Regionalizarea economica in America de Nord

Regionalizarea economica in America de Nord

Extinderea procesului de regionalizare la scara planetara prin aparitia unor noi grupari de cooperare si integrare economica, a determinat tarile dezvoltate din America de Nord sa se gandeasca si ele la o forma de asociere care sa le reprezinte mai bine interesele si sa le acopere de risc in relatiile economice cu celelalte state ale lumii, aflate si ele in astfel de raporturi.

Se stie ca gruparile regionale promoveaza relatiile dintre statele partenere iar in raport cu tertii, in functie de nivelul de integrare, adopta o politica diferentiata. Ori, lipsa perspectivei constituirii unei astfel de grupari intre tarile continentului nord-american, ar fi condus la pierderi considerabile in relatiile comerciale cu parteneri precum Uniunea Europeana sau ASEAN care au liberalizat schimburile economice intre statele membre si au impus restrictii fata de terti, prin politica comerciala promovata. Primul pas in rezolvarea acestei probleme regionale l-a reprezentat semnarea unui acord privind liberalizarea comertului intre Statele Unite ale Americii si Canada, cu efecte inca din 1 ianuarie 1989. Treptat, pana in anul 1999, au fost eliminate toate taxele vamale asupra marfurilor si serviciilor intre cele doua state. Desi Mexicul era un stat cu economie in curs de dezvoltare, aderarea la principiile fundamentale ale comertului liber a constituit una din deciziile cele mai importante pe care trebuia sa o adopte dupa o lunga perioada de protectionism. Aceasta hotarare a fost luata datorita oscilatiilor importante ale pretului petrolului, datoriilor externe foarte mari si nivelului redus al eficientei muncii.

Lansand, la 1 ianuarie 1994, Acordul de Liber Schimb Nord American, America de Nord este promotoarea unei grupari regionale care a implicat inca de la inceput limitarea la doar doua aspecte - comert si investitii.

Prin acest Acord s-a urmarit crearea unei puternice aliante economice, cu un potential urias de utilizare a fortei de munca in conditii de inalta productivitate si randament si care sa determine cresterea nivelului de trai si careia sa i se alature in viitor si alte state astfel incat sa genereze efecte deosebite asupra relatiilor economice cu alte tari sau grupari regionale.

Scopul initial al realizarii unei grupari de integrare a fost acela de a crea o zona de liber     schimb, ca o alternativa la cea vest-europeana, pentru a contrabalansa evolutia acesteia.
Deci, initiativa de creare a NAFTA este raspunsul apararii americane in fata puterii economice atinse de Uniunea Europeana datorita adancirii procesului de integrare.

NAFTA a aparut ca o reactie de nemultumire, in special din partea SUA, fata de procesul de liberalizare comerciala promovat de GATT, ca o consecinta a efectelor intarziate si a lipsei de rezultate concrete in unele domenii (servicii, dreptul de proprietate, agricultura, investitii).
SUA, sustinator inflacarat al multilateralismului si clauzei natiunii celei mai favorizate, a ajuns la concluzia ca actiunile regionale pot oferi progrese mult mai mari comparativ cu negocierile multilaterale.

Un motiv al crearii NAFTA l-a reprezentat si dificultatile intampinate de GATT in definitivarea negocierilor referitoare la reducerea taxelor vamale si a protectionismului. Semnarea documentelor la nivelul sefilor de state din SUA, Canada si Mexic la 17 decembrie 1992 a precedat ratificarea din noiembrie 1993 a Acordului Nord American de Liber Schimb (NAFTA) si intrarea sa in vigoare la termenul stabilit, ianuarie 1994. Aceasta zona reuneste economii cu stadii de dezvoltare diferite si ofera, in opinia multor experti occidentali, noi perspective in comertul regional international.

Efectele crearii NAFTA vor avea implicatii deosebite atat asupra relatiilor economice cat si asupra celor politice si sociale ale tarilor nord-americane. Pe plan mondial, ele vor genera in acelasi timp modificarea raportului de forte dintre statele Uniunii Europene si Asiei de Sud-Est (in special al Japoniei) si vor conduce la constituirea unei zone cu un potential comercial pana acum greu de imaginat. Acordul va produce schimbari importante de atitudine in relatiile SUA - Japonia - Piata Comuna a UE si se apreciaza ca NAFTA va asigura conditiile ca SUA sa atraga un volum tot mai mare de capital si know-how japonez in emisfera occidentala.

NAFTA este primul acord ce implica fluxuri comerciale libere, la un ansamblu regional, reprezentat de doua tari puternic industrializate (SUA si Canada) si o tara in curs de dezvoltare (Mexic).

