Regimul general al exporturilor si importurilor in Romania - autorizatiile de import si export

Regimul general al exporturilor si importurilor in Romania - autorizatiile de import si export

Principiul libertatii comertului international

Consecinta acestui principiu consta in aceea ca operatiunile de export si import se efectueaza in mod liber fara a fi nevoie de vreo autorizatie.

In mod exceptional , pentru anumite categorii de operatiuni sau marfuri ,legea cere o procedura de supraveghere si control care se materializeaza prin nevoia de a exista autorizatii de import si export. Aceste autorizatii sunt de mai multe feluri. Cele mai cunoscute dintre ele sunt licentele de import si export.

Competenta pentru emiterea licentelor revine Ministerului Economiei si Finantelor , care are o autoritate generala , de drept comun.

Sfera licentelor s-a restrans. Astazi au mai ramas supuse licentelor armele si munitiile , marfurile supuse unor restrictii cantitative la import ( contingentate ) , etc.

Autoritati care acorda autorizatii in domenii speciale - Agentia Nationala pentru controlul importurilor strategice ( ANCECS ) care functioneaza in subordinea MAE si care are competenta sa emita licente in domeniul produselor militare , armelor chimice , tehnologiilor cu dubla utilizare civila si militara , etc.

Licentele se emit pe baza unei cereri care este intocmita de catre persoana interesata. Au un caracter intuitu personae. Nu pot fi transmise. Nu sunt titluri de valoare. Ele se emit individual si trebuie folosite individual. In cadrul cererii de licenta , marfa trebuie sa fie individualizata in functie de codul ei tarifar.

In momentul de fata sunt direct aplicabile in Romania , dupa aderarea la UE , doua regulamente :

Regulamentul Consiliului nr. 2913/1992 privind instituirea Codului vamal comunitar

Regulamentul Consiliului nr. 2454/1993 privind dispozitiile de aplicare a Codului vamal comunitar

Romania este parte la o conventie internationala si anume Conventia privind sistemul armonizat de denumire si codificare a marfurilor adoptata la Bruxelles in 1983 sub egida Consiliului de cooperare vamala si la care Romania este parte din 1996.

Licentele sunt emise de catre autoritatea competenta , ele fiind ca valabilitate limitate sub trei aspecte:

aspect temporal - ele se elibereaza de regula pe o durata de un an calendaristic

aspect spatial pentru ca ele se emit pentru o singura tara si pentru un singur partener extern

aspect material pentru ca se emit pentru o singura marfa sau pentru un grup de marfuri inrudite.

In afara de licente, operatiunea de supraveghere si control a importurilor si exporturilor se poate realiza si prin alte categorii de autorizatii : avize , certificate, permise , autorizatii , etc.

Pe masura implementarii reglementarilor comunitare si aplicarii regulamentelor s-au adoptat numeroase acte normative privind controlul exportului si importului ( anumite categorii de animale si plante , produse stupefiante , produse alimentare , produse militare , deseurile , produsele periculoase pentru sanatatea populatiei sau pentru mediul inconjurator , bunurile din patrimoniul cultural national , produsele chimice , metalele si pietrele pretioase , etc. ).

Scopul autorizatiilor este mai ales acela de ocrotire a echilibrului pietei interne , asigurarea sigurantei generale,    protectia patrimoniului cultural , protectia mediului.

O regula care guverneaza regimul autorizatiilor este aceea ca ele trebuie publicate. ( actele normative care privesc autorizatiile trebuie date publicitatii cu un termen rezonabil inainte ca ele sa intre in vigoare).

Cererile pentru acordarea de autorizatii sunt admise. Problema devine juridica in momentul in care cererile de autorizare sunt respinse.

