologia aplicata la ambalare (pasteurizare, sterilizare, congelare).

Functia de protectie este deosebit de importanta in cazul ambalajelor de transport, precum si in situatia in care produsele care fac obiectul ambalarii sunt alimente sau produse periculoase pentru sanatatea organismului uman sau pentru mediul inconjurator.

In cazul cartonului ondulat, prezenta concomitenta a proprietatilor rigide si elasitice face posibila obtinerea unui ambalaj suficient de rigid, dar si elastic, protejand foarte bine produsul ambalat.

Caracterizarea principalelor tipuri de ambalaje

Ambalaje din hartie, carton ( materiale celulozice)

Hartia si cartonul au o serie de proprietati care le recomanda pentru utilizarea ca ambalaje:

-masa mica( intre 0,8-1,2 g/m patrat pentru hartie de ambalaje si maximum 1g/m patrat pentru catornul ondulat)

- inodore, insipide

-hartia pergament are permeabilitatea scazuta

-hartia si cartonul acoperite, laminate sunt rezistente la ulei,gaze, alcool, eteri,esteri, acizi slabi, baze , ,,bariere'' la radiatii ultraviolete, la mirosuri, vapori de apa, la are, arome

Ambalajele din hartie-carton se obtin din urmatoarele tipuri de materiale de baza

-hartie pentu ambalaje

-carton plat:-duplex:minimum 2 straturi de material fibros unite prin presare in stare umeda

-triplex: minimum 3 straturi de material fibros unite prin presare in stare umeda

-carton ondulat : obtinut din 1-4 straturi netede si 1-3 straturi ondulate unite intre ele printr-un adeziv; se foloseste la ambalarea produselor ce necesita protectia contra socurilor mechanize (sticla, ceramica, mobile etc)

2) Ambalarea din materiale plastice

Materialele plastice sunt utilizate pe scara larga pentru obtinerea ambalajelor, datorita urmatoarelor proprietati:

-masa specifica redusa (1-1,5 g/cm cub)

-rezistenta in mediu umed

-rezistenta la actiune acizilor si alcaliilor

-rezistenta mecanica buna

-se prelucreaza usor, obtinandu-se ambalaje de forme si dimensiuni diferite

- propietati igienica-sanitare (nu constituie mediu prielnic pentru dezvoltarea microorganisemelor)

Ambalaje din materiale plastice se gasesc in urmatoarele forme:

-saci, pungi- ambalaje flexibile obtinute din polietilena, polipropilena, policlorura de vinil (PVC) , poliamida; sunt impermeabile si stabile dimensional

-pahare, tavite, farfurii etc. -obtinutedin folii rigide, care au capacitatea de formare cald

-ambalaje din materiale complexe- se folosesc in special pentru ambalarea in vid , gaz inert, ambalarea produselor supracongelate; sunt impermeabile la gaze si vapori de apa

Specialistii apreciaza ca va creste ponderea ambalajelor din materiale plastice in defavoarea celor de sticla, mai ales in Conditiile tendintei catre ambalajul din material plastic recuperabil, reutilizat sau reintrodus in procesul tehnologic ca materie prima, evitandu-se poluarea mediului inconjurator.

3. Ambalaje din metal

Metalul este utilizat mai ales pentru cutiile de conserve in industria alimentara (otel, aluminiu, materiale combinate-material plastic, carton, metal).

Cutiile metalice se obtin din tabla de otel acolerita cu un strat subtire de cositor, staniu, crom, aluminiu. Se mai pot obtine si din aluminiu, care este un material cu greutate mica, lipsit de toxicitate, dar utilizarea lui e limitata din cauza faptului ca este scump.

Opinia consumatorului fata de cutiile metalice pentru consrve este uneori mai putin favorabila, in sensul ca produsul capata,,gust de metal``.De aceea, cutiile metalice sunt lacuite, pentru prevenirea schimbarii gustului, a decolorarii produsului, prevenirea reactiilor chimice intre metal si produs, reactii care pot cauza coroziunea sau formarea de hirogen in interiorul cutiei (bombajul chimic).

Cutiile metalice ofera insa avantajul rigiditatii, evitand riscurile de spargere in timpul transportului.

Cutiile mai pot fi realizate dintr-o combinatie de materiale: carton, folie de aluminiu, mase plastice, folosite la ambalarea produselor sub forma de granule sau pulberi: lapte, pref, cacao, cafea instanta.

Pentru ambalarea produselor alimentare sensibile, care absorb mirosul hartiei de ambalaje sau mirosuri dim mediu exterior ca de exemplu ciocolata si produsele de ciocolata, se folosesc foiie de aluminiu, impermeabile la gaze, lichide, razele de lumina(aluminiul este un metal maleabil, permitand prelucrarea sa in folii foarte subtiri).

