 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
Asia este un teritoriu vast, cu diferente puternice de la regiune la regiune si de la tara la tara, diferente date de religie, cultura, nivel de dezvoltare economica. Pentru tarile din zona Asiei globalizarea si cooperarea economica este un fenomen relativ nou, care a aparut in ultimele doua secole si care se afla in stransa legatura cu dezvoltarea puternica a stiintei, tehnicii si a schimburilor comerciale internationale. Folosirea eficienta a potentialului material, tehnic, stiintific, uman, financiar al fiecarei tari impune largirea spatiului activitatii productive, a schimburilor, a circulatiei bunurilor materiale, a serviciilor, rezultatelor cercetarii stiintifice, persoanelor si capitalurilor. Are loc o crestere a gradului de complementaritate a economiilor nationale, iar varietatea modalitatilor de realizare a integrarii economice este urmarea unor evaluari mai aproape de realitate a acestei complementaritati.
Dupa ce timp de multe secole Asia a fost privita ca un teritoriu ostil, greu de cucerit, incepand cu secolul al XIX-lea multe tari si-au deschis granitele spre tarile occidentale, incercand sa adopte modelele de civilizatie oferite de tarile europene. Acesta a fost cazul Japoniei care dupa o lunga perioada de autoizolare (1639-1854), la mijlocul secolului al XIX-lea si-a deschis portile catre schimburile comerciale cu tari precum Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Rusia, Olanda, Franta. Asta a transformat-o in scurt timp intr-o tara moderna, urbanizata, alfabetizata si industrializata. Dar in alte cazuri, stalele asiatice au fost cucerite cu forta de puterile europene: Indochina a fost impartita intre Franta si Marea Britanie, India a apartinut de asemenea Marii Britanii, Filipine a fost cucerita de olandezi.
In zona Pacificului asistam in ultimele decenii a un proces de regionalizare, de creare a unor sisteme productive care graviteaza in jurul Japoniei, incluzand tarile recent industrializate din aceasta zona si anume: Coreea de Sud, Hong Kong, Taiwan, Singapore, Filipine, Malayesia, Thailanda, Indonezia la care s-ar putea alatura Australia, Noua Zeelanda si Chiar China.
In cadrul acestui bloc se manifesta tot mai accentuat o liberalizare a fluxurilor comerciale de capital si de forta de munca. Aceste sisteme productive nu reprezinta in mod exclusiv rezultatul unor actiuni politice, ci reprezinta un proces de durata de integrare economica in spatii natural determinate.
In tarile din Sud-Estul Asiei, in ultimii ani, autoritatile promoveaza o politica de deschidere fata de economia mondiala, prin reducerea gradului de protectie vamala si prin inlaturarea sau restrangerea barierelor netarifare. Se constata inlocuirea in tot mai multe tari a diferitelor obstacole netarifare si paratarifare prin practicarea unor taxe vamale de nivel moderat.
Ca bariere netarifare se disting regulile de origine (extreme de stricte) si marcajele. In vederea stimularii exporturilor, cu inceperea din 1993 se acorda asa-numitele "credite furnizor" (pentru o perioada de 60 de zile, 90 de zile pentru reexporturi) in conditiile in care "creditul-client" in vigoare in Coreea este acordat in mod curent pe o perioada de 180 de zile de la data facturarii (creditul-furnizor se acorda cu inceperea eliberarii scrisorii de credit).
Analizand rezultatele obtinute se poate afirma ca blocul asiatic, ignorand acordurile finale a procedat la o integrare a sistemelor productive. Astfel, stransele relatii comerciale si fluxul de investitii intraregionale au generat un proces de integrare economica de o natura specifica la care participa ca subiecti nu numai statele nationale sud-est asiatice, cat si provincii, teritorii, localitati, apartinand diferitelor state. Acest proces s-a dezvoltat diferit de unele modele traditionale de integrare, sub impulsul fortelor nationale ale pietei. Necesitatea penetrarii pe noi piete mai lucrative si mai profitabile a creat legaturi stranse la nivel microeconomic, favorizate si de vecinatatea geografica.
APEC este primul forum pentru facilitarea dezvoltarii economice, cooperarii, comertului si investitiilor in regiunea Asia-Pacific.