Caile de atac

In cazul in care autoritatea publica refuza eliberarea unei autorizatii solicitate sunt aplicabile dispozitiile Legii contenciosului administrativ ( nr. 554/2004 ) si anume persoana interesata trebuie sa faca plangere prealabila la organul competent pentru emiterea autorizatiei in termen de 30 de zile de la data primirii refuzului , iar respectiva autoritate este obligata sa raspunda in termen de 30 de zile de la primirea contestatiei. Daca aceasta este respinsa sau autoritatea nu raspunde in termenul legal , partea interesata poate sesiza instanta de contencios administrativ in termenul de prescriptie de 6 luni , termen care curge de la data primirii refuzului, de la data respingerii contestatiei sau de la data expirarii termenului legal pentru solutionarea ei.

Instanta competenta din punct de vedere material pentru solutionarea actiunii in contencios administrativ este Sectia de contencios administrativ a Curtii de Apel , fiind vorba despre atacarea unor acte de competenta unor autoritati publice centrale.

Din punct de vedere teritorial , competenta apartine instantei de la domiciliul sau sediul paratului sau de la sediul autoritatii administrative care a refuzat emiterea autorizatiei , la alegerea solicitantului reclamant.

In ceea ce priveste raspunderea privind veridicitatea datelor cuprinse in cererile de autorizare , aceasta apartine intotdeauna solicitantului autorizatiei. El va raspunde administrativ , civil sau penal in functie de gravitatea si natura faptei savarsite.

Reglementarile internationale privind autorizatiile

Prevederi privind autorizatiile exista si in mai multe conventii internationale la care Romania este parte.

Exemple: - un acord international - Acordul privind procedura in materie de autorizatii de import adoptata in 1979 la Geneva sub auspiciile GATT.

Acordul GATT privind procedura in materie de autorizatii de import a stabilit cateva principii pe care statele trebuie sa le respecte in momentul in care reglementeaza regimul autorizatiilor:

primul principiu este acela al obligatiei de a asigura nediscriminarea in aplicarea regimului autorizatiilor

al doilea principiu este aceala al simplificarii operatiunilor. Acordul spune statelor ca trebuie sa reglementeze regimul autorizatiilor de import astfel incat sa nu deregleze schimburile economice internationale

obligatia statelor de a face ca aceste procerduri sa fie neutre in aplicarea lor si administrate in mod just si echitabil

principiul publicitatii. Ele trebuie date publicitatii cu un termen rezonabil inainte de a fi aplicate.

procedura trebuie sa fie cat mai simpla cu putinta si de principiu sa fie data in competenta unui singur organ administrativ pentru fiecare categorie de operatiuni.

Acordul prevede ca cererile de autorizare nu trebuie sa fie refuzate pentru motive minore in documentatie , iar eventualele penalizari pecuniare aplicabile pentru asemenea erori nu trebuie sa depaseasca suma necesara pentru a servi numai ca un simplu avertisment cu exceptia cazului in care este vorba despre neglijenta grava sau intentie frauduloasa.

Conventia de la Viena adoptata in 1971 asupra substantelor psihotrope. Romania este parte din 1992. Aceasta prevede o serie de proceduri de autorizare , de control a circulatiei acestor produse.

Conventia de la Paris adoptata in 1993 privind interzicerea dezvoltarii producerii si stocarii armelor chimice si distrugerea acestora. Romania este parte din 1994.

Conventia de la Basel adoptata in 1989 privind controlul transportului peste frontiere a deseurilor periculoase si eliminarea acestora. Romania este parte din 1991.

Conventia de la New York adoptata in 2001 impotriva fabricarii si traficului ilegale de arme de foc , munitii si componente ale acestora. Romania este parte din 2004.

Conventia de la Rotterdam adoptata in 1998 privind procedura de consimtamant prealabil aplicabila anumitor produsi chimici periculosi care fac obiectul comertului international. Romania este parte din 2003.

Natura juridica a autorizatiilor si efectele lor asupra contractelor comertului international

Aceste autorizatii au regimul unor acte administrative cu caracter individual , iar normele care le reglementeaza au in principiu caracter imperativ.