4) Ambalarea din sticla

Ambalajele din sticla:butelii,borcane,damigene, flacoane etc., detin o pondere importanta in totalul ambalajelor, datorita proprietatilor sticlei:

-ofera protectie buna (bariera la gaze, vapori, lichide)

-este transparent (permite vizualizarea produsului, fiind astfel un factor de promovare a vanzarii)

-este inerta din punct de vedere chimic fata de produsele alimentare

-prezinta stabilitatea ridicata fata de alkali, acizi(singurul acid care o ataca este acidul fluorhidric)

-nu are miro, nu modifica gustul alimentelor (opinie favorabila din partea consumatorilor)

-poate fi colorata, protejand produsul fata de radiatiile ultraviolete, evitandu-se astfel decolorarea produsului sau pierdera vitaminelor

-poate fi prelucrata in forme variate

-prezinta o buna rezistenta la presiuni interne ridicate(se foloseste la ambalarea sampaniei)

-duritate ridicata

-proprietati igienica-sanitare (este un material igienica, usor de spalat , care suporta sterilizarea; nu constituie mediu prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor)

-material reciclabil si economic

Ambalajele din sticla prezinta insa si cateva dezavantaje :

-fragibilitatea(rezistenta slaba la socurile mecanice)

-greutatea relative mare, ceea ce le face dificil de manevrat si ridica cheltuielile si transport; cercetarile au dus la obtinerea unei sticle usoare, subtiri, incasabile, rezistenta la socurile termice

-nu rezista la schimbari bruste de temperature

5) Ambalaje din materiale textile

Sacii textile prezinta avantaje ca: rezistenta la rupere,higroscopicitatea, permeabilitatea la aer , apa , vapori, dar si dezavantaje: mediu prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor,nu rezista la foc, pot fi atacati de rozatoare si insecte

Au o pondere mica in ambalare produselor

6)Ambalaje din lemn

Lemnul se foloseste in special la confectionarea ambalajelor de transport, datorita rezistenteai la solicitarile mecanice si la usura.

Substantele organice si anorganice din compozitie sa chimica (rasini, substante tanante, uleiuri eterice), influenteaza pozitiv Caracteristicile organoleptice ale produselor

7)Ambalaje din materiale complexe

Au apartu pe piata ambalajelor in ultimii 60 de ani

S-a constatat ca un singur tip de material nu raspunde intodeauna la toate cerintele unui produs sau altul. De accea s-a folosit tehnica acoperirii unui material( hartie, carton, material plastic, metal), cu doua sau cu trei straturi de alte materiale, astfel incat materialul complex obtinut sa insumeze proprietatile componentelor si astfel le depaseasca.

Unele dintre acestemateriale au efect de ,,bariera'' fata de vaporii de apa, gaze , substante volatile, radiate ultraviolete, microorganisme

SIMBOLUL APLICAT PE AMBALAJE

O marcare completa si corecta a ambalajelor ajuta la prvenirea accidentelor, proasta manipulare, livrare gresita, pierderi din greutate sau volum.

Marcarea trebuie sa fie Clara si precisa. Culorile trebuie sa iasa in evidenta fata de restul ambalajului; uzual se foloseste culoarea negru. Alternativ se poate marca si print-o eticheta. Daca este posibil, se foloseste un simbol de culoare negru pe fond alb. In ambele cazuri, fie marcarea se face direct pe ambalaj fie se aplica o etichta, trebuie sa se ia masuri astfel incat acestea sa fie ligibile.

Urmatoarele informatii sunt doar pentru o mai buna cunoastere a simbolurilor. Pentru utilizarea simbolurilor adecvate va rugam sa va adresati institutiilor adecvate.

METODE DE AMBALARE

Odata cu dezvoltarea societatii si implicit a proceselor de productie s-a dezvoltat si industria de ambalaje. Se cauta ca prin procedee noi sa se ajunga la o mai buna realizare a functiilor ambalajelor. Totodata, se urmareste cresterea productivitatii muncii, atat la confectionarea ambalajelor, cat si la ambalarea produselor.

Ambalarea se poate face pe linii semiautomate sau automate de mare productivitate, ce pot realiza formarea ambalajelor, desfacerea lor, umplerea si inchiderea lor.

Ambalajul si produsul formeaza un sistem, de aceea metodele de ambalare trebuie sa tina seama de relatiile de interdependenta ce se stabilesc intre elementele componente ale sistemului. Tendintele actuale remarcate in conceptia ambalajelor si a metodelor de ambalare sunt:

reducerea consumului de materii prime, materiale si energie;

cresterea duratei de conservare a produselor;

sporirea performantelor ambalajelor prin combinarea materialelor de confectionare;

facilitarea reintegrarii in mediu a ambalajelor in etapa post-consum.