Cele 22 de capitole si 10 anexe ale Acordului reglementeaza derularea tranzactiilor comerciale dintre cele 3 state, in perspectiva liberalizarii fluxurilor comerciale.

Prevederile acopera 7 domenii importante de activitate:

Tratamentul national si accesul la piete ;

Reguli de origine;

Proceduri vamale;

Comertul cu servicii;

Investitii;

Proprietatea intelectuala;

Solutionarea controverselor.

Realizarea unei zone de comert liber presupune atingerea simultana a unor obiective bine definite:

Promovarea unei competitivitati loiale intre participanti ;

Crearea de oportunitati investitionale in cadrul economiilor nationale;

Recunoasterea si respectarea drepturilor de proprietate intelectuala pe

teritoriul fiecarui stat semnatar;

Crearea unor mecanisme eficiente de implementare a reglementarilor

acordului si de solutionare a eventualelor controverse;

Crearea de oportunitati pentru aderare si a altor state din regiune la Tratat;

Eliminarea barierelor comerciale;

Stimularea cooperarii trilaterale, regionale si multilaterale.

NAFTA reprezinta un bun exemplu de cooperare - cu reflexe la scara mondiala - intre Nodul industrializat si Sudul in curs de dezvoltare, intre care exista un decalaj economic evidentiat de urmatoarele coordonate: SUA detine 90% din produsul intern brut realizat la ansamblul acestui organism economic (peste 7.500 miliarde dolari), in timp ce Canada are o pondere de numai 6%, iar Mexic de 4%. Din cei aproximativ 390 de milioane de consumatori, cat are aceasta piata, 165 milioane apartin SUA; Canada si Mexic sunt dependente de piata americana in proportie de 75% pentru comertul lor exterior. Agricultura (sectorul primar) detine o proportie de numai 1,7% in produsul intern brut al SUA, fata de 7% in Mexic. Nivelul salariului mediu in Mexic reprezinta circa 10% din cel realizat in SUA.

NAFTA detine o pondere de circa 20% in volumul valoric al comertului mondial, iar comertul reciproc reprezinta 50% din volumul total al comertului exterior al tarilor membre, ceea ce amplifica puterea de negociere a ansamblului regional nord-american in relatiile cu celelalte doua mari spatii geoeconomice ale Terrei: Uniunea Europeana si Asia-Pacific.

Impactul NAFTA asupra evolutiei fluxurilor comerciale dintre statele semnatare s-a dovedit a fi pozitiv, inca din primii ani de la intrarea in vigoare a Acordului. Volumul schimburilor comerciale reciproce a crescut de la mai putin de 300 de miliarde dolari in 1993 la peste 650 miliarde dolari in 2000. In anul 2001, ponderea exportului intrazonal a atins 55% (675,5 miliarde dolari) din exportul total comparativ cu 44,5% la nivelul ultimului an de referinta (1993), anterior intrarii in vigoare a Acordului. O pondere mai redusa inregistreaza SUA, al carui export este orientat cu prioritate spre celelalte regiuni ale lumii. In ceea ce priveste importul intrazonal, se reliefeaza o pondere mai redusa (circa 40%), situatie explicabila prin faptul ca SUA isi asigura importurile cu predilectie din alte zone geografice; in schimb, Canada si Mexic isi realizeaza cea mai mare parte a volumului de import la nivel regional (peste 65%).

Prin transferarea productiei in strainatate si optimizarea fluxului de productie cu valoare adaugata, firmele americane urmaresc imbunatatirea competitivitatii pe plan international.

In primii zece ani de functionare a Zonei de Liber Schimb din America de Nord, Canada s-a mentinut ca principal partener comercial al SUA, exporturile acesteia din urma catre vecinul din nord s-au mentinut, in medie, la nivelul de 23 % din totalul exporturilor americane, cu variatii ale ponderii importurilor din Canada, in totalul importurilor SUA, intre 19,4% in anul 1994 si 17,4% in anul 2004. Situatia balantei comerciale a SUA, in relatia cu Canada se caracterizeaza prin persistenta si chiar accentuarea soldului negativ, in intervalul 1994-2004 acesta practic s-a majorat de aproximativ 4 ori, de la 15 miliarde USD la 57 miliarde USD.[3]

In relatia cu Mexicul, exporturile americane au crescut, ca pondere in totalul exporturilor, de la 10% in anul 1994 la 13,5% dupa un deceniu de liberalizari comerciale, iar importurile din Mexic s-au majorat de la 7,5% la 10,6% in totalul importurilor americane in perioada de timp analizata. Deficitul comercial al SUA cu Mexicul a crescut simtitor in curs de un deceniu, de la 1 miliard USD in anul lansarii NAFTA, la 45 miliarde USD, dupa zece ani de functionare.

