ROLUL FIRMELOR IN DESFASURAREA TRANZACTIILOR INTERNATIONALE

Figura 1. Exportul direct

Avantajele organizarii unui aparat propriu de comert exterior constau, in principal, in urmatoarele:

ofera producatorilor posibilitatea sa participe la insusirea profitului comercial;

producatorii au posibilitatea sa se mentina in contact cu piata, receptionand in mod operativ schimbari care au loc in domeniul cererii si adaptand productia de export la cerintele mobile ale pietei;

ofera posibilitatile de promovare a marcii de fabrica si de consolidare, pe aceasta baza, a pozitiei intreprinderii pe piata externa.

Exportul - importul direct comporta si limite:

cheltuielile de comercializare sunt ridicate si ca urmare, numai de la un anumit volum al vanzarilor exportul direct devine rentabil;

riscurile specifice activitatilor de comert exterior se resfrang direct asupra firmei;

este necesara constituirea unor servicii sau compartimente profilate pe activitatile internationale si incadrate cu personal de specialitate ceea ce implica noi costuri si riscuri in planul managementului.

Exportul indirect

Exportul indirect presupune separarea functiilor de comercializare de cele de productie in unitati autonome care actioneaza in calitate de comercianti. Producatorul intern vinde marfa unie firme comerciale care afecteaza exportul in nume si pe cont propriu (figura 2). In acest caz, producatorul nu isi asuma cheltuielile si riscurile legate se comercializarea in strainatate a marfurilor sale; el nu are o legatura directa cu piata externa, firma comerciala reprezentand "interfata" dintre mediul intern si cel extern. Comerciantul urmareste obtinerea de profit dintre diferenta intre pretul de vanzare in strainatate si pretul de cumparare din tara, asumandu-si atat riscul de pret, cat si riscul valutar.

contract de vanzare

contract de vanzare internationala in numele si pe contul casei de comert

Figura 2. Exportul indirect

Exportul indirect reprezinta transferarea intergrala a functiei de comercializare externa de la producator la firma comerciala. Intreaga activitate de prospectare a pietei, negociere, contractare si derulare se realizeaza de catre aceasta din urma. Producatorul este separat de piata externa, nu are decat un acces indirect la informatiile privind caracteristicile cererii; in schimb el este scutit de costurile si riscurile legate de marketingul international.

Exportul indirect se practica in cazul firmelor mici si mijlocii, care nu pot sau nu considera sa-si creeze structuri proprii de export.

Pe de alta parte, firmele specializate in tranzactii internationale ofera furnizorilor cu care lucreaza avantajele specializarii in acest domeniu, al unui personal calificat si al vadului comercial.

Exportul poate fi organizat si sub forma de vanzare delegata, caz in care, in aval, pot inreveni unul sau mai multi intermediari (figura 3).

contract de comision

contract de vanzare internationala in nume propriu si pe contul producatorului

Figura 3. Exportul prin comisionariat

Exportul prin intermediar este o modalitate de comercialzare la care apeleaza producatorii atunci cand doresc sa beneficieze de o experienta si numele de comerciant consacrat pe piata externa, dar in acelasi timp, sa participe efectiv la realizarea tranzactiei. Contractul extern se incheie pe numele intermediarului si pe contul producatorului exportator sau in numese si pe contul producatorului.

Formele principale ale operatiunilor combinate

Operatiuni comerciale combinate - limitari conceptuale

Operatiunile comerciale combinate sunt afaceri internasionale care imbina elemente din operattiunile de export, import, prestari servicii etc., intr-un mecanism traditional unic conceput si pus in aplicare, de regula, de compartimente de comert exterior sau firme specializate in acest domeniu. Dezvoltarea acestui gen de operatiuni are la baza mai multi factori:

"imaginatia conceptuala", respectiv preocuparea firmelor de comert exterior de a oferi noi modalitati de promovare a tranzactiilor si sporire a profitului;

diferentele de nivel si performanta intre tarile participante la comertul mondial;

amplasarea geografica in raport cu partenerii comerciali;

deosebiri si imperfectiuni in mecanismele de piata dintre diferite tari;

politica comerciala si valutara a diferitelor state.

Fata de exporturile-importurile de bunuri si servicii, operatiunile combinate se particularizeaza prin aspecte cum sunt urmatoarele:

caracterul mai complex si valoarea ridicata a montajului tranzactional;

baza juridica a operatiunilor este creata, de regula, prin doua sau mai multe contracte, intre care exista o anumita legatura;

tranzactia prezinta un grad mai ridicat de risc;

realizarea tranzactiilor presupune un grad mai inalt de profesionalism.

Principalele tipuri de operatiuni comerciale combinate sunt:

contrapartida;

reexportul;

operatiunile de switch.

Particularitatile operatiunilor comerciale combinate

Operatiunile in contrapartida se dovedesc a fi afaceri economice avantajoase pentru toti partenerii dar in acest scop este necesar un cadru legislativ si contractual riguros, utilizarea unor mecanisme comerciale si financiare reciproc avantajoase, bazate pe un spirit de cooperare intre parti.

Negocierea in operatiunile de contrapartida prezinta, evident, caracteristicile comune ale acestei activitati in orice afacere economica, dar si unele particularitati. Astfel, poate mai mult decat alte operatiuni comerciale, in cele de contrapartida, negociatorii trebuiau sa fie buni cunoscatori ai marfurilor si serviciilor care fac obiectul schimbului reciproc pentru a asigura o echivalenta reala a acestora, acestia trebuie, de asemenea, sa manifeste multa rabdare si mult tact deoarece adeseori finalizarea actiunii devine greoaie, si presupune gasirea rapida de solutii originale in rezolvarea a numeroase probleme cum sunt: prelucrarea, transportul, depozitarea, eventual revanzarea unor marfuri obtinute prin compensatie.

Negocierea afacerilor economice prezinta o serie de cerinte specifice ca urmare a unor particularitati si dificultati care apar in stabilirea unor elemente ale contractului, indeosebi pretul, in folosirea unor mijloacede decontare specifice.

In ceea ce priveste contractarea in raport cu felul operatiunii in contrapartida - de tip compensatie sau operatiune paralela - se poate utiliza un singur contract pentru ambele fluxuri de marfa sau doua contracte diferite, dar "legate", conditionate din punct de vedere juridic. In practica a capatat o extindere mai mare a doua modalitate de contractare, datorita atat unor avantaje reale, cat si a preferintei multor firme pentru acest gen de operatiuni.