Din punct de vedere al dreptului international privat , normele privind autorizatiile au caracter de norme de aplicatie imediata , fiind norme de ordine publica care se aplica imediat ori de cate ori este vorba de un raport juridic care intra sub incidenta lor.

Obligatia obtinerii autorizatiei revine intotdeauna cocontractantului local din contractul comertului international ( este vorba despre cocontractantul roman in caz de licente in tara ).

Natura juridica a obligatiei cocontractantului local

De regula aceasta obligatie de a obtine autorizatia este calificata ca fiind o obligatie de mijloace. Asadar partea romana , atunci cand intr-un contract este necesara o autorizatie trebuie sa depuna toate diligentele pentru obtinerea ei. In cazul in care nu a depus toate diligentele ( nu a depus cererea in termen , nu a depus documentatia completa , nu a completat documentatia , etc. ) , neindoielnic va raspunde.

Este posibil ca in contractul comertului international sa se prevada ca obligatia partii romane de a obtine autorizatia este o obligatie de rezultat . In acest caz simpla neobtinere a autorizatiei , chiar in cazul in care parte romana a depus toate diligentele este atrasa raspunderea contractuala a partii romane. Obligatia partii romane fata de cealalta parte contractanta de a obtine autorizatia imbraca forma unei promisiuni pentru fapta altuia ( conventia de porte-fort ) . In cazul in care desi partea romana a depus toate diligentele ea nu poate obtine autorizatia , consecinta este similara unui caz de forta majora si nu va fi atrasa raspunderea contractuala a partii romane.

Consecintele neemiterii autorizatiei asupra contractelor

Consecinta este aceea ca marfa nu poate fi exportata sau importata, dupa caz. Autorizatia apare ca o cauza de impiedicare a executarii contractului , adica o cauza de impiedicare a trecerii marfii peste frontiera romana. Aceasta nu inseamna insa ca partile nu pot sa efectueze toate celelalte operatiuni aferente contractului , altele decat import-export. In cazul in care partea dovedeste prejudicii , a efectuat operatiuni prealabile de export sau import , dar autorizatia nu a fost obtinuta din culpa celeilalte parti , ea poate cere despagubiri.

Izvoarele dreptului comertului international

Izvoare interne si internationale - izvoare clasice.

Izvoarele interne

Izvoare specifice , proprii dreptului comertului international - actele normative care cu preponderenta fac obiectul de studiu al dreptului comertului international: regimul investitiilor straine , normele privind regimul investitiilor straine , norme privind regimul general de import si export si autorizatiile , norme privind regimul zonelor libere , legile privind regimul personalului strain la societatile comerciale ; regimul juridic al sucursalelor , filialelor , reprezentantelor societatilor comerciale straine in tara , etc.

Izvoare nespecifice dreptului comertului international - legile , actele normative care apartin de regimul altor ramuri de drept , dar care contin prevederi ce intereseaza dreptul comertului international : Codul comercial roman din 1887 ; Legea nr. 31/1990 ; Legea nr. 15/1990 , Legea nr. 85/2006 ; Regulamentul BNR nr. 4/2005 , etc.

Reglementarile comunitare cu caracter obligatoriu. De la 1.01.2007 , regulamentele UE se aplica in mod direct ( ex.: Regulamentul privind Codul vamal comunitar , Regulamentul Consiliului nr. 2157/2001 privind statutul societatii europene - societas europea ; Regulamentul nr. 1435/2003 privind statutul societatii cooperative europene , etc. ).

In afara de aceste regulamente care se aplica direct exista un vast proces de armonizare a legislatiei romanesti cu directivele UE. Acest proces a inceput inainte de aderare si continua si astazi. ( de ex. Legea nr. 31/1990 a fost armonizata ; reglementarile privind achizitiile publice de asemenea , etc. )

In afara de aceste reglementari interne , dreptul comertului international are si o serie de izvoare internationale.