Metoda de formare a ambalajului se adopta in functie de materilului celulozic folosit, tratat sau netratat, sau in functie de posibilitatea de inchidere prin termosudare, prin lipire sau pliere.

Metodele si tehnicile de ambalare a produselor oferite de Rondocarton sunt:

Ambalarea colectiva - aceasta metoda se foloseste pentru ambalarea intr-un singur ambalaj a mai multor produse. Aceasta metoda usureaza mult manipulare si transport produselor, ajutand la paletizarea acestora. Metoda poate fi utilizata cu succes si pentru produsele alimentare de uz curent (zahar, faina, orez, malai etc), precum si pentru ambalarea unor produse deja preambalate.

Ambalarea portionata - ambalajul portionat este acela al carui continut se consuma o singura data. Aceste ambalaje pot fi plicuri, cutii, tavite etc. Astfel, se pot ambala atat produsele perisabile (produsele lactate, carne, fructe), cat si cele neperisabile (biscuiti, napolitane, cafea etc).

Ambalarea in cutii de carton se realizeaza in trei etape, indiferent de complexitatea masinilor folosite:

formarea sau deschiderea ambalajului pliat - materialul poate fi sub forma de banda sau carton desfasurata de pe o bobina, bucata de carton croita corespunzator dimensiunilor si formei ambalajului sau chiar o cutie de carton deja formata, care se afla in stare pliata;

umplerea ambalajului;

inchiderea - inchiderea bazei cutiei se face, in cele mai multe cazuri, inaintea umplerii, exista insa produse rigide, care se pot introduce mai intai in cutie si apoi aceasta se inchide la ambele capete.

Pot exista si operatii secundare: imprimarea codului produsului, introducerea de hartii cu indicatii legate de produs sau obiecte de reclama, etc. care se realizeaza pe parcursul procesului de ambalare.

Ambalarea in cutii de carton se face pe linii manuale, semi-automate sau automate, in functie de modul in care se introduce produsul in ambalaj. Astfel, daca introducerea produsului in ambalaj se face de catre masina, chiar daca alimentarea dispozitivului de incarcare se face manual, sistemul se considera automat. Daca insa, introducerea produsului in ambalaj se face manual, iar celelalte operatii se fac automat, atunci sistemul se considera semi-automat.

Sunt mai multi factori de care trebuie sa se tina seama la alegerea liniei de ambalare. Acestia se refera la:

utilajul folosit la ambalare;

productia care trebuie realizata;

dimensiunea ambalajelor ce trebuie formate;

frecventa schimbarilor ambalajului;

spatiul necesar montarii liniei.

modificarile probabile ale produsului, influenteaza alegerea materialului de ambalare folosit (de exemplu, produsul trebuie ambalat in materiale cu ridicate proprietati de bariera la arome, grasimi etc.).

- dupa gradul de rigiditate:

ambalaje rigide;

ambalaje semirigide;

ambalaje suple.

- dupa modul de circulatie al ambalajului:

ambalaje refolosibile;

ambalaje nerefolosibile - tip pierdut.

- dupa sistemul de circulatie:

sistem de restituire a ambalajelor;

sistem de vanzare - cumparare a ambalajelor.

- dupa sistemul de confectionare:

ambalaje fixe;

ambalaje demontabile;

ambalaje pliante.

- dupa caile de transport:

ambalaje pentru transport terestru;

ambalaje pentru transport fluvial-maritim;

ambalaje pentru transport aerian.

- dupa destinatie:

ambalaje pentru piata externa;

ambalaje pentru piata interna.

Exista o preocupare chiar si la nivel de foruri internationale, cum ar fi: Organizatia Internationala de Standardizare, Federatia Europeana pentru Ambalare, pentru clasificarea si standardizarea ambalajelor.

AMBALAJUL ECOLOGIC

In ultima perioada de timp au crescut preocuparile organismelor guvernamentale si neguvernamentale de a institui anumite sisteme de marcare ecologica a produselor pentru a preveni deteriorarea mediului inconjurator la actiunea unor produse a caror caracteristici au influente nefaste asupra apei, solului si aerului, fie in timpul utilizarii, fie dupa consum, sub forma de deseuri care nu sunt biodegradabile.

Ambalajul trebuie sa raspunda cerintelor legate de protectia mediului.