De regula, cele doua contracte se negociaza in acelasi timp, chiar daca obligatia de prelucrare in contrapartida a partenerului se extinde pe o perioada mai indelungata, dupa ce contractul de export al acestuia a fost executat. In acest caz, obligatiile de contrapartida se trec intr-un document numit "contract-cadru" sau "protocol", care serveste ca baza pentru incheierea ulterioara a contractelor efective de livrare. Un astfel de contract-cadru cuprinde urmatoarele clauze principale:

precizarea partilor contractante si eventual a unei terte parti (de exemplu, o casa de comert) desemnata sa preia produsele livrate in contrapartida;

referinte la contractul initial, in legatura cu care se stabilesc obligatiile de contrapartida;

valoarea livrarilor in contrapartida, exprimata ca o parte din contractul initial;

modalitatile de stabilire pretului si de acoperire a riscului de pret;

esalonarea in timp a livarilor in contrapartida;

lista de marfuri, de produse pentru contrapartida, ce pot fi selectate de catre exportator din contractul initial;

precizari privind dreptul beneficiarului contrapartidei de a exporta produsele primite pe terte piete;

stabilirea de penalitati pentru nerespectarea de catre partener a obligatiei de prelucrare in contrapartida;

modalitatile de solutionare a eventualelor litigii si legea aplicabila contractului-cadru.

Operatiunile in contrapartida

Notiunea de contrapartida se utilizeaza in literatura de specialitate in doua acceptiuni. In sens larg, ea se refera la toate aranjamentele compensatorii prin care exportatorul se obliga contractual sa contribuie la realizarea unor venituri in valuta de catre importator. Principala ratiune a acestor operatiuni este de a reduce sau elimina in tr-o perioada determinata de timp, platile nete de valuta din tara importatoare.

In aceasta acceptiune contrapartida cuprinde atat operatiuni comerciale : compensatiile si operatiunile paralele cat si operatiuni din sfera cooperarii internationale, cum sunt: subproductia, coproductia, licentierea.

In sens restrans, contrapartida include acele tranzactii in care se impune contractual o legatura, o conditionare intre fluxurile de export si cele de import, respectiv compensatiile si operatiunile paralele.

Avantajele si dezavantajele operatiunilor in contrapartida

In tabelul de mai jos sunt sintetizate avantajele si dezavantajele contrapartidei asa cum sunt prezentate acestea in literatura de specialitate:

Avantajele si dezavantajele operatiunilor in contrapartida

Factorii si conditiile care determina interesul firmelor private si publice, al statelor pentru operatiunile in contrapartida sunt in principal:

instabilitate monetara, concretizata in flotarea generalizata a cursurilor valutare, criza lichiditatilor internationale care afecteaza un numar insemnat de tari din toate continentele lumii, situatia de inferioritate in care se gasesc numeroase tari in raporturile economice internationale ca urmare a lipsei convertibilitatii propriilor monede este principala cauza care explica interesul mare al unor tari fata de opera care afecteaza un numar insemnat de tari din toate continentele lumii, situatia de inferioritate in care se gasesc numeroase tari in raporturile economice internationale ca urmare a lipsei convertibilitatii propriilor monede este principala cauza care explica interesul mare al unor fata de operatiunile in contrapartida;

contrapartida ofera, prin angajarea unor operatiuni comerciale de cooperare in productie, in stiinta si tehnica, avantajul unor eforturi investitionale mai reduse pentru fiecare dintre parteneri cat si posibilitatea realizarii unor obiective de anvergura, care, pe ansamblu, necesita eforturi financiare, materiale si umane foarte mari, imposibil de acoperit de o singura intreprindere sau chiar economie nationala. Contrapartida constituie o forma prin care se realizeaza o reducere a efortului valutar in relatiile economice internationale;

posibilitatea mentinerii dezvoltarii relatiilor reciproce de marfuri si servicii prin contrapartida la nivel global;

diversitatea fondului de marfuri pentru piata in cadrul regional, cu efecte benefice asupra consumatorilor, acest procedeu este si un mijloc de testare a competitivitatii internationale a unor produse;

contrapartida este o forma de comert putin costisitoare pentru ca presupune o activitate mai redusa de marketing si un aparat comercial mai putin numeros decat necesita alte forme de comert.

Contrapartida are si unele limite sau inconveniente care explica retinerea unor firme fata de aceste operatiuni:

interesul partenerilor pentru marfurile de care dispune fiecare dintre acestia este uneori inegal, echilibrul se mentine deci cu dificultate sau se deterioreaza foarte usor;

compensarea valorica a unor schimburi de marfuri este greoaie iar in timp se pot crea dezwchilibre care franeaza aceste operatiuni;

unele firme, mai ales dintarile dezvoltate, au tendinta de a exporta marfuri depasite dinpunct de vedere tehnic, solicitand in schimb materii prime importante.

Mentinerea in actualitate a operatiunilor in contrapartida demonstreaza faptul ca ele raspund unor ratiuni economice profunde, care depasesc simpla presiune conjuncturala. Astfel, un factor de actiune puternica in favoarea practicarii acestor operatiuni este cresterea numarului de tari competitive la exportul de produse prelucrate. Un rol deosebit revine operatiunilor in contrapartida in promovarea schimburilor in domeniile industriale moderne, a tranzactiilor cu masini. Pentru tot mai multe tari acest tip de tranzactie raspunde cerintelor obiective ale adancirii specializarii internationale, ale integrarii avantajoase intr-o diviziune a muncii de tip industrie-industrie.

Clasificarea operatiunilor in contrapartida

Operatiunile in contrapartida (sau combinate) nu trebuie privite ca mijloace de substituire a schimburilor comerciale traditionale, de subminare a acestora; punerea in valoare a avantajelor lor este legata tocmai de masura in carese asigura dezvoltarea sustinuta a schimburilor economice dintre tari, asezarea acestora pe baze echitabile, reciproc avantajoase si echilibrate.