Spatiul Asia-Pacific, care concentreaza mai mult de jumatate din populatia lumii, reprezinta una dintre cele mai dinamice piete ale lumii, cu ponderi de peste 50% in produsul intern brut mondial si de aproximativ 45% in volumul comertului international. Produsul intern brut al APEC este de 1,9 ori mai mare decat cel al Uniunii Europene si de 2,1 comparativ cu cel al NAFTA. Populatia APEC depaseste de 6,5 ori populatia Uniunii Europene si de 6 ori pe aceea a tarilor NAFTA.
Aceasta regiune cuprinde doua dintre primele puteri economice ale lumii - SUA si Japonia, tara cu cea mai numeroasa populatie de pe glob-China, precum si Rusia-tara cu un mare potential material, inca insuficient exploatat. Jean Chretien, prim-ministru al Canadei, afirma in mesajul adresat participantilor la Reuniunea la nivel inalt de la Vancouver din 25 noiembrie 1997 ca: "Lumea se pregateste sa intre in secolul Asia-Pacific."
Aparitia organizatiei este consemnata in 1989, cand a avut loc in Australia intrunirea ministrilor comertului si afacerilor externe din 12 tari de pe ambele maluri ale Pacificului, pentru a stabili diverse mijloace de inlesnire a cooperarii internationale in aceasta regiune ce se dezvolta rapid. Atunci s-a decis infiintarea organizatiei APEC, ai carei 12 membri fondatori au fost Australia, Canada, Brunei, Indonezia, Japonia, Coreea de Sud, Malaezia, Noua Zeelanda, Filipine, Singapore, Thailanda si SUA.
In 1993, SUA au gazduit prima intrunire anuala a liderilor tarilor membre APEC, la Blake Island, langa Seattle, cu scopul declarat de a da un nou imbold liberalizarii comertului, a promova spiritul de comunitate, cresterea economica si dezvoltarea echitabila.
Intre 1989 si intrunirea din SUA din 1993, APEC a acceptat sase noi membri. In noiembrie 1991, trei noi membri au fost primiti in organizatie: Republica Populara Chineza, Hong Kong si Taiwan. In noiembrie 1993, organizatia a acceptat ca noi membri Mexicul si Papua Noua Guinee, decizand ca Chile va deveni membru cu drepturi depline in 1994.
Peru, Rusia si Vietnam au fost ultimele tari incluse in organizatie, in noiembrie1998.
Astfel, APEC cuprinde in prezent 21 de membri.
Inca de la infiintarea organizatiei, APEC nu s-a considerat o grupare de tari, ci mai degraba o grupare de economii, acest termen subliniind faptul ca obiectul de activitate al organizatiei este preponderent economic, nu politic. Aceasta grupare constituie un forum de consultari libere, fara o structura organizationala complicata sau o birocratie dezvoltata care sa il sustina.
Extinderea integrarii in zona Pacificului
O retea de acorduri bilaterale de comert liber a fost creat de Australia, Canada, Chile, Japonia, Coreea de Sud, Mexic, Noua-Zeelanda, Singapore si SUA. Australia si Noua-Zeelanda, sustinatoare frecvente, de-a lungul istoriei, ale clauzei natiunii celei mai favorizate, nu au avut nimic impotriva semnarii unor acorduri comerciale bilaterale. Japonia, si ea sustinatoare neconditionata a sistemului multilateral, a incheiat acorduri comerciale preferentiale cu Coreea de Sud, Mexic si Singapore. Alte doua economii asiatice, care se bazau in mod traditional pe sistemul comercial al OMC, Noua-Zeelanda si Singapore, au semnat si ele un acord bilateral de intarire a parteneriatului economic (CEP).
Acordul a fost caracterizat de cele doua tari partenere drept un model pentru alte acorduri bilaterale. Prevederile CEP includ:
- comertul liber cu bunuri si servicii;
- reguli de origine clare;
- renuntarea la subventionarea exporturilor;
- deschiderea fata de investitiile reciproce;
- armonizarea calificarilor profesionale si standardelor tehnice;
- participarea libera la toate achizitiile guvernamentale din tarile partenere.
In noiembrie 2000, Singapore si SUA au hotarat sa negocieze un acord de comert liber. Singapore explora de asemenea posibilitatea incheierii unor astfel de acorduri cu Canada si Coreea de Sud, in timp ce SUA cauta sa incheie intelegeri cu Noua-Zeelanda si Australia. In mod similar, AFTA a grabit negocierea unui aranjament comercial preferential cu ANZ-CER(Acordul comercial de apropiere economica dintre Australia si Noua Zeelanda-1983).