,,Ambalajul total'' presupune pe langa indeplinirea celor 3 functii , compatibile cu mediul ambiant(functia sociala a ambalajului)

Degradarea naturala a ambalajului se numeste biodegradarea si consta in distrugerea materialului de catre microorganismele existente in sol (materialul trebuie sa fie rapid si complet biodegradabil)

Caracterul antipoluant al unui ambalaje, se determina pe baza urmatoarelor criterii:

-consum minim de material

-posibilitatea de distrugere a ambalajului dupa utilizare

-lipsa de nocivitate prin distrugerea ambalajului

-posibilitatea dereutilizare a ambalajului sau a materialului

Ambalajele din hartie si carton pot fi considerate ecologice, desi compusiiorganocloruranti rezultati la albirea pastei de hartieconstituie o sursa de poluare

Materialele plastice pot polua mediul inconjurator prin deseurile rezultate din utilizarea lor si prin gazelle emise prin incinerarea acestora

Ambalajele din polietilena tereftalat (PET) si hartie-carton sunt biodegradabile , deci sune ecologice.

Aluminul, metal utilizat in proportie mare pentru obtinerea ambalajelor metalice este considerat ecologic, deoarece nu este toxic si poate fi reciclat de un numar infinit de ori.

Ambalajele din material lemons sunt recuperabile, dar necesita cheltuieli mari pentru recuperarea si reconditionarea.

V ETICHETAREA MARFURILOR

Marca este un element important in strategia comerciala a unei firme, deoarece permite identificarea ofertei agentului economic respectiv si diferentierea acesteia in raport cu concurenta. Pe de alta parte, marca ofera consumatorilor posobolitatea de a se orienta spre produsele de calitate superioara, puse la dispozitia lor de catre producatorii care si-ai castigat deja un renume pe piata. Considerata deseori ca fiind bunul cel mai pretios al unei intreprinderi, marca serveste atat producatorului, cat si consumatorului.

Marca este definita in Lgea nr.84/1998 privind marcile si inicatiile geografica astfel:

Marca este un semn succestibil de reprezentare grafica, servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei personae fizice sau juridice, de cele apartinand altor personae.

In literature de specialitate exista si definitii care pun accentual nu numai pe caracterul distinctive al marcii, ci sip e garantarea unei calitatii constante pentru produsele respective.

CONTINUT SI FORME DE MARCARE

Marcarea este un mijloc de identificare a produselor si de onformare a consumatorilor. De aceea, presupune o serie de elemente de identificare a produsului si de informare a consumatorului.

Elemente de identificare a produsului:

denumirea produsului;

denumirea fabricii producatoare, marca de fabrica;

calitatea produsului;

numarul standardului sau al normei tehnice;

data fabricatiei, termenul de valabilitate;

cantitatea ambalata.

Elemente de informare a consumatorului:

compozitia chimica a produsului;

conditii de pastrare;

indicatii de utilizare;

conditii de intretinere etc.

Prezentarea elementelor mentionate se face prin urmatoarele forme de marcare:

eticheatrea, inclusive etichete litografiate;

imrimare pe bandelore litografiate;

imprimare pe ambalaje de hartie, carton, materiale plastice,materialecomlexe;

litografiere pe ambalaje de hartie superioara;

stantare pe ambalaje metalice, din sticla, mase plastice;

stantare si pirogravare pe lemn.

CLASIFICAREA MARCILOR SI TIPURI DE MARCI

Marcile se clasifica dupa mai multe criterii:

1)Dupa destinatia:

-marci de fabrica-aplicate de catre producator

-marci de comert- aplicate de catre firma care comercializeaza produsele.

2) Dupa obiect:

-marci de produse

-marca pentru fiecare produs al firmei(marca individuala de produs)

-marca pentru fiecare linie de produs a firmei

-marca pentru produsele firmei

-marca structurata pe mai multe niveluri

-marci de servicii

-marci aplicate pe produse sau atasate produselor, indicand prestatorul de servicii

-marci nelegate de existenta unui produs

-marci aplicate pe instrumentele folosite in prestarea serviciului

3)Dupa titularul dreptului de marca:

-marci individuale

-marci collective

4)Dupa normale care le reglementeaza

-marci facultative

-marci obligatorii

5)Dupa modul de comunicare

-marci verbale

-marci figurative

-marci sonore

6) Alte tipuri

-marci de conformitate

-marci notorie

-marci defensive

-marci de rezeva

- contramarca

ETICHETAREA MARFURILOR

Etichetarea reprezinta cel mai rapid si mai simplu suport pentru informarea consumatorului . Ea este purtatoare de informati necesare pentru inlesnirea operatiilor comerciale cum ar fi :
- denumirea produsului ;
- numele producatorului ;
- locul de origine al produsului ;
- destinatarul ;
- data fabricatiei ;
- calitatea si multe altele ;
Diversificarea sortimentului de marfuri , crestrea gradului de prelucrare , a produselor au amplificat functiile etichetei . Daca la inceput ea servea la indentificarea simpla si rapida a produselor si la fabiricarea operatiilor comerciale in present ea raspunde de nevoi de promovare a produsului pe piata . Continutul mesajului informational al etichetei sa aflat pe o lunga perioada de timp din istoria societati la libera inspiratie a producatorilor si ulterior a comerciantilor care au folosit eticheta ca instrument de promovare a unei concorente neloiale . Din aceste motive au inceput sa apara reglementari privind etichetele si etichetare marfurilor in codurile comerciale in standarede si normele eliberate de organisme si institutile cu ativitate internationala .
Cele mai importante reglementari privind etichetarea marfurilor elementare sunt cele elaborate de comitetul pentru etichetarea bunurilr alimentare din cadrul comisie
" Codex Alimentarus " . Potrivit codului de etichetare a bunurilor alimentare eticheta cuprnde totalitatea fiselor marcilor , imaginilor sau altor MATERIALE descriptive scrise imprimate , stantate , gravate sau aplicate pe ambalajul unei marfi alimentare . Porivit acestor reglemaentari pentru marfurile alimentare prelucrate mesajului informational al etichetei trebuie sa contina urmatoarele mentiuni :
- descrirea produsului ;
- descrirea ingredientelor ;
- continutul net ;
- numele si adresa produsului , distribuitorului , importatorului sau
exportatorului ;
- tara de origine ;
- elemente de identificare a lotului ;
- declararea valori nutritive in special pentru produsele dietetice , alimentarea sugarilor si a copiilor de vrsta mica ;
- concentratia alcooloica pentru bauturile la care aceasta este mai mare de 1,2% ;
- modul de folosire ;
- conditiile speciale de depozitare si pastrare ;
- termenul de valabilitate cat si compozitia chimica

MARCAREA ECOLOGICA

In ultima perioada de timp au crescut preocuparile organismelor guvernamentale si neguvernamentale de a institui anumite sisteme de marcare ecologica a produselor pentru a preveni deteriorarea mediului inconjurator la actiunea unor produse a caror caracteristici au influente nefaste asupra apei, solului si aerului, fie in timpul utilizarii, fie dupa consum, sub forma de deseuri care nu sunt biodegradabile. In Germania s-a introdus pentru prima data (1978) un sistem de marcare ecologica a produselor, denumit "Blue Angel" ca urmare a presiunii exercitate de consumatori. Sistemul este patronat de Asociatia Federala a Mediului (FEA) care decide daca un produs indeplineste criteriile de protectia mediului, putand sa fie inscris in catalogul "Blue Angel" si sa i se aplice marca de produs ecologic.La testarea produsului din punct de vedere ecologic participa atat organisme ale statului (Institutul pentru securitatea produsului si marcare), in colaborare cu FEA, cat si Organizatia Consumatorilor pentru testarea calitatii.In Germania s-a introdus, tot pentru prima data (1990) si sistemul de marcare ecologica a ambalajelor, denumit "Der Grune Punkt" care are ca scop gestionarea si finantarea colectarii si reciclarii produselor. Sistemul german de marcare ecologica a fost preluat si de alte tari europene precum: Franta, Anglia, Danemarca si Olanda. Sisteme de marcare ecologica similare s-au introdus in Canada, denumit "Environmental Choise", in Japonia care a instituit "Eco-Mark", in tarile europene nordice (Norvegia, Suedia, Finlanda si Islanda), coordonate de un consiliu.

Sistemul comunitar de marcare ecologica

In UE s-a infiintat Sistemul Post Plus care are ca obiectiv sa valorifice prin reciclare, reutilizare si incinerare cu recuperare de energie, 80% din deseurile de ambalaje.Prin reglementarea Consiliului UE din 1992 s-a urmarit introducerea unui sistem comunitar de marcare ecologica, care sia propus ca scop principal promovarea produselor care au un impact mai redus asupra mediului pe tot ciclul sau de viata. In acelasi timp, sistemul are in vedere si informarea corecta a consumatorului din tarile membre UE in legatura cu performantele ecologice ale produselor care se comercializeaza pe piata comunitara.Sistemul comunitar se aplica tuturor produselor, inclusiv celor importate in tarile membre UE din diverse tari. Aceste produse trebuie sa fie conforme cu reglementarile comunitare referitoare la protectia vietii, a mediului inconjurator si a sanatatii oamenilor si animalelor.Sistemul comunitar de marcare ecologica este conceput ca un sistem voluntar si descentralizat. Dreptul de aplicare a marcii este de competenta unui organism national, infiintat in acest scop, in toate tarile membre UE.Produsele care au un grad de poluare potential sunt supuse unor analize pe toate etapele ciclului de viata, incepand cu proiectarea si pana la reintegrarea lor in natura sau valorificarea lor dupa utilizare. La analizarea produselor se iau in considerare urmatoarele aspecte ecologice: poluarea solului, a apei si a aerului, efectele deseurilor rezultate in urma folosirii, nivelul zgomotului, consumul de energie si de resurse naturale, precum si impactul ambalajelor asupra mediului. Stabiliarea criteriilor ecologice, specifice fiecarei grupe de produse, se face de catre comitetele nationale de atribuire a marcii, forumul consultativ de la Bruxelles care cuprinde reprezentanti ai industriei, comertului, organizatiile consumatorilor, organizatiilor ecologice si de un Comitet de reglementare, format din specialisti din fiecare tara membra in UE.In UE s-au adoptat marci ecologice si pentru produse si ambalaje reciclabile. Astfel, pentru cele reciclabile se pun marcile din figura de mai jos, in cazul in care produsul sau ambalajul contine hartie sau carton reciclat utilizat.* Simbolul grafic cel mai des folosit este bucla lui Mobius.