Analiza locului operatiunilor an contrapartida in comertul international contemporan trebuie sa tina cont si de gama bogata a mecanismelor si a tehnicilor prin care se realizeaza compensatiile, operatiunile paralele, contrapartida in cadrul unor operatiuni comerciale si de cooperare complexa. Tranzactiile in contrapartida se pot clasifica dupa mai multe categorii:

a)        Dupa gradul de compensare prin marfa si/sau servicii

operatiuni paralele, care opereaza in schimburile reciproce partial cu marfuri si/sau servicii, iar o parte din afacere include moneda ca termen de schimb;

compensatii, care elimina total moneda din afacerea comerciala.

b)        Dupa numarul de parteneri de afaceri:

operatiuni in contrapartida bilaterale

operatiuni in contrapartida multilaterale

c)         In functie de nivelul la care se realizeaza:

operatiuni in contrapartida la nivelul intreprinderii;

operatiuni la nivel de grupuri de intreprinderi si ramuri;

operatiuni la nivel de state.

Livrari de marfuri si servicii in compensatie

Compensatiile sunt schimburi de marfa contra marfa, fara interventia mijloacelor de plata. Ele prezinta cateva caracteristici: partizile de marfuri de export si de import nu se platesc in valuta, ci se compenseaza reciproc; compensarea este de regula integrala; baza juridica a operatiunii o constituie un singur instrument juridic care se refera atat la operatiunile de import cat si la cele de export:

In literatura de specialitate compensatiile se clasifica in mai multe feluri:

in functie de obiectul lor, acestea pot fi particulare, cand se refera la schimbul de marfuri fizice, sau globale, cand servesc schimbul de bunuri si servicii;

in functie de numarul partenerilor, compensatiile pot fi simple, largite, triunghiulare, in lant;

in functie de nivelul ma care subt reglemntate, ele pot fi interfirme sau interguvernamentale.

Formele cele mai utilizate in comertul international sunt schimbul in natura (barterul) si compensatie globala (clearingul).

a)     Operatiunile de barter

Schimbul in natura este cea mai veche forma de comert, fiind practicat in etapa premonetara a economiei (economia naturala), cunoscut si sub denumirea de troc.

Barterul, ca forma actuala a comertului international, este o compensatie particulara, care se realizeaza intre firme din doua tari, fiecare aparand atat in calitate de exportator, cat si de importator, valorile celor doua partizi de marfuri sunt egale, compensandu-se reciproc.

Tranzactiile de barter prezinta urmatoarele particularitati:

schimbul de marfuri se realizeaza pe baza unui singur contract care contine prevederi referitoare la ambele fluxuri de marfuri;

marfurile care fac obiectul schimbului nu se factureaza in devize convertibile, si deci nu are loc un transfer valutar;

schimbul de marfuri are loc simultan sau la intervale foarte scurte de timp.

O varianta a barterului este compensarea prin care o firma exportatoare livreaza produsele sale intr-o tara straina si accepta sa fie platita in natura intr-o perioada urmatoare. Operatiunea se bazeaza tot pe un singur contract, iar livrarile exportatorului sunt compensate cu marfa, banii servesc doar pentru stabilirea calorii partizilor de marfa, sau eventual, plata soldurilor restante.

Prin urmare, tranzactia reprezinta un fel de barter cu amanarea platii in marfa.

Contractul care se incheie intre cele doua firme cuprinde clauza de compensatie, prin care se prevede ca plata marfurilor importante in tara B se va efectua printr-un export de valoare egala in tata A. Desi bunurile sunt evaluate si facturate in valuta, nu are loc un transfer valutar efectiv, ci numai un schimb de documente.

Operatiunea este bilaterala, dar obligatia de compensare poate fi transferata unui tert. Specific este faptul ca apare un risc important pentru partenerul care face primul livrarea.

Partenerul care livreaza primul marfurile, pentru a se pune la adapost de riscul nelivrarii contrapartizii, poate solicita o scrisoare de garantie bancara.

Totodata, se pot realiza compensatii prin divizarea partizilor de marfuri in loturi care se livreaza esalonat intr-o perioada determinata de timp, diminuandu-se riscul nelivrarii marfurilor in contrapartida.

Intr-un sens mai larg, in categoria operatiunilor de barter se includ si compensatiile largite, cele triunghiulare ori in lant, dar in acest caz mecanismul tranzactional este mai complex.

Compensatiile largite se incheie cu participarea a doi sau mai multi parteneri din fiecare tara, atat ca parteneri de export, cat si deimport. Intreaga operatiune se desfasoara in acadrul unui acord de barter incheiat intre grupuri de firme sau organisme guvernamentale din doua tari.

Compensatiile triunghiulare si cele in lant presupun participarea la aceste operatiuni a unor firme din trei sau mai multe tari. Livrarea marfurilor intre firmele participante la forma unui circuit inchis. In acelasi mod se efectueaza si stingerea obligatiilor, evitandu-se si de aceasta data decontarile valutare existente.

Operatiuni paralele

Operatiunile paralele au ca obiect schimbul de marfuri si constau, in esenta, in legarea sau conditionarea unui import de marfuri de un export concomitent sau a unui export de un import, din care cauza se numesc si operatiuni conexate, conjugate sau de reciprocitate.

Opretiunile paralele au ca trasaturi definitorii:

valoarea celor doua partizi de marfuri nu trebuie sa fie legala, ceea ce inseamna ca numai o parte din valoarea importului este acoperita prin incasarile din exportul legat;

contravalorile celor doua partizi de marfuri sunt decontate in valuta, uitandu-se una din modalitatile de plata cunoscute : acreditiv documentar, incasso;

numarul partenerilor din cele doua tari care participa la operatiune nu este legal, el fiind diferit de la o tara la alta.

Dupa natura tranzactiei, se disting mai multe tipuri de operatiuni paralele:

cumpararile (achizitionarile) legate;

cumpararile in avans (operatiunile iunctimate sau adresate);

cumpararea de produse rezultate (buy-back);

aranjamente compensatorii.

Cumpararile legate. Aceste operatiuni se bazeaza pe obligatia exportatorului de a cumpara o serie de produse nationale oferite de catre partenerul din tara de import. Specific este faptul ca in cadrul acestor operatiuni se realizeaza o interconditionare intre parteneri ai fluxurilor de export si import, in scopul facilitarii pentru partenerul importator a realizarii obligatiilor sale de plata in valuta.

De obicei, autoritatile comerciale din anumite tari nu acorda licente de import decat in situatia in care, pentru marfurile importate, se exporta alte marfuri in tara partenera. In cazul in care intre cele doua tari exista acorduri comerciale si de plati, asemenea operatiuni se incheie pentru continuarea livrarilor, in aczul anumitor contingente, sau pentru livrari de marfuri care nu au fost cuprinse in listele de contingente ale acordurilor comerciale.