La baza aparitiei, la inceputul secolului XXI, acestor intelegeri bilaterale stau, in opinia multor economisti ce studiaza fenomenul globalizarii, cinci motive principale:
- criza financiara asiatica (1997-1998), care a ravasit intreaga regiune; puterile financiare globale si-au declinat sprijinul pentru economiile asiatice afectate, provocand frustrare printre liderii politici;
- desfasurarea Conferintei OMC de la Seattle si rezistenta fata de inceperea unei noi runde de negocieri comerciale multilaterale. Aceasta a sporit teama decidentilor politici in privinta sectoarelor economice globalizate: telecomunicatii, serviciile financiar-bancare, tehnologia informatiei, agricultura, etc. Ei au sperat ca initiativele comerciale bilaterale sa suplineasca aranjamentele multilaterale;
- modelul european de integrare economica si monetara;
- ineficienta leadershipului economic si politic practicat de SUA si UE la nivel global;
- nelinistea provocata de impasul activitatii APEC si ASEAN.
Unele din aceste perceptii pot fi incorecte, insa Asia pare a fi hotarat sa se individualizeze de SUA si UE. Ea nu respinge institutiile multilaterale si nici nu se doreste in afara pietelor internationale de capital. Ea va continua sa participe la globalizarea comertului si a investitiilor.
Economiile asiatice au hotarat sa actioneze in cadrul economic mondial, insa doresc sa devina cel de al treilea pilon al economiei globale. Nu toate initiativele recente vor avea sorti de izbanda, dar ceea ce conteaza este schimbarea de atitudine. Economiile asiatice, in special Japonia, nu se vor mai supune neconditionat lidershipului economic al SUA.
In spatele initiativelor regionale ale Japoniei se afla o motivatie defensiva: o data cu aparitia EURO, lumea s-ar fi putut imparti in doua blocuri monetare, din care YEN-ul sa nu faca parte. Acest lucru a impus Japoniei sa joace un rol de lider mai activ in zona, contribuind astfel la dezvoltarea si stabilitatea regionala.
China este locomotiva dezvoltarii si integrarii in zona Asia-Pacific - s-a remarcat ca din 1979 incoace economia nationala a Chinei a inregistrat o crestere medie anuala de 9 procente si s-a dezvoltat spre o economie de piata. Dezvoltarea economiei chineze a slabit presiunile din afara asupra acestei regiuni. Mai mult, China a avut o influenta tot mai mare in afacerile regionale si internationale.
Cu trei state "gigant": Japonia, una din cele mai importante natiuni din punct de vedere economic, cu o economie mai puternica decat cea a tuturor statelor istorice din Europa, SUA - cel mai mare donator financiar al tarilor in curs de dezvoltare si China, tara care inregistreaza in prezent unul din cele mai ridicate ritmuri de crestere economica din lume, APEC tinde sa devina in urmatorii ani, un principal pol economic, politic si geostrategic in care fiecare entitate isi va gasi solutionarea propriilor probleme.
In ultimii ani, Statele Unite ale Americii doresc consolidarea relatiilor economice cu APEC, una dintre cele mai dinamice zone ale planetei; Japonia si-a propus ancorarea cat mai rapida a SUA de Asia in scopul realizarii unei zone a pacii politice in regiune, nedominata de o putere cadru a Asiei, care sa asigure mentinerea deschisa a imensei piete americane pentru exporturile lor. Datele statistice evidentiaza in ultimii ani, o tendinta de extindere a relatiilor americane cu regiunea Asia-Pacific.
Noua putere economica a lumii, considerata de unii economisti deja "superputere", denumita deocamdata "Marea China", are sanse considerabile sa controleze treptat "jocul" in zona si sa isi afirme interesele la nivel global. Cei trei "dragoni asiatici" in care populatia chineza predomina - Hong-Kong, Singapore si Taiwan - au reusit ca impreuna sa eclipseze Japonia, cel mai important investitor, ani la rand, pentru Asia-Pacific. Adaugand la aceasta si afacerile controlate de chinezi in tarile regiunii in care ei constituie o minoritate (de exemplu, in Indonezia 35%, in Thailanda 10%) puterea economica a acestei etnii devine si mai importanta. Daca se aduna importurile si exporturile Chinei, Hong-Kongului si Taiwanului, "Marea China" devine a treia putere comerciala a lumii, dupa SUA si Germania dar inaintea Japoniei. Totodata, China este un imens rezervor de forta de munca ieftina. Intr-un recent raport aparut sub egida " Pacific Economic Cooperative Council" este ilustrat faptul ca, Australia si SUA considera China drept "piata cu dezvoltarea cea mai rapida pe plan mondial".