Dintr-un total al deficitului balantei comerciale de 652 mild.USD, 8,7% reprezinta deficitul comercial al SUA in relatie cu Canada, respectiv 6,9% in relatia cu Mexicul.

Tabelul nr. 7

Dinamica schimburilor comerciale ale SUA cu partenerii NAFTA (1994-2004/mild USD)

Sursa: United Nations, World Investment Report 1999; Foreign Direct Investment and the Challenge of Development, Geneva, 2003.

Datorita prezentei firmelor americane implantate in Canada si cotei importante a exporturilor canadiene care este directionata catre SUA, Canada este constienta de importanta pe care o au Statele Unite pentru propria evolutie. SUA este principalul partener comercial al Canadei asigurand sursa de aprovizionare pentru 69,9% din totalul importurilor si piata de desfacere pentru 81,6% din exporturile canadiene.

Cea mai mare parte a schimburilor comerciale Canada-SUA este axata pe comertul cu bunuri, ponderea comertului reciproc cu servicii fiind mult mai modesta. Relatiile SUA-Canada sunt dependente intr-un grad mult mai mare de comertul cu bunuri, decat orice relatie comerciala pe care o au Statele Unite cu oricare alti parteneri comerciali.

Canada este principala destinatie pentru marfurile exportate de SUA, ea fiind principala destinatie de export pentru statele americane din regiunea de granite dar si pentru cele din zona de nord-est si centrala a SUA, astfel 29 de state ale federatiei livreaza 25% din exporturi in Canada.

Importul mijloacelor de transport detin un loc important in cadrul importurilor Canadei din SUA, 27% in anul 2002, cu 5,8 mai putin decat in anul 1989 cand atingea o cota de 32,8%; metalele si minereurile sunt o categorie de produse care si-a pastrat in linii generale ponderea 21,56% in anul 1989 si 21,74% in anul 2002 pe un fundal total al exporturilor cu aproape 25% mai mare in anul 2002 fata de 1989.Un alt sector al resurselor naturale lemn si hartie si-a diminuat ponderea in cadrul exporturilor canadiene catre SUA de la 14,85% la 10,72% in intervalul de timp 1989- 2002. Textilele au inregistrat cea mai puternica crestere de-a lungul perioadei de analiza prin inregistrarea unui ritm de crestere de 15,7% in 2002.

Canada este prima piata de destinatie a exporturilor agricole ale Statelor Unite, aceasta acoperind cu 34,5 % importurile acestor produse.

In cadrul relatiilor comerciale cu SUA, serviciile au inregistrat o relevanta mai scazuta pe ambele fluxuri comerciale, comparativ cu grupa bunurilor. Cota Statelor Unite in cadrul importurilor totale de servicii ale Canadei a scazut de la 62,5% in anul 1989 la 61,2% in anul 2002. Exporturile de servicii ale Canadei catre SUA au crescut usor in volumul total al exporturilor canadiene, de la 56,8% in anul 1989 la 60,2% in 2002.

In ceea ce priveste strict volumul schimburilor reciproce, 9% din totalul exporturilor Canadei catre SUA, in anul 2002, au fost asigurate de sectorul tertiar, cu 0,8% mai putin decat in anul 1989. Exporturile de servicii si-au diminuat ponderea in totalul exporturilor catre SUA de-a lungul perioadei de la 15,7% la 13,7%.

In ciuda scaderii ponderii sectorului tertiar in cadrul schimburilor comerciale reciproce, volumul valoric al acestora a fost intr-o continua crestere, astfel ca exporturile de servicii ale Canadei catre SUA aproape ca s-au triplat, de la 11,8 mild. USD la 35,1 mild. USD, iar importurile aproape ca s-au dublat, de la 18, 1 mild. USD la 40, 8 mild. USD.

Canada a mentinut un deficit al schimburilor comerciale cu servicii, dar in scadere de la 6,1 mild. USD la 5,6 mild. USD intre 1989-2002. Canada, in acelasi timp, inregistreaza un deficit total de 7,9 mild. USD pe ansamblul schimburilor sale comerciale cu servicii in 2002; rezulta ca 68,4% este detinut in relatia cu Statele Unite.

Investitiile straine directe (ISD) au jucat un rol din ce in ce mai important in cadrul relatiilor economice dintre Canada si SUA in perioada 1989-2002. Rata anuala de crestere a volumului ISD in ambele directii a fost de 13,4% in perioada 1989-2002, net superior ritmului de crestere a volumului total al schimburilor comerciale dintre cei doi parteneri. Nivelul fluxurilor reciproce de investitii directe a fost relativ balansat, investitiile SUA in Canada au depasit usor pe cele canadiene in Statele Unite.