Principalele caracteristici ale unor operatiuni de cumparare legata sunt:

se incheie doua contracte care opereaza independent unul fata de celalalt;

aceste contracte sunt subsumate unui acord-cadru intre doua parti;

fiecare dintre cele doua partizi de marfa sunt facturate in valuta si platite separat;

valoarea bunurilor oferite spre cumparare este de 30-100% din valoarea contractului de export;

obligatia de cumparare este exigibila pe o periada cuprinsa intre 1 si 5 ani;

poate fi inserata in contractul de cumparare o clauza

Operatiunile de switch

Operatiunile de switch constau dintr-o intrepatrundere a tranzactiilor comerciale in contrapartida cu o serie de operatiuni valutar financiare, in scopul transformarii unor disponibilitati in valuta clearing, in devize libere (sau in disponibilitati pentru alte clearinguri), ori a schimburilor unor fonduri de devize libere in rezerve de clearing.

Operatiunile de switch sunt definite ca - operatiuni in care tranzactia nu se incheie direct cu tara beneficiara, ci prin intermediul unei terte, folosind regimul legal al devizelor din acea tara; alti autori definesc swich-ul ca fiind o operatiune de lichidare a soldului din contul de clearing.

Operatiunile de switch presupun reexportul unei marfi dintr-o tara partenera de clearing intr-o tara terta, cu transformarea simultana a unor disponibilitati de clearing in rezerve de valuta liber convertibila, sau invers, transforma fonduri de valuta liber convertibila in disponibilitati de clearing prin reexportul unei marfi de terta provenienta intr-o tara partenera de clearing.

a)       Operatiunile de switch se pot clasifica deci, avand drept criteriu sensul alimentarii contului de clearing in:

operatiuni aleer sau de alimentare a contului de clearing;

operatiuni de tip retour sau vanzarea de disponibilitati de clearing;

operatiuni aller-retour, prin care combinand doua operatiuni de sensuri opuse, se asigura functionarea normala a acordurilor de clearing si obtinerea de beneficii in valuta, fara a angaja produse ce incorporeaza substanta nationala.

b)       Dupa obiectul operatiunilor de switch, acestea pot fi:

operatiuni de switch cu marfa, care pornesc de la flexibilitatea unor acorduri comerciale si in care intervin tranzactaa efective cu marfuri;

operatiuni de switch valutar, in acare are loc cumpararea sau vanzarea unor pozitii de clearing, recurgand la fonduri de valuta liber convertibila.

In cazul operatiunilor de "aller-retour" este posibil ca atat allerul, cat si retourul sa fie de tipul "clean", ceea ce inseamna ca operatiunea respectiva nu este legata de un export sau import de marfuri, fie el chiar si formal, avand loc doar o transformare de devize libere in devize clearing sau invers. Combinatiile care pot sa apara sunt urmatoarele:

operatiuni de aller-retour, in care faza de aller este clean, iar cea de retour cu marfa;

operatiuni de aller-retour, in care faza de aller se desfasoara cu marfa, iar cea de retour este de tipul de clean;

operatiunile de tip aller-retour, in acare faza de aller, cat si cea de retour sunt de tipul clean;

operatiuni de aller-retour, in care atat faza de aller, cat si cea de retour se deruleaza cu marfa.

Posibilitatea de a combina aceste operatiuni depimde de elasticitatea prevederilor din cadrul acordului de clearing, precum si de alte conditii concrete, economice si organizatorice.

c)       Avand in vedere numarul participantilor la realizarea operatiunilor acestea pot fi:

operatiuni de switch simple, normale sau primare, la care participa trei parti, dintre care doua sunt semnatare ale acordului de clearing, iar cea de a treia este tara pe piata careia se negociaza marfurile care fac obiectul tranzactiei contra devize libere;

operatiuni de switch in lans sau multiple, la care participa mai mult de trei tari, conditia esentiala ca cel putin doua participante sa fie semnatare ale unui acord de clearing.

Operatiuni de prelucrare activa

Definirea operatiunilor de prelucrare activa

Prelucrarea in lohn consta intr-o tranzactie desfasurata, pe baza contractuala, intre doua firme din tari diferite in care, una executa un produs, la comanda, dupa modelele si desenele si sub marca celeilalte firme, care isi pastreaza dreptul de a comercializa produsul respectiv.

Operatiunea de prelucrare in lohn se diferentiaza de operatiunile clasice de import si export prin faptul ca obiectul operatiunii il constituie prelucrarea materialelor, materiilor prime, produselor semifinite, apartinand uneia dintre parti (importatorul) de catre cealalta parte (exportatorul).

Lohul reprezinta o afacere economica internationala prin care se imbina caracteristicile operatiunilor comerciale ca cele ale productiei, intr-o anumita masura, ale cooperarii industriale. Lohnul mai este denumit si "productie la comanda" (din perspectiva cooperarii industriale internationale).Intr-o anumita masura, lohnul constituie o sursa de promovare a reexporturilor, deoarece importatorul, de regula, vinde produsele respective in principal pe piete straine.

Operatiunea de prelucrare in lohn se diferentiaza de operatiunile clasice de import-export prin faptul ca obiectul operatiunii il constituie prelucrarea materiilor, a materialelor, a produselor semifinite, apartinand, de regula, uneia dintre parti (importatorul), de catre cealalta parte (exportatorul).

In practica afacerilor economice internationale, firma care lanseaza comanda se numeste ordonator, importator sau beneficiar, iar cea care realizeaza produsul, executant sau exportator.

Executantii prin prelucrare in lohn sunt firme care dispun de factori de productie, cladiri, masini, utilitati, forta de munca, dar nu au produse de marca, prezinta slabiciuni in activitatea de management si marketing in afacerile economice in general, in cele internationale in special.

Ordonatorii in lohn sunt firme posesoare a unor marci de prestigiu bine introduse pe piata mondiala si care tind sa-si extinda afacerile, valorificand la maximum avantajele care decurg din pozitia forte pe care o detin pe aceasta piata.

Operatiunile de lohn rezolva, temporar si partial , sau conciliaza discrepantele care se manifesta intre posibilitatile interne si cerintele (sub aspect cantitativ si sortimental) pieteiexterne, stimuleaza un anumit spirit de cooperare intre partenerii de afaceri, cu mentiunea ca, deregula, ordonatorul obtine avantaje mult mai mari decat executantul, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung.

In functie de sensul operatiunii, lohnul poate fi:

lohn activ (export de manopera);

lohn pasiv (import de manopera).