Tinand cont de cresterea economica sustinuta a regiunii si de accelerarea spontana a schimburilor economice, orizontul anului 2020 este retinut in declaratia comuna a tarilor membre APEC ca termen limita pentru realizarea liberalizarii totale a schimburilor economice. "Obiectivul politic cu sanse economice reale este de a realiza o integrare economica progresiva a zonei prin reducerea treptata a taxelor vamale intre statele membre si prin punerea in practica prin intermediul unui comitet pentru comert si investitii (Committee on Trade and Investments - CTI) a unor serii de masuri care sa vizeze armonizarea si informatizarea nomenclatorului si procedurilor vamale in scopul definirii standardelor si testelor de calitate comune". Pe ansamblul APEC, realizarea obiectivelor de anvergura va necesita adoptarea unui grup de masuri practice, care sa stimuleze activitatea politico-economica a fiecarei tari membre.
In plus, unele tari in dezvoltare, reclama pentru urmatorii ani, masuri de liberalizare in domeniul transferului de tehnologii. In ceea ce priveste liberalizarea totala a schimburilor economice intre statele membre, preconizata pentru anul 2020, ea se va realiza in trepte, asa dupa cum se stipuleaza in documentele APEC. Astfel:
- Pentru anul 2010 se prevede deschiderea totala a pietelor pentru tarile industriale avansate: SUA, Canada, Australia, Noua-Zeelanda, Japonia, Mexic, Chile, Singapore si Hong-Kong.
- In cea de-a doua etapa, anul 2015, noile tari industrializate vor ajunge la liberalizarea totala a schimburilor: Coreea de Sud, Malayezia, Taiwan, Brunei etc.
- In anul 2020 se preconizeaza liberalizarea intregii regiuni.
Din datele statistice se remarca tendinta accentuata de dezvoltare a comertului intraregional in zona Asia-Pacific. Daca in anul 1970, comertul intraregional reprezenta 29,70% din totalul comertului regiunii, in anul 1980 acesta s-a situat la 32,70% iar in prezent este de cca. 40%.
Expertii Comisiei Economice si Sociale a ONU pentru regiunea Asia-Pacific au realizat numeroase studii cu privire la evolutia si tendinta fluxurilor intraregionale de capitaluri si marfuri in regiunea Asia-Pacific. Conform datelor publicate, ponderea tarilor in curs de dezvoltare din regiune in volumul total al investitiilor straine directe a crescut de la an la an. Noua tari (Hong Kong, Singapore, Taiwan, Republica Coreea, Malayezia, Filipine, Thailanda, Indonezia si China) atrag in prezent peste 40% din totalul investitiilor straine directe orientate spre tarile in curs de dezvoltare din regiune.
In ce priveste originea ISD se observa doua tendinte: tarile in curs de dezvoltare din regiunea Asia-Pacific se orienteaza cu precadere spre fluxurile de capitaluri intraregionale, in timp ce tarile dezvoltate depind in mai mica masura de politca investitionala a zonei, punand accent in principal pe ISD extraregionale.
In opinia specialistilor, capitalurile japoneze amplasate in Asia sunt mult mai rentabile decat cele orientate spre tari din Europa si America, desi Asia-Pacific nu se constituie ca principal recipient investitional al Japoniei. Pe primul loc in volumul total al investitiilor japoneze se situeaza SUA, urmate de tarile Europei Occidentale si Asiei de Est.
Dinamica sustinuta, pe termen lung, a comertului, investitiilor si a altor fluxuri economice in zona devenita noul centru de greutate in economia internationala are o importanta definitorie in determinarea cresterii economice deosebite a regiunii. In ultimile decenii, cu exceptia sfarsitului de secol XX, economiile din Asia de Est s-au caracterizat printr-o crestere economica dinamica si sustinuta comparativ cu celelalte regiuni.