* Corespondenta cifrelor este:

• 1 = PET (polietilena tereftalat);
• 2 = HDPE (polietilena de inalta densitate);
• 3 = V (vinil, inclusiv policlorura de vinil);
• 4 = LDPE (polietilena de joasa densitate);
• 5 = PP (polipropilena);
• 6 = PS (polistiren);
• 7 = OTHER (alte materiale plastice, inclusiv multistratificate).

Marcarea ecologica a aerosolilor, a caror ambalaje prezinta exploziilor, se face cu marca prezentata mai sus prin care se atrage atentia consumatorilor ca produsul respectiv nu contine freoni (CFC). Din 1995 s-a interzis folosirea freonilor in aerosoli, cu exceptia unor aerosoli medicali.

Marcarea ecologica europeana este cea mai importanta si se aplica pe produsele alimentare, textile, hartie, detergenti, vopsele, produse electrocasnice si electronice etc. Semnificatia marcii este impactul redus al produsului sau ambalajului acestuia asupra mediului, incepand cu faza de proiectare si pana la faza postconsum.

VI TRANSPORTUL MARFURILOR

DEFINITIA TRANSPORTULUI

Pentru ca produselesa ajunga de la producatori la consumatori, trebuie desfasurate o serie de activitati,respectiv : livrarea, transport , depozitare, stocare, vanzare etc. Aceste activitati sunt cunoscute sub numele de distributie a produselor de igiena intima.Distributia produselor are doua laturi, respectiv distributia comerciala si distrributia fizica.Distributia comerciala presupune transferarea proprietatii asupra produselor de la producator la consumator. Distributia fizica- numita si logistica comerciala-presupune ca produsele sa fie puse la dispozitia consumatorului, din punct de vedere material, cu ajutorul mijloacelor de transport si al stocarii.

ROLUL SI IMPORTANTA ACESTEIA PENTRU PRODUSE

Transporturile reprezinta un domeniu important al activitatii economico-sociale pentru ca prin intermediul lor se efectueaza deplasarea in spatiu a bunurilor si oamenilor in scopul satisfacerii necesitatilor materiale si spirituale ale societatii omenesti.

Dezvoltarea, diversificarea si modernizarea transporturilor au fost determinate de extinderea si intensificarea productiei si a circulatiei marfurilor, de adancirea diviziunii internationale a muncii.

Avand in vedere necesitatea realizarii legaturilor dintre productie si consum, transporturile sunt acelea care deplaseaza bunurile obtinute in celelate ramuri ale productiei materiale din locul in care au fost produse la cel in care urmeaza a fi consumate in cadrul pietei interne si internationale.

Obiectul activitatii de transport il constituie deplasarea in spatiu a calatorilor si marfurilor.

Insa nu toate deplasarile in spatiu constituie obiectul activitatii de transport supuse contractului de transport. Astfel, transportul informational, transportul de lichide si gaze prin conducte si alte activitati asemanatoare nu pot forma obiectul contractului de transport. Aceste activitati se realizeaza prin instalatii proprii si nu necesita operatiunile specifice pe care le presupune activitatea de transport, cum ar fi: preluarea de catre transportator a marfurilor, obligatia de paza si preluare a lor la destinatie.

Considerata sub aspectul continutului sau economic, activitatea de transport constituie mijlocul prin care se inlesneste schimbul de bunuri si deplasarea oamenilor, spre deosebire de deplasarea gandirii (transportul corespondentei, fatransmisiunile telefonice), transport ce este supus altor reguli.

De asemenea, ramane in afara sferei noastre de preocupare transportul postal care, desi se realizeaza pe baza unor raporturi juridice intre transportator si unitatea de posta, nu se integreaza in contractul de transport. Mai mult, nici expeditorul, nici destinatarul nu au legaturi juridice cu unitatea de transport ce realizeaza activitatea de corespondenta.

Astfel, activitatea de transport poate fi definita ca actiunile prin care se organizeaza si se realizeaza deplasarea calatorilor si marfurilor in spatiu si timp.

