Regionalizarea economica in Europa

Regionalizarea economica in Europa

Prin expresia Uniunea (Comunitatea)    Europeana sunt desemnate, de fapt trei comunitati: Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO), infiintata prin tratatul incheiat la data de 18 aprilie 1951 la Paris, Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM), ambele infiintate prin tratatele de la Roma din 25 martie 1957.

Cea mai importanta dintre ele este Comunitatea Economica Europeana. Aceasta are o sfera vasta si variata de activitati economice si intretine relatii cu numeroase state din toata lumea. Cele trei comunitati, desi privesc domenii diferite, formeaza o unitate prin organizarea lor politica si juridica. Ele urmaresc aceleasi obiective de baza, care sunt reluate in preambulurile celor trei tratate: realizarea unei "Europe organizate", a    "uniunii tot mai stranse intre popoarele europene", in scopul bunastarii lor. Tocmai de aceea Parlamentul European a adoptat Rezolutia din 16 februarie 1978 prin care s-a propus desemnarea celor trei comunitati prin expresia Comunitatea Europeana. Fondatoare au fost sase state: Franta, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda, R.F.Germania. La 1 ianuarie 1973 au aderat la comunitate: Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Damemarca si Irlanda. Ulterior au fost acceptate ca membri Grecia (1981), Portugalia si Spania (1986), Austria, Finlanda, Suedia (1994), Polonia, Ungaria, Slovacia, Cehia, Slovenia, Lituania, Letonia, Estonia, Cipru, Malta (2004), Romania, Bulgaria (2007). In prezent, Uniunea Europeana numara 27 de membri, urmatorii pe lista aderarii fiind Croatia, Turcia si Macedonia.

In activitatea sa, un moment important l-a constituit semnarea de catre cele 12 state membre in anul 1986 a Actului Unic European al carui scop a fost eliminarea ultimelor bariere in calea crearii pietei unice pana la sfarsitul anului 1992. De asemenea, la 7 februarie 1992, a fost semnat la Maastricht, in Olanda, Tratatul privind Uniunea Europeana, menit sa permita realizarea in etape a uniunii politice, economice si monetare a tarilor respective.

Uniunea Europeana, in ansamblul sau, face parte din triunghiul mondial de putere economica, alaturi de SUA si Japonia.

Vorbind despre Uniunea Europeana ca despre o entitate economica, se poate afirma, ca indicatorii sai de performanta ii dau dreptul sa aspire la rolul de copartener alaturi de SUA in gestionarea fluxurilor economice la nivel mondial. Bazandu-se pe o industrie si o agricultura performanta si pe un sector al serviciilor bine dezvoltat, UE isi concentreaza atentia spre implementarea unor politici de coeziune care sa omogenizeze spatiul economic european pentru a-i conferi un plus de performanta. Chiar si in conditiile actuale, performantele Uniunii Europene sunt compatibile la nivel international cu cele ale principalelor doua state dezvoltate, SUA si Japonia.

Europa exporta o mare parte din produsele sale, ocupand o pondere de 39,2% din totalul exporturilor la nivel mondial. Din acest punct de vedere, UE se situeaza net in fata Statelor Unite (cu doar 13,6% din totalul exporturilor) si a Japoniei (cu 6%). Se poate afirma din acest punct de vedere ca UE este cea mai mare putere comerciala a lumii. Chiar si in conditiile in care se elimina schimburile intracomunitare, UE isi pastreaza o pozitie privilegiata, detinand 18,8% din volumul schimbului cu bunuri si 23,8% din volumul schimbului cu servicii, parasind insa primul loc in favoarea Statelor Unite.

Cum se explica totusi paradoxul ca, desi ca nivel al productiei se afla in urma SUA, exporta pe ansamblu mult mai mult decat aceasta?