In cazul lohn-ului activ, exportatorul prelucreaza materialele puse la dispozitie de catre importator si le reexporta catre proprietarul acestora.

Lohnul pasiv reprezinta operatiunea in care importatorul trimite materialele ce-i apartin spre prelucrare in tara exportatorului si le readucein tara in forma finita. Plata pentru munca depusa se poate face printr-o suma compensatorie stabilita in valuta sau prin livrari reciproce de marfuri (materii prime sau produse finite, in proportii prestabilite). Materiile prime, piesele de schimb, accesoriile se nucura in majoritatea tarilor de tratament vamal preferential daca fac obiectul operatiunilor de prelucrare in lohn.

Alte avantaje de care se bucura exportatorul de manopera decurg din faptul ca este eliberat partial de sarcina aprovizionarii cu materii prime (evitand sau atenuand cheltuielile si riscurile adiacente) si nu trebuie sa se preocupe de valorificarea produselor obtinute.

Operatiunile de prelucrare in lohn pot avea diferite motivatii:

exportatorul nu dispune de materii prime si materialele care sa corespunda din punct de vedere calitativ cerintelor exprimatede catre importator si ca atare si le procura de la acesta;

surplusul de capacitati existent in industria prelucratoare, comparativ cu capacitatea mai redusa a industriei extractive de a furniza materiile prime necesare;

necesitatea manifestata temporar in unele ramuri industriale aflate sub unfluenta puternica a fluctuatiilor conjuncturalesi sezoniere ca exemplu: moda de a apela la un surplus de manopera, eventual pana cand industria autohtona se va adaptanoilor cerinte;

exploatarea diferentelor intre nivelurile de salarizare din diferite tari.

Aceste diferente pot justifica tranzactia, inclusiv cheltuielile de transport in dubla directie, ca si alte cheltuieli aferente.

Rezulta ca operatiunile de lohn rezolva sau conciliaza discrepantele ce se manifesta din punct de vedere cantitativ si sortimental intre posibilitatile interne si cerintele pietelor externe, favorizand utilizarea optima a capacitatilor de productie.

De asemenea, lohnul activ favorizeaza importul de tehnologie, largeste piata, duce la cresterea calificarii fortei de munca, deschide perspective actiunilor de cooperare. Importatorul de manopera poate furniza si utilitati in vederea realizarii produselor finite, poate acorda asistenta tehnica in sensul calificarii fortei de munca, poate furniza modele, desene, schite etc. In plus, operatiunile de lohn pot favoriza diminuarea necesarului de active circulante.

Avantajele si limitele activitatii de lohn

Tranzactiile prin prelucrarea in lohn pot avea diferite motivatii, care sunt tot atatea avantaje pentru partenerii de afaceri:

a)       pentru exportator, aceste motivatii si avantaje sunt:

isi foloseste surplusul capacitatilor de productie pe seama unor piete externe, in conditii specifice operatiunii;

isi mentine, la nivel relativ inalt, gradul de ocupare a fortei de munca;

isi mentine productia la un nivel cantitativ si calitativ ridicat (materialele sunt procurate de importator);

au posibilitatea modernizarii tehnologiilor, activitatilor in executarea produsului;

impactul cunostintelor dobandite de la partenerul extern se rasfrang favorabil asupra calitatii fortei de munca, in sensul cresterii competentei acestora;

executarea unor produse in lohn reprezinta o dovada a competitatii intreprinderii, sub aspectul productiei pe diferite segmente ale pietei mondiale;

nu trebuie sa se preocupe de valorificarea produselor obtinute;

este eliberat partial de sarcina aprovitionarii cu materii prime.

b)   pentru ordonatorul operatiunii, avantajele se refera la:

isi mareste volumul afacerilor (venituri, profituri) fara investitii in productie, fiind folosite capacitatile de productie ale partenerului;

are posibilitatea sa obtina cresterea ratei profitului din diferentele mari care exista intre nivelul salariilor din tara sa si cele din tara executantului (care sunt mult mai reduse);

isi consolideaza pozitia pe piata, pentru ordonator afacerea in lohn avand efecte favorabile de durata in lupta de concurenta.

Limite si riscuri pentru executantii in lohn:

lohnul este o productie la comanda, un export de manopera si utilitati de productie care, asa cum s-a aratat, ii confera executantului avantaje financiare minime, o rata a profitului "partea dolarului" revenind ordonatorului, astfel incat capitalizarea intreprinderii se amana sine die;

productia in lohn, deci sub marca straina, amana, pe perioade indelungate, actiunile de promovare si comercializare in nume si pe cont propriu, de fapt il mentine pe executant in anonimat, cu consecinte nefavorabile asupra prestigiului firmei sale pe piata internationala.

Prelungirea pe termene foarte lungi a lohn-ului condamna intreprinderea executanta la stagnare comerciala si intr-o anumita masura, si tehnica, creativa, fiind l discretia altor firme, numeroase intreprinderi romanesti in ultimii ani ai secolului al XX-lea;

riscul ca ordonatorul-importator sa renunte la afacerea economica in lohn, in cazul unei conjuncturi nefavorabile ce se poate manifesta pe piata produselor respective, poate avea urmari catastrofale pentru executant, care si+a pregatit forta de munca si intreaga organizare a productiei pentru fabricarea produselor comandate in lohn;

riscurile legate de intarzierile ce pot sa apara in transportul si in aprovizionarea cu materii prime si materiale, care pot sa influenteze negativ continuitatea si ritmicitatea productiei, cu toate consecintele negative care decurg din aceasta situatie;

riscul de pret care se manifesta pentru exportator, in sensul ca pretul la produsul finit realizat de acesta poate deveni nerentabil in raport cu pretul factorilor de productie proprii utilizati pentru prducerea lui care, dupa semnarea contractului de lohn, pot creste exploziv (forta de munca, utilitati cum ar fi energia, apa, etc.);

lohnul asigura exportatorului un venit in devize mai redus decat in cazul in care ar exporta produse finite de provenienta integrala din productia proprie, sub marca proprie, evident cu un management adecvat.