Un rol important il are transportul in sfera productiei unde, printr-o mai buna organizare, poate contribui la: reducerea ciclului de productie, accelerarea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante, imbunatatirea indicatorilor economico-financiari.

Productia unei intreprinderi este deservita nu numai de transportul intern, ci si de transportul care realizeaza legaturile externe ale acesteia cu celelate intreprinderi si cu intreaga economie nationala.

De aici decurge functia importanta a transporturilor de a sustine legaturile de productie intre intreprinderi, comunicatiile intre marile centre industriale, intre cele industriale si agricole, etc. Acest rol este indeplinit de transporturile de utilitate publica, in componenta carora intra: caile ferate, fluviale si maritime, rutiere, transportul aerian si transportul de calatori. Acesta din urma deserveste procesul de productie prin deplasarea muncitorilor la si de la locul de munca.

Rolul transporturilor este evident, prin intermediul acestora asigurandu-se procesul de productie cu mijloace de productie si forta de munca.

Importanta transporturilor consta nu numai in functia pe care o au in dezvoltarea complesocio-economic national, ci si in rolul important exercitat asupra amplificarii relatiilor dintre state. Astfel, transporturile internationale reprezinta mijlocul material ce sta la baza relatiilor economice cu celelate tari ale lumii. Acestea continua procesul de productie in sfera circuitului economic mondial si reprezinta un sistem tehnico-economic complex prin intermediul caruia o parte din produsul social este realizat pe pietele externe in schimbul unor marfuri necesare economiei nationale, contribuind astfel la modificari de structura, calitate si cantitate in produsul intern brut, produsul national brut si produsul national net.

TIPURI DE MIJLOACE DE TRANSPORT

Din punctul de vedere al obiectului transportului:

transport de calatori

transport de marfuri.

Dupa mijloacele intrebuintate transporturile pot fi:

feroviare;

rutiere;

navale;

aeriene;

speciale;

combinate.

1. Transportul feroviar efectueaza deplasarea in spatiu a bunurilor si oamenilor cu ajutorul mijloacelor de tractiune (locomotivele) si a mijloacelor tractate (vagoanele) care circula pe trasee fixe si pe cai ferate.

Transportul feroviar se caracterizeaza prin:

Regularitatea efectuarii circulatiei in toate anotimpurile, ziua si noaptea, aproape independent de vreme;

Mijloacele de transport feroviare dispun de o mare capacitate in raport cu cele auto si aeriene;

Din punct de vedere economic se remarca costul mai ridicat al transportului feroviar in comparatie cu cel fluvial, maritim si prin conducte si, de regula, mai mic fata de cel auto si aerian. Transportul pe calea ferata necesita investitii mari comparativ cu cel auto. Astfel, investitiile pentru constructia unei cai ferate sunt de 3 ori mai mari decat cele pentru constructia unei sosele. De asemenea, si investitiile necesare pentru achizitionarea materialului rulant sunt ridicate. La fel, si costul intretinerii mijloacelor de transport feroviar si al liniilor se situeaza la un nivel superior in comparatie cu cel auto sau naval.

Transportul rutier efectueaza deplasarea in spatiu a bunurilor si oamenilor cu ajutorul autovehiculelor care sunt mijloace de transport autopropulsate.

Ca particularitate a acestor mijloace de transport se remarca faptul ca dispun de o mare mobilitate, putand fi intrebuintate, in functie de vreme, pe orice fel de drum. Transportul auto ofera posibilitatea incarcarii marfii direct de la punctul de expediere si descarcarea ei direct la punctul de destinatie, fara a fi necesare transbordari si manipulari suplimentare.

Mijloacele de transport auto se deplaseaza cu viteze mari ca urmare a vitezei comerciale mari si a simplitatii operatiunilor tehnologice de incarcare si descarcare. Ele se pot pregati rapid si usor in vederea efectuarii transportului, necesitand cheltuieli reduse in acest scop.

Transportul auto ofera cea mai mare eficienta pe distante scurte.

Transportul naval efectueaza deplasarea in spatiu a bunurilor si oamenilor cu ajutorul navelor.

Transportul naval se caracterizeaza prin marea capacitate de incarcare insa, in comparatie cu celelalte modalitati de transport, chiar si cele mai moderne nave au viteza de deplasare relativ redusa, desi trebuie sa parcurga distante foarte mari.

Navigatia maritima si fluviala realizeaza legaturi dintre porturi diferite de pe glob, in conditii de eficienta ridicata, investitiile fiind relativ reduse in raport cu transportul terestru.

Transportul naval este adecvat pentru bunurile de masa cu valoare redusa, unde nivelul cheltuielilor de transport prevaleaza asupra duratei transportului.