Ca fluxuri individuale, investitiile candiene in economia americana s-au majorat de la 4,5 mild. USD in 1989 la 15,4 mild. USD in anul 2002, iar cele americane in Canada au crescut de la 3,3 mild. USD la 25,08 mild. USD in aceeasi perioada. Astfel, soldul contului financiar al Canadei in relatia cu SUA, pe componenta ISD, a evoluat de la unul activ (dar modest), de 1,1 mild. USD, la unul pasiv de 9,6 mild. USD.

Investitiile canadiene in SUA sunt concentrate in doua mari sectoare de activitate si reprezinta 57,2% din total, in anul 2002. Principalul sector este cel al serviciilor financiare si de asigurari, care concentreaza 1/3 din investitiile straine directe canadiene pe piata americana, fiind unul din cele trei cele mai dinamice sectoare ale investitiilor canadiene in SUA, alaturi de masini & echipamente de transport, servicii & comertul cu amanuntul. Cota SUA in totalul iesirilor de ISD ale Canadei s-a diminuat in toate sectoarele, mai putin in cel al serviciilor si comertului cu amanuntul. Al doilea sector de concentrate al ISD al Canadei pe piata americana este cel al "altor industrii", respectiv in cel al industriei calculatoarelor si telecomunicatiilor. Anul de varf al investitiilor in acest sector a fost 2000, cand nivelul ISD a atins 62,3 mild. USD.

SUA detine o pondere mai redusa in totalul investitiilor straine directe generate si orientate de Canada in sectoarele masini & echipamente de transport, cel al serviciilor financiare si de asigurari, unde Europa ocupa locul intai in cazul primului sector, si America Latina in cazul celui de-al doilea.

Investitiile straine americane in Canada sunt mult mai larg distribuite pe industrii 25% din investitiile directe americane in Canada sunt realizate in sectorul "alte industrii". Unul din sectoarele care si-a accentuat importanta pentru investitorii americani a fost cel energetic, dupa ce in ultimii ani au avut loc un numar semnificativ de achizitii de companii canadiene activand in domeniul extractiei de petrol. Investitiile SUA in sectoarele serviciilor financiare si de asigurari si in cel al "altor industrii" au fost mai modeste, primul loc este detinut de Europa. Spre exemplu, in sectoarele inaltelor tehnologii, divertismentului, industriei alimentare si a bauturilor s-a facut din ce in mai simtita prezenta investitorilor francezi.

In perioada 1989-2002, in cadrul schimburilor comerciale dintre Canada si Mexic, exporturile Canadei aproape ca s-au dublat, iar importurile acesteia din Mexic au crescut de cinci ori. In timp ce exporturile Canadei catre Mexic s-au mentinut din punct de vedere valoric la un nivel scazut, de numai 3,2 mild. USD in anul 2002 (respectiv 0,7% din totalul exporturilor canadiene), Mexicul s-a profilat ca una dintre principalele surse de import, volumul acestuia s-a majorat de la 2 mild. USD in anul 1989, la aproximativ 5 mild. USD in anul lansarii NAFTA, pentru a ajunge la 13 mild. USD in anul 2002.

Comertul cu bunuri dintre Canada si Mexic s-a mentinut la un nivel scazut, 1 mild. USD la export in anul 1994, respectiv 2,4 mild. USD in anul 2002, reprezentand 0,6 din exporturile totale ale Canadei in anul 2002; importurile au fost de 4,5 mild. USD in 1994, 12,7 mild. USD, adica 3,6% din totalul importurilor realizate de Canada in anul 2002. In ciuda nivelelor valorice scazute, cele doua fluxuri comerciale au inregistrat ritmuri de crestere rapida: exporturile Canadei catre Mexic au crescut in medie cu 10,8% pe an, in perioada 1989-2002, iar importurile cu 16,7%. Ca tendinta, importurile Canadei din Mexic au crescut constant in intervalul 1990-1998, si-au accelerat cresterea intre anii 1998-2000, dupa care ritmul de crestere s-a diminuat treptat. Exporturile Canadei catre Mexic au urmat un trend similar importurilor.

NAFTA a intarit relatiile reciproce intre cele doua state: o mare parte a importurilor canadiene din Mexic constau in autovehicule, masini si electronice produse de corporatii transnationale care s-au implantat in economia mexicana in vederea largirii accesului la piete ca urmare a implementarii NAFTA.