Limite si riscuri pentru ordonatorul de lohn:

este posibil ca executantul produselor in lohn sa nu respecte intocmai prescriptiile privind calitatea produselor, sa inregistreze procente ridicate de rebuturi. Evident ca ordonatorul, de regula, se asigura prin contract pentru aceste situatii, dar problemadevine delicata cand se irosesc materii prime si semifabricate valoroase;

ca urmare a unei eventuale nerespectari a unor cerinte de calitate, cat si a termenelor de livrare, ordonatorul risca sa piarda momente conjuncturale favorabile sau chiar afaceri economice deja contractate;

ordonatorul "preia" indirect unele riscuri, care apar la executant datorita unui management uneoride calitate redusa, unor dereglari sociale si politice, calamitati naturale etc.

Privind cu obiectivitate avantajele comparative intre cele doua parti, trebuie sa mentionam ca operatiunile de prelucrare in lohn rezolva sau conciliaza discrepantele ce se manifesta din punct de vedere calitativ si sortimental intre posibilitatile interne ale intreprinderii executante a produsului si cerintele pietei externe si stimuleaza un anumit spirit de cooperare intre partenerii de afaceri.

Pe termen scurt, lohnul poate constitui "o scoala" pentru executant, o sansa de venit si de experimente utile pentru lansarea de produse sub marca proprie. Asa au procedat firmele japoneze, coreene etc. Pe termen lung si foarte lung, lohnul mentine si consolideaza pauperismul economiilor din care fac parte executantii in lohn, daca ei transforma tarain colonie economica. Asa au facut agentii economici romani cu sprijinul direct sau indirect al politicienilor tarii.

Contractul de prelucrare in lohn se particlularizeaza printr-o serie de elemente specifice acestei tehnici de afaceri economice internationale. Astfel, acest contract prevede, de regula, urmatoarele drepturi si obligatii pentru parti:

A.           Pentru executant:

a)            Obligatii:

sa execute produsul in conditiile de calitate convenite;

sa respecte termenele de livrare;

sa asigure pregatirea pentru vanzare, stocare, ambalare etc.;

sa asigure conditii pentru receptia cantitativa si calitativa.

b)            Drepturi:

sa incaseze pretul convenit;

sa beneficieze de avansuri, de materii prime, modele, desene;

uneori sa indice denumirea fabricii sub marca ordonatorului.

B.           Pentru ordonator:

a)            Obligatii:

sa asigure modele, desene, consultanta tehnica, materii prime si materiale in totalitate sau partial;

sa preia produsele finite in conditiile in care acestea corespund standardelor convenite;

sa plateasca pretul cuvenit si eventual un avans pentru lansarea produsului in fabricatie;

sa suporte toate cheltuielile legate de licente de import, plata de taxe etc., pentru tarileunde va fi livrata marfa;

sa asigure plata asigurarilor si a transportului.

b)            Drepturi:

sa controleze procesul de fabricatie si sa efectueze receptia produsului direct sau printr-o institutie abilitata in controlul calitatii;

sa valorifice marca proprie si sa comercializeze produsul fara nici o ingerinta din partea executantului;

sa perceapa penalizari pentru nerespectarea de catre executant a conditiilor de calitate si de termene de livrare.

Contractul de prelucrare activa in lohn

In cele ce urmeaza vom prezenta un contract cadru specific pentru operatiuni de prelucrare activa in lohn,cu toate clauzele specifice si cu anexe corespunzatoare:

Contract de prelucrare in lohn ( Model )

I. PARTILE CONTRACTANTE

1.1. S.C S.R.L.,cu sediul social in ( localitatea ).

strnr..blscetjap.judet/sector.,inregistrat la Oficiul Registrului Comertului,..,sub nr.din .,cod fiscal nr.din.,avand contul nrdeschis la..,

existand si functionand potrivit legislatiei statului..reprezentata de..,cu functia de..,cetatean..posesor act identitate / pasaport,in calitate de producator si

1.2. S.CS.R.L.,cu sediul social in ( localitatea )

str..nr..blscetj..ap.judet/sector..,inregistrat

la Oficiul Registrului Comertului..,sub nr.din,cod fiscal nr..din.., avand contul nr..deschis la,

existand si functionand potrivit legislatiei statului..,reprezentata de..,cu functia de..,cetatean..

posesor act de identitate/pasaport.,in calitate de beneficiar,au convenit sa incheie prezentul contract de prelucrare in lohn,in urmatoarele conditii:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. Prin prezentul contract,beneficiarul se angajeaza sa puna la dispozitia producatorului materii prime si materiale,cu scopul de a fi prelucrate corespunzator cu documentatia si prescriptiile tehnice pe care beneficiarul le pune la dispozitia producatorului.

2.2. Se vor produce,pe baza de lohn,produsul/produsele finite:..

III. DURATA CONTRACTULUI

3.1. Contractul se incheie pe o durata de ..ani,incepand cu data de..

pana la data de ..

3.2. Partile contractante pot conveni prelungirea prezentului contract prin incheierea in scris a unui act aditional,semnat de ambele parti contractante.

IV. PRETUL CONTRACTULUI

4.1. Valoarea prezentului contract este de .USD/lei,suma ce ii revine producatorului.( aceasta se obtine astfel: pretul x total unitati = valoare contract ).

4.2. Pretul - contravaloarea operatiunii de productie este de ..USD/lei pe unitate de produs finit EXW. INCOTERMS 2000.In pret se vor introduce atat operatiunile de prelucrare,cat si toate cheltuielile plus beneficiul producatorului,toate acestea formand obiectul fisei,anexa nr.1 la prezentul contract.

V. MODALITATI DE PLATA

5.1. Beneficiarul se obliga sa plateasca producatorului inzile de la semnarea contractului,..% la vedere,contra garantie bancara sau ipoteca,prin care se va acoperi atat valoarea avansului,cat si valoarea materialelor livrate de beneficiar,platibil in ..zile de la data semnarii contractului.

5.2. Beneficiarul va plati producatorului.% la livrare contra factura,certificat de calitate si documente de transport,documente ce descarca si garamtia bancara,platibili la livrare prin acreditiv irevocabil,transferabil,deschis la Banca ..

platibil si incasabil in .. .

5.3. Daca plata se face in natura,producatorul va retine o parte,echivalentul a .%.

Din materiile prime si materialele primite spre prelucrare.