Avantajul transportului pe apa, din punct de vedere al costului, este mai evident pe distante mari, transoceanice.

Transportul aerian efectueaza deplasarea in spatiu a bunurilor si oamenilor cu ajutorul aeronavelor.

Printre particularitatile tehnico-economice ale transportului aerian se numara:

rapiditatea - este caracteristica esentiala a transportului aerian. Aceasta este evidentiata de viteza mare de deplasare a aeronavelor ce nu poate fi egalata de nici un alt mijloc de transport;

regularitatea - consta in aceea ca transportul aerian se efectueaza dupa un program precis in orice perioada a anului, atat ziua, cat si noaptea;

oportunitatea - se refera la faptul ca acest mod de transport pune la dispozitia celor interesati, oricand si oriunde sunt amenajate puncte terminale, cel mai modern mijloc de transport

DEGRADARI SI PIERDERI DE PRODUS PE DURATA TRANSPORTULUI

Pe parcursul circuitului tehnic al marfurilor, cand pot sa apara decalaje mari in timp, spatiu si conditii de mediu, stabilitatea relativa redusa a produselor

Degradarea produselor reprezinta o forma de denaturarea a acestora sub actiunea diferitilor factori fizici, chimici, biologici, etc. , care afecteaza stabilitatea si uneori inocuitatea produselor.

In functie de intensitatea actiunii factorilor mentionati asupra produselor de igiena intima, pe durata transportului, degradarea poate fi totala sau partiala.In cazul degradarii partiale poate fi folosit in alte destinatii.

In timpul transportului, produsele pot suferi pierderi cantitative (in greutate sau in volum) cauzate de actiunea factorilor de mediu si de operatiile de manipulare.Uneori aceste pierderi apar chiar in conditiile respectarii regimului optim de pastrare, a regulilor de manipulare si transportare, situatie in care sunt denumite perisabilitati sau pierderi naturale.

Cele mai frecventemodificari calitative ale produselor, care pot avea ca efect degradarea acestora

CAUZELE CARE LE DETERMINA

Cauzele care determina degradarea si pierderea produselor pe durata transportului sunt: factori chimici si factori biologici

Modificarile chimice se mainfesta prin intensificarea reactiilor chimice ale componentilor produselor, prin aparitia unor noi componenti, a unor substante ce au proprietati diferite de produsele de baza. -coroziunea; cresterea vitezei de desasurare; actiunea oxigenului din aer; alegerea neadecvata a mijlocului de transport; actiunea radiatiilor luminaose.

Modificari biologice. Microorganismele actioneaza asupra substantelor din produse, in conditii favorabile de temperatura si umiditate, transformandu-le si provocand degradari insemnate produselor. In timpul transportului, actiunea microorganismelor poate provoca putrefactia si mucegairea produselor-putrefactia; mucegairea; infestarea; rozatoarele

CUPRINS

Capitolul I Produs , marfa, bun dezvoltat in tema proiectului..1

Proprietati, caracteristici, functii , valoarea de intrebuintarea, calitatea.2

Capitolul II Importanta produselor, clasificare, caracteristici principatelor proprietati, caracteristici de calitate.7

Capitolul III Pastrarea si depozitarea marfii..10

Capitolul IV Ambalarea produselor.11

Definirea ambalajului si a operatiunilor de ambalare.11

Rolul si functiile ambalajului folosit14

Caracterizarea principalelor tipuri de ambalaje..16

Simbolul aplicat pe ambalaj..18

Metoda de ambalare..21

Ambalajul ecologic23

Capitolul V Etichetarea marfurilor..24

Marca.24

Continut si forme de marcare24

Clasificarea marcilor si tipuri de marci25

Etichetarea marfurilor..26

Marcarea ecologica.26

Capitolul VI Transportul marfurilor..28

Definitia transportului.28

Rolul si importanta acesteia pentru produse28

Tipuri de mijloace de transport.30

Degradari si pierderi de produs pe durata transportului32

Cauzele care le determina..32

BIBLIOGRAFIE

Gorgan Ana Maria : Produse de igiena intima

Merceologie clasa a XI : Produse cosmetice, Produsede barbierit, Produse de igiena, Produse pentru ingrijirea mainilor si a unghiilor, Produse pentru ingrijirea corpului, Produse pentru ingrijirea paurlui

Studiul calitati produselor si a serviciilor clasa a IX-a : Transportul marfurilor, Degradari si pierderi de produs pe durata transportului, Cauzele care le determina

www. Google. Com :marcarea ecologica

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARI

COLEGIUL TEHNIC SIMION MEHEDINTI CODLEA JUDETUL BRASOV

PROIECT

Eleva: Gorgan Ana Maria

Clasa a IX-a B

Profesoara:

Serban Mariana

AN 2008-2009