In primul rand este vorba de productia firmelor multinationale, multe dintre ele avand capital american sau japonez, a caror productie finala este reorientata catre pietele dezvoltate ale tarilor de origine a capitalurilor;

In acelasi timp, daca se ia in considerare si valoarea adaugata neta a exporturilor europene, diferenta nu mai este atat de semnificativa. In timp ce produsele americane si japoneze exportate au o valoarea adaugata ridicata, incluzand tehnologie de varf, exporturile nete ale UE sunt axate intr-o pondere insemnata pe produse agricole, energie, textile si imbracaminte, etc., adica produse cu un grad mai scazut de prelucrare;

Mai poate fi vorba si de puterea de cumparare, care este cu aproximativ 50% mai mare in SUA decat in Europa;

O buna parte a schimburilor au loc la nivel intracomunitar. In viitor va fi necesar sa se renunte la contabilizarea schimburilor intracomunitare, care vor apare doar ca fluxuri interne, la fel cum apar in SUA, atunci cand este vorba de acte de vanzare-cumparare intre statele membre. Exporturile extracomunitare ale UE sunt mai mici decat cele ale SUA;

Desi balanta comerciala a zonei euro arata in 2001 un excedent net de 105 mld. dolari, venitul net a avut un sold negativ, de 22,1 mld dolari. Si situatia aceasta se perpetueaza in mod constant de-a lungul ultimului deceniu. Asadar, chiar daca europenii exporta o cantitate mai mare de marfuri, valoarea lor adaugata este mai scazuta, si deci avantajul net poate fi de partea americanilor.

Uniunea Europeana a inregistrat un deficit comercial de 15,3 mld. euro in schimburile comerciale cu celelalte state ale lumii, potrivit unor estimari preliminare realizate de Eurostat, biroul european pentru statistica. Dar ritmul de crestere a deficitului comercial s-a mai temperat fata de februarie 2007. In a doua luna din 2007, s-a consemnat un sold negativ de 17,5 mld. euro.

In zona euro, situatia este mult mai buna, statistica indicand un surplus comercial. Astfel, cele 15 state care au adoptat moneda unica europeana au inregistrat in februarie 2008 un excedent comercial in valoare de 800 milioane euro, comparativ cu un deficit de 1,6 mld. euro consemnat in perioada similara a anului trecut. Eurostat prezinta date detaliate si in privinta balantei comerciale a Uniunii Europene din prima luna a anului 2008. Astfel, in prima luna a anului 2008, schimburile comerciale ale UE27 cu majoritatea partenerilor s-au intensificat, exceptie fiind relatia cu SUA.

Exporturile catre SUA au scazut cu 2% in ianuarie 2008 comparativ cu ianuarie 2007, in timp ce importurile din Japonia s-au redus cu 3%. Cele mai importante cresteri au fost consemnate de exporturile catre Rusia (care au crescut cu 28%) si China (+27%) si de importurile din Norvegia (+32%) si Rusia (+27%). In ierarhia balantei comerciale, Romania este pe la mijloc. In luna ianuarie 2008 a avut un deficit comercial de 1,4 mld.euro, similar cu el din luna ianuarie a anului 2007. Exporturile au urcat cu 17%, comparativ cu aceeasi luna a anului trecut, ajungand la 2,4 mld euro, in timp ce importurile au crescut cu 11%, pana la 3,8 mld.euro. In luna februarie a anului 2008, fata de luna ianuarie, exporturile au crescut cu 6,4%, atingand valoarea de 900 milioane de euro, iar importurile s-au majorat cu 1,2%, ajungand pana la valoarea de 1,3% mld.euro.

In aceasta regiune, integrarea poate fi repartizata pe trei zone geografice, concentrice:

• In primul rand, "cei 27 membri", intre care schimburile intracomunitare constituie, pentru fiecare dintre ei, cel putin 50% din comertul exterior. In interiorul acestui spatiu comercial, aproximativ 70% din valoarea fluxurilor se realizeaza intre patru mari natiuni: Germania, Franta, Italia si Regatul Unit al Marii Britanii.
• Puterea de atractie a UE se extinde tot mai mult la ansamblul continentului european. Incepand cu anul 1990, gratie acordurilor de asociere semnate intre statele ex-socialiste si UE, schimburile comerciale au inregistrat evolutii spectaculoase.
• In afara frontierelor europene, UE domina comertul cu un mare numar de state, in principal situate in Africa si Orientul Mijlociu. Inca din anul 1989, Michel Beaud sublinia ca aceasta grupare detine cea mai importanta capacitate de polarizare, indicand faptul ca peste 30 de tari de pe diverse continente realizeaza mai mult de 40% din schimburile economice cu aceasta entitate regionala, in timp ce numai 13 state desfasoara un astfel de volum comercial cu polul american si numai 5 tari cu polul japonez.