VI. OBLIGATIILE PARTILOR CONTRACTANTE

6.1. Obligatiile producatorului sunt urmatoarele:

- sa asigure toate aprobarile necesare privind importul materiilor prime,materialelor, pieselor brute,accesoriilor,trimise spre prelucrare pentru indeplinirea obiectului prezentului contract ;

- sa asigure exportul produselor finite catre beneficiar sau catre un mandatar ori imputernicit al acestuia;

- sa respecte prescriptiile tehnice,documentatia,schitele,proiectele si desenele puse la dispozitie de catre beneficiar;

- sa respecte termenele de livrare,stabilite de comun acord cu beneficiarul,conform anexei nr.1 la prezentul contract,pentru produsele rezultate din prelucrare;

- sa asigure mijloacele de transport corespunzatoare efectuarii livrarii produselor finite,pe costul si pe cheltuiala beneficiarului ( in cazul in care aceste cheltuieli nu au fost incluse in pretul operatiunii de lohn );

- sa asigure un ambalaj corespunzator,care sa protejeze marfa pe parcursul transportului,de la producator si pana la beneficiar si care sa nu incarce costul transportului ;

- sa asigure pentru produsele care prin natura lor se livreaza fara ambalaj,transportul in mijloace adecvate,care sa nu le afecteze calitatea si cantitatea;

- sa respecte cantitatea,pentru fiecare livrare stabilita in anexa nr.2 la prezentul contract;

- sa respecte parametrii tehnici si de calitate,in procesul de productie,descris la anexa nr.3 la prezentul contract;

- sa accepte dreptul de control sau supravegherea permanenta din parte beneficiarului a intregului proces de prelucrare.

- alte obligatii care revin producatorului

6.2. Obligatiile beneficiarului sunt urmatoarele:

- se obliga sa termine in termen de .zile materiile prime, materialele pentru procesul de productie;

- se obliga in termen de .zile,sa asigure producatorului documentatia, schitele, proiectele si desenele dupa care vor fi executate produsele;

- sa asigure producatorului un avans de .USD/lei,pentru a putea permite acestuia sa organizeze si sa efectueze operatiuni de productie;

- sa accepte instituirea dreptului de gaj al producatorului asupra bunurilor primite spre prelucrare,ca o garantie a platii preturilor prelucrarii;

- asigurarea platii potrivit clauzelor din prezentul contract;

- sa asigure asistenta de specialitate pe tot parcursul operatiunii de prelucrare in lohn;

- sa suporte toate cheltuielile legate de licente de import,plata de taxe etc.,pentru tarile unde va fi livrata marfa;

- sa asigure plata asigurarilor si a transportului;

- alte obligatii care incumba beneficiarul:.

VII. GARANTII

7.1. Producatorul garanteaza produsele conform termenelor de garantie stipulate in anexele 1-3 la prezentul contract.

7.2. Pentru produsele la care contractul nu acorda un termen de garantie,producatorul va elibera un certificat de calitate sau un buletin de analiza,in funtie de natura produsului.

7.3. In perioada de garantie,producatorul continua sa fie raspunzator pentru remedierea defectiunilor,chiar daca transferarea riscurilor de la producator la beneficiar a avut deja loc,prin livrarea marfii.

VIII. ALTE CLAUZE ASUPRA CARORA CONVIN PARTILE

8.1. Preturile si termenele de livrare,prevazute de prezentul contract,pot fi renegociate de catre parti,pentru fiecare lot de produse finite,dar nu mai tarziu de ..zile inainte de terminarea lotului anterior.

8.2. In acest scop,partile contractante vor incheia un act aditional la prezentul contract.

IX. INVALIDAREA PARTIALA

9.1. Rezilierea totala sau partiala a clauzelor contractului nu are nici un efect asupra obligatiilor deja scadente intre parti.

9.2. Prevederile alineatului precedent nu sunt de natura sa inlature raspunderea partii care din vina sa,a determinat incetarea contractului.

X. DIVIZAREA CONTRACTULUI

10.1. In cazul in care una sau mai multe clauze ale prezentului contract vor fi declarate nule,clauza/clauzele valide isi vor produce in continuare efectele,cu exceptia cazurilor in care clauza/clauzele anulate reprezinta o obligatie esentiala.

10.2. In conditiile prevazute la alineatul precedent sunt considerate esentiale urmatoarele conditii:..

XI. RENUNTAREA LA DREPTURI

11.1. Faptul ca ( una din parti )nu insista pentru indeplinirea stricta a clauzelor prezentului contract sau nu-si exercita vreuna dintre optiunile la care are dreptul in baza prezentului contract nu inseamna ca renunta la drepturile pe care urmeaza sa le dobandeasca in temeiul prevederilor sale.

XII. CESIUNEA CONTRACTULUI

12.1. Partile contractante nu vor putea cesiona drepturile si obligatiile prevazute de prezentul contract unei terte persoane fara acordul expres,dat in scris de cedent.

12.2. Acordul prevazut la aliniamentul precedent trebuie comunicat de cesionar in termen de ..zile de la data cand cedentul i-a cerut acest acord,in caz contrar se prezuma ca cesionarul nu a consimtit cesiunea contractului.

XIII. FORTA MAJORA

13.1. Nici una dintre partile contractante nu raspunde de neexecutarea la termen sau/si de executarea in mod necorespunzator - total sau partial - a oricarei obligatii care ii revine in baza prezentului contract,daca neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiei respective a fost cauzata de forta majora, asa cum este definita de lege.

13.2. Partea care invoca forta majora este obligata sa notifice celeilalte parti,in termen de .zile/ore,producerea evenimentului si sa ia toate masurile posibile in vederea limitarii consecintelor lui.

13.3. Daca in termen de zile/ore,de la producere,evenimentul respectiv nu inceteaza,partile au dreptul sa-si notifice incetarea de plin drept a prezentului contract fara ca vreuna dintre ele sa pretinda daune-interese.

XIV. CLAUZA PENALA

14.1. In cazul in care beneficiarul nu va livra producatorului materiile prime,materialele,

conform termenului contractual,beneficiarul va plati producatorului penalitati de %

pe zi de intarziere,din valoarea contractului,in primele zile,iar in urmatoarele.

zile,% pe zi din valoarea acestuia.

14.2. In cazul nerespectarii celor mentionate la pct.14.1.,in termen de .zile,

inauntrul caruia se percep penalitati,producatorul are dreptul sa denunte contractul din culpa beneficiarului si sa solicite daune in functie de pagubele ce i-au fost produse.

14.3. In cazul in care producatorul nu-si respecta obligatiile contractuale,acesta va plati beneficarului penalitati de% pe zi de intarziere din valoarea contractului,in primele .zile,% pe zi de intarziere,in urmatoarele zile,din valoarea acestuia.