Integrarea economica in Asia de Sud-Est
Asociatia Tarilor din Asia de Sud-Est - ASEAN (Association of South-East Asian Nations)
- este una dintre cele mai vechi si mai importante formule de integrare economica din Asia si chiar din lume. Asociatia a fost infiintata pe 8 august 1967, prin semnarea Declaratiei de la Bangkok de catre ministrii de externe a 5 membri fondatori: Indonezia, Malayezia, Filipine, Singapore si Thailanda. ASEAN a fost infiintata ca un for de cooperare economica si politica intre statele Asiei de Sud-Est.
La inceput a existat o alianta intre Filipine, Malayezia si Thailanda numita Asociatia Sud-Estului Asiei (ASA), formata in 1961. Sase ani mai tarziu, ca raspuns la expansiunea comunismului in Vietnam a fost creata ASEAN prin declaratia de la Bangkok, semnata si de Indonezia si Singapore pe langa cele trei state din ASA.
Declaratia de la Bangkok sustinea:
Accelerarea cresterii economice, progresului social, dezvoltarii sociale;
Promovarea pacii si stabilitatii ;
Promovarea colaborarii active in probleme economice, sociale, culturale sau politice de interes comun ;
Mentinerea cooperarii cu alte organizatii internationale si regionale care au scopuri similare;
Colaborare mai eficienta pentru dezvoltarea agriculturii si industriei, acest lucru incluzand studiul problemelor comertului, imbunatatirea transportului si cresterea standardelor de viata ale oamenilor.
Prima tara care se alatura asociatiei este Brunei, care devine membra imediat dupa ce isi obtine independenta la 8 ianuarie 1984. A saptea tara membra este Vietnam incepand cu 28 iulie 1995. Dupa doi ani tari precum Laos si Myanmar se alatura la 23 iulie. Cambodgia se integreaza si ea in ASEAN pe 30 Aprile 1999.
La un moment dat, cand optimistii considerau ca largirea ASEAN este foarte probabila si ca ea va cuprinde cea mai mare parte a tarilor din sud-estul asiatic, s-a emis si ideea largirii ulterioare catre India si China. Chiar presupunand ca ASEAN ar redeveni un pol de atractie pentru statele din zona, conexiunile politice si mai ales economice cu India si China sunt prea putin substantiale, fara a mai aminti imposibilitatea ASEAN de a absorbi membri de dimensiunile Chinei, de exemplu.
In prezent ASEAN este formata din: Indonezia, Malayezia, Filipine, Singapore Thailanda, Brunei, Cambodgia, Myanmar, Laos si Vietnam. Tarile membre ASEAN pot fi impartite in 2 categorii: tari dezvoltate (Indonezia, Malayezia, Filipine, Singapore, Thailanda si Brunei ) si tari slab dezvoltate (Cambodgia, Laosul, Myanmar si Vietnamul )
Populatia celor 10 tari care intra in prezent in componenta ASEAN este de circa 500 milioane de persoane, ceea ce transforma, potential, zona intr-una din cele mai mari piete ale lumii, daca avem in vedere doar numarul de persoane, decat UE sau SUA. Alte atuuri ale tarilor din regiune se refera la faptul ca poseda resurse naturale bogate, se intind pe o suprafata considerabila si se afla in apropierea rutelor strategice care leaga Oceanul Pacific de Orientul Mijlociu, Africa si Europa.
Tarile membre ASEAN au adoptat principiile fundamentale din Tratatul de Prietenie si Cooperare in Asia de Sud-Est (TAC). Acestea erau:
Printre scopurile ASEAN se numara:
In vederea promovarii comertului intre tarile membre a fost creata incepand cu 1 ianuarie 1993 Zona de Comert Liber ASEAN ( ASEAN Free Trade Area - AFTA).
Principalul obiectiv AFTA a fost acela de:
Crearea AFTA a fost sprijinita de 2 factori:
In anul 2002 comertul intre statele membre reprezenta doar 20% din volumul total al comertului acestora, dar tendinta este de crestere rapida. Un alt efect este si acela al cresterii volumului investitiilor straine intre tarile membre, precum si fenomenele de concentrare a capitalurilor in vederea valorificarii tuturor avantajelor decurgand din formarea unei piete de mari dimensiuni.