14.4. Pentru nerespectarea prevederilor pct.14.3.,in termen de zile,beneficiarul are dreptul sa denunte contractul din culpa producatorului si sa solicite daune in functie de pagubele ce i-au fost produse.

XV. CLAUZE DE CONFIDENTIALITATE

15.1. Partile se obliga sa pastreze confidentialitatea datelor,informatiilor si documentelor pe care le vor detine ca urmare a executarii clauzelor prezentului contract,potrivit prevederilor angajamentului,anexa nr

15.2. Partile contractante,de comun acord,convin sa nu impiedice si/sau sa nu intre in alte combinatii care ar putea intarzia pe una dintre parti la realizarea obiectivelor prezentului contract.

XVI. NOTIFICARI

16.1. In acceptiunea partilor contractante,orice notificare adresata de una dintre acestea celeilalte este valabil indeplinita daca va fi transmisa la adresa/sediul prevazut in partea introductiva a prezentului contract.

16.2. In cazul in care notificarea se face pe cale postala,ea va fi transmisa,prin scrisoare recomandata,cu confirmare de primire si se considera primita de destinatar la data mentionata de oficiul postal primitor pe aceasta confirmare.

16.3. Daca notificarea se trimite prin telex sau telefax,ea se considera primita in prima zi lucratoare dupa cea in care a fost expediata.

XVII. SOLUTIONAREA LITIGIILOR

17.1. In cazul in care rezolvarea neintelegerilor nu este posibila pe cale amiabila,ele vor fi supuse spre solutionare Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei,conform regulamentului sau.

XVIII. INCETAREA CONTRACTULUI

18.1. Prezentul contract inceteaza de plin drept,fara a mai fi necesara interventia unui/unei tribunal arbitral/instante judecatoresti,in cazul in care una dintre parti :

- nu isi executa una dintre obligatiile esentiale enumerate la pct..,din prezentul contract ;

- este declarata in stare de incapacitate de plati sau a fost declansata procedura de lichidare ( faliment ) inainte de inceperea executarii prezentului contract;

- cesioneaza drepturile si obligatiile sale prevazute de prezentul contract fara acordul celeilalte parti;

- isi incalca vreuna dintre obligatiile sale,dupa ce a fost avertizata,printr-o notificare scrisa,de catre cealalta parte,ca o noua nerespectare a acestora va duce la rezolutiunea/rezilierea prezentului contract.

18.2. Partea care invoca o cauza de incetare a prevederilor prezentului contract o va notifica celeilalte parti,cu cel putin..zile inainte de data la care incetarea urmeaza sa-si produca efectele.

18.3. Rezilierea prezentului contract nu va avea nici un efect asupra obligatiilor deja scadente intre partile contractante.

XIX. CLAUZE FINALE

19.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act aditional incheiat intre partile contractante.

19.2. Prezentul contract,impreuna cu anexele sale care fac parte integranta din cuprinsul sau,reprezinta vointa partilor si inlatura orice alta intelegere verbala dintre acestea,anterioara sau ulterioara incheierii lui.

19.3. In cazul in care partile isi incalca obligatiile lor,neexercitarea de partea care sufera vreun prejudiciu a dreptului de a cere executarea intocmai sau prin echivalent banesc a obligatiei respective nu inseamna ca ea a renuntat la acest drept al sau.

19.4. Prezentul contract a fost incheiat intr-un numar de ..exemplare, din care . astazi..,data semnarii lui .

PRODUCATOR

REPREZENTANTI LEGALI

BENEFICIAR

REPREZENTANTI LEGALI

Regimul vamal al operatiunilor de prelucrare activa

Definirea regimului vamal

Ca regula generala, de vamuire trebuie sa se ocupe partenerul care domiciliaza in tara in care se efectueaza operatiunea : exportatorul indeplineste formalitatile de vamuire la export, iar importatorul pe cele de import.

a)   Procedura vamala

Procedura vamala reprezinta ansamblul formalitatilor necesare pentru vamuirea marfurilor. Ea cuprinde:

pregatirea marfii pentru vamuire, respectivprezentarea acesteia la serviciul vamal competent, astfel incat marfa sa poata si supusa verificarii;

intocmirea unei declaratii detaliate privind marfa aflata in vama (declaratie vamala);

stabilirea regimului vamal la care este supusa marfa, in baza caruia se stabilesc taxele ce urmeaza a fi platite si controalele ce vor fi efectuate;

efectuarea controlului (daca este cazul) si plata efectiva a taxelor, astfel incat marfa sa fie declarata libera de vama.

b)   Declaratia vamala este documentul scris intocmit de detinatorul marfii sau un reprezentant al acestuia, prin care se prezinta elementele necesare vamuirii marfii la export sau import.

In general, se utilizeaza formulare diferite pentru export, import sau tranzit.

In tarile Uniunii Europene, incepand de la 1 ianuarie 1988 s-a introdus documentul administrativ unic (DAU), care cuprinde in acelasi formular declaratia pentru export, tranzit si respectiv import.

Principalele elemente ale unei declarasii vamale, dupa modelul DAU, sunt urmatoarele:

indicarea tipului de operatiune (in cazul DAU este vorba de un cod care arata daca este vorba de schimburi intracomunitare, schimburi cu terti sau schimburi cu AELS);

precizarea incadrarii tarifare (in cazul DAU se indica printr-un cod pozitia din Nomenclatorul de produse careia ii corespunde marfa ce face obiectul vamuirii);

originea marfii (in cazul DAU se are in vedere nu provenienta acesteia, ci locul unde marfa a suferit ultima transformare importanta);

valoarea in vama ce serveste ca baza pentru calculul taxelor vamale.

c)    Regimul vamal reprezinta statutul juridic pe care-l va primi marfa in procesul vamuirii. El indica, pe de o parte, daca si unde vor fi platite taxe vamale, iar, pe de alta parte, daca si in ce conditii marfa va fi supusa controlului vamal.

Regimurile vamale sunt de doua tipuri: comune (sau definitive) si suspensive. Regimul comun se aplica automat, in conformitate cu legea vamala, si priveste majoritatea marfurilor, de export-import. Regimurile suspensive au ca efect suspendarea platii anumitor taxe vamale sau aplicarii unor masuri de control; ele trebuie sa fie solicitate in mod expres.

In practica vamala a Uniunii Europene principalele regimuri suspensive sunt legate de operatiunile de tranzit, de importul dupa productia de export (regimul de drawback), de importul temporar, de depunerea marfii in antrepozitele vamii.