Printre evolutiile recente in cadrul ASEAN, se numara faptul ca, la inceputul lunii noiembrie 2002, la Pnom Penh, capitala Cambodgiei, s-a desfasurat cea de a 8-a reuniune a sefilor de stat si de guvern ai celor 10 tari membre, la care au fost, de asemenea, prezenti reprezentantii unora din statele cele mai influente din zona - China, Japonia, Coreea de Sud si India.
Agenda summit-ului a avut la loc de frunte problemele legate de stadiul dezvoltarii economice a tarilor membre ale ASEAN, dar mai ales cele referitoare la posibilitatile de dezvoltare si diversificare a cooperarii si schimburilor economice dintre ele, precum si cu partenerii mai puternici, avand piete mari de desfacere din zona, indeosebi China si Japonia.
Participantilor la reuniune le-a fost distribuit un studiu comandat de guvernele celor 10 membri ai ASEAN firmei de consultanta McKinsey. Documentul releva faptul ca tarile membre ale acestei aliante sunt nevoite sa faca fata unei concurente tot mai mari, in special din partea Chinei, ca urmare a erodarii competitivitatii produselor lor in plan regional. Se atragea, de asemenea, atentia ca tarile ASEAN nu au reusit inca sa fructifice atuurile pe care le au, in ciuda faptului ca dispun de importante resurse naturale si umane, dar si de o piata de desfacere aproape echivalenta cu cea a zonelor de coasta ale Chinei, motorul dezvoltarii acestei tari. Studiul firmei McKinsey atragea atentia si asupra investitiilor straine din ce in ce mai reduse in tarile ASEAN, 'candva o destinatie importanta a investitorilor straini'. Potrivit studiului, exporturile, dar si investitiile straine sunt franate de problemele provocate de integrarea limitata din cadrul ASEAN, asociatie pe care putini dintre membrii sai o considera o piata unica. Pietele ASEAN, sublinia studiul McKinsey, mici si fragmentate, nu sunt atragatoare pentru investitori, in comparatie cu piete uriase cum este cea a Chinei sau din alte zone ale lumii, mult mai integrate.
Cu aceasta ocazie, a fost semnat de asemenea, un acord intre ASEAN si China, conform caruia, pana in 2010-2015, va fi creata cea mai mare zona de liber-schimb din lume, schimburile comerciale bilaterale (China - ASEAN) urmand sa ajunga la 1.200 miliarde dolari anual.
Comertul ASEAN cu China a crescut semnificativ in ultimul deceniu, de la aproape 8 miliarde USD in 1991 la aproape 41 miliarde USD in 2000.
Din 2005, cele doua parti au inceput sa implementeze masurile de reduceri tarifare. Dupa reducerea substantiala a taxelor vamale intre China si ASEAN, a crescut si volumul exportului tarilor ASEAN catre China a unor produse precum materii prime - petrol, gaze naturale, ulei de palmier, cauciuc natural, lemn si fructe tropicale, dar si produse petrochimice, circuite integrate, semiconductori, produse mecanice si electrice. Produsele chinezesti electrice si textile vor avea de asemenea acces nelimitat pe piata statelor ASEAN ceea ce va impulsiona dezvoltarea comertului exterior din ambele parti. Pana in 2010 se estimeaza ca majoritatea produselor sa fie comercializate cu taxe vamale zero. In prezent, China ocupa a 5-a pozitie in topul principalilor parteneri comerciali ai ASEAN, iar schimburile comerciale ale Chinei cu tarile ASEAN reprezinta peste 1/10 din totalul comertului exterior chinezesc (peste 850 miliarde USD). [3]
La o zi dupa anuntarea infiintarii unei zone de comert liber ASEAN-China, India a propus incheierea unui acord, similar celui semnat de China, pentru includerea acesteia in zona de comert liber nou creata. India s-a declarat dispusa sa extinda concesiile tarifare preferentiale ce vor fi acordate noilor state membre ASEAN, mai fragile din punct de vedere economic, dar si de a accepta reducerile tarifare pentru acele produse prevazute in acordul ASEAN-China.
Japonia a semnat cu ASEAN, in Singapore, un acord preliminar de liber schimb prin care au fost eliminate tarifele la 90% din schimburile bilaterale - mai putin la orez .
In prezent, Japonia primeste 12% din exporturile ASEAN si este cea mai mare sursa de investitii in cele 10 state membre ale organizatiei. Acordul Japonia- ASEAN, care va fi definitivat pana in 2015, va extinde integrarea economica in estul Asie
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
